- No issue detected
Cu echerul şi compasul ştim cine lucrează.
Logica ţine şi ea până la un punct, căci Existenţa nu poate fi înţeleasă logic. Altfel spus, e logic ca lucrurile să se dividă la infinit. De ce? Simplu: pt că nu poate exista nici o particulă care să nu aibă o cauză imanentă, iar divizarea nu are limite. Deci lumea are o cauză imanentă infinit de subtilă (Esenţa filozofilor), dar matematic ceva infinit de subtil este echivalent cu Nimicul pur. Deci lumea a evoluat (prin devenire) din Nimic, adică apariţia ei este un act magic, care are nevoie de un Demiurg pentru a se realiza. Acesta este Dumnezeu.
Dar o lume creată din nimic rămâne doar o iluzie a Conştiinţei, singura stare psihică generată de creier (şi poate nu numai) capabilă de a reflecta această iluzie. Şi atunci ne întoarcem la ce spunea Thoth în celebrele tăbliţe : „deoarece lumea a evoluat din neant ea este o altă formă de existenţă a neantului”, ceea ce este logic, nu?
În final se pare că toate drumurile ştiinţei duc spre Conştiinţă, iar cercetările se vor comasa pe neurologie, lumea şi universul fiind o proiecţie mentală pe fondul Conştiinţei.
Dar cine putea implementa acest imens program, domnule nick, care face să se proiecteze în mintea noastră această măreaţă lucrare a universului?
Suntem foarte departe de Adevăr pt a putea susţine ca certitudini nişte idei fixe. De aceea şi ştiinţa jonglează cu ipotezele, dar ipoteza Dumnezeu nu poate fi scoasă din ecuaţia universului.