 caroline gunderode465 aprobate google.bex caroline.gunderode@gmail.com 109.133.42.42 |
CRIZA ENERGIEI VA CERE ANCHETAREA CELOR MAI GRASI SOBOLANI DIN EU SI DE LA VARFUL FLANDREI !!!
Vorba neamtului ‘LANGSAM, LANGSAM ABER SICHER ‘(„incet dar sigur „) adevarul se impune !!! Traducere mecanica din : Els van Doesburg. Imaginea dm Els van Doesburg este consilier la Anvers în numele N-VA. Rubrica ei apare la fiecare două săptămâni, alternând cu Marc Van Ranst. Știți la cine m-am gândit mult în această vară? Guy Verhofstadt. Nu alegi așa ceva, așa ceva ți se întâmplă. Amenințarea penuriei de energie? Hop, da joenk a apărut în camera mea de la etaj. În mașină prin Strasbourg? Ecourile țipetelor sale au zburat ca o iarbă pe lângă salonul numit Parlamentul European. Terasă în Toscana? Ai ghicit. Când te gândești la un mare om de stat, te gândești la mari realizări. La Guy Verhofstadt, grăitor, pe o moșie răzuită din Toscana. Sau mai rau. Geert Noels l-a numit „cel mai prost prim-ministru pe care l-am avut vreodată”. Oamenii de vârsta mea nu se tem de asta. Verhofstadt, pentru noi acesta este omul care a proxenetizat bugetele preluând fonduri de pensii dintr-un capriciu și ne-a transmis nota de un miliard de dolari. Omul care și-a dorit atât de mult să fie prim-ministru încât și-a cumpărat majoritatea dându-le Verzilor o ieșire nucleară și stingând luminile pentru noi. Omul al cărui guvern violet a vândut Electrabel francezilor, lăsându-i pe Alexander De Croo și Tinne Van Der Straeten să rătăcească astăzi pe străzile Parisului ca niște cerșetori cocoșați în căutare de pomană. Omul care, scuze că sunt pe val, fără niciun reflex social a aranjat o afacere atât de groaznică cu azbest, încât oamenii (la propriu) bolnavi până în ziua de azi trebuie să aleagă între o intervenție de la fondul de azbest și justiție. Legislația noastră este destul de liberală, dacă cu un astfel de palmares mai poți culege struguri în Toscana și nu trebuie să tragi linii în Leuven-Central. Întreaga existență a acestui om chiar merită o comisie de anchetă. Oricum, cunoaștem generația care a trebuit să se culce înainte de artificiile din noaptea de Revelion la cumpăna de mileniu, Guy Verhofstadt. Dar propriei mele iubiri și prietenilor lui li sa permis să stea puțin mai mult în acea seară. Au experimentat și un alt Verhofstadt. Furtunul ceresc, Marele Reformator care avea să scape de vechea cultură politică, cel mai limpede de tot ce era stângaci și zdruncinat (a se citi: tjeverig). Guy Verhofstadt a fost odată doar… un tânăr politician. Chiar și carismatic. Este de fapt surprinzător când o minune de băiat se dovedește a fi un șobolan obișnuit? Revoluționari care vor schimba întreaga lume dintr-o lovitură, politicieni care promit să-ți rezolve toate problemele, istoria a arătat de atâtea ori că sunt puține lucruri care ajung să strice mai grav încrederea în politică. Oricine vede politica ca pe o arenă de aerisire a propriei viziuni superioare asupra umanității nu este înclinat să acorde prea multă atenție consecințelor ei pentru oamenii concreti. Și astfel, o licitație de promisiuni goale se termină rapid într-o groapă de planuri pe termen scurt, facturi pentru generația următoare și, consumate de foamea de putere, mai multe promisiuni și mai multe soluții false. Până când toți devenim cinici. De fapt, tinerii politicieni nu se gândesc suficient la Guy Verhofstadt. Mai ales în vremuri de criză. Traducere mecanica din : |
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comenteaza