Data: 10 ianuarie 2014, 16:09
Subiect: Final Penal Hotel BucurestiVa rog daca puteti sa-i trimeti acest material (incomplet chiar) spre
publicare pe site-ul personal d-lui profesor univ. Ion Coja! (am
pierdut legatura mail cu dansul), daca domnul Coja il poate publica
sub anonimat!

Finalizarea cu surdină, după 13 ani, a primului dosar de
corupţie din privatizările româneşti.
Vânzarea căminului parlamentarilor români – Hotelul Bucureşti,
o afacere penalo-„politică“

Marţi 14 ianuarie 2014 are loc ultimul termen de judecată al
procesului prin care fostul preşedinte al Fondului Proprietăţii de
Stat (agenţia de stat care a făcut privatiza­rea în­treprinderilor
româneşti), Radu Sârbu, a vândut SC Bucureşti-Turism SA (Hotel
Bucureşti – azi Radisson -, restaurantul CINA şi apartamentele din
strada Luterană)
Procesul 42002/3/2012 se desfăşoară la Tribunalul Bucureşti (vizibil
la link-ul:http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000505343&id_inst=3)
şi îi mai are ca inculpaţi pe fostul director general al F.P.S. Emil
Alin Giurgiu, pe fosta juristă a F.P.S. Jianu (fostă Şchiopu) Olimpia
Mihaela şi pe israelienii Rasin Eliahu şi Bandner Robert.
Tergiversarea uriaşă a dosarului (care va face ca, probabil, nici un
inculpat să nu execute vreo pedeapsă) se datorează instituţiilor
statului şi tertipurilor israe­lianului Eliahu Rasin, căci cauza se
afla pe rolul TMB din 2002, cu nr.3422/2001 (nr. nou 590/3/2002), când
instanţa a decis în 13.01.2005 întoarcerea dosarului la Parchetul
General pentru audierea inculpatului israelian Rasin, care însă, ca şi
în alte cauze penale din România, s-a sustras sau se sustrage
prezentării în faţa pro­cu­rorilor sau a instanţelor (aşa cum a fost
cazul şi privind moul cum a obţinut şi marele Hotel Sinaia din centrul
staţiunii prahovene).
Deloc inexplicabil, dosarul nu a ajuns la Parchetul General, ci a fost
pierdut – sau uitat – într-un colţişor al arhivei Secţiei a II-a
Penale a Tribunalului Bucureşti, până când, după 2 ani, în anul 2007,
cu ajutorul procurorului Robert Cazanciuc (pe atunci purtător de
cuvânt al Parchetului General) el a fost dezgropat şi înaintat
Depar­­tamentului Naţional Anticorupţie, pentru finalizarea procedurii
audierii incul­pa­tului Rasin Eliahu. Nici de această dată, însă,
Rasin nu a binevoit să se prezinte, prin urmare DNA-ul condus de
Daniel Morar, reface expertiza şi constată lipsa pre­judiciului adus
statului român, contrazicând prima expertiză de la dosar, şi dispune
NUP şi SUP pentru toţi inculpaţii.
Soluţia DNA a fost însă contrazisă de judecătoarea Trancă
Ana Maria de la Secţia a I-a a Tribunalului Bucureşti, care în dosarul
47852/3/2009 a admis plângerea împotriva ordonanţei procurorului de
netrimitere în judecată şi a reţinut cauza spre judecare faţă de
inculpaţi sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, precum
înşelăciunea şi abuzul în serviciu, dar şi din acest dosar a fost
disjuns dosarul 42002/3/2012, ce se judecă în prezent, urmând ca pe 14
februarie 2014 să fie audiat ca ultim martor, care nu s-a prezentat
până în prezent, ex-parla­men­tarul PDL Dan Radu Zătreanu, acesta
fiind la data săvârşirii faptelor (2000) administrator al firmelor lui
Eliahu Rasin, dispunând şi de sume­le plătite statului român ca şi de
cele din care s-au plătit comisioanele de privatizare într-un cont
londonez.
Totodată, Zătreanu Dan Radu este cel care, mandatat de Rasin Eliahu, a
semnat din partea cumpără­to­ri­lor israelieni, cu directorul FPS
Giurgiu Alin Emil, Actul Adiţional al contractului de privatizare al
SC Bucureşti-Turism SA, act în care preţul de vânzare nu a fost
actualizat cf. Cod Civil.
Dan Radu Zătreanu este în prezent reprezentantul pentru Diaspora al
Miş­cării Populare (după ce a părăsit PDL-ul), dar a fost şi consilier
general al capi­talei între 2004 şi 2008. Grupul Sitraco (mega trust
de construcţii şi afaceri imobiliare din România), unde D.R. Zătreanu
este director (din 1993) iar E. Rasin preşedinte, a fost înfiinţat în
România în 1992 de „companii americane şi irlandeze“, dar „con­tro­lat
de in­vestitori israeli­eni“ (cum se auto-defineşte pe site-ul
companiei). De la în­­ce­putul activităţii sale Sitraco a preluat de
la Primăria Bucureşti structurile unor blocuri neter­mi­na­te în
perioada ceauşistă pe care le-a finalizat, fie pentru Primărie, precum
blo­curile Gemene de lângă Operetă, fie pentru a le vinde. (La câteva
luni după ce Dan Radu Zătreanu a plecat de la primăria capitalei – în
2008 -, au apărut şi nişte scan­daluri legate de deturnări de fonduri
în care ar fi fost implicat personal, precum afacerea „Ultrasport“).
Numele trustului Sitraco este asociat şi de controversatul Alexandru
Bittner, persoană care s-a insinuat ca fiind unul din acţionarii din
umbră ai Sitraco, şi care a tras sforile privatizării SC
Bucureşti-Tursim SA (Hotelul Bucureşti) alături / sau pentru Eliahu
Rasin. Firma Sitraco Conimpex (condusă de Zătreanu) a apărut în anii
’90 chiar şi asociată în afaceri cu Midas SA, asumată public drept
„coordonată“ de A. Bittner (când firma Midas a ridicat o construcţie
pentru mătuşa premierului Adrian Năstase, Tamara Cernaşov, pe strada
Mircea Vodă, numărul 35), deşi public D.R. Zătreanu a negat că l-ar
cunoaşte personal pe Alexandru Bittner.
În ciuda negaţiilor lui Zătreanu, presa anilor ’90 îl arăta pe
Alexandru Bittner ca fiind un patron al firmei Sitraco, condusă de
Eliahu Rasin, firmă care a primit un important spaţiu din par­tea
Primăriei Bucureşti în timpul mandatului lui Crin Halai­cu, al cărui
consilier la ca­pi­tală era chiar Bittner. Astfel, presa centrală din
anul 2000 (ar­ticolele „Bittner, Omul Păianjen“ şi „Imperiul Bittner“
din Ziua nr. 1910 din 25 sep­­tembrie 2000), scria că „Sitraco, firma
lui Bittner, a primit cadou de la Halaicu un bloc în buri­cul
Bucureştiului“.
Bittner a apărut adesea şi în culisele privatizării SC Bucureşti-Turism SA.
ô
În esenţă, cauza penală se referă la faptul că pentru a
participa la licitaţia or­ganizată de Fondul Proprietăţii de Stat,
Eliahu Rasin a folosit o serie de acte false (scrisoare de bonitate,
faptul că firma Noni Voiaj nu avea datorii faţă de statul român,
acceptate de Direcţia privatizare a FPS, deşi fusese avertiza­tă de
structu­ri­le autorizate – Direcţia control – din aceeaşi institu­ţie,
privind situaţia de neacceptat a participării la privatizare a
firmei), dar şi că şefii F.P.S. au admis, la un an de la semnarea
contractului de privizatizare (24.12.1999), când acesta era
rezoluţionat (desfiinţat) de drept, să semneze la 5 decembrie 2000 un
act adiţional (neprevăzut de legea privatizării) prin care să îi dea
încă o şansă lui Rasin Eliahu să plătească pachetul majoritar de
acţiuni al SC Bucureşti-Turism SA, dar fără să actualizeze preţul
exprimat în lei, într-un an cu inflaţie galopantă. Însuşi inculpatul
Sârbu Radu Ovidiu recunoaşte (în declaraţia de inculpat, la pag.83 din
vol.I a dosarului penal TMB nr.42002/3/2012) că „inflaţia în acel an
[2000] a fost 44%, leul s-a devalorizat în procent de 42%, iar
majorările calculate pe întreg anul ar fi fost de 109,5%“, dar a
aplicat o penalitate de numai 0,3%.
În aceste condiţii, anchetatorii iniţiali din cauza penală au stabilit
că din banii alocaţi de banca cre­ditoare a privatizării (Leumi Le
Bank-Isra­el) mai multe milioane USD au fost doar aduşi în acte prin
România, în conturile firmei cu care Rasin cum­părare Hotelul de la
statul român, şi transferaţi apoi în contul unei firme terţe la Londra
(UK) a numitului Eliahu Rasin, statul român înregistrând astfel un
prejudiciu de 5 cca milioane USD.
â
Nimic din ceea ce a însemnat „spălarea“ sau îngroparea acestui dosar
penal nu este străin de jocurile politice, de bani şi de corupţie,
chiar dacă traficul de in­flu­enţă pare să se fi prac­ticat chiar pe
culoarele instituţiilor cele mai impor­tante ale statului român,
inclusiv la Palatul Cotroceni.
Privatizarea însăşi a Hotelului Bucureşti este, după cum pretinde
inculpatul Rasu Sârbu, una politică, căci în Consiliul de
Administraţie al F.P.S. din 29.11. 2000 acesta îi încura­ja pe membrii
C.A. să aprobe semnarea unui Act Adiţio­nal (o nouă privatizare, de
fapt) deoarece el personal i-a cunoscut pe israelieni „la ei acasă“ şi
aceştia „sunt tari“. Fiind interogat de instanţă privind acest aspect,
Radu Sârbu a declarat că: „îi cunoşteam pe cumpărători în sensul că în
ianuarie-februa­rie [2000], am participat la o vizită în cadrul de
legaţiei preşedinţiale în Israel, unde printre altele am avut
întâlnire şi cu oamenii de afaceri evrei vorbitori de limba ro­mâ­; în
această conjunctură l-am cunoscut şi pe dl. Rasin Eliahu, pe care
însuşi ata­şatul comercial în Israel mi l-a prezentat…“ (declaraţie
de inculpat, pag.83, vol.I, dos.pen. nr.42002/3/2012). În declaraţia
martorului Boariu Alexandru, dată în faţa instanţei la data de
17.12.2013, arată că Radu Sârbu pretindea că jocurile sunt poli­ti­ce,
făcute la nivel foarte înalt (ceea ce sugera implicarea preşedintelui
Emil Constantinescu): „Am studiat dosarul [civil al privatizării SC
Bucureşti-turism SA] care s-a aflat în judecată la Î.C.C.J. [în 2000]
şi am constat că nu sunt depuse toate actele la dosar, aspect care m-a
determinat să îl contactez iarăşi pe preşe­dintele F.P.S., dl. Radu
Sârbu Ovidiu… acesta a motivat că nu poate da înapoi, întrucât sunt
raţiuni de natură politică în menţinerea contractului“ (declaraţie de
martor, pag.302, vol.I, dos.pen. nr.42002/3/2012).
ô
Vizita oficială a preşedintelui României Emil Constatinescu în Israel
a avut loc în perioada 3-7 ianuarie 2000, când s-a întâlnit cu
preşedintele Israelului Ezer Weizman, chiar în momentul când
preşedintele israelian se afla în mijlocul unui scan­­dal de corupţie,
procurorul general al statului cerându-i lui Weizman să jus­tifice
pentru ce a primit 450.000 dolari SUA („a large financial gifts“) de
la aface­ris­tul evreu Edouard Seroussi, de ce nu a raportat această
sumă şi nu a impozitat-o; Weizman a demi­si­onat în scurt timp (în 13
iulie 2000) din funcţia de preşe­din­te al Israelului, urmare acestui
scandal. [Mituitorul Seroussi a dispărut în timpul anchetei, într-un
incendiu provocat, dar fratele acestuia, Joseph Seroussi, a devenit
„regele confecţiilor“ în România (cf. Forbes), după ce, în 1993, a
luat, prin fabrica sa de la Botoşani, un credit nerambursat de la
Bancorex de 14 miliarde de lei vechi, ajun­gând să aibă, apoi,
fabri­cile de con­fecţii Ikos Conf (trei mili­oa­ne de dolari profit
anual) şi Nora­da din Odorheiul Secu­iesc, Serconf din Botoşani, Serca
din Că­lă­raşi, TJR Industries din Tulcea şi altele. Anii 1998-2000 au
reprezentat pentru familia Seroussi explozia afacerilor din România,
culminând cu lansări de noi linii de pro­ducţie. Întrea­ga afa­ce­re
Seroussi cu confecţii din Ro­mâ­nia va­lo­rea­ză 180 mi­li­oa­ne USD,
deţinând şi lanţul de ma­ga­zi­ne No.36, în Bu­cu­reşti şi în ţară.]
Acesta era mediul putred moral al înalţilor oficiali
israelieni care i-au primit pe preşedintele României, E.
Constantinescu, şi pe preşedintele F.P.S., Radu Sârbu, prezentându-l
acestora pe Eliahu Rasin, ca şi pe alţi afacerişti (precum Sorin
Bera­ru) ca pe investitori serioşi, care trebuie sprijiniţi politic.
ô
De instrumentarea dosarului penal al privatizării SC Bucureşti-Turism
SA s-au ocupat în România nume importante, precum poli­ţis­tul
Constantin Duvac sau procurorul Adrian Miclescu, înlăturaţi din
sistem. Toţi au simţit, la un moment dat, protecţia politică de care
se bucurau cei implicaţi în dosar.
Poliţia şi procuratura (IGP şi Parchetul General al României) s-au
lovit de opoziţia făţişa a noilor şefi de la agenţia pri­vati­zării,
numită atunci, mai nou, APAPS (ex-FPS), adică de refuzul preşedintelui
acesteia, Ovidiu Muşetescu (mort strate­gic, parcă, ulterior, după ce
comisese şi el o serie de privatizări frauduloase), care a refuzat să
colaboreze cu organele de anchetă ale sta­tu­lui, protejându-l astfel
pe predecesorul său Radu Sârbu. Ovidiu Muşetescu a refuzat să îl
primească pe pro­curorul de caz, Adri­an Miclescu, şi să îi permită
acestuia accesul la actele deţinute de APAPS. Acest fapt s-a întâmplat
şi când celebrul procuror a fost însoţit la sediul APAPS de către
şeful său, procurorul-şef Tănase Joiţa. Ulterior, procurorul-şef Joiţa
i-ar fi declarat procurorului Miclescu (poveste cunoscută în umele
medii ale ma­gistraţilor) că a fost vizitat la birou de dna Dana
Năstase, soţia premierului, care era aşteptată în anticameră de către
numitul Alexandru Bittner, aceasta cerându-i procurorului-general
Tănase Joiţa să o lase mai moale cu ancheta şi să nu mai fie
de­ran­jat Eliahu Rasin.

În prezent dosarul se judecă la Tribunalul Bucureşti sub
numărul 42002/3/ 2012, fiind evidentă intenţia reprezentantului
Departamentului Naţional Anticorup­ţie, procuroarea de a îi proteja pe
inculpa şi privatizarea SC Bucureşti-Turism SA, după ce tot DNA-ul a
oprit cauza prin SUP şi NUP prin rezoluţia 50/P/2007. Astfel, la
nivelul DNA, în data de 28 martie 2007 procurorul Cristina
Fota-Bărbulescu a citat părţile inculpate şi părţile civile, cu
insistenţă pe israelianul Eliahu Rasin, direct ca şi prin am­ba­sa­da
Israelu­lui, dar nici de această dată pe Rasin nu l-a inte­re­sat
cau­za, deşi pentru el întorsese judecătorul Cristian Jipa dosa­rul la
Parchet.
Faţă de anul 2002, când fusese finalizată prima an­che­­tă, părţile
civile acţi­onari minoritari ai SC Bucureşti-Tu­rism SA (Asociaţia
Acţionarilor Hotel Bucu­reşti), au documentat o serie de alte fapte
penale comise cu ocazia privatizării societăţii, şi au propus noi
obiec­tive ex­per­­tizei penale, astfel că iniţial DNA a acceptat
in­tro­ducerea punctului b.5: „Care a fost proveni­enţa sumei de
479.064.098.952 ROL cu care s-a plătit şi achiziţionat pache­tul de
acţiuni deţinut de Fondul Proprietăţii de Stat la SC Bucu­reşti Turism
SA la data de 08.12.2000 şi dacă această sumă de bani a fost obţinută
prin garantarea cu titlurile de proprietate asupra activelor SC
Bucureşti-Turism SA sau a acţiunilor ce urmau să fie cumpărate.“
Până la finalizarea expertizei, însă, procuroarea de caz
Fota-Bărbulescu a fost transferată la Vraiova şi înlocuită cu
procuroarea Diana Stăncele, iar noii ex­perţi ai DNA nu au răspuns în
nici un fel acestui punct, ceea ce a lăsat-o indife­ren­tă pe
procuroarea DNA Stăncele.
Sfidând con­cluziile pri­mei exper­ti­ze (ceea ce a
devenit o modă în interiorul DNA în ultimii ani, noii experţi
de­semnaţi de DNA în anul 2007, au refăcut absolut for­mal întreaga
expertiză, copiind-o pe prima, dar excluzând tot ceea ce acuza
„investitorii“ şi conducerea F.P.S., concluzionând că statul român nu
a fost deloc prejudiciat. Mai mult, în timp ce prima expertiză din
dosarul penal al priva­ti­ză­rii, din 2002, sta­bi­li­se un prejudiciu
adus statului român de 126.984.193.973 lei vechi (echivalentul sumei
de 4.988.772 USD la data de 08.12.2000) ca urmare a faptului că
„F.P.S. nu a pro­ce­dat la actualizarea sumei datorate de cumpărător
cu rata inflaţiei din perioada aprilie-noiembrie 2000“ (prin Actul
Adi­­ţional semnat la 5.12. 2000), expertiza finalizată la 7.02.2008
la comanda DNA-ului, elu­dând cu rea cre­dinţă faptele, a constatat că
„nu există nici un pre­ju­di­ciu adus bugetului de stat“ prin
„încheierea actului adi­ţi­o­nal întocmit la data de 05.12.2000“ la
con­trac­tul de vân­zare-cumpărare (privatizare) din 24.12.1999.
l
La termenul din 17.12.2013 reprezentanta DNA a fost
înlocuită cu procuroa­rea Gligan Ana Maria, care a fost avansată la
DNA în 23 mai 2013, provenind de la Parchetul de pe lângă Tribunalul
Bucureşti (după ce, mai înainte, a fost procuror-şef la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Valenii de Munte).
Această procuroare a încercat să îl intimideze pe martorul
Boariu Alexandru, acuzându-l că nu a depus plângere penală faţă de
cele pe care arată că le ştie (deşi chiar acesta depusese plângerea
penală iniţială în numele ziarului Adevărul, alături de şefii săi,
Dumitru Tinu şi Cristian Tudor Popescu), că nu are studii (deşi este
absolvent ASE). Astfel s-a ajuns să nu fie consemnată declaraţia dată
de ziaristul Boariu Alexandru în faţa instanţei la 17.12.2013, cum că
ştie că inculpatul Rasin Eliahu a împrumutat o sumă uriaşă de bani (1
million USD) în noiembrie 2000 de la Fathi Taher pentru a-i face cadou
inculpatului Radu Sârbu în scopul de a-l face pe acesta să impună FPS
semnarea Actului Adiţional la contractul de privatizare, fapt care s-a
şi îndeplinit (dl. Boariu Alexandru ştie această împrejurare de la
Dumitru Tinu, care îl frecventa pe Fathi Taher la hotelul acestuia din
capitală, Marriott, ace­laşi hotel de la care se deplasa Dumitru Tinu
cu autoturismul atunci când, l-a scurt timp după instrumentarea
dosarului penal al privatizării SC Bucureşti-Turism SA – Hote­lul
Bucureşti, a pierdut direcţia vehiculului auto şi a decedat.)

AAHB

PS Stiu lucruri mai cumplite (Boariu trebuie doar intrebat!), pe care
instantele romanesti, din pudoare, nu vor sa le auda: suma de 1 milion
USd s-a dat de catre un ofiter israelian (M.S.) catre un ofiter SPP
(soferul lui Radu Sarbu), in padurea Baneasa.