26 Martie 2020
Vremea urgiei
Trăim un timp de năpastă, un timp în care uităm să mai fim un neam strâns la bine și la rău.
NOI, numiți peiorativ ”diaspora” suntem niște venetici. VOI, mai români decât alții sunteți adevărații români neaoși
Am devenit un neam sfârtecat de propagandă în NOI și VOI, astfel încât românii nu mai au nevoie de dușmani.
Vorbiți cu parapon despre ”diaspora” care a votat altfel decât ați fi dorit dumneavoastră.
Vorbiți cu ură despre ”diaspora” care se întoarce acasă la vreme de deznădejde aducând molimă, aceeași diasporă pe care în alte împrejurări politice o căinați că a luat drumul străinătății din cauza condițiilor de nesuportat din România.
Vorbiți cu dispreț despre ”diaspora” needucată care face de râs România prin cerșetori, prin prostituate, prin cei care se vând ”nedemn” pentru ”a șterge fundul bătrânilor” pe meleaguri străine.
Dar, v-ați pus problema că această ”diasporă” este de fapt România?
V-ați pus problema că nu străinătatea i-a educat și i-a format, ci sistemul de educație din România?
Oare manelele sunt ”made in Diasporă” sau sunt „made in România”?
Nu credeți că este este timpul să aruncați aceste haine murdare ale urii dintre români pe care vi le așază pe umeri diverși politicieni meschini sau jurnaliști în căutare de senzațional ieftin pentru a dezbina societatea românească?
Da, pe toți ne oripilează comportamentul țiganilor în țară sau peste hotare, dar mai ales atunci când îi vedem la revenirea în țară.
Dar, situația cu țiganii este urmarea unei politici incoerente a guvernelor țării care au închis ochii la „specificul” antisocial al acestora. Și aceste politici au fost și sunt inspirate din „sugestiile”, chiar directivele progresiste ale Bruxelles-ului.
Școala și educația copilului, altădată obligatorii în România, ca și în alte țări, au rămas istorie, deoarece ”obligarea” individului de a se comporta conform normelor sociale, nu este o noțiune compatibilă cu valorile europene.
Revenirea ”diasporei”, de fapt a cetățenilor români în țară, este un drept inalienabil. Iar un principiu de bază al oricărui stat este de a avea grijă de cetățenii săi oriunde s-ar afla. Inclusiv să-i primească în țară și chiar să întreprindă toate măsurile pentru a-i aduce acasă.
Altfel, luați-le cetățenia română.
România nu este singura țară care își primește cetățenii sau îi ajută să se întoarcă. În plină pandemie, pentru orice american, oriunde se află în lume, statul american angajează curse speciale (chartere) să-i aducă acasă, mai ales în condițiile în care granițele terestre, maritime și aeriene sunt închise. Și primul lucru este plasarea lor în carantină. Și nu numai America.
Dacă situația monitorizării din România este scăpată de sub control, atunci avem dovada unui stat neguvernat din cauza unei administrații neexperimentate sau nepricepute. Dar este și un stat neguvernabil prin lipsa de disciplină a locuitorilor, rezultat al unei mentalități alterate, mentalitate exacerbată de formatorii de opinie care profită de lipsa totală de educație civică.
Practic, trăim o vreme de război global cu un inamic puternic și necruțător. Trăim un moment de criză majoră pe care doar guvernele pot și trebuie s-o gestioneze, nu strada.
Ce pot face pentru ieșirea la lumină zvonurile, protestele bazate pe zvonuri sau pe impresii personale? Are strada experiență în asemenea situație?
Acum este timpul acțiunilor coordonate și decise și doar guvernele le pot lua, deoarece guvernele au și toate datele generale, dar și resursele. Altfel se ajunge la haos și anarhie.
Suntem nemulțumiți de măsurile luate, considerăm că se putea face mai mult, dar concluziile se vor trage mai târziu când societatea se va reașeza.
Mircea Popescu
******
Nota redacției – Avem numai cuvinte de prețuire pentru tot ce a făcut dl Mircea Popescu pentru idea de unitate românească. De acea ne miră în textul de mai sus câteva idei și cuvinte neglijente. Nu are nicio acoperire folosirea cuvîntului URĂ, cum că acest sentiment ar fi apărut la românii de acasă față de cei plecați, care acum se întorc în Țară, având motive serioase pentru acest gest. Că printre românii care revin se află și mulți țigani, asta este altă poveste și trebuie discutată separat. Țiganii care au fost sau mai sunt prin Occident au avut o menire de care nu au fost conștienți: ei ai făcut vizibilă diferența dintre țigani și români, dintre țigani și calitatea de cetățean român! A devenit tot mai evident că țiganii aparțin patrimoniului european și Europa trebuie să și-i însușească cu seninătate și responsabilitate. Confuzia român-rrom nu o mai face nimeni atât de curent ca la începutul anilor 1990. Stratagema încecată de Petre Roman și alții ca el nu a dus la rezultatul scontat. În Occident lumea s-a lămurit asupra acestei confuzii, a acestei încercări de manipulare ticăloasă.
Redactie,
aparut si comentariul meu! Multam!
Draga redactie!
Ati pierdut oare comentariul meu? Poate am fost prea dur? Posibil, insa vulgar in niciu caz!
De șters nu a fost șters. Repetați-l! Cu scuze!
Nu diasporezii erau mari profesori in civilizatie? Vad ca si specimenul asta ne explica superioritatea lor fata de noi. Stai si trateaza-te unde platesti taxele tale superioare. Daca tot vii aici sa te tratezi gratis pe banii noistrii, romani inferiori, ar trebui sa ai bunul simt sa stai in carantina, printre altele.
Că cetățenii români din diaspora au dreptul să se întoarcă acasă, asta nu a contestat-o nimeni. Dar au de asemenea obligația să respecte perioada de carantina de 14 zile. Și mai este un aspect: ai ales să îți stabilești domiciliul fiscal într-o altă țară, mergi și te tratează acolo. Eu plătesc sume astronomice ca si contribuții la bugetul asigurărilor sociale și nu am loc într-un spital de cei veniți din alte țări care și-au platit taxele și impozitele acolo de unde cum fug… Asta nu mi se pare echitabil
Nu sunt de acord sa-i plingem pe cei ce au plecat din tara pe motiv ca nu mai suportau conditiile .din Romania.
Dar cei ce au ramas si au pus umarul la creerea de conditii pentru progresul Romaniei au suportat conditiile din tar. Acum asteapta ca Romania sa progreseze ca sa se intoarca la binele suportabil.
Este adevara ca o parte mica sau trezit peste noapte fara servici si au plecat sa isi gaseasca ceva pentru trai (cei ce au plecat cu copii cu tot ) Marea majoritate au pleat cu gindul imbogatirii si au lasat copii cu bunicii sau la rude ,copii care avea cel mai mult nevoie de parinti. O parte din aceste familii sau destramat din pacate.
Nu sunt deacord ca sa creiezi celor din diaspora conditii discriminatorii fata de majoritatea populatiei din tara care au dus si duc greu. De ce in diaspora sa voteze doua zile si in tara 12 ore. Diaspora este mai bine pregatita de cit cei din tara ? Nu ei 99% nu au tangenta cu politica interna si internationala.Sunt preocupati de munca si de altele. marea majoritate sunt total departe de realitate si iau de buna o propaganda sau alta la 4 sau 5 ani.
Din nefericire au ajuns jocul politic al politicienilor si ei inloc sa dea dovada de demnitate si patriotism,sa le pese de cei de acasa le fac jocurile .
Din aceste motive s-a creat aceasta ura dintrei diaspora si romanii din tara.
Cu iertare domn Profesor, dar gresiti, in Franta de ex., tiganii, numiti romi sunt complet asimilati ca romani si invers, repet confuzia este completa si chiar intretinuta de media si autoritati. In randul populatiei, a societatii franceze la fel, ca exista cateva persoane care au avut contact cu romani si au inteles diferenta este irelevant. Aceasta este situatia din pacate…
COVID-19 ar putea da lovitura de grație Uniunii Europene. Și mumei sale, Globalizarea neoliberală
Articolul este din EVZ din 12 martie 2020. autor:Adrian Pătrușcă
Epidemia de coronavirus, adăugată celorlalte crize, scoate la lumină hibele grave de sistem ale copilului preferat al Globalizării care este UE.
Un interviu rece și tăios ca un bisturiu cu Coralie Delaume pentru Le Figaro.
Măsurile luate de guvernul italian sunt fără precedent. Țara este zăvorâtă. Care vor fi consecințele?
Miza epidemiei de coronavirus este decisivă. Ar putea fi „accidentul industrial” care dezvăluie hibele sistemului, cum a fost Cernobîl pentru comunismul sovietic. Epidemia ar putea invalida prejudecățile despre neoliberalism și europenism, Uniunea Europeană nefiind altceva decât aplicarea cea mai extinsă, la scară continentală, a ideologiei neoliberale.
După cum spune filosoful italian Diego Fusaro: „Ni se spune că frontierele trebuie desființate. Că sectorul privat este mai bun decât cel public. Că Statul este rău. Că spitalele trebuie fie închise din motive economice (…) Un virus a fost suficient pentru a demonstra eroarea neoliberalismului.”
De fapt, în Italia se simt consecințele austerității neoliberale. Un articol din La Croix, care a provocat multă emoție, reproduce declarații îngrozitoare ale medicilor italieni, care spun că sunt nevoiți să îngrijească cu prioritate pacienții susceptibili să supraviețuiască, cu prețul sacrificării celorlalți.
Un raport al fundației Gimbe din decembrie 2019 arată că, în zece ani, Italia și-a redus cheltuielile cu spitalele cu 37 de miliarde de euro și a desființat 70.000 de paturi.
Spitalele duc lipsă de cadre în asemenea măsură încât guvernul a publicat un decret care să permită angajarea de urgență a 20.000 de persoane. Este enorm, ceea ce arată că și deficitul de personal din sistem este la fel.
Dar ce să mai spunem de propria noastră situație (în Franța?) Interminabila grevă din serviciile de urgență și mărturiile medicilor despre condițiile lor de muncă ne-au arătat că în Franța, sectorul public de sănătate este terminat.
Totuși, în ceea ce privește planul său de austeritate, Italia a mers chiar mai departe decât Franța. Trebuie arătat că țara nu a cunoscut o creștere economică de la aderarea sa la euro.
Acest lucru a dus la creșterea nivelului său de îndatorare (când nu crește PIB-ul, raportul Datorie / PIB nu are nici el cum să crească).
Pentru ca Italia să rămână solvabilă și să continue să-și achite ratele enormei sale datorii (2400 de miliarde de euro), Bruxellesul nu a încetat să-i ceară Romei măsuri de austeritate, pe care guvernele zeloase ale țării, fie ele „tehnocrate” (Monti), fie „centriste” (Renzi) au acceptat să le aplice.
Brusc, Italia a ajuns să aibă excedent bugetar primar (înainte de a achita dobânzile la datorie), și acest lucru, de multă vreme.
Italia este așadar un elev bun al Zonei Euro. Dar sunt de notorietate sub-investițiile publice cronice, degradarea serviciilor publice și lipsa de funcționari pe care aceste rețete de austeritate de provoacă.
Economia Italiei este astăzi deja bolnavă și în stagnare. Și probabil în curând în recesiune.
Pe lângă datoria colosală și creșterea economică anemică, se adaugă și fragilitatea băncilor. Desigur, situația lor s-a ameliorat în ultima perioadă. Ele au reușit să scape de o parte din creditele lor neperformante care le încărcau bilanțurile.
Dat statul italian a trebuit să sară în ajutorul multora dintre ele, inclusiv, recent, în decembrie, o injecție de urgență de 900 de milioane de euro în capitalul Banca Popolare di Bari.
Dar băncile italiene nu sunt singurele fragile. Să ne aducem aminte de Deutsche Bank, de pildă… Și de economia germană în ansamblu de altfel.
Într-adevăr, de o bună bucată de vreme, economia germană merge la ralanti. Criza va agrava lucrurile?
Absolut. Ar putea chiar să fie un dezastru. Germania, al cărei model economic a fost integral conceput pentru a profita de pe urma globalizării, a suferit deja mult din cauza încetinirii economice chineze și a războiului comercial dintre Washington și Beijing.
Industria de automobile, care reprezintă aproape 5% din avuția creată și are 800.000 de locuri de muncă, este la ananghie. Pentru al treilea an consecutiv, producția sectorului a scăzut în 2019 (-9%).
Or, 2020 a început cu o lungă pauză a economiei chineze, care este cel mai important partener comercial al Germaniei.
În general vorbind, în momentul în care se evocă tot mai mult necesitatea „deglobalizării” economiei lumii, o țară care a mizat „totul pe export” și pe expansiune nu poate decât să se confrunte cu o mare punere sub semnul întrebării a întregului său sistem.
Dar nu este totul. Acest model a produs excedente considerabile pe care „regula de aur” bugetară a Germaniei o obligă să le tezaurizeze în loc să le plaseze în investiții publice.
Brusc, sume uriașe rămân în sfera financiară în loc să fie folosite, ceea ce face Germania extrem de vulnerabilă în caz de criză financiară.
După cum spune economistul Alexandre Mirlicourtois, „la cea mai mică conflagrație a planetei financiare, Germania se poate găsi dezbrăcată și să vadă cum se evaporă decenii de parcimonie”.
Pe scurt, una dintre economiile cele mai fragile ale Zonei Euro (Italia) și cea mai mare dintre ele (Germania) riscă să fie grav zguduite.
Cu coronavirusul, am cam uitat de noua criză migratorie de la granița greco-turcă…
Este adevărat. Uniunea Europeană este năpădită de crizele prezente și potențiale de tot felul, care sunt ele însele consecințele modului în care a fost construită și a modului în care a gestionat crizele precedente (criza datoriilor suverane și apoi a euro din 2008-2012, criza imigrației din 2015…).
Vorbind despre cea de-a doua, Germania a ales mai întâi, în 2015, să primească masiv imigranți. Apoi s-a răzgândit și a început să negocieze singură cu autocratul de la Ankara.
Din proprie inițiativă și fără a se consulta cu partenerii săi, Angela Merkel a încheiat cu Erdogan un acord. Una dintre prevederile acestuia era ca Turcia să fie plătită pentru a-i reține pe migranți pe teritoriul său.
Astfel, i s-au plătit 6 miliarde de euro, așa că guvernul turc a conchis că este ușor să șantajezi Europa. Și-a reluat așadar șantajul, utilizând în mod cinic migranții, aducându-i cu autobuzele la frontiera greacă pentru ca apoi să le ordone să treacă.
Prin acest șantaj, Erdogan a reușit în 2015 să obțină deschiderea a noi capitole de negociere pentru aderarea țării sale la UE.
De data aceasta, el încearcă să obțină un ajutor militar pentru Siria. Și, în treacăt, să mai bage niște miliarde în buzunar.
Evident, țara europeană care se află în prima linie în fața Turciei este Grecia. Aceeași Grecie căreia i s-a distrus economia cu „Troika” și „memorandumurile”. Aceeași Grecie a cărei populație a ajuns la capătul puterii și al răbdării, ceea ce este de înțeles.
Poporul grec are sentimentul că suveranitatea sa este călcată în picioare, că nimeni nu ține seama de părerea sa în nici un domeniu și că Europa – care nu pare defel decisă să adopte sancțiuni economice împotriva Turciei – nu o ajută.
Astfel că locuitorii insulelor se mobilizează: în Chios și Lesbos săptămâna trecută au avut loc confruntări între populație (care nu dorește construirea de noi tabere pentru imigranți în aceste insule deja suprapopulate) și forțele de ordine grecești.
Deodată, la fel cum grecii erau cu regularitate făcuți puturoși și evazioniști fiscali, în timpul crizei din 2015, acum sunt calificați ca extremiști de dreapta.
Criză sanitară, o nouă criză migratorie care mocnește, criză financiară pe cale să se nască, posibilă criză economică. În același timp, Uniunea Europeană este mai dezbinată ca niciodată. Cum poate ea să supraviețuiască acestor încercări?
Aceasta va depinde de amplaorea diferitelor crize. Nu am crezut niciodată în posibilitatea ca Franța să „iasă” din UE. Din punct de vedere tehnic este posibil, și a fost încă dinainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, înainte de introducerea faimosului articol 50.
O țară suverană poate în orice moment să denunțe un tratat pe care l-a semnat și/sau să iasă dintr-o organizație internațională la care a aderat.
În schimb, „Frexitul” mi se pare neplauzibil din punct de vedere politic.
Dar asta nu înseamnă că cred în supraviețuirea pe termen lung a monstrului supranațional pe care l-am creat – nici în cea a monedei unice.
Văd un singur scenariu plauzibil: cel al unui șoc extern care să provoace spargerea.
Coronavirusul este un șoc extern la care nimeni nu se aștepta și deci nu există nici o idee despre consecințele pe care le va avea. Cu atât mai mult cu cât se adaugă alte lucruri care se întrevăd la orizont.
Sunt dezolată să spun asta, deoarece nu este nici entuziasmant, nici liniștitor. Dar, vai, pentru că ceva este îngrozitor nu înseamnă că nu se va produce.
Trebuie să rămânem prudenți. Nimeni nu poate citi în zațul de cafea. Ordinea veche nu vrea să moară și a dovedit în mai multe rânduri determinarea sa de a se perpetua.
Totuși, mi se pare că se apropie sfârșitul. Al Uniunii Europene și al celei căreia îi este avatarul: globalizarea neoliberală.
Sursa:
https://evz.ro/covid-19-ar-putea-da-lovitura-de-gratie-uniunii-europene-si-mumei-sale-globalizarea-neoliberala.html
NU chiar corect textul, decat daca se raporteaza la zapacitii care reproduc tot ce aud in jur, fara un minim de judecata.
Dar, urmatoarele aspecte le-a luat in calcul?
NImeni nu considera ca noi suntem romanii adevarati iar ei doar niste venetici. Romani suntem toti. Ceva exemple serioase, altele decat cele de pe facebook are?
Diaspora a votat altfel decat noi; ok. S-a intrebat vreodata de ce noi, cei de acasa, votam altfel decat ei, cei plecati? Oare cine vede mai bine, cel care suporta pe pielea lui sau cel care priveste de la distanta? Sa nu se inteleaga ca eu consider ca nu le pasa de tara, ba da, sunt convins ca le pasa; sensul intrebarii este exact cel exprimat, fara subtilitati.
Domnului M Popescu i se pare corect ca la luarea deciziei sa participam toti, in timp ce rezultatul deciziei ne afecteaza doar pe noi cei din tara?
Mai exact, un guvern ia anumite decizii, spre ex majorarea sau diminuarea taxelor/impozitelor. Cum ii afecteaza pe ei, cei care muncesc si traiesc afara? Vor plati mai mult sau mai putin taxe si impozite? Nu, pt ca ei le platesc acolo unde muncesc. Din nou sa nu se intelega ca vreau sa spun ca nu au drept de vot pt ca nu dau bani la bugetul de stat, ci DOAR ATAT, in sensul in care le afecteaza viata, activitatea, bunastarea.
Daca vine un guvern capabil si in 4 ani umple tara de autostrazi, noi suntem cei favorizati, ei doar 2 saptamani-1 luna pe an, si doar cei care vin acasa in concediu.
De birocratia si coruptia de aici cine se loveste, ei de acolo sau noi cei care traim aici?
Daca un guvern hotaraste sa intram maine in razboi, cati dintre ei vor veni imediat pt inrolare, cum vor fi adusi? Noi cei de aici vom fi obligati imediat.
Daca guvernul hotaraste maine reinstaurarea comunismului si nationalizarea la fel ca in anii ’50 si ei vor pierde ceva, anume ce mai au pe aici. In schimb vor ramane cu tot ce au in strainatate. Noi vom pierde tot, absolut tot.
Iar exemple pot fi date cu duiumul.
Asta ca tot a vrut sa faca o diferenta intre noi si ei.
Nu vorbim cu ura despre diaspora care vine acasa in vremuri grele, ci ne revolta lipsa de respect fata de cei de aici, de acasa. Au uitat de regulile pe care in tarile de adoptie le respecta si acum dl M. Popescu arunca vina pe sistemul din Romania. Era evident ca aici vor trebui sa intre in carantina sau izolare, pt ca au venit din zone de risc. Cati respecta aceste reguli si cati umbla aiurea? De unde au aparut atatia oameni infectati? Nu prin cei care au venit acum acasa(si era normal sa vina) si care NU au respectat regulile?
Cine isi asuma mortii domnule M. Popescu?
Ce facem cu cadrele medicale infectate si de care aveam atata nevoie acum?
Stiti cum muncesc domnule M. Popescu in multe spitale din tara? Va spun eu! Sunt spitale in care se lucreaza in ture de cate 7 zile, apoi 2 saptamani acasa in izolare, ca se reduca riscul de transmitere a virusului. Dar echipamente au? Nu prea! Contact iau cu persoane venite din strainatate si sunt echipate necorespunzator. Nu e vina diasporei pt proasta dotare, dar este vina in primul rand a ei pt ca intra in spitale fara sa declare de unde vin.
Asa am ajuns sa avem spitale inchise azi.
Dar criza economica care s-ar putea sa fie mai grava decat cea de acum 10 ani?
La asta s-au gandit cei care strigau revoltati ca sunt tinuti la granita si nu pt ca li se interzicea intrarea in tara, ci pt a fi izolati din cauza ca era foarte probabil sa fie infectati?
Intelegeti domnule M. Popescu de unde nemultumirea celor de acasa?
Diaspora a luat drumul strainatatii din cauza conditiilor de nesuportat din Romania? Uite ca sunt unii care au rezistat aici, chiar in aceste conditii de nesuportat, si nu sunt decat vreo 19 milioane, restul de 4-5 au plecat.
Sau cei care au ramas au facut-o pt ca pt ei erau alte conditii, mult mai bune decat pt cei care au plecat?
Este o discuție atât de complexă și aplicată…
Ia mai vezi cine nu va vrea? Votatul nu va vrea, kit că mulți ați răcnit fara să fiți în cunoștință de cauză Muie PSD și Să moara PSD! Așa ceva nu se face, decât dacă ai ifose occidentale și „bețișor de promenadă”!
Cât despre dreptul de a vota, kiar și la alegerile locale, prezidențiale, ei asta este o temă de specialitate!
Întâi, dacă este corect sa votezi (sunt păreri pro și contra), apoi unde votezi!
Căci acolo trăiești, acolo plătești taxe și impozite, însă copiii multora, rămași acasă, beneficiază de învățământ și asistență nedicala gratuită!
Pai, ori suntem capitaliști, ori nu mai suntem?
Că ai trimis bani acasă, așa este, însă tu ai susținut supermarketurile, deci multinaționalele!
Pe mine nu mă impresionează sloganurile false și/sau populiste!
Fiecare avem familii și viața noastră!
Pot înțelege multe, dar să-ți pută ROU, când vii în vacanță și tu nu ai participat la propășirea țării, atât cât este ea?