UCRAINENII – BUNII NOSTRI VECINI….
Zece motive ca sa nu-i plangem pe ucraineni.
…sa nu uitam cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok..
Iata câteva motive pentru care noi, românii, cu siguranta nu trebuie sa îi plângem prea mult pe ucraineni (sau sa fim ultimii care facem acest lucru):
– în 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a fortat retragerea acestei cereri;
– în 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a fortat eliminarea acestei pretentii;
– în 1992 au participat cu trupe la razboiul de pe Nistru, alaturi de trupele ruse împotriva celor românesti,
pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;
– din 1992 pâna în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;
– în mod permanent au sustinut pozitia Rusiei si au facut tot ceea ce este posibil ca negocierele sa fie formale si sa esueze;
– cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova dupa 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de rusi;
– acestia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa esueze pe toate planurile;
– cei care au condus regiunea transnistreana,care promoveaza separatismul la Balti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu rusi;
– ucrainenii au dus o politica de distrugere a identitatii românesti din teritoriile ocupate, mai dura chiar decât Stalin în restul imperiului;
– Ucraina a preluat Insula Serpilor, pamânt românesc ce niciodata nu i-a apartinut;
– timp ce câtiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparati pe noi pentru pierderea platformei continentale;
– una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românesti este tocmai Ucraina, ce manifesta o opozitie mai mare chiar decât Rusia;
– ea vede în aceasta reunire eventuale pretentii teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean;
– prima masura luata de „europenistii ucrainieni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba româna;
tare ma tem ca poporul a vrut ceva si va obtine altceva;
– Crimeea nu a apartinut niciodata Ucrainei, iar acestia sunt minoritari acolo;
– ea a fost daruita în semn de prietenie de catre Rusia în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodata efectiv;
– cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel international) din moment ce aceasta era un inel de nunta;
– voi face o analogie usor fortata – e ca atunci când Ardealul era la
Unguri.
În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi apartine, adica bunurile pe care le avea înainte de casatorie. Ma voi opri aici si va las pe voi sa mai completati prin
comentarii. Cred ca o parte din atitudinea rece a presedintelui vine tocmai de la întelegerea faptului ca Ucraina pateste de fapt ceea ce a sustinut pâna acum.
NU GERMANIA A FOST CEA MAI NAZISTA TARA DIN LUME!!
Rusia a ridicat secretul de stat asupra documentelor din Arhivele de Razboi.
NU GERMANIA A FOST CEA MAI NAZISTA TARA DINLUME. A EXISTAT ÎN EUROPA UN STAT NAZIST MULT MAI BESTIAL DECÂT CEL GERMAN. EL TREBUIE SA PLATEASCA ISRAELULUI DESPAGUBIRI DE CEL PUTIN DOUA SUTE DE MILIARDE DE EURO. Documentele declasificate recent de catre Rusia la cererea reprezentantilor Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federatiei Rusiei) au început sa apara deja pe situl Ministerului Apararii al Federatiei Ruse.
Presedintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Razboi sa ridice secretul de stat impus asupra lor înca de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele si atrocitatile savârsite de catre nationalii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial nationaliste ucrainienecu sprijinul larg al populatiei ucrainiene si sunt înfricosatoare
în adevaratul înteles al cuvântului. Ele arata un nationalism ucrainian cu
adevarat subuman, plin de o ferocitate si o ura bestiala fata de tot ce
înseamna ”altceva” decât ucrainian. În comparatie cu Ucraina, Germania
nazista a fost un stat care chiar ar putea trece drept unul umanitarist.
Pe lânga ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv. Daca Hitler urmarea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar
exterminarea evreilor ci a tuturor nationalitatilor conlocuitoare, în primul rând exterminarea rusilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.
Documentele despre atrocitatile savârsite de ucrainieni în timpul celui
de-Al Doilea Razboi Mondial au fost închise de Stalin care a impus
secretul de stat asupra lor de teama ca nu cumva rusii sa se revolte
aflând continutul lor si sa ceara exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.
De fapt înca din 1944 maresalii rusi i-au cerut lui Stalin formarea unui
tribunal militar care sa-i judece pe criminalii ucrainieni vinovati de
genocid si sa-i execute. Ei l-au atentionat pe Stalin ca ucrainienii
erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trait si sub ce
regimuri, nu puteau trai fara sa ucida.Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie si a refuzat sa ia masuri punitive de amploare împotriva ucrainienilor,multumindu-se sa aprobe doar cercetarea criminalilor ucrainieni cu adevarat odiosi, care au fost judecati si
spânzurati.
Dupa moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si
Hrusciov (care era ucrainian) au mentinut regimul de documente secrete
asupra arhivelor de razboi de teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului
despagubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina facea parte
din URSS si responsabilitatea pentru eventuale despagubiri cerute de
Israel ar fi cazut în sarcina Moscovei care, fireste, nu voia sa
plateasca Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu
le savârsisera rusii.
Astazi, însa, Ucraina este un stat independent si poporul ucrainian
poate sa-si asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astazi trecutul este falsificat pe scara larga, asa ca presedintele Putin a ordonat Ministerului Apararii al Rusiei sa ridice secretul de stat de pe
documentele privind genocidul ucrainian.
Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor 1940-1945 a fost
mai nazista decât Germania nazista si mai odioasa si mai fanatica decât
SS-ul german si decât Gestapoul.
Armata Ucrainiana avea regimente întregi de calai care se ocupau numai
cu uciderea la ordin a populatiei civile de alte nationalitati.
Se exterminau sate si orase întregi de rusi. Voluntarii erau extremisti de
dreapta si cruzimea lor era înfricosatoare. Când prindeau rusi ori evrei
îi schinjuiau inainte de ai omorî.
Asta în numele apararii Ucrainei.Cele mai multe atrocitati au fost comise
de nazistii ucrainieni în Ucraina de Sud-Est (Donet. Lugansk, Harkov etc). Adica în locurile unde astazi actuala Armata Ucrainiana trage cu tunurile în satele si orasele rusilor, asa cum facea în anii 1941-1943.
Opinia publica indusa azi în eroare de o propaganda mincinoasa nu stie
ca rusii din Republica Populara Donetz si Republica Populara Lugansk
si-au declarat independenta în acest an si cer ajutorul Rusiei tocmai de
teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu se repete si rusii sa fie
exterminati de ucrainieni.
Fascistii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un numar de 5 200 000
(cinci milioane doua sute de mii) de civili din Ucraina (nationalitati
conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au omorât aproape
900 000 (noua sute de mii) de evrei. Numarul polonezilor ucisi a fost
de 200000 (doua sute de mii). Au fost executati peste 400000 (patru
sute de mii) de militari sovietici care fusesera luati prizonieri de
germani sau se predasera.În acest fel omorurile savârsite de bandele
nationaliste ucrainiene întrec cu mult numarul victimelor nazismului german si plaseaza Ucraina pe locul I între statele naziste.
Cuprinsi de fanatism si de admiratia pentru Hitler, aproape trei
milioane de barbati ucrainieni în putere au cerut sa plece în Al Treilea
Reich ca sa munceasca voluntar pentru nemti în fabricile si pe ogoarele
nemtilor, numai ca Armata Germana sa poata extermina tot poporul rus.
La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Sukovici a
executat cu glont în ceafa trei mii de polonezi ucrainieni, inclusiv
trei oameni de stiinta cunoscuti pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de spte mii de rusi compus din femei, batrîni si copii. În timp ce femeile si copii erau executati prin taierea gîtului cu cutitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian tinea un servicu divin de multumire rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.
Biserica Catolica Ucrainiana a binecuvântat toate crimele si masacrele
diviziei naziste ucrainiene ”Galicina”. Aceasta a comis în septembrie
1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o râpa din apropierea Kievului. Aici au fost adusi în septembrie 1941 peste 50000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili rusi (mare parte femei si fete) pe care SS-istii ucrainieni i-au dezbracat la pielea goala apoi au început sa violeze femeile si fetele netinând cont ca parintii si rudele lor erau de fata.
Dupa violuri s-au dedat la scene de cosmar. Rusoaicelor si evreicilor le
taiau sînii si presarau sare pe rani, iar pe barbati îi castrau pe viu.
Unora dintre prizonieri li se taiau bratele care apoi erau fripte pe gratar. Atrocitatile au atins o asemenea culme abominala ca soldatii germani, revoltati, au refuzat sa mai participe la masacru si s-au retras, lasîndu-i pe calaii ucrainieni sa duca la capat genocidul.
În cele din urma totul a sfârsit într-o baie de sânge.
Prizonierii au fost omorâti la modul cel mai bestial cu arme de foc
descarcate în gât sau stomac (ca sa moara în chinuri) sau loviti în cap
cu topoarele ori cu sapele. Dupa terminarea masacrului trupurile au fost
aruncate în râpa si râpa acoperita cu pamânt.
Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de rusi în marea majoritate femei si copii si peste 160 000 (o suta saizeci de mii) de evrei.
La aceste omoruri au dat o mâna de ajutor taranii ucrainieni fascisti si
muncitorii ucrainieni fascisti care aveau o ura atât de mare fata de
evrei si rusi încât s-au dedat la acte de canibalism.
Pentru faptele lor ei au primit medalii si ranguri naziste iar Vojnovski
a primit gradul de maior în Armata Germana.
Ucrainianul Sutnevici care ucisese si el circa trei mii de evrei a
primit doar gradul de capitan în Armata Germana.
În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni
ucideau copii rusilor si polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i
si dându-i cu capetele de pereti. Daca erau prea multi copii, acestia
erau aruncati de vii în fântâni si parintii erau aruncati dupa ei, apoi
fântânile acoperite cu pamânt. Au fost ucise în acest fel numai într-un
singur judet 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.
Ura ucrainienilor împotriva rusilor si a evreilor era asa de mare încât
daca o fata ucrainiana se casatorise cu un evreu sau cu un rus, atunci
tatal sau fratele ei o violau cu forta. Zeci de tinere nesuportând o
astfel de umilinta au alergat si s-au înecat în Nistru. Cele care nu se
sinucideau erau prinse si spintecate de cei care leviolasera (adica de
tatii si fratii lor) în felul urmator: li se baga vârful cutitului în
vagin si erau spintecate a?a de jos în sus.
Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina
Socialista. Adica în mijlocul unui popor care desi traise 20 de ani în
ideea prieteniei între popoare promovata de socialism, a uitat într-o
noapte toate aceste idei si a devenit la fel de primitiv si salbatic
precum oamenii cavernelor.
Astazi, dupa 20 de ani de existenta sub deviza valorilor europene si în
spiritul european al promovarii minoritatilor nationale,pe care ei singuri le clameaza, ucrainenii si-au reluat marsurile naziste pe strazile din Kiev, se mândresc cu genocidul savârsit asupra evreilor, polonezilor si
rusilor, iar Armata Ucrainiana trage cu tunurile în blocurile de locuinte, în scolile si spitalele din orasele rusesti din sud-estul Ucrainei.
Este limpede ca indiferent sub ce deviza ar trai poporul ucrainian,nazismul si fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina.Este interesant sa vezi ca român ca întreaga noastra clasa politica si toti conducatorii nostri fraternizaza azi cu clasa politica ucrainiana fara sa vada ca Ucraina tine azi între granitele ei teritorii românesti care totalizeaza înca o Republica Moldova pe care ea, Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea Bucurestiului.
Oare de ce nu sufla politicienii nostri români nici o vorbulita despre
acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie sa crezi ca
Israelul nu va cere Ucrainei despagubiri pentru crime si genocid.
În mod normal, aceste despagubiri ar trebui sa ajunga la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despagubiri, dar asteapta ca apele sa se limpezeasca în Ucraina. Adica sa vada cine va ramâne între granitele Ucrainei. Deocamdata, numai Crimeea, Donetk si Lugansk si-au declarat independenta si au devenit republici ruse libere.
Acestea nu se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor
plati despagubiri.
Aici e vorba de clasele conducatoare, care au fost la putere si nu de oamenii de rand, care nu au nicio legatura cu politica. Ei au reprezentat, intotdeauna, o masa de manevra pentru politicienii din trecut ca si din prezent.
Trebuie sa fim atenti ca sa nu se mai repete ce a fost in trecut,
sa nu pastram ura fata de semenii nostri si sa iertam.
Trecutul nu mai poate fi înviat iar iertarea este un sentiment înaltator.
*
Nota redacției. Cutremurător text. Am aflat că la Yad Vashem s-a schimbat textul despre România: se spune acolo că în România AU MURIT nu știu câți evrei! Despre Ucraina textul a rămas neschimbat: în Ucraina AU FOST OMORÎȚI nu știu câți evrei…
Sa fie oare raspuns pentru perioada 1932-1933, pentru Holodomor? Nimic nu justifica crima, nimic nu justifica comportamentul bestial. Norocul Moldovei a fost, in perioada aceea, a fost ca Romania se intindea pina la Nistru! Daca ne uitam spre vestul nostru o sa observam acolo natii bestiale si primitive care au practicat crima efectiv din placerea de a ucide. Stiu ca suna greu insa nu se pot gasi justificari pentru comportamentul aberant al habsburgilor, al austro-ungurilor si apoi, dupa dictat, al ungurilor.
Sigur! A contat și Holodomorul!
Am fost in Ucraina cred ca in 2011. Probleme de serviciu. Gazdele ne-au facut un tur de oras. Din tot acest tur am retinut 2 chestiuni majore pentru ucrainieni. Primul a fost monumentul dedicat Holodomorului unde ni s-a spus ca este vorba despre blocada impusa Ucrainei de catre Stalin, apoi ca a fost vorba de peste 2 milioane de victime, despre canibalism si despre cele indurate in acea perioada. A fost prima data cind am auzit despre aceste fapte. Al doilea ca fura crestinati de sf. Andrei. Aici mi-a sunat clopotelul. Pai daca sf. Andrei veni pe aici in Secolul 1 asa cum spun legendele, iar de rusi si ucrainieni nu se va auzi decit secole mai tirziu, intrebarea evidenta este: pe cine a crestinat sf. Andrei in zona respectiva? Exista 2 variante aici: ori se revendica ca trebuie sa se revendice de undeva si atunci s-au uitat prin vecini si s-au inspirat ori e vorba totusi de populatiile traco-geto-dace care merg pina hat, in Caucaz, inclusiv pe acolo pe unde se spune ca ar fi fost khazarii si ca de fapt exista niste legaturi de singe, sa le numim periculoase, cu populatiile imprastiate in aceste zone. Asta ca sa lansam si un posibil raspuns intrebarii de mai jos a distinsului nostru amic de discutii, Dec. Gasisem, acum mai bine de 10 ani, o harta genetica, atunci cind aceste lucruri erau mai la inceput si cam mai toate populatiile europene erau trimise spre traci. ADN-ul trac era dus pina hat, departe, in singele amerindienilor si daca imi aduc bine aminte, vreo 18% ar fi nivelul de potrivire. Teoria mea e ca viata are sursa divina, asa cum o numim noi aici, pe Pamint, dar de origine extraterestra. Zonele sint clar demarcate: Europa albii cu ochi deschisi, Asia cu galbenii cu ochi in inchisi la culoare; Africa cu frumosul abanos atit de intrigant si special, si cei, nici macar de biblie consemntati, rosii din America. Pare ca pe acolo nu ajunsese nimeni inca. Delimitarile sint clare, obiectivul este probabil metisarea si formarea unei singure rase, umane, dar pentru asta se pare ca avem mult si lung drum de strabatut. Prefer aceasta abordare decit cea de inchisoare asa cum pamintenii au facut cu diverse zone izolate. Dar judecind dupa nivelul de agresivitate, prezent in toata istoria umana as zice ca premise exista. Vom avea, sau nu, confrimari in timpul vietii noastre. Deocamdata trecutul, pentru paminteni, sta impotrvia viitorului lor. Pare ca luam mai mult decit necesar din trecut si-l inghesuim sa ne ocupe prezentul. Parerea mea, desigur, dupa ce am vazut destul din acest minunat Pamint, insa nu suficient pe cit as fi vrut. Peste tot oamenii au exact aceleasi vise si nazuinte. Avem o baza de pornire pe care putem construi cu totii, noi oamenii. Dar ne lasa sistemul? Decoamdata ne tine ocupati cu ce vrea el, ne da sa mincam ce vrea el, ne da tv sa ne dezvolte agresivitatea si unde criminalii ne vorbesc despre viata, hotii despre cinste si bestiile despre suflet, ne distruge sistemul de invatamint si sanatate ca sintem multi pe Pamint si are de unde recruta pe bani putini. Pina intr-o zi pentru ca nimic nu e vesnic pe acest Pamint. Numai constiinta umana ca parte a constiintei universale. Facem bine, avem parte de bine. Facem rau, traim vremurile de azi. Sintem reflexia propriilor noastre seintmente. Si resentimente acolo unde ele exista. Pina atunci o crima va aduce cu sine o alta. Umanitatea este necoapta si probabil s-a angajat pe un drum gresit. Eu tot sper sa apara unul mai luminat care sa puna in fata lumii oglinda, sa-i arate cum este si totusi cum ar putea deveni. Si cel caruia i se spune Isus, daca va veni si va atenta la ordinea sistemului, probabil va fi supus unui oprobriu public dirijat prin mass-media pentru ca oamenii au deprins obisnuita distrugerii si nu a constructiei, a urii si nu a iubirii, a judecarii celorlati si nu a introspectiei propriului eu, suflet, constiinta. Sa fim sanatosi si macar copiii nostri sa indrepte ginduri si fapte spre o lume mai luminoasa. Probabil ca ar trebui sa ma apuc sa scriu literatura s.f..