Scriitorii evrei despre Antonescu
„Mărturia scriitorului Marius Mircu, despre regimul aplicat de Ion Antonescu, evreilor
Pentru a afla cât a fost de anti-semit Ion Antonescu, îl convocăm ca martor pe unul dintre cei mai cunoscuţi publicişti evrei din acea vreme – Marius Mircu.
La o jumătate de secol după consumarea holocaustului din România, în cadrul unei dezbateri publice desfăşurate în Israel, Marius Mircu consemnează, pentru ştiinţa tuturor evreilor deci, că prin legile guvernării antonesciene şi mai ales prin legea Centralei Evreilor din România, „a fost creat în România un stat (evreiesc) în stat, spre a-i menţine evrei, pe evrei”.
În felul acesta au fost posibile unele realizări cu totul extraordinare în contextul european de atunci şi nu numai de atunci.
Şi anume, în perioada 1940-1944:
La o jumătate de secol după consumarea holocaustului din România, în cadrul unei dezbateri publice desfăşurate în Israel, Marius Mircu consemnează, pentru ştiinţa tuturor evreilor deci, că prin legile guvernării antonesciene şi mai ales prin legea Centralei Evreilor din România, „a fost creat în România un stat (evreiesc) în stat, spre a-i menţine evrei, pe evrei”.
În felul acesta au fost posibile unele realizări cu totul extraordinare în contextul european de atunci şi nu numai de atunci.
Şi anume, în perioada 1940-1944:
„- au fost redeschise toate şcolile evreieşti din România, închise de regimurile precedente şi au fost înfiinţate multe şcoli noi;
– a fost creată, pentru prima dată în România, o universitate evreiască;
– au fost redeschise, pentru evrei, spitalele evreieşti şi azilele de bătrâni care mai înainte fuseseră rechiziţionate de armată;
– au fost reînfiinţate cele două teatre evreieşti, de la Bucureşti şi Iaşi;
– au fost înfiinţate cantine gratuite pentru evreii săraci;
– evreii aflaţi în lagărele de muncă obligatorie sau în închisori au fost mereu aprovizionaţi cu îmbrăcăminte şi medicamente;
– evreii deportaţi în Transnistria au fost aprovizionaţi cu îmbrăcăminte, alimente, medicamente, unelte gospodăreşti şi unelte specifice meseriaşilor;
– cu sprijinul «Centralei Evreilor» au fost readuşi în România – deci salvaţi, din Transnistria -, cca 2000 de copii orfani;
– autorii evrei şi-au putut publica o serie de lucrări (numai eu am scos trei). […].
– nicicând, ca pe vremea lui Ion Antonescu, Teatrul „Bareşeum” n-a avut şi nu va avea asemenea săli arhipline, deşi funcţionau două săli;
– nicicând n-au făcut asemenea dever cafenelele, ceainăriile, restaurantele evreieşti, magazinele alimentare evreieşti, tot atâtea prilejuri de adunări evreieşti;
Urmăriţi colecţia „Gazeta evreiască” din acei ani: pentru fiecare zi e anunţată cel puţin o manifestare evreiască, spectacol de teatru/revistă, concert, conferinţă.
La 28 noiembrie 1940 (deci pe vremea guvernării legionare – n.n.) evreii au obţinut de la Ministerul Educaţiei Naţionale aprobarea pentru înfiinţarea „Colegiului pentru Studenţii Evrei”, denumire sub care se ascundea caracterul universitar al cursurilor. […]
Toate aceste cursuri universitare au fost frecventate în total de 2000 de studenţi. […] Un sprijin important l-a acordat Crucea Roşie din România (preşedintele – savantul medic Ioan Cantacuzino) care, cu acordul Ministerului Sănătăţii a ajutat „facultatea“ evreiască de medicină să deschidă o policlinică pentru practica studenţilor.
Această policlinică a servit şi populaţia săracă din cartier, în marea majoritate evrei. […].
Toate aceste cursuri universitare au fost frecventate în total de 2000 de studenţi. […] Un sprijin important l-a acordat Crucea Roşie din România (preşedintele – savantul medic Ioan Cantacuzino) care, cu acordul Ministerului Sănătăţii a ajutat „facultatea“ evreiască de medicină să deschidă o policlinică pentru practica studenţilor.
Această policlinică a servit şi populaţia săracă din cartier, în marea majoritate evrei. […].
Important a fost şi sprijinul acordat de unele cadre didactice români din învăţământul superior de stat care au ajutat la întocmirea programelor de învăţământ şi punerea la punct a cursurilor, pentru a fi cât mai corespunzător celor de stat, ceea ce a fost esenţial pentru viitorul studenţilor.”
Marius Mircu ne oferă şi mărturia altui evreu, la fel de bine informat, dr. Theodor Lowenstein: „Aceste şcoli evreieşti din România au fost unice printre ţările bântuite de fascism, au fost o componentă a rezistenţei poporului evreu.”
Şi concluzia aceluiaşi onest martor Marius Mircu: „Dar dacă aceste şcoli n-ar fi fost susţinute de oficialităţile româneşti, dacă nu ar fi fost tolerate de mareşalul Ion Antonescu, ar fi putut exista acest « mic Israel » din Bucureşti, anticipaţie a Statului Israel?”.
Şi concluzia aceluiaşi onest martor Marius Mircu: „Dar dacă aceste şcoli n-ar fi fost susţinute de oficialităţile româneşti, dacă nu ar fi fost tolerate de mareşalul Ion Antonescu, ar fi putut exista acest « mic Israel » din Bucureşti, anticipaţie a Statului Israel?”.
Nota:
Recomandăm acest text care conține mărturia unui evreu întreg la minte, dată în Israel, dinaintea altor evrei, mulți dintre ei plecați din România după ce au prins guvernarea Mareșalului, deci buni cunoscători ai realității.
Citatul ne-a fost pus la dispoziție de alt evreu, Teșu Solomovici. Nu poate exista replică la acest text din partea „negaționiștilor” sioniști, adică a evreilor care neagă binefacerile de care au avut parte evreii în România.
Marius Mircu, ziarist și scriitor evreu, născut în România, decedat în Israel, autor a zeci de cărți publicate în România și Israel
Credibilitatea lui MARIUS MIRCU e de cântărit și în funcție de faptul că a avut doi frați, mari români și ei: acad. SOLOMON MARCUS și eseistul MARCEL MARCIAN. De MARCEL MARCIAN m-a legat o prețuire reciprocă vecină cu prietenia. Dumnezeu să-l odihnească.
ion coja
Aceasta inseamna normalitate si faptul ca ” dictatura antonesciana” nu a urmarit niciodata exterminarea fizica si culturala a evreilor.Antonescu, ca de altfel poporul roman, nu a fost unul xenofob si rasist cu evreii loiali statului roman iar dovada ati expus- o mai sus.
Plecand de la Razvan,domnitorul Moldovei,si terminand cu Iohannis ce dovada ar mai trebui sa oferim despre toleranta noastra.Mai cunoasteti pe cineva in Europa sa fi facut asa?
Pe langa marii evrei, care sunt cu siguranta mult mai multi decat trei, joaca si micii evrei un rol important, atunci cand le scapa cate un adevar din nebagare de seama. Imi aduc aminte cu placere de prietenul nostru „Marius”, mare sustinator al ideii Holocaustului romanesc, care acum cateva luni ne-a informat ca in lagarul din Transnistria bunicii lui isi vindeau ultimele bijuterii (bineinteles din aur), in schimbul unor alimente. Cand l-am intrebat unde a mai vazut el lagar de exterminare in care detunutii sa aiba dreptul de a detine bijuterii, pe care apoi sa le dea „paznicilor” si acestia, in loc sa le confiste aurul si sa-i pedepseasca, le aducea, dupa intelegere, alimentele cerute, a disparut de pe firmament.