Autorul comentariului de mai jos crede că nu există argumente care să-i contrazică opiniile. Se înșeală. În măsura în care lansează dînsul niște opinii cu totul noi, „originale”, obligația era a dumisale să demonstreze, să aducă argumente. Eu nu pot să demonstrez ca oamenii lui Antonescu nu au redactat documente mincinoase! Obigația însă este a dlui Boian să demonstreze că există asemenea falsuri! Nu credeți că aceasta ar fi regula, domnule Isac?

i.c.

*

Isac Boian3 hours ago
.
România de atunci, adică regimul criminalului Antonescu, şi-a trimis evreii în propriul ei lagăr ad-hoc, în Transnistria, loc ales cu multă judecată, în care erau meniţi să moară pe alte căi decât cele folosite mai târziu de Hitler, inclusiv pe drum până acolo.
Regimul se putea astfel lăuda cu o realizare în domeniu încă înaintea transporturilor morţii nemţeşti.
Dotat însă cu o dezvoltată intuiţie, Antonescu şi-a dat seama destul de devreme că razboiul nu se va termina bine pentru Germania. Si atunci a lăsat-o baltă cu Transnistria şi a început să-i readucă de acolo pe evreii rămaşi în viaţă.

Mai mult încă.
De teama judecății puterilor democratice, care de la sfârșitul anului 1942 au avertizat că vor pedepsi cu asprime state și conducători care au luat parte la exterminarea populației civile, Mihai Antonescu, cu aprobarea lui Ion Antonescu, a inițiat o vastă acțiune secretă de falsificare, sustragere și înlocuire de documente incriminatorii pentru a minimaliza răspunderea regimului pentru crimele comise împotriva evreilor din România și Ucraina.
Documentele false urmăreau să arunce vina în primul rând, pe germani și pe legionari, pentru execuțiile în masă comise de armată și jandarmerie la Iași, în Basarabia și în Ucraina. Falsificarea documentelor urmărea nu numai problema evreiască, ci și absolvirea post-factum a regimului de cealaltă mare crimă, înfeudarea țării intereselor germane, participarea la război dincolo de obiectivul național just al României – eliberarea celor două provincii românești ocupate de URSS în iunie 1940, și de uriașele pierderi umane și materiale ale României într-un război inutil și lipsit de glorie. Echipa principală de falsificatori de documente a operat la ministerul de externe, dar fenomenul s-a înregistrat și la ministerul de interne și în special la Marele Stat Major.