Comentariu făcut de JUDEX la textul AVEM PROIECT DE ȚARĂ….

.

Observaţia dumitale se bazează pe teza „homo homini lupus”. 500.000 de oameni să locuiască în palate aurite, iar 20 de milioane în bordeie sau colibe, ca-n Africa. Acele „celule de închisoare” la care te referi dumneata constituia în occident – de unde s-a luat modelul -, locuinţa de bază, civilizată, cu confort omenesc întîlnită la majoritatea cetăţenilor. De ce credeţi că aceste „celule de închisoare” cum le numeşti dumneata în derîdere, se vînd acum şi în cele mai mici oraşe unde există o viaţă economică, cu zeci de mii de euro? Ca să nu mai vorbesc de Bucureşti, unde o astfel de „celulă” ajunge la sute de mii.
Domnule NIck, nu fiecare cetăţean al acestei ţări poate să-şi construiască o casă cu curte, grădină şi piscină, ca să nu mai amintesc de palatele la care te gîndeşti dumneata, pentru că nu fiecare cetăţean poate cîştiga sute de mii de euro pe lună, ca cei ce-şi permit să şi le construiască. Civilizat este să stea omul într-o locuinţă încălzită pe timp de iarnă, luminoasă, aerisită şi cu apă curentă, iar nu într-un bordei. Blocuri mari s-au făcut nu numai înţările socialiste, dacă nu mă înşel, America a fost campioană mondială în construcţia unor astfel de edificii gigantice.
Tocmai că Ceauşescu, care împrumutase de la jidani 10-12 mild de dolari pentru dezvoltare, după cîţiva ani s-a îngrozit cînd această datorie a crescut la 25 de miliarde. De aceea a vrut s-o lichideze cît mai repede, pentru ca ţara să nu mai fie la cheremul cămătarilor lumii. Tocmai de aceea acei cămătari s-au îngrozit că prin măsurile de austeritate impuse, cămătarii lumii PIERD UN CLIENT, ROMÂNIA, pe care căuta să-l înhaţe şi să nu-i mai dea drumul din chingi. Planul lui Ceauşescu semăna întrucîtva cu planul lui Deng Siaopin, care, dintr-o ţară împortatoare de capital a făcut una exportatoare de capital, export care aduce venit în ţară necesar modernizării economiei, fără a fi la cheremul cămătarilor lumii. Acum avem o balanţă financiară de vreo 10 ori mai mare decît pe timpul lui Ceauşescu. Prosperitatea unor categorii de oameni de la noi se bazează nu prin realizarea de plusvaloare din muncă, ci prin ÎNDATORAREA ŢĂRII. Noi acum trăim pe datorie, dar pînă cînd? Cămătarul cînd vine sorocul nu te întreabă dacă ai sau nu ai bani, el îşi vrea datoria. Degeaba îi spui tu că nu ai bani, el se uită în ograda ta şi îţi spune: mai ai minerale, vinde-le!, mai ai petrol, vinde-l, mai ai gaze de şist, vinde-le şi dă-mi datoria! Şi n-ai încotro, îţi otrăveşti apa, natura şi aerul, aşa cum se întîmplă astăzi cu ţările coloniale, şi-i dai datoria cămătarului! Suntem pe cale de a deveni o colonie, dacă nu am şi ajuns.
Românul are o vorbă veche, din bătrîni: „dacă nu-i cap, vai de picioare!”