Napoleon al III-lea. Și ultimul.
Domnule profesor, cred că n-ar trebui să-i răspundeți acestui doctor Napoleon Săvescu. Afirmații precum aceea că „mulți cercetători de bună credință ai lumii vechi și noi, bazându-se pe studii aprofundate, reiterează ideeacă limba dacă a fost izvorul și promotorul de răspândire a limbilor romanice, inclusiv al limbii latine din Imperiul Roman” frizează paranoia! Care sunt acei „mulți cercetători de bună credință” care afirmă asemenea gugumănii?!Nu sunt specialist în aceste domenii (pentru cine nu mă cunoaște, sunt biolog de la Chișinău), dar cu câtă istorie mai știu, să spui așa ceva, că limbile romanice se trag din limba dacă, este o afirmație care pune capăt oricărei discuții. Plus intenția acestui domn de a-i pomeni în batjocură pe cronicari, pe Cantemir, pe cărturarii Școlii Ardelene, absolut revoltătoare! Iar ideea individului de a pune în discuție publică numele Țării noastre pentru a renunța la acest nume, mă duce cu gândul la o binemeritată pedeapsă publică! Nu știu care, dar ar merita o corecție! Noi, în URSS, nu aveam voie să rostim acest nume, al României! Le era frică rușilor bolșevici de rezonanța acestui nume în mintea și în sufletul nostru! Practic, român și România erau cuvinte interzise! Interzise de propaganda bolșevică! Și ne trezim în România anilor din urmă cu aceeași propagandă, de data asta fățișă, susținută nu de iudeo-bolșevici, ci de un românaș de-al nostru! …Păcat că nu mai există un stâlp al infamiei! Acolo ar trebui pus domnul medic!
Dacă continui „meciul” meu cu Napoleon, o fac în primul rând pentru cititorii site-ului. Care au citit și scrisoarea domnului Napoleon Săvescu. Trebuie să răspund. Vorbește în scrisoare de onoare! Cică onoarea l-ar obliga să mă tragă de urechi. Mă trag eu singur dacă va fi cazul, adică atunci când dl Mihai Vinereanu își va retrage acuzația de furt, făcută la adresa Napoleonului. Dl Vinereanu are motivele sale pentru care s-a abținut ori s-a ferit până acum să-l acuze de furt intelectual pe onorabil. Nu m-am grăbit nici eu, când am aflat de găinăria individului, s-o dau în vileag! Ghinionul lui Napoleon Săvescu a fost că am dat peste textul său „dedicat” lui Nicolae Densusianu și, ca profesor de limba română, din solidaritate cu valorile și eroii culturii noastre, am reacționat! Era de datoria mea, ca profesionist al acestei discipline: limba și literatura română. Cât privește propunerea ca numele Țării, să nu mai fie România, este de neiertat. Îi invit pe cititorii acestui site care aprobă această inițiativă să părăsească site-ul acesta! Să mă înjure pe site-ul lui Napoleon! Dacă este om de onoare, să-l vedem că publică pe site-ul organizației sale textele mele! Eu le-am publicat pe ale sale!
Deci v-a dat telefon!
Mi s-a părut destul de normal gestul. Eu i-am explicat că nu am nimic cu persoana sa, i-am spus că nu aveam cum să recționez altfel când am dat peste acel text mizerabil!… Și ca să-l conving că nu mă interesează persoana sa, i-am prezentat informația pe care am căpătat-o în urmă cu mai mulți ani de la un român tot din New York, care îl acuza pe Napoleon Săvescu de implicarea în escrocheria „brățărilor dacice”. De ani de zile n-am suflat o vorbă pe acest subiect, dovadă că individul acuzat mi-e deplin indiferent! O vreme, la început, mi s-a părut pitoresc, cu preocuparea sa extra școlară pentru daci! Greșeam! Nu mi-am dat seama cât de periculos poate deveni! A devenit deja!
Cum e cu brățările dacice?
Mie mi s-au părut de la bun început niște falsuri!… Apoi am aflat din presă că la analiza materialului, a aurului, s-a dovedit că aurul era într-adevăr dacic, autentic dacic, așa că am închis dosarul. L-am redeschis când românul de la New York, coleg de discuții pe teme dacice cu doctorul nostru, mi-a prezentat următoarea variantă, ipoteză i-aș zice eu. El, americanul, zicea că este lucru sigur. Anume că s-a pus la cale următoarea escrocherie, în care sunt băgați mai mulți români, inclusiv din guvern: brățările sunt într-adevăr din aur dacic, numai că au fost recent turnate, în zilele noastre. Au luat cosoni – găsiți la Sarmisegetuza sau cumpărați din colecții, i-au topit și apoi i-au turnat sub formă de brățări dacice, spiralate. Evident, un coson de aur are o valoare destul de mare. O valoare de câteva ori mai mare decât valoarea în sine a materialului, a aurului. Să zicem că această valoare ar fi 5. Spiralei de aur, ca să fie rentabilă escrocheria, trebuia să i se atribuie o valoare de 10 sau 20 de ori mai mare decât valoarea aurului din care era confecționată! Dar de unde să găsești colecționarii care să cumpere la asemenea preț o brățară?! Mai ales că nici nu arată cine știe ce grozav, ca obiect de artă! Ei bine, s-a găsit un singur colecționar dispus să cumpere, ba chiar să le cumpere pe toate! Ghici cine?
Guvernul României!
Bravo! Mai exact spus, niște escroci din Guvernul României! Din guvernul Adrian Năstase, pare-mi-se! La data respectivă, când s-a scris în presă cum a cumpărat guvernul acele brățări, m-am mirat cu ce „celeritate” s-au găsit acele sute de mii de euro, în total câteva milioane, cu care au răscumpărat brățările dacice. Mi-am adus aminte că același minister, al Culturii, nu găsea banii cu care să răscumpere capodopera lui Brâncuși, vestita Domnișoară Pogany… Ar fi trebuit să-mi fie suspectă și rapiditatea cu care au fost găsite brățările! Ce hoți nepricepuți! Ce ușor li s-a luat urma?! Trebuia să mă mir: cum de nu au pus mâna pe niciun hoț?!
Ce amestec a avut Napoleon Săvescu în această escrocherie, recunosc, plină de inventivitate.
În discuția la telefon pe care am avut-o cu Napoleon, i-am spus în ce termeni era acuzat de către concitadinul său! Napoleon a negat, iar eu nu am dreptul să colportez o acuzație nedovedită! Deci nu-l acuz pe Napoleon Săvescu de participare la această escrocherie, de care aproape că și uitasem! Dar că a fost o escrocherie, nu mă îndoiesc. Poate se auto-sesizează vreun procuror dornic să primească un glonț, două… Eu pun totuși în discuție pe site această ipoteză privitoare la vestitele brățări și apelez la ce mai știu și colegii de site. Care ar mai fi argumentele pentru ipoteza că sunt niște falsuri? Și repet: pe cetățeanul Napoleon Săvescu nu-l acuz de nimic în legătură cu brățările dacice. Dac-o fac alții, treaba lor! Eu, dacă-l acuz de ceva pe domnul doctor Săvescu Napoleon, îl acuz numai de prostie, megalomanie și lipsă de informație elementară în domeniul în care se pronunță lăutărește, fără să știe să citească partitura, notele…
Ați zis că-i agramat!
Citește textul intitulat Onoare lui Nicolae Densusianu. Măcar fragmentul preluat și incriminat de mine, și găsești o mulțime de greșeli: de ortografie, de gramatică, de semantică… De altfel, textul, în întregul său, a fost scris „la două mâini”. Mi s-a părut evident că cineva a scris un text corect și cuminte despre Nicolae Densusianu, fără nicio notă polemică, peste care a intervenit energic și neavenit chirurgul Săvescu.
Ați mai folosit cuvintele dobitoc, ticălos, impostor, nesocotit…
Nu retrag niciunul! Chiar dacă sunt cuvinte prea blânde pentru ofensa adusă românilor de ipochimenul numit Napoleon Săvescu prin invitația de pe site-ul care-i promovează inepțiile. A pune în discuție numele Țării este mai mult decât o inepție! Nu am cuvîntul potrivit pentru această…
Dar de ce să-i spunem Dacia și nu Getia?…
Da, la telefon tolomacul m-a luat la rost: cum am putut să spun așa mare enormitate, despre cuvîntul dac, că este neologism!… Și de ce n-ar fi neologism, am întrebat. Pentru că acest cuvînt apare în textele lui Dio Cassius!… Auzi la el ce răspuns mi-a dat!… Măi, fraților, nu numai cuvîntul dac este neologism, dar chiar și cuvîntul roman sau latin sunt cuvinte relativ noi, intrate în limba română pe cale savantă, ca și dac sau get! În schimb cuvîntul român, care stă în gât neprietenilor noștri de sute de ani, iar în ultima vreme și lui Napoleon, acest cuvînt s-a păstrat din latină prin viu grai, a fost mereu folosit, cu unele variante fonetice: rumân, arumân, aromân ș.a.. Nu a fost niciodată uitat, vechimea sa făcându-l să dobândească de-a lungul secolelor o polisemie cu totul remarcabilă. Are o familie de derivate și compuse destul de mare: româncuță, românaș, românime, românesc, românește, ar(o)mân, armânime, româniza, stră-român, românistică, românism, antiromânism etc. Intră în felurite expresii și zicători: român verde; român get-beget; așa-i vorba românească cu două înțelesuri; mai dă române, mai lasă jupâne; Deh, Ioane, deh, eu româncă, iar tu, deh…; așa-i românul nostru, duce p… de căpăstru etc. Forma actuală, literară, român, a fost preferată de învățații neamului, pentru a semăna mai bine cu forma originară romanus. Partea frumoasă, care încununează „biografia” vastă a acestui cuvînt, este că dintre toate limbile romanice numai în română anticul romanus a supraviețuit prin viu grai, n-a fost niciodată uitat sau abandonat… Așa cum a fost abandonat și uitat cuvîntul dacus. Mă doare și pe mine că acest cuvînt a fost uitat… Asta este situația, din păcate.
Dar Dochia? Mi-ați spus cândva că acest cuvînt ar putea să fie numele Dacia, deformat și transfigurat semantic…
E o ipoteză mai veche, nu-mi aparține, aceea că în mitul Babei Dochia s-ar păstra amintirea anticului nume Dacia. Este o ipoteză pe care nu o putem neglija, atâta vreme cât nici nu avem altă explicație, mai convingătoare! Dar nici nu putem fi siguri! Așa cum suntem în cazul bădiței Troian, eroul Plugușorului, în care se recunoaște ușor amintirea transfigurată a împăratului Traian. Dacă-l adăugăm și pe Ândrea, care păstrează amintirea apostolului Andreas – Andrei, vom conchide că românul, oamenii din popor, așa neștiutori de carte cum erau, au păstrat vie amintirea unor pesonaje istorice vreme de două milenii. Cine, care popor se mai poate lăuda cu asemenea memorie?
Dar denumirea Dacia Felix? De ce romanii i-au spus așa? Din câte știu, nu există Galia Felix sau Germania ori Hispania Felix!
În cartea Transilvania. Invincibile argumentum, scrisă înainte de 1990, am făcut presupunerea, suficient de argumentată, că Roma, Traian însuși, a avut un program de colonizare a Daciei cu excedentul demografic existent în Italia de Sud și mai ales la Roma! Formula Dacia Felix era o lozincă, o formulă de propagandă cu care să-i atragă pe coloniștii romani în Dacia. Nu pentru că Dacia rămăsese nelocuită, cum au zis unii, ci pentru că la Roma exista un excedent demografic. Eutropius, cronicarul, spune că în Dacia au fost aduse mari mulțimi de oameni. În privința numărului mare de cetățeni romani aduși în Dacia trebuie crezut! În Britania au fost aduși foarte puțini, numai câțiva funcționari imperiali, nu și coloniști! De aceea Britania nu s-a romanizat, chiar dacă a stat sub administrația Romei vreo 500 de ani! Despre acest număr mare de cives romani veniți în Dacia ne vorbesc și mormintele, pietrele funerare scrise în latină! Le găsim pretutindeni în provinciile fostului Imperiu Roman! Numai că numărul acestor variază, de la o provincie la alta!
În Dacia câte sunt?
În Dacia sunt cele mai multe pietre funerare în limba latină! Jumătate din aceste inscripții funerare, numărate în tot Imperiul, au fost găsite în Dacia! Ce vrei dovadă mai bună privind intensitatea romanizării din Dacia?!
Dar care credeți că a fost raportul numeric dintre daci și romanii veniți în Dacia?
În privința asta sunt de acord cu istoricii și lingviștii academici care au spus de mai mulă vreme că există o nepotrivire între etno-geneza biologică și gloto-geneză. În formarea poporului român, ca plămadă etnică, biologică, elementul dominant nu putea fi decât cel autohton, geto-dacic! Limba română însă este continuatoarea limbii latine. Cu o mulțime de contribuții ale autohtonilor, contribuții din care m-am învrednicit și eu să identific câteva! Destul de importante!
Anume?
Cred că limba română, care are, dintre toate limbile pământului, cel mai complex sistem de articulare a substantivelor, a preluat articolul din substrat, de la daci. La fel și modul verbal numit prezumtiv! La un loc, cele două componente eu le-am numit domeniul părelnicului, al prezumției, din gramatica limbii române. Vine de la daci! Adică dacii care au acceptat, au fost nevoiți sau le-a convenit (sic!) să învețe limba latină, au păstrat din limba lor și au introdus în țesătura limbii latine câteva componente gramaticale și o mulțime de cuvinte, a căror identificare nu este ușoară, este foarte grea, dar și pasionantă. Este pasiunea dlui Mihai Vinereanu… Firește, el nu este primul, ci deocamdată ultimul, dintr-o lungă serie de lingviști români dedicați acestui subiect: substratul limbii române!
Dacă înțeleg bine, pe dumneavoastră v-a preocupat acest subiect. Nu cumva tocmai pentru că țineți la acest subiect, la componenta dacică a ființei noastre, vă supără excesele, exagerările și inepțiile proferate pe acest subiect?!
Cam da! Dacismul nostru, dacismul românesc, este un subiect prea important că să admitem batjocorirea lui și tratarea sa pompieristică! Ce fac unii, inclusiv amicul dumitale Napoleon, este batjocură curată. A pune pe seama dacilor că au vorbit limba mamă a zeci de limbi, ba chiar „limba primordială”, înseamnă să cădem în ridicul și derizoriu, înseamnă să faci mari deservicii aflării adevărului despre daci. Compromitem un capitol care, tratat în limitele adevărului, este un capitol glorios din istoria neamului nostru! Nu e de colo că Pitagora, marele Pitagora, a fost discipolul lui Zamolxe, așa cum a demonstrat definitiv asta dl Vinereanu. Nu este nevoie să inventăm despre daci fel și fel de laude excesive, caraghioase, ușor de dovedit că n-au nicio bază! Dacii au cu ce se lăuda singuri! Cu condiția să le cercetezi istoria cu răbdare și profesionalism!
Mă întorc la ideea cea mai nefericită a lui Napoleon Săvescu: a pus în discuție numele Țării, nesocotitul! Credeți că îl ia cineva în serios?
Mi-e rușine, ca român, dacă s-ar găsi cine să-i împărtășească pornirea de om nezdravăn la cap a Napoleonului!…
O ultimă întrebare: ce trebuie înțeles prin afirmația lui Eminescu că „în România trebuie dacizat totul”?
În niciun caz nu avea ceva de obiectat romanității noastre, Eminescu cunoștea bine rolul extraordinar jucat de Roma antică în istoria lumii! Era mândru că este român! „Suntem români și punctum!” spusese același Eminescu, care, ca tot românul bine informat și voitor de bine pentru ai săi, avea o părere bună și despre daci! Punea pe seama acestora cele mai frumoase virtuți! Astfel că dacizarea însemna, pentru el, revenirea la virtuțile strămoșești, de pe vremea lui Deceneu și Burebista, a lui Matei Basarab și Alexandru cel Bun… Altminteri, cuvîntul Român sau Rumân, este forma dacizată a cuvîntului latin Romanus!… I-au dacizat și dacii pe romani, așa cum am spus în nenumărate ocazii!… Știi care este denumirea noastră, a românilor, în tratatele academice cele mai savante? Savanții români, despre care netotul de Napoleon spune că au încercat să ascundă descendența noastră din daci, folosesc denumirea de daco-români! Iar noi, aici, la București, vorbim daco-româna, un dialect al limbii române. Care mai are trei dialecte: aromân, meglen și istro-român! …Aș risca, în încheiere, o definiție a limbii române: limba română este forma pe care o capătă limba latină în spațiul carpato-danubian, în urma procesului de dacizare a latinofonilor veniți în Dacia. Vorbim de romanizarea Daciei, a dacilor, dar în paralel s-a desfășurat și dacizarea romanilor. Rezultatul suntem noi, românii!
Cu calitățile și defectele noastre!
Acesta este alt subiect, am putea discuta impactul asupra sufletului și mentalității românului pe care l-au avut străinii cu care românii au intrat apoi în contact: slavi, greci, turci, maghiari, țigani, evrei… Un impact păgubos, de cele mai multe ori. Probabil că pentru Eminescu (re)dacizarea noastră însemna și primenirea noastră, îndepărtarea amprentei străine de sufletul Neamului, pe care au pus-o mulți dintre cei cu care istoria ne-a obligat să coabităm. Nu ne-am dus noi la ei, ei au dat buzna peste noi!… Așa că avem dreptul moral să examinăm critic aceste relații. Și să ne distanțăm ori să ne lepădăm de ce nu ne aparține!
În încheiere?
Am pierdut prea mult timp cu acest domn chirurg. E timpul să ne întoarcem la lucruri mai serioase. Suntem mereu puși în fața unor primejdii dintre cele mai amenințătoare. Ne cheltuim energiile pe mize minore, nu alegem bine ținta preocupărilor noastre! Cineva ar putea spune că prin cele ce s-au discutat pe marginea ineptelor teze napoleoniene s-a produs o diversiune mediatică, prin care cititorii site-ului au fost deturnați de la subiectele cele mai dureroase!
Care ar fi urgența nr 1? Constituția? Regionalizarea?
Subiectul cel mai important este, de 23 de ani, proprietatea! Cine este proprietarul acestei Țări? În 1990, românii erau proprietari deplini, 100%, ai acestei Țări. Situația este deja catastrofală în momentul de față și se va înrăutăți și mai mult după 1 decembrie 2013, peste câteva luni, când se va liberaliza total cumpărarea de terenuri și clădiri în România! Hienele, liftele străine, care deja au pus mâna pe cele mai bune pământuri, se pregătesc de asaltul final! Dacă vom sta cu mâinile în sân – mă refer la societatea civilă, căci pe clasa politică nu putem pune nicio bază!, palestinizarea, repet: palestinizarea României se va încheia într-un an, doi!
Se mai poate face ceva? Mai e vreo speranță?
L-am auzit pe Ogoranu zicând: când nu mai ai nicio speranță, îți mai rămâne ceva foarte important: Datoria! Da, mai putem să ne facem datoria de români!… La Mărășești și-n toată istora noastră s-a murit cu arma în mână pentru acest pământ! Au văzut că nu ne pot scoate din țarina noastră cu forța armelor și au schimbat tactica! Au renunțat la confuntarea militară, bărbătească, și încearcă să ne scoată din ale noastre prin inginerii financiare, tertipuri politicianiste, prin cumpărarea căpeteniilor noastre și alte mârșăvii! Azi nu e mai nevoie să murim pentru Țară, ci să trăim, să acționăm, să imaginăm strategii și tactici de contracarare a dușmanului! Să fim lucizi și insistenți, să nu lăsăm altora să facă ce putem face noi!
Ce putem face?
Multe și mărunte!…
Dați un singur exemplu!
Cred că Internetul trebuie folosit mai bine. Mai mult și mai bine! Este una dintre puținele noastre șanse! Avem nevoie de o coordonare a site-urilor cu vocație naționalistă și justițiară! Prin Internet ne putem identifica unii pe alții, care suntem de aceeași parte a baricadei, câți suntem, ce putem, ce vrem. Et caetera! Mai vorbim! Dar nu ne mai întindem la vorbă, a venit ora faptelor!
Doamne, ajută!
28 mai 2013
A consemnat Petre BURLACU
Felicitäri d-lui Coja pentru punerea la punct!
În schimb, escrocul-CARITAS Ghitzä dr. Funar si-a însusit instantaneu si färä probleme placa „primordialitätii” si nu pierde nicio ocazie sä o trâmbitzeze în articolele pe care de vomitä pe unde apucä.
Una peste alta,sunt de acord co opinia d-lui prof. Ion Coja,privind,,teoriile” d-lui Slavescu.Atata timp cat nu exista dovezi scrise,certe,a sustine ca istoriceste ,,noi” suntem buricul pamantului e o aiureala.Argumentele d-lui prof.Ion Coja stau in picioare,in timp ce d-l Slavescu fabuleaza…
Pentru dl ARM
Este lucru sigur să acele plăcuțe sunt autentice, nu sunt falsuri. faptul că ele au zăcut ani de zile la Institutul de arhelolgie al Academiei fără a fi luate în serios este un trist exemplu că prostia face casă bună și cu știința academică. Nu am reușit să-mi dau seama de valoarea încercărilor de a le descifra. M-aș bucura să apară o descifrare convingătoare și să conchidm că sunt scrise în limba dacilor. Ar fi grozav! Descifrarea unor texte scrise într-o limbă necunoscută este o specialitate rară, cere dăruire, multiple cunoștințe, inclusiv de logică matematică. Și puțină inspirație, desigur. Nu am reușit să dau peste cartea dlui Romalo, dar, oricum, nu aș putea să mă pronunț ca „specialist”.
Dintre toţi lingviştii, istoricii, literaţii, care au scris ceva despre aceste plăci de plumb Ion Coja mă enervează cel mai mult; mai mult decît Aurora Păţan, Sorin Olteanu, Ioan Piso sau decît „traducători” ai acestor texte precum Branislav Ştefanovschi, Adrian Bucurescu, Arimin Olariu, ing. Dan Romalo.
Ion Coja habar nu are despre cum se despart aceste texte dar îşi dă aici şi în alte părţi cu părerea.
Avem un text scris continuu; de vreo 25 de vorbe. Valoarea semnelor este cunoscută.Avem la el 5 despărţiri în cuvinte, adică 5 autori cu 5 despărţiri diferite.Teoretic doar una poate fi bună sau nici una. Dl Coja zice că nu poate discerne dacă una poate fi bună. Eu zic că orice om deştept îşi poate da seama dacă vreuna e bună şi iată cum:limba este un sistem de comunicare. În sistemul romînesc se spune de ex NU ŞTIU, în cel englez AI DONT NĂU, în cel german IH VAIS NIHT. Indiferent în ce sistem de scriere alfabetică apar aceste vorbe scrise continuu, ele nu pot fi corect despărţite decît conform limbii în care au fost scrise.Tot aşa dacă e vorba de un text mai lung de ex de circa 20 de vorbe, despărţirea e bună cînd textul rezultat prezintă caracteristicile gramaticale ale unei limbi. De ex despărţirile d-lui Romalo nu sînt bune pt că ele nu prezintă caracteristici gramaticale ale vreunei limbi europene, semite, ugro-finice…Chiar dacă vom scoate din text cuvinte dintr-o limbă putem greşi iar în final iese ceva ce nu e în vreo limbă. Exemplu:NEAIONSEDUCELAPIATACASACUMPEREORATA
Scoatem pe NEA şi ne închipuim că e nea …zăpadă, pe SEDUCE, pe PIA…nume de femeie, CASA…PERE (fructe).Aceste cuvinte există în romîneşte dar textul rezultat nu va fi romînesc şi nu va fi în vreo limbă.Despărţirea e bună cînd textul prezintă caracteristicile gramaticale ale unei limbi; în acest caz aşa:
NEA ION SE DUCE LA PIATA CA SA CUMPERE O RATA.
Un text nu se poate despărţi corect decît în sistemul limbii în care a fost scris, de ex textul de mai sus nu se poate altfel despărţi în cuvinte ca să aibă înţeles în altă limbă.
<<<<<da du-te in aia ma-tii, ca nu te obliga nimeni sa stai pe acest blog. Daca esti jigodie , meegi unde ti-e locul. Esti un imputit, si ptr ca nu ai argumente , arunci cu laturi. Asa fac si eu , ptr ca esti chiar mitocan. Ai putea petrece citiva ani la tara, sa inveti "cei 7 ani de acasa".
Va multumesc mult pentru raspuns domnule profesor. Cred ca descifrarea textelor de pe Placile de la Sinaia realizata de dl. C. Branislav Stefanoski – Al Dabija din Tetovo, in 2006, lucrare ce cuprinde „taducerea” a 15 placi geto-dace – „Din Arhivele Daciei” este una din „incercarile” de luat in seama, in ceea ce priveste aflarea adevarului despre scrierea geto-dacilor. Cartea se gaseste scanata la adresa http://discoverdacia.wordpress.com (Blogroll-Din Arhivele Daciei). Textele placilor au fost traduse in totalitate si vor fi cuprinse in cadrul unor publicatii viitoare.
Efortul nu va fi in zadar.
Cea mai solidă poziționare în lupta cu alogenii este poziția dacică. Redacizarea începe prin identificarea biologică, psihică și spirituală a ceea ce s-a transmis de la daci. Pasul doi este identificarea alogenilor și a ceea ce descinde din alogeni. Hidosul chip al criminalului alogen trebuie să-i apară oricărui dac pentru a reuși să își organizeze acțiunile. În lipsa acestei distincții agitația naționalistă nu are direcție și în consecință nu are nici sens.
Eu găsesc drept factor al confuziei de identitate sitemul capitalist ajuns acum în fază imperialistă așa cum a prevăzut marele revoluționar V.I. Lenin. Imperialismul capitalist prin anvergura acțiunilor sale dizlocă entități naturale și amestecă ceea ce Natura a creat. Concentrarea și centralizarea capitalului în mâinile unui grup restrâns de profitori dă posibilitatea acestor capitaliști să acționeze contra legilor Naturii. Și o vor face. Imperialiștii occidentali își arogă drepturi mai presus de Natură. Sunt inconștienți pentru că Natura însăși îi va ucide și pe ei.
Neamul descinzând din familie este expresia directă a tendinței naturale de a fi. Intervenția în devenirea naturală a neamului este riscantă. Ca să reușești ar trbui să cunoști Temeiurile Naturii. Această condiție prealabilă a unei acțiuni de intervenței în devenirea naturală nu poate fi îndeplinită decât după o avansată cercetare a Naturii situație în care imperialiștii capitaliști nu se găsesc cu toate eforturile pe care ei le-au făcut.
În cadrul schițat mai sus cazul reconstituirii neamului dacic este un exemplu tipic de reacție naturală de autoapărare a unui neam. În fața acestei autoapărări nu se găsesc câțiva indivizi răzleți ci un sistem uman organizat care operează premeditat după o metodă. Cunoașterea organizației antidacice și a metodei este o condiție pentru a putea lumina calea pe care trebuie acționat pentru apărare.
Există următoarele ipoteze asupra temeiurilor care îi determină pe romaniști să susțină latinitatea descendenților vechilor daci: moda, cariera,, educația eronată, tâmpirea ideologizantă capitalistă, condiția materială și socială legată de susținerea romanismului. La aceste neajunsuri se poate găsi treptat soluție pentru că sunt treburi omenești.
Greu este să se găsească soluție la acțiunea sistemului imperial susmenționat. Acest sistem atingând cu ușurință la ora actuală dimensiuni globale prezintă un pericol general. O posibilă soluție este reconfigurarea alianțelor poporului nostru. Trebuie să fim atenți la Răsărit. Apusul a intrat deja întru spirală a unei crize degenerative și acționează ca hipnotizat într- obsesie sinucigașă.
Domnule profesor Ion Coja, cu tot respectul, va rog, sa-mi spuneti parerea dumneavoastra despre PLACILE DE LA SINAIA si despre scrierea de pe aceste placi.
Am primit pe site de la dl Mihai Vinereanu următorul comentariu la primul articol despre impostura dlui Napoleon Săvescu, comentariu pe care îl reproduc și pe această pagină de blog:
MIHAI VINEREANU In disputa dintre profesorul Ion Coja si Dr. Napoleon Savescu a fost folosit si numele meu, fapt despre care nu am stiut nimic pana in urma cu vreo doua zile cand m-a sunat domnul Dr. Savescu sa ma intrebe daca stiu ceva despre afirmatiile prof. Coja. I-am raspuns ca nu stiu absolut nimic si ca nu mai sant in relatii bune cu prof. Coja. intr-adevar am avut o serie de discutii in contradictoriu pe teme lingvistice in legatura cu care nu am putut cadea de acord sub nicio forma si astfel relatiile noastre s-au intrerupt nu tocmai cordial. aflu de la el ca prof. Coja afirmase pe blogul sau ca el, Dr. Savescu m-ar fi plagiat, ceea ce m-a surpins, intrucat eu nu i-am vorbit profesorului niciodata despre acest lucru. Intr-adevar, profesorul Coja afirma acest lucru si Dr. Savescu imi cerea sa dezmint cele spuse de profesor. prin urmare, fara sa vreau sant nevoit prezint cele intamplate, intrucat, cosider ca adevarul nu trebuie tinut sub obroc. repet, eu nu am vorbit niciodata despre asta cu prof. Coja, intrucat de cate ori aveam ocazia sa stam de vorba aveam atatea de discutat, dar ulterior mi-am amintit ca dumneaului stia totul de la frate-meu Nechit si el absolvent de filologie, desi nu stiu ince termeni i-a prezentat cele intamplate. dupa ce am ajuns la New York am avut mai multe discutii cu frate-meu in care i-am prezentat teoria mea despre limba romana. intre timp eu am participat la mai multe congrese stiintifice. era intotdeuna la curent cu cercetarile mele. de aceea la un moment dat mi-a propus sa scriem impreuna o lucrare (despre limba romana), dar am refuzat. faptul ca am refuzat era o chestiune de principiu intrucat niciodata nu mi-a placut sa scriu ceva in colaborare, chiar daca acel cineva era foarte apropiat. in plus nu aveam pur si simplu nevoie de colaboarea sa sau a altcuiva. sincer sa fiu uitasem sau mai exact, timpul a asternut un strat de uitare peste niste fapte mai vechi, despre care nu mai voiam sa-mi mai amintesc. ideea ca limba romana are o componenta dacica mult mai mare decat se crede indeobste mi-a venit inca din vremea studentiei, adica prin 80-81, fapt care m-a facut sa plec din Tara si sa ma dedic acestei probleme pentru tot restul vietii, cu toate riscurile. in 1986 am ajuns la New York si am inceput imediat cercetarile. am gasit multe date care imi confirmau ipoteza, iar in toamna anului 1986 am tinut prima conferinta pe aceasta tema, dupa care au urmat mai multe prezentari la diferite congrese stiitifice la New York sau in alte parti, inclusiv la Sacred Heart University din Bridgeport. pe atunci eram singurul din Statele Unite care sustinea aceasta ipoteza,asta pe o perioada de cca 13-14 ani. in acea vreme nu auzise nimeni de dacologul Napoleon Savescu. mi-aduc aminte ca la ultimul congres de la Sacred Heart la care am participat, a fost si Dr. Savescu, dar nu a prezentat nimic. a recitat doar la modul retoric niste versuri parca (personale) si nimic la mult. din cate se putea vedea avea idei foarte vagi despre daci si despre istoria lor. asta era cred pe la mijlocul anilor ’90. abia in 1999 (cred) a aparut lucrarea Noi nu santem urmasii Romei a dr. Napoleon Savescu in care am descoperit idei pe care le prezentasem la diverse conferinte stiitifice si chiar paragrafe intregi sau altele pe care le discutasem doar cu frate-meu, dar el a refuzat sa admita ca ar fi avut vreun amestec in toata treaba asta. atunci am realizat ca facusem o greseala enorma ca nu-mi publicasem aceste studii, dar n-o facusem intrucat planuiam sa public ceva mai substantial. in acea perioada eram doctorand la City University of New York unde oricine prezenta o lucrare dadea tuturor participantilor cate un exemplar. acest procedeu l-am folosit si la conferintele pe teme romanesti, dar astfel nu am facut decat sa ma expun unui eventual plagiat fara sa-mi dau seama, ceea ce s-a si intamplat. mai tarziu, s-a dovedit ca Dr. Savescu se inspirase din lucrarile mele si cu concursul lui frate-meu asa cum mi-a confirmat chiar el cu putin timp inainte de a deceda. intrucat eu refuzasem sa scriu acea lucrare impreuna cu el, s-a adresat Dr. Savescu sa scrie impreuna o carte despre daci (intrucat de lingvisitca propiu-zisa nu mai putea fi vorba), mai exact el s-o scrie, dar sa o semneze impreuna cu Dr. Savescu, urmand ca Dr. Savescu sa-l remunereze si sa suporte costurile publicarii. Dr. Savescu care era deja la curent cu cercetarile mele s-a aratat incantat de idee cerandu-i sa-i prezinte un abstract al problemei ceea ce Nechit a facut, dupa care Dr. Savescu a spus ca nu mai este interesat, ca dupa vreo doi ani sa-i apara Noi nu santem urmasii Romei. vreo 7-8 ani frate-meu a tacut, iar cand mi-a spus acest lucru era distrus moraliceste atat din cauza atitudinii total necorespunzatoare a Dr. Savescu cat si pentru greseala facuta fata de mine. in acel moment am inteles totul, dar am preferat sa tac intrucat nu am vrut sa-l mai implic pe frate-meu. dupa aparitia lucrarii sale, Dr. Savescu a inceput congresele de dacolologie tinute in Tara. m-am inscris la primul congres cu entuziasm cu o lucrare de lingvistica, dar cand a fost sa o prezint dupa nu mai mult de 2 minute am fost intrerupt de chiar Dr. Savescu pe motiv ca trebuia sa luam pauza de masa. tin minte bine, era pe la ora 2. dupa pauza am fost amanat pana seara, astfel ca lucrarea mea nu am mai fost prezentata niciodata. atunci nu puteam sa inteleg de ce Dr. Savescu s-a purtat cu mine in acest fel pana cand frate-meu mi-a spus cele relatate mai sus. in plus, in acel moment am inteles ca Dr. Savescu nu are nevoie de oameni ca mine si ca atare nu am mai participat la niciunul din congresele de dacologie organizate de dummealui. nu am resentimente pentru tot ce s-a intamplat. nu am timp de asa ceva, dar fiind fortat de imprejurari am fost nevoit sa spun adevarul.
cu urari de bine tuturor,
MV
sincer NAPOLEON SAVESCU ,,DET SPIC INGLISH VERI UEL,, este ,,uelcom et biucarest tu vizit romenia, tu shou me jast oan geto-dac pipol,,
http://talpesnicador.blogspot.ro/
NAPOLEONA savescu si-a tras nume ca si cum azi puradeii isi numesc copchii cu nume de ,,elvisa, mercedesa, politia daca e fata,daca e baiat, NAPOLEON, Gutza, Salam, Roberto, si multe alte nume,,
Probabil ca NAPOLEON SAVESCU nici macar nu e numele real,ci cel de imprumut ori de COD.
N-ai ce discuta cu americanii,MAJORITATEA au fost si sunt INTOXICATI,ori chiar agenti in solda imperiului diabolic jidaneasca,condus din New York de gasca mafiota jidaneasca Rokeffeler!
-BURSA mondiala e la NEW YORK
-deci comertul mondial….apoi cel mai mare oras din lume e NEW YORK si cel mai populat,un oras in care zilnic au loc zeci de crime in cartierele de negri: BROOKLYN si altele
-NEW YORK este centrul pornografiei,si a filmelor deocheate,alaturi de statul California
-NEW YORK este centrul mondial al traficului de persoane,prostitutie fortata,din multe tari,
-New YORK este centrul mondial al traficului de droguri.
Ce sa mai spui la asemenea lucruri? NEW YORK e centrul mondial al manipularii,azi cu GETO-DACI,ieri in 1989 cu REVOLUTIA KGB,alaltaieri prin anii 80 70,al denigrarii Romaniei pentru ca nu respecta ,,drepturile minoritatii maghiare de autonomie,,
ras-alaltaieri,centrul lui PACEPA,un jidan nascut in Praga-Cehoslovacia in 1928,tradator al KGB-ului si al Securitatii,si mai ales al Romaniei: a tradat multe CONTURI BANCARE ale comertului exterior,banii poporului romanesc,multe secrete de stat(statul romanesc!)si azi e mare ,,erou,,
Mă, Talpeş, ce dracu eşti, mă, aşa de prost şi de josnic? Nu „şi-a tras” Săvescu prenume nou; aşa a fost botezat!E în acte.Ce voiai să facă? Dacă nu ştii nu mai vorbi cu….probabil.Nu mai bate cîmpii aici despre bursă, capitalism, crime, prostituţie, alte prostii ce nu au legătură cu subiectul.
DE/AM AVEA UN CODREANU….!
„Cine NU este cu mine, este impotriva mea!”
Isus din Nazaret Regele Iudeilor / INRI (Noul Testament!); „indumnezeit” abia in secolul al treilea la Niceia (?), posibil fiu a unui legionar Pandera si a unei evreice „Maria”…
Aproape doua milenii mai tirziu, Stalin (cel mai mare lider khazar deocamdata (?)):
„Cine NU e cu noi, este impotriva noastra!” (demonstreaza aceiasi sursa iudaica!).
Domnule Petre Burlacu,
Dumnezeu, sau hiperconstiinta la care oamenii de stiinta se refera tot mai des, ne-a dat acest exemplu IREFUTABIL si NEDORIT ,in care cei mai oropsiti romani – ma refer la moldovenii de peste Prut; eu fiind moldovean de asemenea – ca „experienta” lui „Traian” sa se mai repete intr-o intesitate MAI diabolica INCA o data; si greu de descris! Din 1812 si pina in prezent – cu o pauza de aproape 20 de ani – Basarabia a fost si este sub ocupatie khazaro-sovietica (jidaneasca) cu toate nenorocirile imaginabile si neimaginabile inca! Fratii nostri moldoveni NU si-au pierdut nici datinile nici obiceiurile si mai ales nici limba! (dupa ce au fost fortati sa scrie intr-un alfabet care nu era al lor/ al nostru!)…Exista vreun document in care „imperiala” Roma a produs ceva asemanator?
Domnul Daniel Barbu, cred, a fost inspirat in a expune o teorie care ar fi trebuit sa va dea niste semne de intrebare: (imi cer scuze domnule Daniel Barbu ca va reproduc textul fara a va cere permisiunea!)
Daniel Barbu 25.05.2013 la 7:59 pm
„Stimate domnule profesor,
Nu sînt, nici pe departe, un erudit în materie, profesor emerit, ori vreun intelectual rasat. Caut, însă, în ceea ce fac, observ, cunosc, învăț, simțul comun și echilibrul. Aș spune că mă dau în vînt după logica simplă.
Nu îl cunosc pe dl. Napoleon Săvescu și nici scrierile sale. Am auzit, doar, despre dumnealui. M-a izbit, totuși, vehemența negării ideilor sale, despre „nocivitatea” cărora am aflat tot din articolul sub „umbrela” căruia formulez acest comentariu. Care sper să nu vă supere.
Problema care se discută acum vizează, așadar, romanitatea poporului și a limbii române. În ultimii ani, am aflat că se afirmă, tot mai mult, teza primatului geto-dacic al originii noatre și se furnizează și argumente, foarte puternice, consider eu, în acest sens.
Din poziția de persoană din public, nu pot și nu vreau să nu țin cont și de aceste idei. Nu mi se pare corect să înghit pe nemestecate și total necritic, pe principiul magister dixit – așa cum am făcut pînă acum – teza istorică a romanizării, fără să analizez întreg tabloul. Iar faptul de a judeca situația și în alt fel decît cel consacrat nu mi se pare nici antinațional, nici antilatinist, ori anti alte dogme istorice prin care ni s-a anihilat gîndirea prin școli. Ba, din contră.
Nu înțeleg, de ce anume eventuala noastră origine preponderent, inițial și masiv geto-dacică, și proveniența dintr-o seminție mai veche, se pare, decît cea latină / romană atinge, istoric și sub alte aspecte, națiunea noastră? Consider că este chiar mai onorant să ne situăm pe platforma din care a evoluat însăși romanitatea. De ce trebuie musai să ne plasăm sub „pulpana” lui Traian, cel atît de nefericit înfățișat pe scările Muzeului de Istorie.
Și ca să fiu foarte tranșant, la o analiză logică elementară, efectuată de un nespecialist – adică și de mine – teza romanizării dacilor nu se mai susține cu nici un chip.
Adică, avem următoarele elemente:
-Administrația statală romană, oricum limitată numeric, acoperea îndeosebi spațiul urban.
– Două legiuni romane au fost cantonate permanent în Dacia și se ocupau mai ales cu treburile de la limes(cîți oare erau chiar romani, știindu-se clar din denumirile cohortelor că era o oaste de strînsură).
-Coloniștii, care se spune că au invadat zona ca lăcustele, proveneau mai ales din zonă, deoarece împărații interziseseră colonizarea provinciilor cu romani sadea din peninsulă.
– Partea cucerită din Dacia nu a fost foarte întinsă în raport cu teritoriul total al țării.
– Administrația, armata și coloniștii (care majoritar nu erau nici ei romani) reușesc, așadar, să schimbe radical fizionomia etnică și lingvistică a unui popor. Popor despre care sursele istorice antice se exprimau cu respect în ceea ce privește numărul, gradul de civilizație, vitejia etc.
-Populația de aici, în 165 de ani, își aruncă la coș, în pauzele dintre răscoalele interne și cei circa 100 de ani de lupte cu dacii liberi, limba, obiceiurile, tradițiile, substanța etnică și devine un popor romanic tipic.
-Intervalul menționat înseamnă circa 5 – 6 generații. Iar într-un secol apucă să trăiască, simultan, dacă au puțin noroc, bunicul, fiul, nepotul și strănepotul. Altfel spus, în două cicluri bunic – strănepot – iar acestea se suprapun în unele perioade – nu mai ținem minte nici măcar cum ne cheamă! Deci, tataia dac veteran din oastea lui Decebal îi povestește deja strănepotului despre sacrificiul acestuia pe limba lui Ovidius. Imposibil și total necredibil.
-Mai mult, urmînd exemplul înălțător al fraților efectiv cuceriți, toți ceilalți daci liberi, într-o fervoare imperial-religioasă de nedescris, se convertesc entuziast la romanitate!!! Un fel de: De la Nistru pîn’ la Tisa, tot geto-dacul plînsu-mi-sa că nu mai vrea a răzbate de-atîta romanitate! Așa s-așezară proaspeții români pe vecie în umbra acvilei!
-După retragerea aureliană, administrația, armata și parte din coloniști se retrag, dar procesul se desăvîrșește și, iată, reluarea conviețuirii vreme de multe sute de ani cu dacii neocupați, rudele de peste deal, adică din Ardeal, nu mai modifică procesul în sens contrar.
Domnule profesor, cu tot respectul, teza cu romanizarea pur și simplu nu mai rezistă, dați-mi voie să n-o mai cred! Și, repet, nu trebuie să fii mare istoric să faci o asemenea descoperire. Este, cum spuneam inițial, o chestie de bun simț, de aritmetică istorică!
Nu este logic și nu se compară cu alte procese similare. Tipică pentru comparație este ocuparea romană a Britanniei timp de circa 400 de ani și cred că pe o arie mai vastă. Acolo de ce nu s-a produs un fenomen similar?
Consider, de aceea, că istoricii noștri, inclusiv somitățile domeniului, au răsucit faptele ca să pice convenabil pe cheia romanizării.
Cum, Doamne iartă-mă, că toate ni se întîmplă numai nouă?
Dar vin cu un exemplu foarte contemporan, o situație similară, care, culmea, are ca obiect același popor. Situație pe care o constat cotidian, la fața locului, lucrînd de mai mult timp aici. Este vorba despre Basarabia.
Un cuceritor vine cu administrația, armata, cu mujicii coloni, cu un aparat statal brutal și rafinat, pe lîngă care ocupația romană probabil că a fost blînduță. Bate, schingiuiește, omoară, corupe, expulzează și deportează, vreme de 200 de ani. Un același neam, însă, rezistă și nu importă limba noului stăpîn. Nu își modifică statura etnică! De ce oare? Care să fie explicația? Sigur, pot fi date explicații savante. Eu cred, însă, că totul este mult mai simplu.
Vezi Doamne, dacii, mai mult de bună vrere s-au romanizat urgent, iar românii, de bîtă, funie și glonț, au refuzat cu îndărătnicire rusificarea! Așa se vede de aici, repet, de pe margine.
Astfel că, părerea mea este tot mai fermă (dar ce contează între contondențele pe care le iscă polemica în discuție). Și anume că, de fapt, fondul originar a fost cel traco-geto-dacic. Din acesta s-au desprins alte popoare, printre care și latinii. Cînd romanii au cucerit Dacia și-au reîntîlnit neamurile. Așa încît, degeaba filologii caută în limba română cuvintele cu etimologie geto-dacă – întreaga limbă română și latină au, de fapt, acest substrat. Eu nu sufăr din acest motiv. Ba chiar mi-aș aș dori să se exploateze sursele la îndemînă – existente și se pare că dosite interesat – pentru a ne susține documentat dreptul primordialității.
Cu deosebită stimă pentru efortul dumneavoastră general!
Daniel Barbu”
Domnule Burlacu si Coja,
Daca v-ati „burdujit” capetele adolescentiste cu „adevarurile” epocilor dumneavoastra – „impodobite” de ministrii ai culturii precum Mihai Roler, chiar este CORECT sa plecati in lumea dreptilor ca niste incapatinati primitivi? Daca o faceti, chiar NU aveti respect fata de zeci de metri liniari de literatura pe care ati parcurs-o?
Va rog sa va ginditi mai bine si sa incercati sa-l „demolati” pe domnul Daniel Barbu!
Mi-e greu sa cred ca sinteti condusi de sintagma: „divide et impera!”; mi-e greu!
Tara noastra este invadata de lacustele khazaro-kominterniste (ca majoritatea tarilor facind parte din civilazia arienilor) imediat dupa anul 1989!
Haideti sa rezolvam problema cu „DACII” dupa ce dam cu flit acestui cancer planetar! NU este imposibil! O tarisoara ca Islanda a facut-o; vezi:
http://www.youtube.com/watch?v=xa5tKGLSLug
Mai vezi de asemenea „Criza din Argentina”:
http://www.nasul.tv/?p=35276
…care este copie la indigo (sau c.c.) cu ceea ce ni se intimpla noua romanilor din 1989 incoace!
De asemenea, romanii trebuie sa cunoasca cine sint „copiii lui Dumnezeu” (the chosen ones) si, pentru aceasta trebuie sa urmareasca Talmudul:
http://apologeticum.wordpress.com/2009/12/10/talmudul-evreiesc-demascat-o-carte-ce-prolifereaza-crima-rasismul-si-pedofilia/
(daca NU ati vomitat inca, trebuie sa intelegeti ca in afara de EI – Ordinea Mondiala – restul sintem „GOIMI”, adicatelea animale!
Deoarece „evreii” au fost desconspirati si pentru ca nimeni sa nu va mai spuna „ANTISEMITI” trebuie ca tot romanul sa inteleaga o alta MINCIUNA seculara:
JIDANII din Europa NU sint, sau NU fac parte din „evreii biblici semiti”, ci sint KHAZARI! Semintie turcica care au aderat la religia mozaica – albi fiind si nu negriciosi precum semitii – si care se cred „evrei”! Deci daca sinteti dragi romani impotriva jidanilor (a sionismului, a zionismului, a francmasoneriei si a masoneriei) NU sinteti ANTI semiti! (asa cum incearca mai toti sa se apere); neaparat de vazut:
http://www.youtube.com/watch?v=k2oW63XkBhw
si
http://www.youtube.com/watch?v=raoay7oylkY
N.B. Va rog sa ma credeti ca nu pun „botul” la prima informatie gasita pe internet!
Dragi compatrioti! („Treziti-va, c-am dormit destul!” / M. Viteazu’)
DECI! NU mai este timpul sa ne certam ci a sosit timpul sa ne adunam! (Ne certam mai tirziu, ca si cearta este traco-geto-dacica!)
Cum, ma veti intreba! Razboiul lor prin MINCIUNA, HOTIE SI CRIMA! NU se desfasoara cu tancuri si munitie de razboi! Ei patrund in organismul sanatos ca si peginginea!
EI NU POT sa faca nimic fara cozile de topor romanesti (indivizi/ romani santajabili si mai ales mediocri cu foamea in gi!)!
Ati ghicit! Trebuie sa iesim in strada – ca si micul popor islandez – si sa-i fugarim sau sa-i punem in ocne! Alta solutie NU exista! NU va temeti! Deoarece grecii ii stiu, ungurii au actionat recent iar Islanda chiar i-a izgonit!
„In Romania totul trebuie dacizat!” (M. Eminescu)
Da, frumus
Scrieţi pe adresa de contact de pe getbeget.org.
Cu consideraţie,
Flinx
sunt pe dplin de acord .este nevoie de o mobilizare la nivel national.in caz contrar romania poate deveni o a doua yogoslavie.gm
Greşeală foarte mare cu romanizarea atâta vreme cât GENETICA a stabilit că nu există nici o legătură între Carpato-pontici şi italieni-spanioli-franţuzi-greci (da chiar şi greci).
Dacă voi machidonii sunteţi urmaşii Romei bravo vouă, însă NOI NU SUNTEM, nu avem nici o picătură de sânge roman.
Brăţările dacice erau şi încă sunt radionice, asta dovedeşte că sunt autentice. http://www.enational.ro/dezvaluiri/romania-mea/bratarile-radionice-ale-dacilor-73907.html/
Locuitorii Daciei (se pronunţă corect Дакия nu Дачя) vorbeau o limbă BALTICĂ şi care a influenţat limba Sumeriană. Latinizarea a avut loc în Evul Mediu din pricina unor personaje diabolice care doreau nimicirea acestui popor.
Cu 50 de ani înainte de Ştefan cel Mare am avut un Voivod lituanian pe nume Iuga, oare cum reuşea el să comunice cu boierii ? există doar două variante: ori vorbeau dialecte ale aceleiaşi limbi, ori comunicau în polonă, limbă slavă care a început să fie cunoscută datorită creştinării.
Singurii care ştiau să scrie şi să citească erau iubitori de Râm, agenţi ai Papei sau ai genovezilor, deci nu contează că au vrut ei să se tragă de la Râm.
Genetica oficiala, dar versiunea neoficiala? Ia mai gindeste-te…. Cind ti s-a spus ultima oara adevarul pe cale oficiala?
Scuzati-mi interventia dar dl. prof. BURLACU uita ca profesorii care l-au pregatit erau de formatie sovietica ,motiv de” a arunca cu venin”in cei cu alte pareri si de a sustine tezele sovieticilor fara prea multe cercetari.