Pentru cei care nu au avut timp sa citeasca pina la capat ultima mea carte, le trimit pagina finala, prin care imi iau ramas bun de la activitatea publicistica.

 

*

 

 

Mai sîntem în țară cîțiva care ne străduim să deschidem ochii românilor: venerabilul gen. Radu Theodoru (aromân), un exemplu pentru toți patrioții, dl. Ion Coja, dl. Cornel Dan Nicolae, dl. Radu Mihai Crișan, dl. Vasile Zărnescu, dl. Corvin Lupu, dl. Ioan Roșca și fără falsă modestie, subsemnatul (de asemenea aromân). Sînt convins că mai există destui de care nu am auzit eu, tot după cum există publicații on-line, bloguri, site-uri cu caracter patriotic. Alții, au lucrat din Franța – dl Paul Goma (aromân), dl. George Pișcoci Dănescu; tot în Franța, am găsit blogul patriotic „Arhiva Românilor”, al d-lui Dan Culcer. Din Germania, am descoperit un excelent comentator patriot, dl. Călin Kasper. Am reușit oare ceva? Se vor trezi oare suficienți tineri care să salveze țara de cei care au vîndut-o și de cei care au cumpărat-o? Dacă te uiți pe internet, la ziarele on-line, la bloguri, etc., vezi sumedenie de patrioți anonimi. Printre componentele patriotismului se numără și curajul – cît de patriot și de curajos poti fi dacă semnezi de pildă “vulturul pleșuv” sau ”găina albastră”? Sîntem măcar 300 de români patrioți care ne asumăm patriotismul precum și l-au asumat, în istorie, participanții la revoluții sau legionarii? Sîntem măcar 300, precum spartanii lui Leonidas de la Termopile în lupta cu perșii sau ca aromânii lui Pitu Guli de la Dealul Ursului (Crușova) în lupta cu turcii? Exemplele de patrioți pe care le-am dat se referă la cei care scriu – și poate asta este cel mai important lucru pentru a trezi conștințele. Mai cunosc și alți patrioți, care fiecare își vede de ceea ce și-a asumat. Și, adunîndu-i și pe aceștia, mă întreb în continuare dacă sîntem 300 cu toții!

Gata, s-a terminat. A șasea întîmplare nu se va mai petrece. La ce bun să mai scriu, dacă nimeni nu mai are curajul să mă publice? Să-mi trimit articolele pe mail la prieteni? Mă voi concentra asupra ultimei mele cărți, care va deranja (dar rău de tot!) doar pe cei care îi împing pe creștini direct în brațele larg deschise ale diavolului.

Nu cu pesimism, ci cu mult realism și foarte multă jale mă uit și văd că România este o țară pierdută, fără scăpare. Și omenirea este pierdută. Fiindcă în loc de Cuvîntul lui Dumnezeu, ascultă cuvintele dușmanilor Lui. Fiindcă în loc să se roage la Dumnezeu, se roagă la sfinți, sărută oase și se închină la pretinse icoane făcătoare de minuni, fără să își dea seama că minunile, cînd se întîmplă, nu le fac icoanele, ci tot Dumnezeu.

România, țara în care trădătorii sînt onorați, decorați, răsplătiți, țara în care patrioții sînt uciși, aruncați în temnițe ori se sting în uitare, batjocură și sărăcie. România, țara în care pantofii eleganți și foarte scumpi de la Ierusalim ne strivesc beregata mult mai apăsat decît grosolanele cizme bolșevice.

Doamne Dumnezeule, dacă așa cum au scris iudeii, ai salvat singura familie nevinovată din Sodoma, atunci, Te rog, salvează și nevinovații României, cîți or fi. Restul, își merită soarta.

Amin!

*

Dl Dan Cristian Ionescu se amăgește închipuindu-și că se pote retrage când vrea dumnealui… E cu neputință să dezertezi, când ești și te numești Dan Cristian Ionescu, autorul paginilor care au precedat-o pe …ultima!

i.c.