UCRAINENII – BUNII NOSTRI VECINI….

 

 

Zece motive ca sa nu-i plangem pe ucraineni.

 

…sa nu uitam cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok..

Iata câteva motive pentru care noi, românii, cu siguranta nu trebuie sa îi plângem prea mult pe ucraineni (sau sa fim ultimii care facem acest lucru):

– în 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a fortat retragerea acestei cereri;

– în 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a fortat eliminarea acestei pretentii;

– în 1992 au participat cu trupe la razboiul de pe Nistru, alaturi de trupele ruse împotriva celor românesti,

pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;

– din 1992 pâna în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;

– în mod permanent au sustinut pozitia Rusiei si au facut tot ceea ce este posibil ca negocierele sa fie formale si sa esueze;

– cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova dupa 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de rusi;

– acestia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa esueze pe toate planurile;

– cei care au condus regiunea transnistreana,care promoveaza separatismul la Balti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu rusi;

– ucrainenii au dus o politica de distrugere a identitatii românesti din teritoriile ocupate, mai dura chiar decât Stalin în restul imperiului;

– Ucraina a preluat Insula Serpilor, pamânt românesc ce niciodata nu i-a apartinut;

– timp ce câtiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparati pe noi pentru pierderea platformei continentale;

– una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românesti este tocmai Ucraina, ce manifesta o opozitie mai mare chiar decât Rusia;

– ea vede în aceasta reunire eventuale pretentii teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean;

– prima masura luata de „europenistii ucrainieni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba româna;

tare ma tem ca poporul a vrut ceva si va obtine altceva;

– Crimeea nu a apartinut niciodata Ucrainei, iar acestia sunt minoritari acolo;

– ea a fost daruita în semn de prietenie de catre Rusia în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodata efectiv;

– cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel international) din moment ce aceasta era un inel de nunta;

– voi face o analogie usor fortata – e ca atunci când Ardealul era la

Unguri.

În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi apartine, adica bunurile pe care le avea înainte de casatorie. Ma voi opri aici si va las pe voi sa mai completati prin

comentarii. Cred ca o parte din atitudinea rece a presedintelui vine tocmai de la întelegerea faptului ca Ucraina pateste de fapt ceea ce a sustinut pâna acum.

 

NU GERMANIA A FOST CEA MAI NAZISTA TARA DIN LUME!!

Rusia a ridicat secretul de stat asupra documentelor din Arhivele de Razboi.

NU GERMANIA A FOST CEA MAI NAZISTA TARA DINLUME. A EXISTAT ÎN EUROPA  UN STAT NAZIST MULT MAI BESTIAL DECÂT CEL GERMAN. EL TREBUIE SA PLATEASCA ISRAELULUI DESPAGUBIRI DE CEL PUTIN DOUA SUTE DE MILIARDE DE EURO.  Documentele declasificate recent de catre Rusia la cererea reprezentantilor Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federatiei Rusiei) au început sa apara deja pe situl Ministerului Apararii al Federatiei Ruse.

Presedintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Razboi sa ridice secretul de stat impus asupra lor înca de pe vremea lui Stalin.

Documentele descriu crimele si atrocitatile savârsite de catre nationalii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial nationaliste ucrainienecu sprijinul larg al populatiei ucrainiene si sunt înfricosatoare

în adevaratul înteles al cuvântului. Ele arata un nationalism ucrainian cu

adevarat subuman, plin de o ferocitate si o ura bestiala fata de tot ce

înseamna ”altceva” decât ucrainian. În comparatie cu Ucraina, Germania

nazista a fost un stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist.

Pe lânga ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv.  Daca Hitler urmarea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar

exterminarea evreilor ci a tuturor nationalitatilor conlocuitoare, în primul rând exterminarea rusilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.

Documentele despre atrocitatile savârsite de ucrainieni în timpul celui

de-Al Doilea Razboi Mondial au fost închise de Stalin care a impus

secretul de stat asupra lor de teama ca nu cumva rusii sa se revolte

aflând continutul lor si sa ceara exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

De fapt înca din 1944 maresalii rusi i-au cerut lui Stalin formarea unui

tribunal militar care sa-i judece pe criminalii ucrainieni vinovati de

genocid si sa-i execute. Ei l-au atentionat pe Stalin ca ucrainienii

erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trait si sub ce

regimuri, nu puteau trai fara sa ucida.Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie si a refuzat sa ia masuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor,multumindu-se sa aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevarat odiosi, care au fost judecati si

spânzurati.

Dupa moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si

Hrusciov (care era ucrainian) au mentinut regimul de documente secrete

asupra arhivelor de razboi de teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului

despagubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina facea parte

din URSS si responsabilitatea pentru eventuale despagubiri cerute de

Israel ar fi cazut în sarcina Moscovei care, fireste, nu voia sa

plateasca Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu

le savârsisera rusii.

Astazi, însa, Ucraina este un stat independent si poporul ucrainian

poate sa-si asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astazi trecutul este falsificat pe scara larga, asa ca presedintele Putin a  ordonat Ministerului Apararii al Rusiei sa ridice secretul de stat de pe

documentele privind genocidul ucrainian.

Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor 1940-1945 a fost

mai nazista decât Germania nazista si mai odioasa si mai fanatica decât

SS-ul german si decât Gestapoul.

Armata Ucrainiana avea regimente întregi de calai care se ocupau numai

cu uciderea la ordin a populatiei civile de alte nationalitati.

Se exterminau sate si orase întregi de rusi. Voluntarii erau extremisti de

dreapta si cruzimea lor era înfricosatoare. Când prindeau rusi ori evrei

îi schinjuiau inainte de ai omorî.

Asta în numele apararii Ucrainei.Cele mai multe atrocitati au fost comise

de nazistii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Donet. Lugansk, Harkov etc).         Adica în locurile unde astazi actuala Armata Ucrainiana trage cu tunurile în satele si orasele  rusilor, asa cum facea în anii 1941-1943.

Opinia publica  indusa azi în eroare de o propaganda mincinoasa nu stie

ca rusii din Republica Populara Donetz si Republica Populara Lugansk

si-au declarat independenta în acest an si cer ajutorul Rusiei tocmai de

teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu se repete si rusii sa fie

exterminati de ucrainieni.

Fascistii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un numar de 5 200 000

(cinci milioane doua sute de mii) de civili din Ucraina (nationalitati

conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au omorât aproape

900 000 (noua sute de mii) de evrei. Numarul polonezilor ucisi a fost

de 200000 (doua sute de mii). Au fost executati peste 400000 (patru

sute de mii) de militari sovietici care fusesera luati prizonieri de

germani sau se predasera.În acest fel omorurile savârsite de bandele

nationaliste ucrainiene întrec cu mult numarul victimelor  nazismului german si plaseaza Ucraina pe locul I între statele naziste.

Cuprinsi de fanatism si de admiratia pentru Hitler, aproape trei

milioane de barbati ucrainieni în putere au cerut sa plece în Al Treilea

Reich ca sa munceasca voluntar pentru nemti în fabricile si pe ogoarele

nemtilor, numai ca Armata Germana sa poata extermina tot poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Sukovici a

executat cu glont în ceafa  trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv

trei oameni de stiinta cunoscuti pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de spte mii de rusi compus din femei, batrîni si copii. În timp ce femeile si copii erau executati prin taierea gîtului cu cutitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian tinea un servicu  divin de multumire rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui  Adolf Hitler”.

Biserica Catolica Ucrainiana a binecuvântat toate crimele si masacrele

diviziei naziste ucrainiene ”Galicina”. Aceasta a comis în septembrie

1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o râpa din apropierea  Kievului.    Aici au fost adusi în septembrie 1941 peste 50000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili rusi (mare parte femei si fete)  pe care SS-istii ucrainieni i-au dezbracat la pielea goala apoi au început sa violeze femeile si fetele netinând cont ca parintii si rudele lor erau de fata.

Dupa violuri s-au dedat la scene de cosmar. Rusoaicelor si evreicilor le

taiau sînii si presarau sare pe rani, iar pe barbati îi castrau pe viu.

Unora dintre prizonieri li se taiau bratele care apoi erau fripte pe gratar. Atrocitatile au atins o asemenea culme abominala ca soldatii germani, revoltati, au refuzat sa mai participe la masacru si s-au retras, lasîndu-i pe calaii ucrainieni sa duca la capat genocidul.

În cele din urma totul a sfârsit într-o baie de sânge.

Prizonierii au fost omorâti la modul cel mai bestial cu arme de foc

descarcate în gât sau stomac (ca sa moara în chinuri) sau loviti în cap

cu topoarele ori cu sapele. Dupa terminarea masacrului trupurile au fost

aruncate în râpa si râpa acoperita cu pamânt.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de rusi în marea majoritate femei si copii si peste 160 000 (o suta saizeci de mii) de evrei.

La aceste omoruri au dat o mâna de ajutor taranii ucrainieni fascisti si

muncitorii ucrainieni fascisti care aveau o ura atât de mare fata de

evrei si rusi încât s-au dedat la acte de canibalism.

Pentru faptele lor ei au primit medalii si ranguri naziste iar Vojnovski

a primit gradul de maior în Armata Germana.

Ucrainianul Sutnevici care ucisese si el circa trei mii de evrei a

primit doar gradul de capitan în Armata Germana.

În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni

ucideau copii rusilor si polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i

si dându-i cu capetele de pereti. Daca erau prea multi copii, acestia

erau aruncati de vii în fântâni si parintii erau aruncati dupa ei, apoi

fântânile acoperite cu pamânt. Au fost ucise în acest fel numai într-un

singur judet 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.

Ura ucrainienilor împotriva rusilor si a evreilor era asa de mare încât

daca o fata ucrainiana se casatorise cu un evreu sau cu un rus, atunci

tatal sau fratele ei o violau cu forta. Zeci de tinere nesuportând o

astfel de umilinta au alergat si s-au înecat în Nistru. Cele care nu se

sinucideau erau prinse si spintecate de cei care leviolasera (adica de

tatii si fratii lor) în felul urmator: li se baga vârful cutitului în

vagin si erau spintecate a?a de jos în sus.

Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina

Socialista. Adica în mijlocul unui popor care desi traise 20 de ani în

ideea prieteniei între popoare promovata de socialism, a uitat într-o

noapte toate aceste idei si a devenit la fel de primitiv si salbatic

precum oamenii cavernelor.

Astazi, dupa 20 de ani de existenta sub deviza valorilor europene si în

spiritul european al promovarii minoritatilor nationale,pe care ei singuri le clameaza, ucrainenii si-au reluat marsurile naziste pe strazile din Kiev, se mândresc cu genocidul savârsit asupra evreilor, polonezilor si

rusilor, iar Armata Ucrainiana trage cu tunurile în blocurile de locuinte, în scolile si spitalele din orasele rusesti din sud-estul Ucrainei.

Este limpede ca indiferent sub ce deviza ar trai poporul ucrainian,nazismul si fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina.Este interesant sa vezi ca român ca întreaga noastra clasa politica si toti conducatorii nostri fraternizaza azi cu clasa politica ucrainiana fara sa vada ca Ucraina tine azi între granitele ei teritorii  românesti care  totalizeaza înca o Republica Moldova  pe care ea, Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea Bucurestiului.

Oare de ce nu sufla politicienii nostri români nici o vorbulita despre

acest teritoriu?

În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie sa crezi ca

Israelul nu va cere Ucrainei despagubiri pentru crime si genocid.

În mod normal, aceste despagubiri ar trebui sa ajunga la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despagubiri, dar asteapta ca apele sa se limpezeasca în Ucraina. Adica sa vada cine va ramâne între granitele Ucrainei. Deocamdata, numai Crimeea, Donetk si Lugansk si-au declarat independenta si au devenit republici ruse libere.

Acestea nu se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor

plati despagubiri.

Aici e vorba de clasele conducatoare, care au fost la putere si nu de oamenii de rand, care nu au nicio legatura cu politica. Ei au reprezentat, intotdeauna, o masa de manevra pentru politicienii din trecut ca si din prezent.

Trebuie sa fim atenti ca sa nu se mai repete ce a fost in trecut,

sa nu pastram ura fata de semenii nostri si sa iertam.

Trecutul nu mai poate fi înviat iar iertarea este un sentiment înaltator.

*

Nota redacției. Cutremurător text. Am aflat că la Yad Vashem s-a schimbat textul despre România: se spune acolo că în România AU MURIT nu știu câți evrei! Despre Ucraina textul a rămas neschimbat: în Ucraina AU FOST OMORÎȚI nu știu câți evrei…