CTP, un Palada mai șlefuit, nu lovește cu pumnul, lovește cu cuvântul
16 septembrie 2017 de Tudor Marincu
Cristian Tudor Popescu, „crucișătorul presei românești”, este consecvent. Susține stânga marxistă încă din 1990, de pe vremea când scria la ziarul Adevărul, unde tuna și fulgera împotriva singurei manifestări democratice din România postdecembristă, cea din Piața Universității. Încă de pe atunci vitupera și împotriva legionarilor, care ar fi pus la cale o rebeliune contra puterii neocomuniste. În 1990 ziarul Adevărul era o forță. Avea tiraj și influență și era goarna puterii feseniste. Că puterea a fost acaparată atunci de eșalonul doi comunist se datorează în mare măsura ziarului Adevărul, ziar la care presta cu entuziasm domnul Cristian Tudor Popescu.
În timp ce tinerii erau ciomăgiți de mineri pe străzile Bucureștiului și „rebeliunea legionară” era înfrântă, ziarul Adevărul jubila. Situația din România de azi acolo își are rădăcinile. Corupția, jaful, spolierea resurselor naturale, depopularea masivă de care suferă România își află cauzele și în prestația ziarului Adevărul, în care scria cu entuziasm și domnul Cristian Tudor Popescu, deontologul cu mină gravă, care-și dă cu părerea pe la televiziunile românești. Așa cum a făcut-o deunăzi din nou în programul de știri de la TVR, unde a fost invitat să-și dea cu părerea despre bătaia din studiourile B1 TV dintre Mirel Palada, fost purtător de cuvânt al guvernului PSD de pe vremea „doctorului” Victor Ponta, și Mihai Goțiu, senator USR, partidul stângii progresiste.
Iar domnul Cristian Tudor Popescu nu a dezamăgit. A reușit cumva să-l aducă în discuție pe Corneliu Zelea Codreanu. S-a bătut stânga cu stânga si de vină e Corneliu Zelea Codreanu!
Ca și Tatiana Niculescu, și Cristian Tudor Popescu a fost martor, acum 93 de ani, la scena în care avocatul Corneliu Zelea Codreanu l-a împușcat mortal pe prefectul de poliție Constantin Manciu. Iată și cum s-au întâmplat faptele conform martorului ocular Cristian Tudor Popescu:
„Pe 25 octombrie 1924, la fel, un anume Corneliu Zelea Codreanu a fost făcut obraznic și impertinent de către prefectul Manciu și polițistii inculpați pentru rele tratamente aplicate unui student pe care-l apăra avocatul Codreanu. Drept răspuns, avocatul Zelea Codreanu a ieșit pe treptele judecătoriei, l-a așteptat acolo pe comisarul de poli.. ăăă, pe prefectul Manciu, l-a împușcat în cap de la câțiva pași cu sânge rece după care a tras în alți doi comisari de poliție rănindu-i grav. În urma atmosferei din țară de la acel moment, al antisemitismului popular care era în continuă creștere, în urma acestei presiuni s-a dat în procesul în care în mod normal Zelea Codreanu trebuia să primească condamnare pe viață, a fost achitat pentru… ăă omor și dublă tentativă de omor.”
Domnule Popescu, ce-are a face antisemitismul cu prefectul de poliție Manciu? Din câte știu eu, respectivul era român get-beget. Era o brută care credea că Iașiul era moșia lui personală, unde putea să facă orice: să bată, să aresteze fără motiv, să tortureze și să umilească pe oricine după bunul plac. Și asta nu o spun eu, o spun martorii care au fost audiați în timpul procesului.
Știind toate acestea, mult mai credibilă mi se pare relatarea celui implicat în incident, Corneliu Zelea Codreanu:
Arată împrejurările în care ai comis asasinatul contra Prefectului de Poliție C. Manciu?
– La sedința judecătorească de la Ocol. I Urban, cu ocazia procesului Comerzan, Manciu, Clos, Vasiliu s-au petrecut mai multe incidente între inculpați și avocații reclamantului. Aceste incidente, care au culminat în a le adresa avocaților reclamantului cuvintele de „obraznic și impertinent” au determinat suspendarea insăși a sedinței. Cauza incidentului nu am fost subsemnatul, cu toate acestea, la ieșirea din Judecătorie, am fost înjurat și lovit de prefectul de Poliție Manciu, care s-a adresat către mai mulți agenți spunând să puie mâna pe mine și strigând: „loviți”. Am fost înjurat cu cuvintele, injurături de „Dumnezeu”, de „Cruce”. În momentul când am fost lovit, am strigat să se oprească și m-am retras în jos pe scări. Văzând un număr mai mare, de patru sau trei, nu-mi aduc aminte bine, am scos un revolver din buzunar și am descarcat trei focuri, pentru ca să mă apar.
Cand am tras asupra comisarului Clos, acesta era cu revolverul în mână și inainta spre mine. Văzând că trag cu revolverul, a fugit înăuntru. Eu, care eram într-o mișcare de retragere față de dânșii, mi-am continuat retragerea înspre Prefectură; în drum, însă, mi-a ieșit un sergent înainte, cu un revolver în mână și atunci eu când l-am văzut, m-am repezit asupra lui și i-am spus ca să se retragă că-l împușc și atunci a fugit. După aceasta, m-am reîntors la Judecătorie, unde m-am prezentat d-lui judecator Spiridoneanu, care a dispus să fiu trimis la Parchet. Pe drum am fost întâmpinat de mai mulți Agenți Polițienești care m-au condus la Prefectura de Poliție. Aici am predat revolverul comisarului Pop.
Și la fel au văzut lucrurile și jurații din procesul lui Codreanu. Nu e de mirare că a fost achitat pe motiv de legitimă apărare.
Dar să trecem peste asta. Cristian Tudor Popescu face o paralelă validă între starea de tensiune gata să explodeze din România actuală și starea de tensiune gata să explodeze din România interbelică. Doar că omite să spună care sunt adevărații vinovați: clasa politică, mass media aservite – unde și el e o rotiță nu chiar neînsemnată, corupția generalizată, bătaia de joc a autorităților față de populație etc.
Cu toate acestea, după atâția zeci de ani, Corneliu Zelea Codreanu și Mișcarea Legionară încă reprezintă cel mai mare pericol pentru stânga românească. Și nu atât Mișcarea Legionară cât valorile de la care s-a inspirat aceasta: creștinism, cinste, corectitudine, adevăr, competență, patriotism. Exact ce lipsește în mare măsură din România de astăzi.
.
Nota redacției. Nu i-a fost destul când s-a făcut de rîsul lumii cât era el de convins că Eminescu i-a fost un fel de precursor în ale ateismului nătâng și incult! Era păcat să nu aflăm cât este de străin acest CTP nu numai de gândirea Poetului, ci și de ideile și mentalitatea legionară a Căpitanului… Un eșec, un rebut uman acest CTP, care face atâta zgomot în neputința sa de a-și accepta cu demnitate condiția, atitudine tipică pentru ateii de proastă calitate.
Fostul securist pe vremea cand lucra la Institutul de proiectari geologice; face, a facut pe marele jurnalist;era inginer geolog sau u stiu de care.Colegii se fereau de el, era periculos; am auzit ce tampenii zicea de Zelea Codreanu; un m citit ar trebui sa stie ca Miscarea s astricat ca au bagat ca si azi, securisti, securisto/comunisti…denaturand asrfel Miscarea.Cum de erau rai si ei si comunistii; ceva nu e in regula, nu?
Ca tot s-a facut comparatia cu Corneliu Zelea Codreanu, pentru corectitudine si pentru informarea celor care nu cunosc e bine de amintit si FAPTELE (asa cum au fost ele) care au precedat impuscarea prefectului Manciu, fapte relatate la vremea respectiva de catre maiorul Ambrozie intr-un memoriu inaintat autoritatilor.
„MEMORIUL D-LUI MAIOR AMBROZIE
În urma celor întâmplate a venit în anchetã inspectorul administrativ Vãraru. Iatã memoriul înaintat de dl. maior Ambrozie, inspectorului Vãraru:
„Domnule Inspector,
Hotãrât lucru cã dl. ministru de interne, dorind sã stie adevãrul adevãrat asupra celor raportate de noi telegrafic cu schingiuirea fiilor nostri, v-a trimis pe Dvs. si, cum credem cã doriti a face completã luminã, am fãcut acest memoriu cu naratiunea faptelor.
Faptul s-a petrecut dupã cum urmeazã: era lucru stiut în Iasi de cãtre directorii de scoli si de pãrintii elevilor, cã acestia fabricã cãrãmidã la Ungheni, pentru a construi o casã proprie în Iasi si cã, lucreazã la o grãdinã de zarzavat pusã la dispozitia lor de D-na Ghica, în str. Carol. O parte din studenti si elevi se întrunea odatã pe sãptãmânã, sub conducerea studentului Zelea Codreanu, când se fãcea repartitia la muncã, adicã: 40 studenti erau trimisi la Ungheni la facerea de cãrãmizi, iar 20-25 elevi erau repartizati pentru a uda grãdina de zerzavat.
Despre cele arãtate mai sus a aflat si prefectul de politie; pentru ce oare nu ar inventa ceva de senzatie la Iasi, de exemplu complot, mai ales cã jurnalele din Iasi sunt socotite ca o proprietate a D-sale si-i vor bate în strunã si atunci; zis si fãcut. În ziua de 31 mai 1924, ora 4.30-5.00 dimineata, când stia cã în curtea D-nei Ghica erau adunati vreo 65 studenti si elevi, a dat nãvalã peste ei cu întregul aparat de politie si cu multã armatã, dupã gravitatea faptului închipuit.
Mintea omeneascã refuzã sã priceapã ce s-a petrecut atunci, când studentii si elevii au fost înconjurati de ca cei mai ordinari criminali si chiar pe loc loviti barbar de agenti, armatã si chiar de politaiul Manciu.
Dupã o jumãtate de orã, cu totii, în cap cu studentul Zelea Codreanu, bine încadrati si în convoi, mergeau la vale pe strada mare cãtre politie; în drum au întâlnit un alt grup de elevi de liceu, care din ordinul profesorilor mergeau la joc de oinã la Copou. Acestia, fiindcã si-au permis luxul sã salute pe cei aflati în fiare, imediat au fost arestati, bãtuti si dusi la politie, ca complici cu cei dintâi.
Ajunsi la politie, prefectul, fãrã sã anunte parchetul, dupã gravitatea faptului, a început singur interogarea. Deci si bãtaia, maltratarea si schingiuirea studentilor si elevilor, pentru a declara cã au luat parte la complot si sã spunã ce stiu. Dar ce era sã spunã acestia, când nu stiau nimic? Aproape toti studentii si elevii au fost bãtuti. Mai grav însã au fost:
1. fiul meu, Cezar Ambrozie, elev clasa a VIII-a, seminarul pedagogic, cãruia prefectul, personal, i-a aplicat lovituri peste cap cu rânca de bou, iar la urmã, fiindcã nu a rãspuns cum vroia el, i-a aplicat un pumn puternic peste urechea stângã, spãrgându-i timpanul;
2. elevul Dumitriu Spinti, fiul maiorului Dumitriu; acesta a fost legat cu lanturi de ambele picioare si întors cu capul în jos; dupã ce i-a bãgat o armã printre picioare (tinutã de sergentul Cojocaru si caporalul Teodoroiu), a fost bãtut la tãlpi cu rânca, personal, de prefect, pânã când a lesinat;
3. elevul de scoalã Gurgutã Gh. a fost legat de mâini si picioare si pus cu fata în jos pe podea apoi bãtut cu rânca, iar pentru a nu se auzi tipetele sale, i s-a pus în dreptul gurii un lighean cu apãsi un agent avea grijã sã-i apese cu capul în apã când striga mai tare.
La toate schingiuirile acestea, au fost de fatã si doi ofiteri de jandarmi: cãpitanul Velciu si locotenentul Tomida, pe care, nu cred cã demnitatea de ostas sã-i lase a nu spune adevãrul, desi nu era de demnitatea lor de a sta acolo, întrebuintând oameni de trupã sa schingiuiri si întrebuintând o armã militarã ca unealtã de torturã, când este stiut ce menire are aceasta.
Dupã spusele studentilor si ale elevilor, în timpul când politaiul Manciu se îndeletnicea cu asemenea operatii, au trecut în cabinetul sãu d-nii procurori Culianu si Buzea. Cred cã d-lor vor arãta adevãrul.
Toate bãtãile si schingiuirile nu au încetat decât mai târziu, când domnul prim-procuror Catichi a venit la politie, fiind cerut de o comisie compusã din d-nii: profesor Cuza, Sumuleanu, avocat Bacaloglu, colonel Nãdejde si medicul legist Bogdan care a constatat cele arãtate în copie dupã actul alãturat si chiar în localul prefecturii.
Dupã cum vedeti, Domnule Inspector, noi pânã astãzi am procedat legal, adicã:
1.am chemat pe domnul prim-procuror si medicul legist chiar la prefecturã, unde am constatat bãtaia studentilor si elevilor;
2.am dat în judecatã pe schingiuitori la Judecãtoria Ocolului II;
3.am sesizat parchetul, unde s-a tr imis si actul medico-legal, afacerea fiind repartizatã d-lui jude instructor Ieseanu;
4.ca oameni de onoare si ofiteri am fi putut cere d-lui Manciu satisfactie pe calea armelor, dar d-sa este descalificat de când a refuzat sã se batã în duel cu cãpitanul Ciulei.
În mod cinstit, acesta este adevãrul.
Vã rog a cunoaste, cã între toti pãrintii ofensati, suntem doi ofiteri superiori, care pânã în prezent, fiindcã am procedat legal, suntem descoperiti, deoarece nu ni s-a dat nici o satisfactie pânã astãzi de cãtre nimeni. Credinta noastrã este cã dl. ministru de interne ne va da satisfactie completã, dând în judecatã pe prefectul Manciu pentru faptele arãtate si va interveni la Ministerul de Rãzboi, cãci prefectul Manciu, fiind ofiter de rezervã (sublt. de rezervã Manciu face parte din Reg. 10 Vânãtori, iar pentru mobilizare este la adãpost la atelierul de reparatie al Corpului III Armatã) cu bunã stiintã a schingiuit pe copiii camaradului superior fatã de gradul sãu.”
Maior (ss.) Ambrozie
Rezultatul anchetei este urmãtorul:
1.prefectul Manciu a fost decorat cu „Steaua României” în gradul de comandor;
2.toti comisarii care ne-au schingiuit au fost avansati;
3.încurajati de aceste mãsuri, ei dezlãntuie o nouã prigoanã în contra noastrã, de astã datã extinsã în întreaga Moldovã. Orice comisar, pentru a-si face o sursã de venituri de la jidani sau pentru o avansare, punea mâna în piept unui student, îl bãtea pânã la sânge în stradã sau la politie, fãrã a fi obligat sã rãspundã pentru faptele sale.”
„Felicitari” domnule profesor ca il bagati in seama si pe acest DOODLE!