Trianon (6) „Ungurii nu sunt unguri…”
No issue detected
surena2 hours ago
.
Ungurii sunt ce vor sa fie! Istorisește rusii de azi nu au nicio treabă cu varegii scandinavi care și-au impus doar numele fiind asimilați de slavi. La fel stau lucrurile cu bulgarii de neam turcic și cu ochii migdalați asimilați de slavii sud dunăreni. În Turcia în ciuda limbii doar o minoritate sunt turcii adevărați care seamănă cu rudele lor din Turkmenistan. În Apus francii și au impus numele Franței, anglii și saxonii au avut o contribuție mai mare asupra britanilor în timp ce arabii, mai puțin în fata civilizației persane, și-au impus, cu mici excepții limba și religia.
Revenim la Ungaria și aici lucrurile se complică puțin pentru că noi și restul lumii le spunem unguri în timp ce ei își spun maghiari. La prima vedere lucrurile sunt simple pentru ca nici armenii, albanezii, georgienii etc. își spun altfel. În realitate lucrurile sunt puțin complicate pentru ca actuala Ungaria a fost ocupată de o confederație de triburi neomogena, cu limbi, tradiții diferite, unite datorită unor conjuncturi și sub presiunea unor dușmani comuni. Astfel, triburile erau formate din onoguri (zece triburi) probabil un trib de origine bulgară, deci turcica (un exemplu este prințesa Saraolt în realitate Sar Oldu), apoi maghiari (aici sunt diverse ipoteze ca ar proveni din baskiri, ciuvasi) și khabari care s-au desprins din khazari,mai trebuie luat în calcul și strămoșii secuilor (turcici după limba și semnele steagului secuiesc). În acest amalgam lingvistic, etnic puterea militara o aveau turcicii, respectiv ungurii, cei mai civilizați erau khabarii iar cei mai numeroși erau maghiarii care i-au și asimilat pe restul. Într-un moment de sinceritate s-au cautat în Ungaria adevărații maghiari și s-au mai găsit persoane cu ochii migdalați pe care ii întâlnim și în România în rândul minorității maghiare. După cum vedeți nu am vorbit de huni pentru ca Hungaria nu are nicio treaba, în ciuda numelui frecvent de Attila și Idilko, cu hunii.
Cum trebuie văzută problema maghiarizarii? Prin analogia cu mongolii, tot un popor al stepei, minoritar care și – a impus dominația asupra altor popoare ale stepei prin politica de mongololizare. Același lucru l-au făcut arabii (popor al desertului) cu populațiile cucerite. Dacă vrei să participi la conducere trebuie să îmbrățișezi limba, mai târziu religia conducătorilor. Cu alte cuvinte, deși mongolii din Hoarda de Aur cam dispăruseră tatarii, cumanii și alți turcici asimilați le-au dus mai departe renumele și au încercat să păstreze legătură de sânge cu Ginghis Khan. Același fenomen s-a petrecut și cu maghiarii unde, cel puțin în Transilvania, o buna parte a cnezilor români au devenit după 2 generații maghiari. Dacă la început acest lucru este pus pe seama originii de popor al stepei, după invazia mongolo-tatara din 1241 și refugierea în Ungaria a unui număr important de cumani războinici, compacti și turbulenti.Problema maghiarizarii acestora a devenit esențială pentru ca riscau ei înșiși cumanizarea. Acest lucru a ridicat numeroase probleme interne Regatului ungar și a permis descalerea cnezilor, voievozilor romani ostili maghiarizarii.
Lucrurile sunt puțin diferite azi pentru ca lumea este diferită, schimbata și vedem ca imigranți din Magreb care au muncit cinstit, au luptat să obțină cetățenia franceza au dus la a treia generație de cetățeni francezi doar cu numele, în realitate de oameni care își cunosc originea și își dau seama ca nu au nicio legătură cu Franța, dimpotrivă se simt legați de arabi și de lupta lor. Astfel, au apărut teroriștii francezi de origine araba, africana legați de un islam primitiv și neevoluat. Aceasta este mare problema în Franța, în Germania avem cazul turcilor unde foarte putini educați, realizați se considera germani, restul sunt turci care nu știu bine turca, trăiesc în Germania și se simt legați de Turcia. Albanezii sunt un alt exemplu indiferent ca sunt în Elveția, Germania. Paradoxal este că bunicii, părinții acestor minorități care își revendică un naționalism antistatal au dorit ca copiii, nepoții să devină cetățeni adevărați francezi, germani, elvețieni etc.. Acum vedem că incurajarea imigrației indiferent de motivație deschide o cutie a Pandora din care au ieșit numai rele și mai avem speranța. Ungaria va deconta și ea, mult mai repede, binefacerile din cutia Pandorei cu acordarea cetățeniei maghiare doar de dragul cetățeniei.
Noi trebuie sa fim atenți la noi pentru că a devenit o modă să acordăm cetățenia arabilor și a altora. Acordarea cetățeniei trebuie să fie o problemă serioasă și nu politica iar criteriile trebuie să fie restrictive prioritate având romanii sud dunăreni prigoniți, creștinii și nu toți profitorii (s-a acordat cetățenia unor basarabeni rusofoni, chiar rusi care habar nu au de limba romana și istoria romana, în schimb de înjură frumos și mai beneficiază și de avantajele de a fi cetățean european).
Nota redacției: Domnul SURENA, un coleg atât de informat, poate ne spune ceva de falsurile comise de cărturarii unguri pentru a inventa eroi și autori, texte etc., care să le confere maghiarilor o excelență iluzorie! Cât de falsificat este așa zisul folclor maghiar?!
„Ungurii sunt ce vor sa fie!”…bine zis!
Si niciodata sinceri si de incredere!
Lucrurile complicate sunt foarte simple. Maghiarii, nu sunt maghiari, ei sunt vorbitori de limbă maghiară, respectiv sunt; români, slavi, germanici, etc, forţaţi prin diferite procedee de către acei cuceritori de origini turanice, turcice, să devină maghiari. Se confundă noţoiunile de maghiar cu cea de ungur. Astăzi puţini din cetăţenii Ungariei au trăsături de origine mongoloidă.
Despre hunii lui Atila iată ce scrie wilkipedia;
„Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Alte surse istorice si stiintifice[cine?] le atribuie origini mongolice cu proveniente milenare din estul actualului stat Kazahstan , avand legaturi de sange cu triburile tataresti. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). Se presupune că zona primară de locuire a acestui popor, compus probabil dintr-o uniune de triburi altaice, a fost China sau teritoriile nordice vecine. Această populație pare să fi fost identică cu triburile menționate între secolele IV î.Hr. și I d.Hr. de izvoarele chineze sub numele Hsiung-nu. Aceste triburi au întemeiat imperiul omonim de mare extindere, primul mare han cunoscut (exclusiv din surse chineze) fiind Mao-tun (Mao-dun, Motun; pe turcește Mete han), care a domnit după anul 209 î.Hr.
Invazia hunilor în Italia. În jurul anului 370, sub hanul Balamir (Balamber) încetează invaziile asiatice, trec Volga, distrug formațiunea statală aalanilor și se stabilesc temporar pe teritoriile de la Volga Inferioară. În 375, hunii distrug formațiunea statală a regeluiostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric.
Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz și la Dunărea de Jos. Însă și-au extins, treptat, sfera de invazie spre vest, dincolo de Munții Carpați, până în Câmpia Panoniei.
Câțiva ani mai târziu, în anul 400 hunii conduși de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul și se implică de partea romanilor în luptele cu goții lui Gainas, stabiliți în anul 376, cu asentimentul împăratului Valens (364-378), înPeninsula Balcanică. Hunii sunt din nou evocați în anul 402, pe Oder și Vistula, unde atacă tribul germanic al burgunzilor. În anul 407 trec prin foc și sabie regiuni din Galia.
Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare (408-450), Imperiul Roman de Est devine ținta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul 408 la Dunărea de Jos, cu care ocazie este atacată și ocupată fortificația Castra Martis. În schimbul unui tribut în bani, cerut de huni, Theodossius încheie în anul 412 pacea cu hanul Karaton. Un nou atac hunic are loc în 424, când sunt pustiite ținuturi importante din Tracia.
În anul 424, în timpul hanului Rua (Ruga, Rugila), centrul de putere al hunilor s-a mutat în Pannonia, în apropierea Dunării dupa mai multe lupte purtate cu triburile bastinase de daci iazigi si anarti . Dominația asupra Pannoniei a fost recunoscută hunilor printr-un tratat încheiat cu Flavius Aetius probabil în anul 434. Atacurile hunilor împotriva Imperiului Roman răsăritean sunt oprite temporar prin încheierea păcii între părți, în anul 435 pe malul nordic al Dunării, la Castra Constantia. Ecoul marii înfrângeri provocată de huni burgunzilor în anul 437 s-a perpetuat posterității în celebrul Cântec al Nibelungilor. Începând din 441 și, mai ales, după 445-446, conducerea hanatului hunilor a fost preluată treptat de Attila în detrimentul fratelui său, hanul Bleda (Buda)”.
Despre maghiari, venirea maghiarilor în câmpia Panonică este consemnată de cronicarul Anonimus, de la curtea regelui maghiar, Béla al III-lea al Ungariei (1173-1196), autor al cronicii maghiare Gesta Hungarorum – scrisă pe la 1200 pe baza unor izvoare anterioare. Cleric format în Franța, cronicar pe care unii dintre maghiari îl contestă pentru faptul că acesta descrie populaţiile care existau pe acele teritorii, cu cine s-au luptat maghiarii, la venirea lor. Cronica sa curpinde știri deosebit de importante, dar disputate privind existența înTransilvania, Banat și Partium – la sfârșitul secolului IX – începutul secolului X – a formațiunilor statale ale blazilor și slavilor conduse Gelu, Glad, respectiv Menumorut și rezistența lor în fața pătrunderii triburilor maghiare.
Iată ce consemneză din wilkipedia despre maghiari;
” Istoria timpurie a maghiarilor este puțin cunoscută. Trecutul îndepărtat al poporului maghiar poate fi reconstituit, în linii generale, în funcție de izvoare lingvistice și doar pe un plan secundar de izvoare istorice.
Izvoarele arheologice referitoare la maghiari anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviștii și istoricii consideră, de comun acord, că ungurii provin din teritoriul aflat la granița dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat și o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naștere o populație de limbă uralică. Denumirea maghiari este rezultanta contopirii denumirii celor două entități etnic-tribale.
Ungurii s-au autodenumit totdeauna maghiari („magyar”), însă populațiile vecine i-au denumit unguri dupa numele țării lor, Ungaria (în latină – Hungaria). Maghiarii au asimilat în cursul timpului populatii turcice care li s-au alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga și Don. Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice Magna Hungaria, zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populație ugrică înrudită. Pe aceste teritorii, ungurii au intrat în contact și cu popoare de origine turcică. Dintre triburile turcofone, o influență majoră și durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică bulgarii de Volga, și hazarii (vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmașii direcți ai acestor turcici, care trăiesc și astăzi în acea regiune, sunt ciuvașii și bașkirii). Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii au ajuns în sfera de influență a imperiului hazar, al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior al Volgăi. Influența hazarilor nu a fost minoră, având în vedere și faptul că în fruntea uniunii tribale care s-a strămutat din Ucraina în Pannonia s-au aflat trei triburi hazare (v. kabarii respectiv cowari din cronicile medievale).
Impunerea lui Árpád în calitate de conducător al uniunii de triburi unguresti revine, se pare, unui kagan hazar. Împinși spre vest de pecenegi, ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară Etelköz = „teritoriul dintre râuri”; atil, itil înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de Marea Neagră și râurile Siret („Seretos”), Nistru și Prut („Brutos”) (vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), De administrando Imperii). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații (din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, adică vremelnica formațiune statală slavă „Moravie Magna”, care cuprindea o mare parte a Ungariei de azi.
Balcanii înainte de venirea maghiarilor
Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. Profitând de această împrejurare și în alianță cu bulgarii, pecenegii au atacat împreună cu aceștia în 895/896 așezările ungurești din Atelkuzu (Etelköz). Lipsiți de apărare, ungurii și grupuri de populații asociate, printre care și trei triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au așezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea lacului Balaton.
Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreagaEuropă. Oștile ungurești, conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél, (Lehel sau Lelu[necesită citare]), au îngrozit creștinătatea. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare, inventivitate și disciplină, războinicii unguri au reușit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. În calitate de aliați ai ducelui de Bavaria Arnulf, maghiarii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franța și Italia. Seria victoriilor ungurești este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I. Același Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în Câmpia Pannoniei, incursiunea rămânând însă fără rezultate semnificative.
În anul 954, oști ungurești conduse de același Bulciu atacă Franța și Germania, susținând opoziția față de împăratul german Otto I. Raidurile ungurești încetează complet abia după victoria decisivă obținută de Otto I în Lechfeld, de lângă Augsburg, la 10 august 955, ocazie cu care Bulciu însuși a fost capturat, apoi executat. Această înfrângere catastrofală a determinat aristocrația tribală să-și reorienteze politica internă și externă. Înțelegând situația în care se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, principele Géza (971-997), a pregătit premisele creștinării ungurilor și ale întemeierii statului maghiar. Fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii ungurilor la catolicism au fost înfăptuite de fiul său, Ștefan I al Ungariei (997-1038). Maghiarii și-au extins statul atacând și cucerind pe rând Moravia, Francia Răsăriteană. După stingerea dinastiei Arpadiene, Carol Robert de Anjou a luat tronul. Fiul său Ludovic a pus capăt anarhiei, a extins statul maghiar și a creat o uniune statală maghiaro-polonă. Statul maghiar va atinge o mare dezvoltare economică și militară, care îl va transforma în centru de rezistență anti-otoman. După bătălia de la Mohacs, partea centrală a Ungariei este supusă Imperiului Otoman.
Numărul total al vorbitorilor limbii maghiare ca limbă maternă este estimat la cca. 14,5 milioane de oameni, dintre care 10 milioane trăiesc pe teritoriul Ungariei. O parte a populației vorbitoare de limba maghiară este răspândită, începând din anul1920, urmare a tratatului de pace de la Trianon, în afara Ungariei, în țările vecine. Numărul le este de aproximativ 2,5-3 milioane. Minoritatea maghiară din România numără circa 1,45 milioane de locuitori. În Slovacia trăiesc circa 500.000, înSerbia (Voivodina) circa 293.000, în Ucraina aproximativ 200.000, în Slovenia și Croația aproximativ 25.000-35.000 în total, în Cehia în jur de 50.000, în Austria numărul lor este estimat la câteva sute de mii (în jur de 200.000-250.000). Comunități maghiare importante există în Europa occidentală, Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă, precum și America Latină (îndeosebi în Brazilia, cu 150.000-200.000, Argentina, Chile, Venezuela, Uruguay, Costa Rica). În afara maghiarilor etnici sau a ungurilor, mai există în Ungaria, Israel și în alte țări câteva zeci de mii de evrei vorbitori de maghiară ca limbă maternă. Romii din Ungaria și unii romi din România (Transilvania) și Slovacia sunt de asemenea vorbitori de maghiară sau bilingvi. În Ungaria și România (Transilvania) există și o mică comunitate armeană maghiarofonă”.
STUDIILE GENETICE ARATĂ CĂ UNGURII NU SUNT URMAȘII INVADATORILOR MAGHIARI
Politicienii maghiari încearca să îi provoace pe vorbitorii de limba maghiară din Transilvania, să se întoarcă împotriva majoritatii române. Ar mai avea motive să o faca aceștia daca ar afla că de fapt maghiarii actuali atât din Ungaria, cât și din țările vecine sunt de fapt centrali europeni (români, slavi, germani) maghiarizați cultural și lingvistic?
În documentul de mai jos sunt puse 3 studii genetice făcute de cercetatori maghiari de la universitați din Ungaria cât și de cercetatori europeni. Mai întai sunt scrise studiile în limba engleză, iar dedesubtul studiilor se afla o traducere aproximativă în limba română.
Istoria oficiala a Ungariei pretinde că ungurii sunt descendenții triburilor maghiare ce au migrat în Panonia în urma cu 1000 de ani.
Alti istorici nu sunt de acord și susțin că ungurii sunt o populație europeană maghiarizată forțat de o elita politica aflată la conducerea zonei.
Unul dintre acești istorici, Paul Lendvai, scrie în cartea lui “The Hungarians” că în timpul împăratului Iosif al doilea (1765-1790), “maghiarii” formau doar o treime din populația Regatului Ungariei, în timp ce restul, de aproape 70% din populația Regatului erau slavi (sârbi, slovaci), români, germani și țigani.
Din păcate ungurii primesc o educație nerealistă și xenofobă și sunt facuți să creada că Regatul Ungariei era locuit doar de ei, când în realitate “maghiarii” reprezentau doar o minoritate, ajunsă majoritară prin maghiarizarea forțată a celorlalte etnii din Regatul Ungar.
Dacă ne uităm la genetică, vom vedea că de fapt în Ungaria “maghiarii” au avut un impact nesemnificativ asupra geneticii populației locale, și că de fapt majoritatea ungurilor sunt fie slavi, fie români, germani sau țigani.
Faptul ca ungurii NU SUNT DESCENDENȚII MAGHIARILOR, demonstrează că pretențiile lor teritoriale asupra Romaniei, Slovaciei, Serbiei nu sunt susținute nici de genetică, toate argumentele istorice invocate de politicienii ungurii fiind FALSE și bazate în exclusivitate pe
xenofobismul acestora și pe dorința lor de a fi din nou grofi pe pământurile altora și să poată face tot ceea ce doresc, fără sa dea socoteala cuiva.
Este important ca un număr cât mai mare de oameni să cunoască adevarata origine etnica a ungurilor, tocmai pentru a nu se ajunge la o nenorocire ca aceea din Kosovo, sau pentru a nu se ajunge iarași la genocid contra românilor, asa cum s-a întâmplat de 3 ori în numai în
secolul XX.
Cum arată ADN-ul originea unui popor
Să întelegem puțin cum anume poate ADN-ul arăta originea unui om. Mai întai, ce este ADN-ul? ADN-ul este un program cel puțin tridimensional, mai sofisticat decât orice program de calculator, scris cu ajutorul unor molecule, din care este creat corpul fizic al fiintelor vii.
Deoarece acest program este foarte mare, pentru a putea fi stocat, a fost împărțit în mai multe bucăți numite cromozomi. Ca să fie simplu de înteles, sa ne gândim că dacă un program de
calculator este prea mare, este pus pe mai multe discuri sau pe mai multe cipuri de memorie. Deci, cromozomul este asemănător unui cip de memorie.
ADN-ul uman este împărtit în 46 cromozomi (cipuri), grupate în perechi de câte 2 cromozomi.
Acest ADN se află în nucleul celulelor din corpul nostru.
Mai avem însa și un alt ADN care nu se afla în nucleu, ci se află într-o organită celulară responsabilă cu producerea de energie, numită mitocondrie.
Deci, avem 2 tipuri de ADN în corpul nostru – ADN-ul nuclear, aflat în nucleu și ADN-ul mitocondrial, aflat în mitocondrie și responsabil de producerea energiei.
Oamenii de știință au observat că ADN-ul mitocondrial se transmite doar de la mamă la copil, fără a fi modificat, în timp ce ADN-ul nuclear se transmite jumătate de la mamă și jumătate de la tata.
Deoarece ADN-ul mitocondrial e transmis doar de la mama la copil și nu este modificat, înseamnă că toate persoanele care au acelasi ADN mitocondrial se trag din aceeași MAMĂ PRIMORDIALĂ, adica toti au aceeasi stră-stră….străbunică.
Savanții au observat că exista un numar mic de tipuri de ADN mitocondrial, ceea ce înseamnă ca toti oamenii de azi sunt descendentii unui număr foarte mic de femei, numite EVELE PRIMORDIALE.
ADN-ul nuclear e transmis jumătate de la mamă și jumătate de la tata. Sexul este însă dat de grupa de cromozomi X și Y. O combinatie XX determina aparitia sexului feminin, în timp ce sexul masculin e determinat de combinatia XY.
Spermatozoizii și ovulul conțin doar jumătate din ADN-ul nuclear, doar 23 de cromozomi. Ovulul conține un cromozom X din cei 2 cromozomi X prezenți în ADN-ul femeii, în timp ce spermatozoidul poate conține fie un cromozom X, fie un cromozom Y.
Dacă ovulul va fi fecundat de un spermatozoid purtator al cromozomului Y, atunci va rezulta un copil de sex masculin. Dacă ovulul va fi fecundat de un spermatozoid ce poarta cromozomul X, atunci va fi fată. Rezultă ca sexul unui copil este determinat doar de spermatozoidul barbatului. Deoarece cromozomul Y îl au doar barbații, iar ei îl primesc integral de la tatăl lor, rezultă ca toți barbații care au un anumit tip de cromozom Y, au același stră-stră…străbunic.
Oamenii de știinta au observat că exista doar cateva tipuri de cromozomi Y, ceea ce înseamna că toți barbații de azi se trag de fapt dintr-un număr foarte mic de “Adami primordiali”.
În concluzie, studiindu-se cromozomul mitocondrial se poate afla cine anume ne-a fost stră-stră…..străbunica pe linie maternă, iar studiindu-se cromozomul Y, se poate afla cine anume a fost stră-stră…străbunicul pe linie paternă.
1. Ce rasă erau maghiarii invadatori ai Panoniei?
Studiile genetice spun ca erau “uralici”, adica aveau haplogrupul N. Ce sunt ungurii de azi? Acest studiu spune că ungurii de azi sunt o populatie strâns înrudită cu populația balcanică sau cu cea central europeană, dar nu cu maghiarii.
Numele testului: Y-chromosome analysis of ancient Hungarian and two modern Hungarian-speaking populations from the Carpathian Basin. Unde puteti gasi acest studiu: Ann Hum Genet. 2008 Jul;72(Pt 4):519-34. Epub 2008 Mar 27
Cine sunt autorii studiului: Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Tömöry G, Czibula A, Priskin K, Csõsz A, Mende B, Langó P, Csete K, Zsolnai A, Conant EK, Downes CS, Raskó I. Institute of Genetics, Biological Research Center of Hungarian Academy of Sciences, Temesvári krt. 62, H-6726, Szeged, Hungary.
2. Un alt studiu în care este comparat ADN-ul prelevat din morminte “maghiare” cu ADN-ul ungurilor de azi.
Concluzia studiului este că în mormintele “maghiarilor” genetica uralică era prezentă doar la bogați, în timp ce populația comună avea haplogrupuri tipic europene. Acest lucru arată foarte clar că “maghiarii” erau mai puțin numeroși decât populația ce exista deja în Panonia.
De asemenea acest test spune că “nu există continuitate genetica între invadatorii maghiari și populația de azi a Ungariei”.
Numele studiului: Comparison of maternal lineage and biogeographic analyses of ancient and modern Hungarian populations.
Cine sunt autorii: Tömöry G, Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Kalmár T, Czibula A, Csosz A, Priskin K, Mende B, Langó P, Downes CS, Raskó I.Institute of Genetics, Biological Research Center of the Hungarian Academy of Sciences, 6726 Szeged, Hungary.
3. Care este poporul cu care sunt cel mai înrudiți ungurii?
Din testul următor rezultă că ungurii sunt cel mai apropiați genetic de indienii din India.
Se presupune că locul de origine al ungurilor este India, iar acest studiu demonstrează că într-adevar, ungurii sunt cel mai apropiati genetic de indienii din India. Acest studiu este interesant pentru că a fost folosit cel mai mare numar de mostre de ADN, peste 1100.
Numele studiului: Human Chromosomal Polymorphism in Hungarian Sample
Unde il puteti gasi: Kamla-Raj 2006 Int J Hum Genet, 6(3): 177-183 (2006).
Cine sunt autorii: Kata Décsey1, Orsolya Bellovits and Györgyi M. Bujdosó. Semmelweis University, Department of Forensic Medicine, Budapest, Hungary, 10912. Hungarian Academy of Sciences – Semmelweis University, Institute of Forensic Medicine,Budapest, Hungary, 1091
Genetic markers in the Hungarian population: Then and now
Due to the scarcity of written sources the origin of Hungarians has been the object of passionate debate among historians, archeologists, and linguists. Lately they were joined by geneticists. With the completion of the Human Genome Project in 2003, genetic mapping of ethnic groups became much easier, cheaper and therefore more widely carried out. István Raskó, head of a group of geneticists at the University of Szeged, gave his first lecture on the subject in the popular „Mindentudás Egyeteme” (University of All Knowledge) in 2004. He outlined the group’s research on the DNA composition of human remains from graves dating to the early tenth century. On the basis of their findings the Szeged reseachers came to the conclusion that the number of invaders was most likely very small because even in these very early graves only 36% of the people had markers indicating Asiatic origin. Fifty percent of them were of purely European origin, and their DNA composition indicated that their ancestors had lived in Europe for at least 40-50,000 years. By now this Asiatic element has almost disappeared: 84% of Hungarians are totally of European origin and only 16% carry Asiatic markers. One ought to keep in mind that in the thirteenth century the Cumans, a decidedly Asiatic tribe, fleeing the Mongol onslaught, sought refuge in Hungary. The Cumans (or in Hungarian the „kunok”) settled in one bloc south of Budapest on the left bank of the Danube, that is, the Great Plains. Their opportunity to intermarry with non-Cumans was somewhat limited. Even in the second half of the twentieth century one could find Hungarians who bore a close resemblance to their Asiatic relatives.
The occasion for the topic surfacing in the popular press is an exhibition that just opened in the Museum of Natural Science. It is entitled „The Genetic Family Tree of Our People.” The exhibit relies heavily on the research of István Raskó and his fellow scientists in Szeged. As a result of their research there are many new discoveries and also the „reaffirmation” of earlier held views. About a hundred years ago it was commonly believed that the richer graves contained the remains of the newcomers who ruled over the local Slavic population while the simpler graves contained the bones of the local common people.
That theory was replaced in the 1950s by one that claimed that even in the simplest graves less well-off Asiatic newcomers could be found. Now DNA research has at last put an end to the debate. The DNA found in the modest graves is practically identical to the make-up of the present-day Hungarian population. In brief, the earlier theory was correct. Moreover this research offers further proof that the newcomers were very few in number.
I must say that this finding surprised me because I, simply using common sense, figured that if the size of the invading group was very small and the population of the occupied territories large then it would be logical to assume that the invaders would soon be absorbed by the local population. Moreover, I figured, their language would be supplanted for the most part by that of the locals. Anyone who was thinking along these lines was obviously wrong. For some strange reason the linguistic and cultural influence of this small group was important beyond its size while their genetic components pretty well disappeared.
It is most likely that by the end of the thirteenth century the Asian markers pretty well disappeared from the population mix. However, in order to pinpoint the exact development of the population, the geneticists would have to expand the research to later centuries. I’m
pretty sure that this will be the next step taken in Szeged.
Meanwhile there are other anthropological studies dealing with the same period. There is in fact a group of twenty-two researchers from various disciplines (Magyar Őstörténeti Munkaközösség Egyesület = Association of Hungarian Preshistory Workshop) who pool resources.
Although the members seem to be bona fide researchers, I’m a bit troubled by the fact that their findings are so enthusiastically welcomed in far-right circles. In any case, I will summarize an earlier lecture of one of its members, Erzsébet Fóthi, who works in the Museum of Natural Sciences where the exhibit outlining the family tree of Hungarians is currently on display. The Workshop held a conference in the Hungarian Academy of Sciences in 2004 where several people gave lectures. Although they might have been engaging, in comparison to DNA
studies a lecture on the similarities of Hungarian and Caucasian cooking sounds a tad unscientific to me. I’m equally dubious about the activities of the organizer of the group, István Erdélyi, whose list of publications is a mile long but whose studies of Hun-Hungarian relations
are not terribly convincing.
According to the description of the conference the most interesting lecture was delivered by Erzsébet Fóthi using „anthropological-statistical analysis” of graves from the tenth century.
According to her in the „rich graves” the shape of the skulls was different from the skulls found in the poor graves. In the former the skulls were „short and wide” while in the latter the skulls were „long and narrow.” According to Ms Fóthi the „short and wide” skulls are typical of people living in the East, perhaps as far away as Siberia.
The „long and narrow” skulls cannot be found farther east than the Black Sea. She checked the skulls of 475 males and 374 females. Apparently she managed to identify the first-generation skulls, that is skulls belonging to people who were not born in the Carpathian Basin and in this group she could not find „long and narrow” skulls. According to her this skull type shows great similarity to the „early Bulgarians who lived in Magna Hungaria, or in other words, in today’s Bashkiria.”
Apparently these early Bulgarians began their journey from the northern shores of the Black Sea. Some of them went to the area of the Lower Danube and became mixed with the Slavs living there. These people are the ancestors of our Bulgarians of today. The second group, according to her, moved to Magna Hungaria, today’s Bashkiria. She claims that the early Hungarian upper class’s anthropological measurements show a great deal of similarity to the people of today’s Bashkiria. Apparently the Bashkirs are a Turkic people and Fóthi assumes a close relationship between early Hungarian invaders and the Bashkirs. When National Geographic pushed her, she admitted that „the similar anthropological characteristics between the two groups don’t necessarily mean that they were one and the same but that both groups came from the same genetic basis.”
Sursa: http://hungarianspectrum.wordpress.com/2009/11/05/genetic-markers-in-the…
Markerii genetici ai populației maghiare: atunci și acum (tradus partial în română)
István Raskó, liderul unui grup de geneticieni de la Universitatea din Szeged, a ținut un discurs în 2004 la Universitatea Mindentudás Egyeteme în care a vorbit despre datele genetice asupra unor resturi osoase gasite în morminte vechi din Ungaria, care datau din secolul 10. Concluzia cercetatorilor de la Universitatea din Szeged a fost ca numarul invadatorilor maghiari este foarte probabil să fi fost unul mic, deoarece numai 36% din scheletele gasite în acele morminte aveau markeri genetici ce indicau origine asiatică. 50% dintre acele schelete aveau origini pur europene, iar compozitia AND-ului lor indica că stramoșii lor trăiseră în Europa cel puțin cu 45.000-50.000 de ani înainte. În momentul acesta markerii genetici de tip asiatic din populatia maghiara din Ungaria aproape că au dispărut. 84% din maghiari sunt de origine pur Europeana și de abia 16% au și markeri asiatici.
Se pare că ceea ce s-a descoperit acum datorita studiilor genetice este doar o reafirmare a opiniilor de până acum. Cu aproximativ 100 de ani în urmă se credea că doar mormintele bogate contineau oase ale invadatorilor maghiari, care stăpâneau populația locală vlahă și slavă, în timp ce mormintele mai simple conțineau oase ale populației locale non-maghiare, adica non-uralice. AND-ul găsit în mormintele modeste ce datează din secolul 10 este identic cu cel al populației maghiare de astăzi, lucru ce a confirmat ipoteza apărută în urma cu 100 de ani. Asta înseamnă că invadatori maghiari erau foarte puțini la numar.
În mod normal limba și cultura invadatorilor maghiari trebuia să fie asimilată de populațiile băștinașe, dar în realitate lucrurile s-au petrecut invers.
Este foarte probabil ca la finalul secolului 13, marcarii asiatici aproape că dispăruseră din mixul populației. Pentru a preciza exact evolutia situației, cercetătorii de la Szeged vor continua cercetările genetice pe resturi osoase datând după secolul 13.
Modern Hungarians carry a lot of R1a1 and R1b, but it seems these lineages are largely of Germanic and West Slavic (ie. Indo-European) origin.
European Journal of Human Genetics (2000)
Cercetatori: Ornella Semino1, Giuseppe Passarino1,2, Lluís Quintana-Murci1, Aiping Liu1, Judit Béres3, Andreas Czeizel3 and A Silvana Santachiara-Benerecetti1
Magyars imposed their language on Hungarians but seem not to have affected their genetic structure. To better investigate this point, we analysed some mtDNA and Y chromosome polymorphisms in a sample of the Hungarian Palóc who, for historical reasons, could have retained genetic traces of Magyars more than other groups. In addition, we examined a
mixed sample from Budapest. These results suggest that the influence of Magyars on the Hungarian gene pool has been very low through both females and males and the Hungarian language could be an example of cultural dominance.
Sursa: http://www.nature.com/ejhg/journal/v8/n5/abs/5200468a.html
Jurnalul European de genetică umană (tradus în română)
Invadatorii maghiari și-au impus limba băștinașilor care trăiau în spațiul de astăzi în care se află Ungaria, dar nu au influențat și structura lor genetică. Pentru a investiga mai bine acest punct, am analizat niște monstre de AND mitocondrial și de cromozomi Y a ungurilor Palóc (locuitori ai nordului Ungariei de astăzi) din motive istorice, deoarece în aceștia ar fi trebuit să fi fost cel mai bine conservat AND-ul invadatorilor maghiari. De asemenea, am examinat niște mostre de ADN din Budapesta. Rezultatul arată că influenta genetica a invadatorilor maghiari pe populatia băștinașă ce traia în regiunea Ungariei de astăzi a fost foarte scăzută atât la femei cât și la bărbați. Concluzia este că limba maghiară ar putea fi un exemplu de dominantă culturală.
Comparison of maternal lineage and biogeographic analyses of ancient and modern Hungarian populations.
Tömöry G, Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Kalmár T, Czibula A, Csosz A, Priskin K, Mende B, Langó P, Downes CS, Raskó I
The Hungarian language belongs to the Finno-Ugric branch of the Uralic family, but Hungarian speakers have been living in Central Europe for more than 1000 years, surrounded by speakers of unrelated Indo-European languages. In order to study the continuity in maternal
lineage between ancient and modern Hungarian populations, polymorphisms in the HVSI and protein coding regions of mitochondrial DNA sequences of 27 ancient samples (10th-11th centuries), 101 modern Hungarian, and 76 modern Hungarian-speaking Sekler samples from Transylvania were analyzed. The data were compared with sequences derived from 57 European and Asian populations, including Finno-Ugric populations, and statistical analyses were performed to investigate their genetic relationships. Only 2 of 27 ancient Hungarian samples are unambiguously Asian: the rest belong to one of the western Eurasian haplogroups, but some Asian affinities, and the genetic effect of populations who came into contact with ancient Hungarians during their migrations are seen. Strong differences appear when the ancient Hungarian samples are analyzed according to apparent social status, as judged by grave goods. Commoners show a predominance of mtDNA haplotypes and haplogroups (H, R, T), common in west Eurasia, while high-status individuals, presumably conquering Hungarians, show a more heterogeneous haplogroup distribution, with haplogroups (N1a, X) which are present at very low frequencies in modern worldwide populations and are absent in recent Hungarian and Sekler populations. Modern Hungarian-speaking populations seem to be specifically European. Our findings demonstrate that significant genetic differences exist between the ancient and recent Hungarian-speaking populations, and no genetic continuity is seen.
Sursa:http://dienekes.blogspot.ro/2007/07/ancient-hungarian-mtdna.html
Comparație a descendenței maternale și analiza biogeografică a populației maghiare vechi și a celei actuale (tradus în română)
Limba maghiară aparține ramurii fino-ugrice a familiilor de limbi uralice, dar vorbitorii de limba maghiară au trait în Europa Centrala pentru mai bine de 1000 de ani, înconjurati de vorbitori de limbi indo-europene extrem de îndepartate de limba maghiară.
Pentru a studia continuitatea descendenței maternale între populația maghiară veche și cea actuală au fost luate probe AND, dintre care 27 mostre vechi de pe teritoriul Ungar din secolele 10-11, 101 mostre de la ungurii de astăzi din Ungaria și 76 de mostre de la secuii de astăzi
din Transilvania. Numai 2 din 27 mostre din AND-ul vechi din secolul 11 sunt pur asiatice, aparținând invadatorilor maghiari, în timp ce restul aparțin haplogrupurilor populației din vestul Eurasiei, populației caucaziene. Haplogrupurile invadatorilor maghiari sunt absente în genele
ungurilor și secuilor din ziua de astăzi (atât de pe teritoriul Romaniei cât și de pe cel al Ungariei). Populațiile vorbitoare de limba maghiară de astăzi par a fi exclusiv europene. Concluziile studiilor noastre sunt că exista o uriașă diferență genetică între invadatorii maghiari din secolele 10-11 și vorbitorii de limba maghiară de astăzi și nu există nicio continuitate genetică între grupurile menționate anterior.
Domnului Ion Vasile Patria Recunoscătoare
preluat din :
http://jurnalparanormal.ro/content/referitor-la-articolul-complexul-limbii-materne-primim-de-la-domnul-ion-vasile-urm%C4%83torul
Pe unguri i-a interesat si-i intereseaza prea putin aspectul genetic, d-aia au dat la gramada cetatenie oricui a cerut, ci, mai mult si mai important, teritoriul pe care populatiile asimilate il ocupa. Ce nu le convine ascund sub pres, dar au rabdare, tes planuri si cuceresc teritorii.
felicitări! În mare măsură e mult adevăr, dar există și unele imprecizii genetice. Indienii apropiați cu ungro-turco-finii, e o exprimare greșită total. E adevărat că există în India de vest și gene turanice, dar asta nu însemnă că genetic turanii sînt neam cu indienii. A doua observație este că indienii cu 1000 de dialecte, presupune și foarte multe grupe genetice. Care e grupa genetică dominantă, să poată fi numită specific indiană?! Aici e problema cu care se confruntă afirmația că genetic turanii stepelor au grupa genetică mai aproape de indieni. Probabil unii din indieni se află în această situație. În general impactul cu turanii în India a avut loc doar în nord-vestul Indiei, dar asta nu Înseamnă toți indienii, ca să ajungem la genearlizări categorice de acest gen.
apreciez intervenția!
Pe un post de desene animate din România, titrate în româneşte se dau că unele basme sunt basme din folclorul maghiar, sunt similare cu cele româneşti, printre ele este unul de neegalat, conţine o balenă!
Si balena era vanata de „amiralul” Horthy cu flota pe care n-o avea!