Nota redacției: Publicăm cu bucurie acest comentariu făcut pe marginea textului despre „ipoteza Garaudy”. Comentariul aparține unui pătimaș al drepturilor noastre: TUDOR VOICU. Încercat de ani de zile de o suferință atroce, camaradul nostru nu se dă bătut cu una, cu două!…
Din comentariul de mai jos mă bucură cel mai mult relatarea despre ILARIE DOBRIDOR, mare român, mare gânditor… Ar trebui să facem mai mult pentru o prețuire justă a acestui mare nedreptățit. Martir, pot spune…
În schimb, pomenirea lui Kuky Borislavschi nu cred că este corectă. Nu corespunde realității, după câte știu eu. Kuky Borislavschi activ în Vatra Românească?!… Nu i-ar fi permis-o statutul de ofițer!… Altminteri – dacă tot s-a vorbit de ascendența sa, fostul meu coleg de studenție avea ce căuta la Vatra Românească! În plus, oricum Vatra Românească a fost și este în continuare o organizație în care au ce căuta și evreii, din România sau plecați din România. Nu e cazul lui Kuky, care este o reușită sinteză dintre un polonez – veritabil naționalist român, și mama sa, româncă sadea. Ba chiar din Ploiești! Ploieșteancă, care va să zică!
Dimitrie Borislavschi, os de conte polonez, a fost profesor de limba română, eminent, la Chișinău și la Ploiești. A scris una dintre cele mai frumoase cărți, despre UMOR ȘI JOVIALITATE ÎN POEZIA LUI MIHAI EMINESCU.  O splendoare de carte, a fost tipărită postum anul trecut!
Așa că…
ion coja
.
.

Existenţa declaraţiei Dlui. DĂRĂŞTEANU o datorăm chiar domnului profesor Coja, care o prezintă în Anexa nr. 3 din cartea dânsului Protocoalele KogaIonului apărută în 2004 la Editura Ţara Noastră. Cam tot ce se putea spune despre „Masacrul de la Abator” a fost deja scris de domnul profesor, care nu numai că „a spus adevarul si numai adevarul!”, dar l-a şi aşternut pe hârtie, pentru noi , pentru neam, pentru posteritate şi pentru detractorii noştrii. Dansul chiar a acţionat, nu numai a vorbit şi a scris. Declaraţia dată la notariat nu avea cum să apară în cartea „Legionarii noştri”, aceea fiind publicată în anul 2001(Editura Artemis, pe când o noua ediţie, că tare e nevoie).
Mulţămim domnule profesor.
Un articol în memoria marelui patriot care a fost Constantin Dărăşteanu se găseşte la adresele:
http://www.ziarulromaniamare.r…
şi

http://www.ziarulromaniamare.r…

Redăm din articol fără declaraţia propriu-zisă:

Constantin Dărăşteanu (1914-2007) – un mare patriot şi naţionalist român, omul care a spulberat mitul despre masacrul de la Abator

Fiind unul dintre cei care au participat la constituirea Uniunii Vatra Românească – Filiala Teritorială Bucureşti -, am constatat un lucru îngrozitor: cei prezenţi au optat pentru alegerea preşedintelui Filialei Teritoriale Bucureşti a Uniunii Vatra Românească în persoana lui Kuki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman. Atunci am protestat, arătînd că aici este Vatra Românească şi nu Vatra Evreiască, înţelegînd că evreii au pus mîna, din nou, pe conducerea României. Preşedinte a fost ales Mihai Gavril (sub pseudonimul lui Gavril Mihai Bir, născut la 8 noiembrie 1922, la Gherla, şi decedat la 15 octombrie 2007, la Bucureşti, fiind înmormîntat în cimitirul ortodox Străuleşti II, din Bucureşti). Mihai Gavril a făcut parte dintre personalităţile active ale Uniunii Vatra Românească din Bucureşti, fiind un adevărat patriot şi naţionalist. Apogeul maturităţii lui Mihail Gavril a fost
atins atunci cînd a tradus, în limba română, amplul poem ,,Zlatna”, al lui
Martini Opitii (1597-1639), la Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2003. Martini
Opitii, contemporan cu Galileo Galilei şi cu Hugo Grotius, anticipează, în
poemul ,,Zlatna”, opera lui Dimitrie Cantemir – ,,Descriptio Moldaviae”. În
creaţia sa se poate observa un interes precumpănitor pentru Transilvania, locul lui de naştere (Valea Someşului). Prof. Ion Dodu Bălan a scris un frumos articol despre Mihai Gavril, în săptămînalul independent ,,Naţiunea”. ,,La Vatra Românească l-am cunoscut pe marele patriot şi naţionalist român
Constantin Dărăşteanu, întors din Canada, unde fusese exilat de către
autorităţile evreieşti, care puseseră mîna pe conducerea României, după 23
august 1944. De la domnul Constantin I. Dărăşteanu am aflat despre «Masacrul de la Abator» (22.01.1941)“. Domnul prof. Ion Coja, preşedintele Uniunii Vatra Românească, în anul 2003, l-a convins să dea o declaraţie în faţa notarului, despre ce a povestit la Sediul Uniunii, în prezenţa a cel puţin 40 de oameni.

Declaraţia dată în faţa notarului, se află în cartea „Marele Manipulator şi
asasinarea lui Culianu, Ceauşescu, Iorga”, Editura Naţiunea(2012) . În declaraţie, Constantin I. Dărăşteanu, născut la 28 iulie 1914, în comuna Stoineşti, judeţul Vlaşca (azi Giurgiu), fiu de ţăran, scrie următoarele: „În ianuarie 1941, …………(declaraţia)………. „.

Despre activitatea pe care a desfăşurat-o Constantin I.Dărăşteanu în Canada au scris, în publicaţia ,,Rost” – revistă de cultură creştină şi politică –, domnii Claudiu Tîrziu şi Marcel Petrişor, în anii 2009 şi 2010. În ultimii ani de viaţă, acest mare patriot român a contribuit la construirea unei biserici ortodoxe din Sectorul 3 al Capitalei. Constantin Dărăşteanu a fost un om cu o educaţie profund creştină, un naţionalist autentic, care a luptat toată viaţa pentru adevăr şi dreptate, fiind un susţinător înflăcărat al Uniunii Vatra Românească.

Despre înscenarea de la Abator, din 22 ianuarie 1941, pe care Ion Antonescu a făcut-o pentru a discredita Mişcarea Legionară şi pentru
a-i omorî pe oamenii care l-au ajutat să ajungă Conducătorul Statului – a scris şi dr. Şerban Milcoveanu, în cartea „Corneliu Z. Codreanu – altceva decît Horia Sima“, Vol. II, Editura „Liga pentru apărarea adevărului istoric“, Bucureşti, 1996, pag. 77-81. În carte este redat un fragment din lucrarea de specialitate a marelui penalist Petre Pandrea, care, făcînd, personal, o anchetă la abator, a tras concluzia că acele aşa-zise crime au fost o înscenare.

Recent, a apărut o carte interesantă – „Veşnica mea pomenire“, de dr. Radu Eftimovici, Editura Curtea Veche, 2014, Bucureşti – în care, la paginile 185-201, se arată că masacrul de la Abator, urmat de atîrnarea cadavrelor în cîrlige, este o gogoriţă, o minciună sfruntată. Autorul menţionează că, imediat după război, scriitorul şi reporterul de război Ilia Ehrenburg, de origine evreiască, a publicat o carte, intitulată „Prin Europa“, în care se afirmă că la Bucureşti au fost asasinaţi zeci de evrei, ale căror cadavre au fost atîrnate în cîrligele de vite, de la abator. Numai că, ulterior, s-a aflat
că această crimă s-a petrecut, de fapt, la Riga, unde letonii s-au răzbunat, în
acest fel, pe evreii comunişti implicaţi în moartea rudelor lor.
Cartea se citeşte pe nerăsuflate şi se găsea de vînzare la Librăria ,,Mihail Sadoveanu”, din Bucureşti. Ar fi bine să se editeze noi tiraje. Se vede că lucrarea este scrisă de un mare intelectual, profesor universitar – şeful catedrei de Istoria medicinii, la Institutul de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“.
Felicitări, domnule profesor, Poporul Român vă este profund recunoscător pentru întreaga dvs. activitate dăruită ştiinţei, familiei şi lui Dumnezeu. Asta înseamnă că mai sînt români de mare valoare – adevăraţi patrioţi şi naţionalişti.
În cartea-epopee „Holocaustul: Gogoriţa Diabolică“, recent apărută sub semnătura cunoscutului istoric şi ziarist col. (r) Vasile Zărnescu, este prezentată aproape întreaga escrocherie a holocaustului, practicată, în formă continuată, de 145 de ani. Volumul se găseşte de vînzare la Librăria
,,Mihai Eminescu”.

Constantin Dărăşteanu a murit în anul 2007 şi a fost înhumat
în cimitirul ortodox al Parohiei Dudeşti-Cioplea (Str. Postăvarului nr. 2,
Sector 3, Bucureşti, fig. F, loc. 1680).

Locul său de odihnă se află la cîţiva metri depărtare de mormîntul poetului şi ziaristului Ilarie Dobridor (1908-1968), pe numele său adevărat Constantin T. Iliescu, fiu de ţărani, născut în comuna Dobridor, judeţul Dolj. Cele mai importante cărţi ale sale sînt: ,,Decăderea dogmelor – cum au dizolvat evreii cultura europeană” (Bucureşti, 1940) şi ,,Oameni ridicaţi din ţărănime” (Bucureşti, 1944). Pentru aceste scrieri, a făcut 10 ani de temniţă grea, care l-au măcinat fizic şi sufleteşte. Eliberat din detenţie în 1964 (cînd au fost desfiinţate închisorile politice), el s-a confruntat cu o serie de decepţii care, laolaltă cu marginalizarea socială, l-au împins spre singurătate. Ajutat de Mihai Ralea (paradoxală prietenie!), a reuşit să obţină o slujbă. A mai şi scris cîte ceva, dar fără vigoarea şi entuziasmul de odinioară. Urmărit îndeaproape de Securitate, slugile acesteia i-au închis gura mult prea slobodă, pe la începutul anului 1968, maltratîndu-l cu cruzime în mansarda sa din Str. Romei şi încuindu-l, apoi, înăuntrul locuinţei, cu lacătul. Sora lui l-a găsit mort, desfigurat în urma bătăilor primite, după o săptămînă. Evreii nu vroiau să accepte, sub nici o formă, ideea că fiii de ţărani pot deveni intelectuali. Dorinţa lor era ca ţăranii să rămînă nişte slugi şi făceau tot posibilul ca românii să fie alungaţi de pe pămîntul strămoşesc, astfel încît ei să poată întemeia, aici, ISRAELUL EUROPEAN. La această acţiune barbară nu au renunţat şi, după complotul internaţional anti-românesc pe care l-au pus la cale, a început o nouă invazie de evrei, mai periculoasă ca oricînd, care pune în primejdie existenţa Statului Român şi a Naţiunii Române (vezi cartea ,,Oameni ridicaţi din ţărănime”, Editura Fundaţia Culturală Regală, Bucureşti, 1940). Cîţi evrei au venit în România după decembrie 1989? De ce se ţine ascunsă această cifră? Ce acţiune desfăşoară aceşti evrei? Dacă românii nu se vor trezi, în maximum 40 de ani vor fi pulverizaţi în istorie. Vorba prof. Petre Ţuţea: ,,Neam de tîmpiţi ce sîntem”, ori, cum spunea Alexander E. Ronett: ,,Neam fără noroc, sau blestemul lui Zamolxe”. Volumul ,,Decăderea dogmelor – cum au dizolvat evreii cultura europeană” a fost tipărit într-o nouă ediţie de Editura Fronde, Alba Iulia-Paris, în 1999. Ar fi salutară publicarea, de către o editură de prestigiu, şi a cărţii ,,Oameni ridicaţi din ţărănime”.
La cca. 20 de metri de mormintele lui Constantin Dărăşteanu şi Ilarie Dobridor se află monumentul funerar al familiei lui Antonie Plămădeală, Arhiepiscop al Sibiului, ultimul mare Mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului (fig. F, loc 2.135). Aici sînt înmormîntaţi părinţii înaltului prelat – Vasile (1903-1983) şi Elisabeta (1905-1988) – şi 3 din cei 6 fii ai lor. Mormîntul Mitropolitului se află la Mînăstirea din Sîmbăta de Sus – Făgăraş, ctitorie brâncovenească, a cărei incintă a fost rezidită de el din temelie.

Antonie Plămădeală s-a născut la 17 noiembrie 1926, în comuna Stolniceni, judeţul Lăpuşna (interbelic), într-o familie de cîntăreţi bisericeşti. A fost membru de onoare al Academiei Române şi al Academiei de Ştiinţe din Chişinău. De asemenea, a fost distins cu numeroase ordine ecleziastice.
Mitropolitul Antonie Plămădeală va rămîne, în conştiinţa celor care l-au
cunoscut, în primul rînd, un mare cărturar-patriot al neamului său.
Unul din fraţii săi mai mici, Mihai Plămădeală (născut la 5 noiembrie 1935), de profesie inginer mecanic, a scris două cărţi: ,,Dosarele nu ştiu tot” (Editura Andreiana – Sibiu, 2011), în care este evocată o anumită perioadă din viaţa Mitropolitului, şi ,,Refugiul – deznădejde şi speranţă” (Editura Istros – Brăila, 2012), o lucrare în care autorul se referă la dramatica despărţire de locurile natale şi la peripeţiile familiei sale, povestind cu talent despre tinereţea sa, anii de studii şi intrarea în viaţa social-productivă.

Cinstindu-i pe înaintaşi, dovedim că-i merităm!

Sfîrşit

Tudor Voicu