Un sfat pentru  patronii de la Club Colectiv.

 

Cât de mare le este vinovăția n-o va stabili ancheta procuraturii. Au stabilit-o deja morții și răniții din spitale, familiile acestora! Și Țara întreagă bulversată de cele petrecute! Pedeapsa maximă le este …asigurată!

Nu mi-e greu să-mi închipui câteva gânduri dintre sutele și miile care le bântuie nesomnul… Negreșit va fi fiind și întrebarea pe care și-o pun, ne-norociții, dacă mai pot îndrepta ceva! Ce să îndrepte? Mortul de la groapă nimeni nu-l întoarce.

Și cu toate acestea ei pot face ceva, un lucru mic, inexistent pentru ce a fost, dar extrem de important pentru ce va urma! Și sfatul meu este să spună în anchetă tot: toate șpăgile date nu numai în sectorul 4, ci și pe la alte primării și instituții! Cu sau fără vreo legătură cu Clubul Colectiv! Căci șpăgile primite sau pretinse de funcționarii publici i-au adus acolo unde se află acum: dinaintea unei sentințe care le va distruge viața, le va mânca tinerețea, bașca remușcările!

Da, remușcările! Căci oameni sunt și ei! Scânteia de simțire omenească nu au stins-o pompierii din noaptea incendiului! O vor purta în suflet și vai de viața lor va fi!…

N-au avut norocul să întâlnească pe unde au umblat funcționari cinstiți!

Dacă drumul vieții lor nu se intersecta cu funcționarii care le-au cerut șpagă sau au primit șpagă ca să închidă ochii, azi cei trei nu s-ar afla în cumplita postură de asasini în masă!… Nu le va fi pedeapsa mai mică dacă vor face lista completă a șpăgarilor! Oricât de mulți vor fi cei considerați de anchetă complici la acest omor, cei trei patroni de club tot pedeapsa maximă vor primi!

Dar – zic eu, poate prostește, vor obține o ușurare sufletească să știe că au făcut ceva pentru ca să se clatine ori chiar să cadă sistemul care le-a tolerat și încurajat lăcomia, le-a acceptat comportamentul iresponsabil care a făcut posibilă tragedia și le-a distrus viața!

Lumea în care trăim, organizată nu de grija față de om, ci de grija față de profit, grijă proclamată prin legi și prin constituție („economie de piață”!) este o lume pe care cei trei nu ei au conceput-o sau clădit-o, ci s-au trezit că trăiesc în ea. De dincolo de gratii, unde-și vor trăi restul vieții, cei trei feciori, bieții de ei, mai pot face ceva totuși pentru cei rămași afară, în libertate. Și pentru dramul de conștiință din inima lor! Să nu-i lase în urma lor neidentificați pe cei care sunt cel puțin la fel de vinovați pentru tragedia care a mutilat ori distrus atâtea vieți. Să nu-i lase să se perpetueze prin corupții din primării și alte instituții sistemul care ar putea face victime și mai multe în viitor!

Dixi…

Ion Coja