| CD
1.080 aprobate
“ ORA A 25-A” Un email de la o cunostinta mai veche din Portugalia menit sa-mi aduca aprecierea de care se bucura traducerile mele, pomeneste la un moment dat de parintele Constantin Virgil Gheorghiu un expert al traducerilor dificile, un nume total necunoscut mie. Am raspuns la email multumind pentru amabilitatea de a-mi aduce sincere aprecieri si nu am ezitat să intreb de părintele Gheorghiu. Doamna profesor de filologie al Universitatii din Lisabona mi-a scris cate ceva despre parintele scriitor si traducator apreciat printre specialisti. Pentru a verifica notorietatea am apelat la sursa de bază, desi biasată, Wikipedia de unde am cules datele de mai jos. Mi s-a parut ca am descoperit un alt roman care face cinste tarii si neamului prin modestia lui si prin opera lui, ce la vremea de dupa razboi avea o importanta deosebită, dar fiind prea edificatoare asupra unor evenimente ce nu se voiau stiute, opera lui nu a fost pusă la indemana cititorilor. Probabil ca daca eroii săi ar fi avut o altă etnie ar fi fost autorul de success al Frantei si chiar mai mult. Oricum la nivel academic personalitatea lui era bine cunoscută si apreciată in marele universitai europene. Pentru cei nerăbdatori există pe internet editia digitală usor accesibilă la “Academia.Edu”: Bio: A călătorit și a rămas în Arabia Saudită pentru a învăța limba arabă și cultura arabă, înainte de a scrie biografia profetului Mahomed. Cartea a fost tradusă din română în franceză și în persană în Iran și în urdu în Pakistan; din păcate, această carte nu a fost niciodată tradusă în engleză(nu este pe placul celor ce detin tiparul). Traducerea sa în hindi este tipărită în India și era de așteptat să fie disponibilă până în ianuarie 2020, cu titlul hindi: „Un profet pe care nu-l cunoști”. Între 1942 și 1943, în timpul regimului generalului Ion Antonescu, Gheorghiu a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe al României. Un an mai târziu, a publicat romanul “Cea de-a 25-a oră” (în franceză: La vingt- cinquième heure, în engleză: “The Twenty-Fifth Hour”), scris în timpul captivității sale in lagarul de concentrare American(1945-1948). Cartea “Cea de-a 25-a oră” Guvernul maghiar își trimite rezidenții străini ca „lucrători voluntari maghiari în Germania nazistă”. Mai târziu, „Moritz Ianos” este „salvat” de un ofițer nazist care determină că este un exemplar arian perfect și îl obligă să intre în serviciul Waffen SS ca model pentru propaganda germană. Închis după război, este bătut sever de ruși, apoi judecat de forțele aliate din cauza muncii sale pentru naziști. Între timp, Traian, fiul preotului Koruga care il angaja la munca campului pe Moritz în satul lor românesc, este un celebru romancier și diplomat minor a cărui primă internare vine când este arestat ca un strain inamic de iugoslavi pe cand Traian incerca sa fuga din Romania din fata sovieticilor bolsevici. Odată întemnițați, cei doi eroi încep o odisee a torturii și a disperării. Traian Koruga este profund neliniștit din cauza ceea ce el vede ca fiind mașinismul și inumanitatea „societății tehnice occidentale”, în care indivizii sunt tratați ca membri ai unei categorii inferioare. Între timp, Koruga scrie o carte, “Cea de-a 25-a oră”, despre Johann Moritz și calvarul care așteaptă omenirea. În cele din urmă, Traian își ia viața într-un lagăr de concentrare americano-polonez, în timp ce Johann este forțat de americani să aleagă fie să se înroleze în armată, exact când al treilea război mondial este pe cale să înceapă, fie să fie internat într-un lagăr. (precum și familia sa) ca cetățean dintr-o țară inamică. Cartea a fost publicată în traducere franceză în 1949 și nu a fost publicată în România decât în 1991, publicată pentru prima dată în România la Editura Omegapres, București, 1991. Cărți: În 1967, Carlo Ponti a produs un film după cartea lui Gheorghiu. Filmul a fost regizat de Henri Verneuil, cu Anthony Quinn în rolul lui Johann, Virna Lisi în rolul Suzannei și Serge Reggiani în rolul lui Traian. The 25th Hour (franceză: La Vingt-cinquième Heure) este un film dramă anti-război din 1967 regizat de Henri Verneuil, produs de Carlo Ponti și cu Anthony Quinn și Virna Lisi în rolurile principale. Filmul este bazat pe romanul bestseller al lui C. Virgil Gheorghiu și urmărește necazurile trăite de un cuplu de țărani români prinși în al Doilea Război Mondial. Într-o recenzie contemporană pentru “The New York Times”, criticul Bosley Crowther a criticat “The 25th Hour” drept „… un amestec atât de lipsit de gust și fără rost de elemente serioase și grosolan comice, de aluzii istorice tragice dezordonate grosolan în termeni de film infidel, încât se profilează in mare ca unul dintre cele mai dezamăgibile și jenante filme din ultimii ani…” Crowther a criticat în special caracterul și performanța lui Anthony Quinn: „… Nu există continuitate reală sau sinceritate reală în natura omului. El variază de la o imagine a victimei dureroase la una a unui nebun genial.Și în toate neajunsurile sale înfiorătoare, atât de întunecate de faptele istoriei, nu manifestă nicio conștientizare a relației cu suferința altora sau chiar un punct de vedere. Singura reacție filozofică înregistrată de domnul Quinn – sau oferită de scenariștii săi – este una de confuzie că i se întâmplă acest lucru. Impresia transmisă de toate acestea este una de insensibilitate totală.” Criticul de film din “Los Angeles Times”, Philip K. Scheuer, a scris: „Trebuie să-ți spui în continuare ce actor bun este Anthony Quinn pentru a susține interesul… Pentru că această odisee a unui NON-EVREU RĂTĂCITOR durează 2 1/4 ore. să spună ceea ce are de spus și nici măcar acest lucru nu aduce multe lucruri noi…” Evident ca adevarul nu poate straluci la fel de bine ca o minciuna evreiasca in cronicele cinematografice scrise de evrei. |
*
NR – Am cunoscut un român cu un destin asemănător personajului imaginat de Constantin Virgil Gheorghiu. Omul nostru, prin anii 1960, s-a gândit să se facă evreu ca să poată pleca din România. A profitat de faptul că era „copil din flori”, cu tată necunoscut. Legea îi permitea ca până la vârsta de 25 de ani(?) să-și găsească tatăl. Avea un prieten evreu ceva mai în vârstă care a acceptat să se declare a fi tatăl necunoscut al personajului. Devenit evreu, omul a plecat în Israel. Evreii l-au mirosit imediat că nu are sânge iudeu și l-au cam marginalizat. O ducea din ce în ce mai rău, mai rău ca în România. S-a decis să plece din Israel și a ajuns în Germania, unde nemții i-au cam întors spatele, cum se cuvine unui evreu proaspăt venit de la Jerusalim… În cele din urmă s-a întors în România. Povestea lui o știu de la Fănuș Neagu care se gândea să-i scrie odisseia. I-am dat să citească cartea lui CV Gheorghiu și a renunțat…
BRICS+ ESTE BAZA UNEI NOI ORDINI MONDIALE
de Imran Salim
Pe fondul adâncirii crizei financiare și economice globale, dezechilibrul în relațiile politice și economice internaționale, ca urmare a politicii Occidentului colectiv condus de Statele Unite de a impune o ordine mondială liberală bazată pe „reguli” special bazte pe ordine, erodarea legeii și slăbirea instituțiilor multilaterale, țările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) caută să stabilească o ordine mondială cu adevărat democratică, fără dominație globalistă asupra principiilor egalității în drepturi.
Cele cinci BRICS reprezintă eliminarea barierelor artificiale din calea comerțului mondial și a relațiilor monetare, precum și pentru respingerea sancțiunilor motivate politic.
Operațiunea specială rusă în Ucraina și impunerea sancțiunilor occidentale cuprinzătoare împotriva Moscovei au intensificat procesul de schimbare a ordinii mondiale occidentale inechitabile și bazată pe “reguli”, deoarece marea majoritate a țărilor din sudul global9in curs de dezvoltare) nu sunt pregătite să-și sacrifice interesele naționale prin restrângerea relațiilor comerciale și economice profitabile cu Rusia în favoarea politicilor anti-ruse ale Washingtonului.
De la primul summit BRIC din 2009 (acronimul BRICS a apărut mai târziu în 2011, după aderarea Africii de Sud), alianța nu numai că nu s-a prăbușit, așa cum au prezis mulți analiști politici occidentali, dar și-a construit și averea proprie.
La mijlocul anilor 2000, proeminentul economist occidental și laureat al premiului Nobel Paul Krugman credea că BRICS era doar un alt „balon de săpun” precum balonul ipotecar din 2008.
La rândul său, eminentul politolog american Joseph Nye nu credea că cele cinci țări vor avea să devină o organizație politică serioasă a statelor cu gânduri asemănătoare din cauza contradicțiilor interne dintre membrii săi.
Un astfel de pesimism în aprecierile occidentale a fost cauzat de anumite probleme în cooperarea dintre membrii celor cinci țări, din cauza diferențelor semnificative ale acestora de istorie, geografie, cultură, religie și caracteristici civilizaționale.
În plus, au sisteme politice și modele economice diferite și chiar și în sfera economică există competiție între țările individuale ale alianței, deși există și complementaritate. Este încurajator faptul că factorii negativi care împiedică cooperarea în formatul BRICS nu sunt insurmontabili și structurali, ci implică aspecte instrumentale și specifice. Depășirea lor este o chestiune de compromis, comunicare și cooperare și dorința de acord reciproc.
Conducerea celor cinci țări este conștientă de faptul că pe termen scurt această asociere nu va juca încă un rol semnificativ, dar în viitor, prin consolidarea eforturilor comune și o cooperare mai strânsă pot exista oportunități reale de a contesta pro- Ordinea economică a lumii occidentale. Cooperarea pe platforma BRICS este un proiect colectiv fără precedent pentru a crea condițiile pentru o ordine mondială mai echitabilă și pentru a rezolva noile probleme emergente la nivel global și regional care nu pot fi încă rezolvate în prezent.
La rândul său, Occidentul colectiv, conform șefului Centrului American de Prognoză și Analiză Politică (analogul „Randcorporation”) al lui B. Zbigniewski, nu are nimic de oferit restului lumii, nu are nimic sănătos ca perspective de dezvoltare.
De exemplu, în timpul recentului său turneu în țările africane, secretarul de stat al SUA Blinken s-a concentrat doar pe necesitatea „democratizării” Africii, lăsând deoparte problemele sărăciei, hranei și dezvoltării.
În economie, Washingtonul oferă doar prescripțiile FMI, care în toată istoria existenței sale nu a dus niciodată la succesul vreunei economii din lume. Dimpotrivă, țările care au căzut în robia fondului pur și simplu și-au pierdut economiile și și-au vândut cele mai atractive active creditorilor.
Criza politică, economică și energetică globală, poziția vizibil de slăbire a Washingtonului în lume, eșecul încercărilor SUA și UE de a izola și distruge economia rusă și de a destabiliza China toate acestea, potrivit consultantului politic britanic Adriel Casonte, au pus sub semnul întrebării profunde – teza înrădăcinată in ură si fără nici o alternativă la o ordine mondială unipolară condusă de Occident.
În acest sens, multe țări în curs de dezvoltare au început să privească mai atent la BRICS, văzând în el, mai ales, o alternativă la formatele create anterior de Washington și o oportunitate de a se alătura proceselor de integrare globală.
În același timp, platforma BRICS în sine nu este un antagonist al Occidentului colectiv, ci vizează o cooperare reciproc avantajoasă, care răspunde și intereselor majorității țărilor în curs de dezvoltare.
Astfel, platforma a devenit acum un nexus pentru zeci de state din sudul global, care își exprimă disponibilitatea de a coopera activ cu alianța și chiar de a se alătura rândurilor acesteia. Treisprezece state din sudul global au participat deja la summitul BRICS din iunie.
În luna mai a acestui an, la o întâlnire a miniștrilor de externe ai celor cinci țări, ministrul chinez de externe Wang Yi a propus începerea procesului de extindere a BRICS, care, potrivit Beijingului, ar duce la întărirea poziției alianței. pe scena mondială.
Ideea însăși a unei astfel de extinderi a fost stabilită inițial în primele etape ale formării asociației, astfel încât participanții la întâlnire au susținut propunerea chineză de a lucra la principiile directoare, standardele și procedurile organizației, cu nuantari participative. Iranul și Argentina au devenit candidații oficiali la aderare. Arabia Saudită, Egipt, Turcia, Algeria și Nigeria și-au exprimat, de asemenea, dorința de a adera la BRICS. În acest sens, a apărut un nou acronim pentru alianța BRICS +, „plus”.
Procesul în curs de reformare a platformei BRICS ridică o întrebare urgentă cu privire la perspectivele acestei alianțe și la modul în care se va dezvolta și funcționa. Mulți analiști politici se tem că extinderea alianței ar putea duce la o ciocnire de interese, întrucât țările candidate au obiective și capacități diferite.
De exemplu, Turcia este interesată de apartenența la BRICS din cauza dorinței sale de a deveni un intermediar comercial între India, Rusia și Uniunea Europeană; pentru Arabia Saudită, posibilitatea unui comerț reciproc avantajos cu China și India și coordonarea cu Rusia în cadrul acordurilor OPEC Plus sunt importante, iar pentru Egipt soluția la problema alimentară este cea mai acută. În plus, extinderea prost concepută în detrimentul statelor cu suveranitate limitată și fără potențial economic semnificativ ar putea duce la o fragmentare și mai mare și la o coordonare ineficientă a asociației.
BRICS analizează în prezent diverse perspective pentru dezvoltarea strategică a alianței; acestea pot fi grupate în trei zone:
– aderarea, în această etapă, a două sau trei țări la cele cinci;
– extinderea prin aderarea diferitelor organizații regionale, menținând în același timp componența actuală a alianței. Cel mai accesibil format pare să fie unirea eforturilor și coordonarea pașilor cu structuri precum SCO din Eurasia, Uniunea Africană și CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane și Caraibe).
O astfel de alianță, potrivit Beijingului, ar oferi o acoperire maximă țărilor din sudul global fără a fi necesară integrarea economică complexă și armonizarea formatelor comerciale și de interacțiune economică pe toate cele trei continente;
– crearea unei platforme de interacțiune cu blocurile de integrare regională la care participă țările BRICS. O astfel de platformă ar putea include proiecte precum MERCOSUR, Uniunea Vamală din Africa de Sud, EAEU, Zona de Liber Schimb din China și ASEAN.
Este important de menționat că majoritatea membrilor celor „Cinci” își formează politica comercială externă tocmai în formatul blocurilor de integrare regională (Rusia – EAEU, Brazilia – MERCOSUR, Africa de Sud – Uniunea Vamală a Africii de Sud). Acest format de dezvoltare a uniunii s-ar putea numi „integrarea integrărilor” și va ajuta la realizarea profunzimii și armonizării necesare proiectelor de integrare prioritare ale țărilor BRICS.
În contextul viitoarei extinderi a celor cinci BRICS, este necesar să înțelegem ce contribuții pot aduce membrii alianței la inițiativele existente. Unul dintre cele mai importante proiecte ale alianței este BND – Noua Banca de Dezvoltare. Este axat pe finanțarea proiectelor de infrastructură, inclusiv a proiectelor de dezvoltare durabilă în sudul global.
În luna ianuarie a acestui an, portofoliul BND are aproximativ 80 de proiecte aprobate în valoare totală de peste 29,5 miliarde de dolari. Este de remarcat faptul că, pe lângă cele 5 țări, Egiptul și Bangladeshul au fost incluse în BND din 2021.
Cea mai importantă parte a politicii actuale a asociației este „Agenda 2030” inițiată de India, a cărei implementare va spori progresul în rezolvarea problemelor sărăciei și foametei, sănătății, educației, schimbărilor climatice și protecției mediului.
Tranzacțiile de export-import în monede naționale predomină acum în rândul membrilor BRICS, iar această tendință de abandonare a dolarului în decontările reciproce cu alte țări în curs de dezvoltare se extinde.
Alianța întărește integrarea sistemelor de plată și a cardurilor, crearea propriului sistem de mesagerie financiară (analog SWIFT) și a unei agenții de rating BRICS independente.
Un alt pas este crearea unei agenții BRICS de asigurare reciprocă a armatorilor, care să renunțe la serviciile „alianței internaționale a cluburilor de asigurări ale armatorilor” controlate de Occident. La nivel de experți se lucrează la problemele reformei OMC. Comerțul global este înfundat în dispute, a căror soluționare depinde din ce în ce mai puțin de normele și principiile acestei organizații.
În viitorul apropiat, țările BRICS ar putea iniția includerea Indiei ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU.
Rezumând cele de mai sus, putem concluziona că dezvoltarea sistemică ulterioară a BRICS + și a organizațiilor regionale afiliate, a blocurilor de integrare regională și a țărilor sale creează premisele pentru crearea unei noi ordini mondiale. Reducând astfel sfera de influență politică și economică a Statelor Unite la granițele Europei, iar unele țări din Asia de Sud-Est, Japonia și restul Commonwealth-ului (britanic) răman fără nicio speranță de a mai bloca politica și economia Rusiei și Chinei și fără a putea fi în fruntea lor în competiția globală a economiilor.
Sursa: https://orientalreview.org/2022/12/13/brics-is-the-basis-of-a-new-world-order
Traducerea: CD