„Ucraina poate se va rupe, oricum e un stat artificial, iar noi nu avem niciun motiv să nu fim prezenţi, să ne luăm ceea ce istoria ne îndreptăţeşte.”

Istoria fardată, contrafăcută, scrisă uneori cu pistolul la tîmplă, istorie pe care unii o regretă, alţii o slăvesc, va mai da mult de furcă omenirii! În părţile esenţiale, vorba lui Caragiale, Istoria lumii minte cu neruşinare!  Cum şi Zelenski minte pentru a  fabrica o istorie teatrală, în care el să fie eroul principal. Nu contează cît minte, contează cît poate să profite! Ucraina lui Zelenski, dintotdeauna instabilă politic şi mereu în criză economică, n-a fost niciodată prietena României. Cum să fie prietenă cu o ţară ale cărei teritorii le are sub ocupaţie? Unde s-a mai pomenit ca hoţul, în speţă Ucraina, să fie prieten cu păgubitul, România?

Teritoriile noastre româneşti se află în cămara Ucrainei, azi le vedem pe hartă, dar nu la noi, şi nu-s! URSS a dat cadou Ucrainei pămînturi româneşti, poloneze şi ungureşti. O fi România prost-administrată, dar e un stat cu o istorie solidă care o îndreptăţeşte să emită, să pună condiţii! Dar cu cine? Cu slugoii de la Bucureşti care se tîrăsc la picioarele SUA şi UE? Oare românii au înclinaţie spre tragism sau spre prostie?, cum afirma Ţuţea: „pentru un popor de idioţi am făcut 13 ani de puşcărie”. „Preacuvioasa” SUA a făcut din minciună un obicei şi războaie zeci. Din păcate şi în cazul Ucrainei SUA îşi joacă malefic şi rapid „cartea resurselor”.

Idioţii din palatele ţării noastre trebuie să priceapă că Ucraina nu ne este nici pe departe prieten şi vecin bun, căruia să-i dăm, în exces de imagine şi zel, ultima bucată de pîine de pe masa românilor şi ultimul bănuţ din buzunarul lor. Nu era cazul să alimentăm Ucraina cu armele morţii! Nici nu trebuie să înghiţim gogoşile lor, ale SUA şi UE, pe motiv că sîntem săritori! Mai întîi patria şi norodul, apoi, cauzele străine! Faptul că Ucraina are de suferit şi va mai avea, în toate sectoarele, este evident şi vina lui Zelenski. Lui Zelenski i se cuvine toată slava şi închinăciunea! El doreşte să atragă atenţia Europei şi a întregii lumi cu privire la importanţa sa, neimportantă pentru puterile lumii.

Eroismul lui Zelenski, fals şi de paradă, nu ajută cu nimic poporul ucrainean! El nu face decît să defileze cu poalele în cap pe traseele politice ale marilor puteri, precum „muierea” satului. Să ne amintim că Ucraina şi-a scos prima muşchii la Rusia, declarînd că va interzice navele militare ruseşti în portul Sevastopol. În ceea ce priveşte România, nu trebuie să uităm diferendul „Insula Şerpilor”, unde greşit am tratat cu Kievul, în loc să tratăm cu Rusia, pentru că lor le-au dat-o nefericiţii trădători români.  Acest război şi făcătura Unchiul Biden vor lăsa Rusia caldă, cu tolba plină şi o Europă rece, într-o criză fără seamăn.

Ucraina trebuia ajutată de români, dar condiţionat: returnarea sumelor uriaşe din construcţia combinatului Krivoi Rog, rezolvarea problemelor create de canalul Bâstroe, inaugurat de Kiev în 2007. Pentru că tot a venit vorba,  construcţia acestui canal, care face legătura între Dunăre şi Marea Neagră, început în anul 2004, a dat naştere unor furtunoase dezbateri la nivel european. România a cerut atunci Ucrainei să oprească proiectul, avînd în vedere că noua legătură de 10 kilometri dintre Dunăre şi mare trece prin mijlocul Deltei Dunării şi încalcă o serie de convenţii internaţionale din domeniul protecţiei mediului. În urma cererii României, Ucraina a fost sancţionată, dar a rămas tot pe poziţie încăpăţînatului care trage foloase.

Alte condiţii care trebuiau puse Ucrainei: renunţarea la asimilarea forţată a românilor din Transcarpatia, returnarea Bugeacului, nordului Bucovinei, ţinutul Herţa şi Insula Şerpilor. Dacă Ucraina ar fi fost cinstită în istorie ar fi meritat ajutorul nostru, iar eu, în calitate de cetăţean român, aş fi anulat statutul de trădător al ţării de care se „bucură” Emil Constantinescu şi de mare trădător în grad al lui Iohannis.

Nimic nu trebuie să ne facă să uităm de teritoriile româneşti, ţintuite pe harta neoficială a Ucrainei, pentru care găştile puterii româneşti de după 1989 nu au mişcat nimic, cum de altfel, nici pentru românii trăitori acolo, privaţi de cele mai elementare drepturi de către autorităţile ucrainene, în frunte cu acest Zelenski, a cărui înfăţişare se arată a unui recuperator bătăuş, decît a unui preşedinte de stat.  Zelenski trebuie să ştie că nu peste mult timp, în lume, va fi un alt nivel de puteri, cel căruia îi este rob acum i se va cînta acuşi prohodul. Alte interese şi stratificări vor fi la vîrful lumii, iar cei de teapa lui vor fi aruncaţi la tomberonul istoriei. Ucraina poate se va rupe, oricum e un stat artificial, iar noi nu avem niciun motiv să nu fim prezenţi, să ne luăm ceea ce istoria ne îndreptăţeşte. Ceea ce este al nostru. A nu se înţelege că mi-e drag de Rusia. Şi Rusia şi Ucraina sînt de temut. Numai că, Ucraina e mic copil pentru Rusia, dar huligan pentru România, la o adică…