Cât e de corect Norman Manea?
Cu ani buni în urmă am publicat în revista „Regăsirea” editată de inimosul tipograf Corneliu Urlan, un text intitulat 400 000 de morţi şi nici o poezie?, prin care semnalam contradicţia dintre teza holocaustului din România, cu cele 400 000 de victime binecunoscute, şi absenţa totală a unei literaturi a holocaustului „românesc”. După 1944 au zburdat pe ogorul literaturii române sute de scriitori şi critici literari evrei, câţiva dintre ei ocupându-se, cu spirit director pentru toată suflarea literar-artistică, chiar cu identificarea şi inventarierea celor mai potrivite subiecte pentru literatura „nouă”, şi totuşi nici unul nu a făcut „caz”, adică nu a pomenit de ororile holocaustului „nostru”, că ar binemerita să fie şi ele evocate, transfigurate artistic etc. Au scris poeţii realismului socialist românesc bunăoară despreLidice, satul ceh în care naziştii au ucis zeci de oameni nevinovaţi, dar n-au suflat alde Maria Banuş ori Veronica Porumbacu un rând, măcar un vers, o epigramă despre Vapniarkasau Moghilev, localităţi din Transnistria, unde au murit, se zice, zeci de mii de evrei, de evrei români, de-ai noştri… Ce să înţelegi din asta? Una din două: ori că (1)poeţii noştri, îndeosebi cei evrei, au dezertat de la datoria de a da glas suferinţei imense îndurate de semeni de-ai noştri la Vapniarca, ori (2)se impune de la sine teza-concluzie, negaţionistă, că ar fi scris drăguţii de ei, cu entuziasm şi dăruire, dar nu prea au avut despre care zeci de mii de victime să scrie poeţii noştri, fie ei şi evrei. Nici măcar acei evrei care au trecut prin deportarea din Transnistria nu au avut ceva interesant de povestit!… Printre aceştia din urmă numărându-se şi NORMAN MANEA, pe care iniţiaţii în subteranele vieţii literare îl dau ca sigur viitor nobeleat. De ce n-a scris Norman Manea nimic despre Transnistria?, întrebam eu ritos în urmă cu ceva ani buni. De ce nu intervine, ca martor ocular, în discuţiile bezmetice care s-au iscat după 1990 pe tema holocaustului din Transnistria? De ce se „abţine”?
Mărturisesc că mă încerca un gând, anume că Norman Manea, spre deosebire de majoritatea poeţilor şi poetaştrilor, evrei sau români, dar realişti socialişti până-n măduva oaselor, fiind el, Norman Manea, propriu zis un scriitor, scriitor scriitor, unul adevărat, autentic, nu poate să scrie la „comanda socială”, nu poate, pe scurt, minţi! Au făcut-o atâţia alţii, scriind la comandă despre abolirea monarhiei, despre inexistenţii eroi ilegalişti, despre naţionalizarea economiei, despre colectivizarea agriculturii, despre colonialismul şi imperialismul anglo-american, despre suferinţele copiilor din Coreea, Vietnam sau Biafra, despre martirii Lumumba şi Beloiannis, despre 23 a VIII-a ’44 sau Marele Octombrie din 7 Noiembrie, despre 1 şi 2 Mai, despre 8 Martie, despre 1907, 1848, 1945, despre Lazăr de la Rusca sau Silvester Andrei, despre orice, orice, numai despre Transnistria, nu! Unde-i literatura la care aveau dreptul sutele de mii de martiri din Transnistria?!, mai întreb o dată!…
Aflu că această literatură, până mai ieri inexistentă, a început să se scrie, chiar de către viitorul premiu Nobel! Adică de către Norman Manea însuşi! Că în cartea Întoarcerea huliganului, apărută în 2003 şi atât de lăudată de toţi recenzenţii, ar fi vorba şi despre aşa ceva, despre experienţa – numită de autor „iniţiere” – trăită de el, de dînsul, în Transnistria. Trăită împreună cu toată familia sa. Mărturisesc, am luat deunăzi la citit cartea dlui Norman Manea numai cu gândul la problema Transnistriei, la disputa în care m-am băgat şi eu, aiurea-n tramvai, nu pentru că aş fi informat asupra subiectului, ci pentru că erau, mi se părea mie, prea evidente contradicţiile de tot felul din textele celor care încearcă după 1990 să ne convingă de realitatea celor 250 000 de evrei ucişi de români. Mă va convinge oare marele Norman Manea – nu vreau să fiu ironic! – de greşeala în care persist de atâta amar de vreme? Sunt dispus, mi-am zis, să-mi fac mea culpa dacă mărturia mărturisire a lui Norman Manea mă va convinge. Am atâta experienţă a citituluii şi a scrisului ca să recunosc sinceritatea, autenticitatea unei reconstituiri, a unei mărturisiri, a unei lamentaţii. Tocmai pe seama acestei sincerităţi pusesem abţinerea lui Norman Manea de a atinge delicatul subiect. Trebuia să păstrez aceeaşi măsură!
Aşadar, nu fac acum o recenzie literară a acestei cărţi deja celebră. Nu de opiniile mele are nevoie ca să rămână o carte bună, deosebită sub raport literar şi „artistic”. Nu am nimic de obiectat la aprecierile aduse de preopinenţi calităţilor literare ale textului. Aş avea de adăugat chiar, virtuţi literare pe care criticii profesionişti le-au trecut pe nedrept cu vederea. Ori nu s-au priceput să le vadă! …Scopul meu este însă altul. Drept care nu fac o cronică literară, o recenzie, ci îmi voi permite să înşir numai motivele pentru care această carte, o spun de la bun început, citită cu multă atenţie, nu mă clinteşte cu nimic din convingerea că tot ce s-a întâmplat în Transnistria acelor ani, pe mâna şi din pricina ori datorită românilor, se poate numi oricum şi orice, numai holocaust sau genocid ori pogrom, nu! Nu!
Şi iată de ce:
Din carte lipseşte propriu zis mărturia mult aşteptată a lui Norman Manea. Fragmentele dedicate Transnistriei, nu puţine, sunt lipsite mai întâi de …literaritate. Sic! Nu sunt literatură, nu cresc solidar, organic, din trunchiul textului, ci sunt, în mod evident, lipite, iar de cele mai multe ori nici nu sunt scrise de Norman Manea, ci sunt citate din documente istorice, fără nici o legătură cu „trăirea” propriu zisă a experienţei deportării şi a traiuluii zilnic, vreme de patru ani, în lagărele morţii din Transnistria. Despre moarte, despre moartea unor oameni, Norman Manea pomeneşte din auzite. Şi aude despre aşa ceva ani buni după aceea. Reconstituie cu oarecare autenticitate momentul plecării, al ruperii de locurile dragi, petrecut cu violenţă de neuitat în gara de la Burdujeni. Dar de la îmbrâncelile şi ghionturile de pe peron până la cîteva sute de mii de morţi este cale lungă, pe care cartea nu o străbate. Îmi vine să zic că dl Norman Manea are onestitatea să nu inventeze amintiri cu morţii din Transnistria… Ca alţii! Lipsesc cu totul amintirile propriu zise, ale copilaşului de 5-9 ani, despre cum şi-a petrecut acei ani, cei mai plini ai copilăriei. Nu aflăm ce datorează sau reproşează copilul Norman Manea Transnistriei! Cu ce spaime şi coşmaruri s-a ales din infernul transnistrean? În ce fel deportarea i-a mutilat sufletul, rănindu-l fără de leac? Sau fortificându-l!… Aproape nimic, într-o carte scrisă toată din jocul amintirilor definitorii. Nu se poate, îmi vine să proclam, ca amintirile despre primirea cravatei roşii de pionier comunist să fie mai puternice şi mai prezente în carte şi mai consistente decât amintirile din Transnistria! Sinistra Transnistrie! Unde-i?
În locul amintirilor, documente! Iar documentele citate, arhicunoscute şi mereu invocate de cei care neagă holocaustul din Transnistria, sunt incorect comentate, din păcate. Iată un citat: „Sunt pentru migraţiunea forţată!” declară oficial Ion Antonescu. În niciun dicţionar al limbii române migraţiune nu înseamnă exterminare, cum le echivalează Norman Manea. Aşadar, lectura corectă: soluţia pe care a preconizat-o şi a urmat-o mareşalul Ion Antonescu nu era genocidul, ci, de fapt, era o soluţie perfect coincidentă cu soluţia imaginată de sionism: plecarea din România a evreilor, migrarea în Palestina, în Eretz Israel! Deportarea în Transnistria avea caracter temporar, pe durata războiului numai, iar selecţia deportaţilor, a evreilor care merg în Transnistria şi a celor care nu, s-a făcut după anumite criterii. Pe care Norman Manea nu avea cum să le afle la vremea aceea, dar mai târziu le-a aflat, cu siguranţă, şi avea datoria să le comenteze! Întrunea cumva tatăl său, librarul Marcu Norman, acuzaţiile sub a căror povară au fost selectaţi evreii deportaţi de Antonescu în Transnistria?
Ca persoană cu un rol atât de important în amintirile autorului, Marcu Norman ridică unele probleme şi nedumeriri cititorului preocupat de reconstituirea Transnistriei în care evreii au suferit atât de mult. Căci lipseşte chiar şi mărturia bătrânului Manea despre aceste suferinţe! Procedând aş zice americăneşte, N.M. i-a cerut tătâne-su să-şi scrie o auto-biografie cât mai amănunţită, din care a inserat în cartea sa fragmentele mai interesante. Lipsesc însă, din nou, cele privindu-i pe evreii, cei peste 200 000, victime în Transnistria ale cruzimii şi nepăsării româneşti. Nu este clar de ce. Ne-am fi aşteptat ca, în locul copilului, măcar taică-su să conştientizeze dimensiunile hecatombei în care erau implicaţi atât de tragic şi să lase mărturia sa de victimă a holocaustului. Dar, nu! Ori a omis tatăl, în textul scris pentru fiul său Norman, să producă aceste mărturii, ori fiul nu le-a considerat – de ce?, potrivite cu spiritul cărţii sale, cu teza sa. Care teză? A holocaustului! Dar de ce lipsesc din carte tocmai mărturiile directe ale familiei Manea?!
Cartea, citită atent, cu gândul chitit bine asupra valorii sale ca document al suferinţelor evreieşti din Transnistria, naşte în cititorul de teapa subsemnatului suspiciunea că familia lui Norman Manea a ajuns în Transnistria nu ca evrei, ci din pricina vederilor şi simpatiilor comuniste de care vor fi fost suspectaţi. Oricum, în loc să-şi vadă cuminte de deportarea sa, Manea-tatăl fuge, fuge din lagărul românesc de exterminare, fuge tocmai la ruşi… (Nici nu-mi vine să cred că am înţeles bine!) Da, fuge la ruşi… În privinţa aceasta, când e să relateze această fugă, autorul recurge, cu talent, la tehnica aburirii sau a aburelii. Cum o fi corect? Cred că abureală… A aburi, aburire pentru lentile sau geamurile casei ori ale maşinii, şi a aburi, abureală când e vorba de cititori! Ca mine, ca dumneavoastră… Ne cam abureşte aşadar dl Manea Norman când e să-şi amintească explicit(!) cum şi de ce a fugit tătâne-său la ruşi! La ruşii cu care marele inchizitor Antonescu şi românii săi erau în război. În războiul numit Cruciada împotriva Comunismului… Aşadar, alde Manea a(au) fugit la inamic? Cum se cheamă asta? Se cheamă trădare de Ţară!
Da, filmul amintirilor se rupe brusc aici, iar din prea puţinul consemnărilor lăsate de fiu nu se înţelege nici dacă tatăl autorului fuge la ruşi cu toată familia, nici prin ce pericole au fost nevoiţi să treacă fugind din lagăr. Era chiar aşa de simplu? Şi, mai ales, întrebarea întrebărilor: cu ce s-a ocupat familia Manea odată ajunsă de partea cealaltă a frontului? Trădând, care va să zică… Fiul, Norman, era de-acum băiat în toată firea, cu cei şapte ani de-acasă împliniţi. Nu ar fi fost interesant, ba chiar obligatoriu să ne povestească amintirile sale de pe lumea cealaltă, a comunismului biruitor? Lipsesc din carte amintirile despre Holocaust cumva pentru că familia Marcu Manea a petrecut holocaustul din Transnistria la ruşi? Nu vreau să fiu ironic, dar aşa pare că s-au petrecut lucrurile! Iar capul familiei, tatăl lui Norman Manea, după ce fuge din Transnistria se înrolează în Armata Roşie, ceea ce nu era prea cusher din partea sa, iar apoi mai fuge o dată, de data asta în sens invers, de la ruşi la români, atunci când ruşii, în loc să-l pună la curăţat zăpada în Piaţa Roşie din Moscova, aşa cum făcuse Antonescu la Bucureşti, pe Calea Victoriei, cu evreii săi, îl trimit ruşii pe Manea senior pe linia întâi a fontului, la un fel de moarte sigură! Evident, postură inacceptabilă pentru un evreu atât de tipic ca tatăl marelui scriitor! Ceea ce Antonescu, din nou, nu a făcut cu nici un evreu, nici măcar cu tatăl autorului. Numai pe români i-a trimis să moară în linia întâi! Cu toate acestea Manea tatăl, „riscând totul”, părăsise Transnistria dezgustat de români, căci, citez din nou, „la Demnitate domnul Manea nu renunţa”. Evident, să mori în prima linie a frontului anti-hitlerist, mai ales după ce hitleriştii uciseseră câteva milioane bune de evrei nevinovaţi, nu avea nici o legătură cu demnitatea de om şi de evreu a suspomenitului. Care, dacă am înţeles bine, i-a trădat aşadar şi pe români, şi pe ruşi! (Dacă cumva am înţeles greşit, aştept să mi se explice ce şi cum, nu voi ezita să fac publică mea culpa. Felix culpa…)
Aşadar, nu garantez că am înţeles prea bine ce s-a întâmplat. Prea ar fi de oaie, fie-mi iertat că vorbesc aşa, acest du-te vino între români şi sovietici! Dar şi autorul, Norman Manea, lasă prea multe lucruri rememorate derutant de vag!…
Dar parcă ar sta în picioare şi lecţiunea potrivit căreia numai Marcu Manea a fugit la ruşi, soţia sa nedând prea multe parale metafizice pe demnitate, mulţumindu-se cu supravieţuirea la care avea mai multe şanse dacă rămânea în Transnistria. Dacă aşa stau lucrurile, nedumerirea sporeşte: înseamnă că familia, rămasă în Transnistria, nu risca nimic prin fuga la ruşi a capului familiei. Caz în care orice evreu normal se întreabă ce argumente îi mai rămân pentru a susţine mai departe că Transnistria a fost tărâmul morţii, al celor mai criminale abuzuri! Iată că nu! Deci, unor cititori ca mine de „negaţionişti”, Norman Manea le rămâne dator cu lămurirea împrejurărilor în care răposatul său părinte, fie-i ţărâna uşoară, a ajuns să fugă de la ruşi la români şi vice versa. …Adică invers: mai întâi de la români la ruşi şi abia apoi vice versa! Să ne lămurească cum de nu a păţit nimic Marcu Manea pentru acest comportament lipsit de loialitate pentru ambele tabere, şi cum de fiul lui Marcu Manea, ajuns moralist în public, adică scriitor, nu găseşte nimic în neregulă la taică-su, ba dimpotrivă, îl face victima „celorlalţi”.
Cert este că reveniţi în ţară mult mai târziu decât ceilalţi evrei – şi iar ar trebui să ni se explice de ce această întârziere, alde Manea încep o viaţă nouă: se lasă de librărie şi intră plini de elan în comerţul socialist şi în partidul comunist. Feciorul, premiant, este numit comandant de pionieri pe şcoală, merge în tabere internaţionale de pionieri, probabil şi la Artek, în Crimeia, angajat cu toate energiile în construcţia comunismului. Fotografia sa, în clipa atât de fastă şi de fastuoasă, de emoţionantă pentru fericiţii părinţi, când i se pune la gât cravata roşie de pionier, este cu grijă înrămată şi expusă în sufragerie, ca să se vadă şi să se înţeleagă ce e de înţeles din acest gest: ataşamentul total! Total dezgustător…
Dacă lipsesc amintirile din Transnistria, Norman Manea le înlocuieşte cu amintirile de la …Periprava, unde tatăl său ajunge, probabil pe nedrept, ca deţinut de drept comun. „La stuf…” Pentru delapidare. Destin atipic pentru un activist de partid. Iar Norman Manea nu întârzie să-şi viziteze tatăl la vorbitor! Vizită care se lasă cu un veritabil cutremur sufletesc! Statistic vorbind, ca număr de pagini şi amintiri-trăiri personale, Periprava pare un topos mai important decât Transnistria în evoluţia „lirică” a autorului, în economia fantasmelor şi amintirilor de care este bântuit. În plus, din Periprava Manea tatăl nu mai poate fugi, aşa cum o făcuse din Transnistria. Şi nu poate primi şi găzdui musafiri la Periprava, aşa cum fusese posibil în Transnistria, unde familia Manea putea fi vizitată la domiciliu, iar musafirii veniţi din ţară cu sarsanaua plină puteau adăsta cu săptămânile fără ca autorităţile să se sesizeze, să obiecteze în vreun fel. Puteau fi găzduiţi aceşti musafiri, aşadar! În coteţele de porci? Împărţind deci cu gazdele regimul de exterminare la care românii îi supuneau pe evreii din Transnistria?!… Altfel cum să interpretezi logic detaliile pe care ni le oferă totuşi autorul amintirilor?! Detalii, cam toate, în mod evident incompatibile cu ideea de holocaust. Dar nu-i bai, România este „ţara în care nu se respectă nici o incompatibilitate”, ne asigură Norman Manea! N-are de ce să ne mire un holocaust care nu lasă nimănui amintiri în vreun fel mai deosebite! O fi vreun holocaust mai atipic, mai echivoc, cum sunt mai toate cele în Jormania… („Performanţa Transnistriei a rămas ambiguă, ca tot ce este românesc”, pag.213, apreciază Norman Manea, în cunoştinţă de cauză. Cum vine aia „holocaustul ambiguu din Transnistria”? Formula merita un comentariu lămuritor pentru toată lumea, mai ales că o lansează un martur ocular…)
Sunt multe contradicţii în cartea cu pricina, carte care nu aparţine literaturii de ficţiune, ci este literatură memorialistică, scrisă cu sentimentul, afirmat explicit, al datoriei de a scrie şi de a lăsa ca document istoric mărturia celor trăite, gândite şi simţite în calitate de victimă a holocaustului din Transnistria. Din păcate, autorul ocoleşte această mărturie, o amână şi o face uitată. Iar postura sa de victimă a holocaustului, a holocaustului trăit, iar nu citit, ne rămâne cu totul necunoscută, lipseşte cu desăvârşite din paginile cărţii! De ce? Rămân la ideea mea: ca să nu fie obligat să mintă… În felul acesta nu intră în contradicţie cu teza holocaustului. Dar nici nu o confirmă. Ceea ce nu-i puţin.
În schimb, dl Manea se angajează să susţină teoretic holocaustul, invocând textele şi argumentele altora, concluzionând că holocaustul este uşor „dovedibil”. Concluzie incorectă, chiar necinstită, profund necinstită, căci angajându-se pe această pistă, a probaţiunii obiective, trebuia să respecte câteva reguli, bunăoara vechea audiatur et altera pars. Ştie bine dl Manea că pentru alţii, precum subsemnatul, este dovedibil cum că nu! Nu meritam şi noi, negaţionştii, o pleasnă, două, din partea cuiva care a trecut pe acolo, prin Holocaust?! Şi care, dintr-o poziţie superioară nouă, cea a păţitului, ne-ar fi povestit ce a văzut cu ochii săi, ce a simţit pe propria piele, şi închidea subiectul! Ce să răspunzi în contradictoriu la o asemenea mărturisire, a unui Norman Manea ori a lui Marcu Manea?! Eu unul le-aş fi dat crezare, în mod necondiţionat crezare, chit că mă puneam astfel într-o situaţie grea, de retractare a sute de pagini scrise pe acest subiect nefericit! Din fericire pentru mine şi din păcate pentru holocaustizanţi, martorii Manea, tatăl şi fiul, se prezintă în faţa instanţei cu ce au auzit de la alţii, nimic care să însemne mărturie, fapte la care a fost martor sau participant careva dintre ei! Au fost cei doi în Transnistria, nu neg, dar se pare că nu au văzut cu ochii lor nici un Holocaust! E drept, l-au citit după holocaust pe Matatias Carp, poate că şi pe Radu Ioanid etc., şi ne oferă citate din opera de diversiune a acestora. De ce face asta dl Manea? Probabil pentru a răspunde totuşi imperativului, regulei că nu poţi aspira la premiul Nobel dacă nu ai scris măcar un sfert de carte despre Holocaust. Este taman sfertul care strică atât de mult, pe toate planurile, o carte care merita o altă discuţie, căci miza ei propriu zisă este sau putea fi alta… Păcat!
Las pentru altădată alte comentarii şi alte contradicţii. Până atunci sper să mă lămuresc dacă tatăl lui Norman Manea chiar a fugit din Transnistria la ruşi, cu dus-întors. Pare de domeniul ficţiunii rocamboleşti… Ce spune răposatul în auto-biografia sa ? Poate că aflu adresa dlui Manea şi îi scriu. Poate că mă va lămuri altcineva, vreun cititor mai atent şi mai priceput. Oricum, voi reveni. Ca să mai trag o dată concluzia afirmată la începutul acestei recenzii. Concluzia cu holocaustul din Transnistria, care a fost pentru familia lui Norman Manea mult mai uşor de suportat decât cel din Periprava. Aşa rezultă cel puţin din cartea dlui Norman Manea, care a cunoscut ambele „locaţii” şi a putut să compare. Nu am cu ce să-l contrazic.
ION COJA
Bucureşti, 24 februarie 2007
Post scriptm – Dat fiind că importanţa cărţii Întoarcerea huliganului va creşte în timp – sunt convins!, îi sugerez dlui Norman Manea să publice integral „autobiografia” părintelui său. Ca document istoric, ca mărturie despre Transnistria anilor 1941-1945, acest text va completa în chip lămuritor „depoziţia”, poate prea literară, prea …artistică, a dlui Norman Manea.
Post scriptum 10 aprilie 2007 I-am trimis dlui Norman Manea textul de mai sus, pe adresa de e-mail, dar nu am primit nici un răspuns. Mai aştept. Mai aşteptăm.
[…] perestroika 22 iulie 2014 la 7:01 pm – Editeaza – Raspunde […]
Chibiţul îngălat marius cred că e chiar Onan din State.
ia sa te vedem, Ion Coja cel frumos, haiduc din Ţara de Jos, cum îl răpui pe
manea slutul şi urâtul,
Manea grosul şi-arţăgosul
[..]Cu părul lăsat în vânt
Şi măciuca de pâmânt.
Da, i-am aflat adresa și i-am trimis textul și un comentariu nou. Să vedem dacă răspunde!
Shlomo
Dl.Profesor Coja nu raspunde niciodata la intrebari.Nu vrea sa faca investigatii pe cont propriu pentru a afla adevarul.Ma socheaza faptul ca Domnia Sa cauta sa dea fenomenului Holocaust doar o interpretare literara.
Holocaustul evreilor din Romania a avut loc in anii 1940-44,practic cu foarte putin timp in urma.Nu este vorba despre un eveniment care a avut loc in urma cu 1000 de ani.Cine vrea sa cerceteze aceasta crima penala are toate posibilitatile sa stea de vorba cu supravietuitori care mai traiesc si nu sa publice doar „Textele altora”.
Astept dela Dl.Profesor Coja sa initieze niste investigatii serioase in Israel.Vreau sa vad cum ii v-a convinge pe supravietuitori si urmasii lor ca spun minciuni sau au fost indoctrinati sa spuna minciuni.Dumnealui nu ne vorbeste decit despre literatura pe care au scris-o alti autori.Astept sa vad ca vrea sa-si faca el insusi o parere pur personala luind contact cu victimele holocaustului si urmasii lor.
Pentru aceasta ar trebui sa discute cu cel putin 1000 de supravietuitori,sa-si ia notite sau inregistrari video si sa scrie o carte despre rezultatul investigatiilor facute de domnia sa.Daca ar lua aceasta hotarire l-as felicita si chiar as fi gata sa-l ajut.In fond un Profesor activ este inclinat sa invete lucruri noi si sa descopere adevaruri noi.
Lui Marius și Shlomo: Mă, băiedți! Ce investigații nu am făcut? Ați descoperit voi vreo groapă comună în Transnistria, plină ochi cu cadavre de evrei și eu n-am venit să vă ajut să-i dezgropați? Eu nu am cum să demonstrez că nu eu l-am împușcat pe Kennedy! Cel care mă acuză trebuie să demonstreze că sunt vinovat! La fel și cu Holocaustul! Veniți voi cu probe! Cu gropi comune, cu odinul dat de Antonescu de a fi uciși evrei „numai pentru că erau evrei”!
Eu am întrebat unde sunt cadavrele evreilor, cele 250.000 de cadavre! La Chișinău, într-o emisiune TV, când am întrebat asta un evreu care cădea din picioare de prost ce era mi-a spus că acele cadavre au dispărut mâncate de câini!… Mai erau doi evrei în emisiune, li s-a făcut rușine de prostia nătărăului, dar au tăcut, nu s-au dezis de imbecil! Solidaritate evreiască?…
Nu eu trebuie să fac investigații ca să găzezc cele 250.000 de cadavre, ci voi! Care mă acuzați că am ucis 250.000. Și eu întreb: unde-i mortul?! Unde-i victima? Păi dacă nu se găsește corpul victimei, al Elodiei, cu ce argumente mă mai acuzi?!
Țineți minte ce vă spun: eu i-am apărat pe români de sinistra acuzație folosindu-mă de mărturii și documente provenite NUMAI de la evrei! Și asta a fost posibil pentru că există și evrei serioși, cu simțul onoarei! Care nu mint! Refuză să fie fiii minciunii! Iar evreii ăștia sunt tot mai mulți! De aici și disperarea holocaustologilor de profesie! În curând se va vădi adevărul pentru toată lumea! deja tinerii evrei își întreabă bunicii: cum e posibil ca 6.000.000 de evrei să fie exteminați și să nu se înregistreze nici un act de rezistență, de răzmeriță, de opoziție! Evadau evreii din Transnistria și se refugiau la …București! De ce nu fugeau de regimul de exterminare din România?!
Dle.Profesor
Eu v-am cerut sa faceti singur investigatii si sa gasiti singur dovezile ceea ce nu e greu deloc.Intrebarea este daca vreti sau nu vreti sa le gasiti.Cimitirele evreilor care au murit in transnistria se gasesc si-n ziua de astazi.Du-te la Shargorod si ai sa le gasesti.-Vorbeste cu evreii dela comunitatea din Suceava ca re au fost deportati in Transnistria.Nu mai incerca sa musamalizezi crime de razboi.
In anii de dupa razboi s-au adunat foarte multe probe,marturii,s-au scris carti.Citeste cartea neagra scrisa de Ozias Carp unde sint trecute liste cu numele militarilor romani care au omorit evrei in lagare.
Dumneata ai cunoscut evrei care si-au facut o cariera politica din a nega Holocaustul.Acesti evrei s-au dezis de originea lor evreiasca incercind sa se romanizeze.Acesti evrei s-au renegat,rupindu-se de comunitatea evreiasca.
O asemenea persoana a fost Ana Pauker care i-a ajutat pe legionari sa intre in Partidul Comunist.Majoritatea comunistilor evreii au fost evrei asimilati,care s-au rupt de religia iudaica si au cautat sa arate cit mai romaneste.Acesti oameni au incetat sa fie evrei din momentul in care au devenit membrii de partid.Ei nu au reprezentat niciodata populatia evreiasca.Daca vrei sa nu te faci de ris cauta sa afli adevarul.Ti-am dat deja citeva directii.E pacat sa traiesti in minciuna.
Și câți sunt evreii din acele cimitire? Sunt 250.000? În 3 ani de zile au murit câteva zeci de evrei, poate sute de evrei. Cum de au fost înmormîntați omenește și nu în groapă comună?! Unde sunt ceilalți, până la 250.000? Unde, nerușinatule?!
Apropo dupa ce ai sa faci investigatii pe cont propriu si vei detine dovezi in favoarea adevarurilor pe care le sustii ,vei putea sa-i dai in judecata pe Elie Wiesel si Simon Wiesenthal.S-ar putea sa si cistigi.Vorba aceea:merita banii
Si acum dVstra ce vreti
Sa scanam cimitirele unde sint ingropate victime ale Holocaustului pentru a te lamuri pe dumneata?Exista cataloage la comunitati unde sint archivate localitatile din Transnistria unde au fost deportati evreii.As vrea sa te vad cum stai in fata mormintelor din transnistria si declari fata de un post de televiziune ca acolo nu-i nimeni inmormintat?Macar atita poti sa faci.
Nimeni nu te-a acuzat ca ai omorit 250000 de evrei.Noi nu acuzam oameni nevinovati.Ginditi-va la cazul Eichman care a fost arestat,adus in Israel si a primit un proces corect.
Ceausescu nu a fost judecat corect.Cum e posibil sa condamni un om la moarte fara sa-i dai dreptul la recurs?Scurt timp dupa ce i s-a comunicat condamnarea a fost executat.Cu Eichmann a fost altfel. Daca vrei sa stii unde sint inmormintati cei 250000 de evrei du-te te rog la Comunitati si ai sa vezi ca exista evidente nominale.Trebuie numai sa numesti persoana pe care o cauti si aflii tot ce vrei sa aflii.
Evreii comunisti cu care ai discutat dta nu mai au de mult nici o legatura cu natia evreiasca.
Daca incerci sa judeci fara manie si mai ales in mod analitic ajungi sa gasesti singur raspuns la intrebarile care te framinta.Bineinteles ca pentru asta trebuie sa faci singur cercetari si nu sa te bazezi pe Textele Altora.
As vrea sa vad ca-mi comunici concluziile dela cercetarile pe care le-ai facut Dta personal si nu ce ai auzit ca se spune in sat.De altfel majoritate Holocaustologilor nu sint de origine evreiasca,ci sint pur si simplu oameni din culturi diferite care vor sa afle cum a fost posibil Holocaustul.Ana Frank este considerata o eroina a Olandei.Urmasii victimelor continua sa traiasca decent,nu fac acte de terorism,iar acei supravituitori ai holocaustului care au ramas in Romania s-au integrat exemplar si au lasat in urma lor o amintire placuta.Din acest motiv te sfatuiesc sa nu fii superficial,sa nu te simti obligat dliza
Daca vrei sa stii unde sint cadavrele evreilor omoriti in lagare esti liber sa faci investigatii pe cont propriu,sa colaborezi cu cercetatori ai holocaustului care nu sint de origine evreiasca.
In felul acesta poti sa incerci sa-ti aperi punctul Dtale de vedere.Nu am nimic impotriva celor care dovedesc adevarul lor si reusesc sa-l apere.
Lumea e libera.Israelul e un stat care are relatii foarte bune cu Romania.
Nu trebuie sa te temi sa faci o calatorie de cercetare .Vei fii bine primit si oamenii vor sta de vorba cu Dta.
Impresia mea este ca iti este frica sa aflii adevarul.Este mult mai bine sa te lamuresti culegind informatii reale decit sa ai dueluri verbale pe internet.
Nu trebuie sa-i injuri pe Simon Wiesenthal si Elie Wiesel.iNCEARCA SA-I DEPASESTI,SA FII MAI EFICIENT DECIT EI SI SA FII PE PLAN MONDIAL MAI RESPECTAT DECIT EI.
Dvstra Dle.Profesor ati facut cariera universitara.Sint convins ca ati muncit pentru titlul Dvstra si nu va contrazic meritele.In momentul in care publicati
„adevaruri” fara acoperire ii faceti Dlui Profesor Coja cel mai mare deserviciu posibil.Pe lumea asta Dl.Prof Ion Coja are un singur dusman in ceea ce priveste cariera sa profesionala si acela este negationistul Holocaustului Ion Coja.
Eu voi continua sa urmaresc cu mare pasiune evolutia Dvstra care v-a avea loc in bine sau in rau.
Va urez mult succes si mai ales sa gasiti un finantator care sa va ajute sa faceti investigatii reale pentru a va dovedi adevarurile la care tineti cu inversunare.Nu sint dusmanul Dvstra si sint gata sa va ajut oricind aveti nevoie de mine.
Poti sa ne dai numele citorva evrei care ti-au dat marturii in favoarea negarii holocaustului?As vrea sa le citesc si biografia lor?Sunt la fel de setos de cunoastere ca sDta.
Analfabetule? N-ai auzit de așa numitul „testament” al lui Filderman?! Ia interesează-te cine a fost Wilhelm Filderman, hahaleră ce ești!
Nu ai observat ca-ti vorbesc frumos.Nu ai observat ca te respect.Dece ma insulti?Astept dela un om inteligent un raspuns inteligent?
Te rog sa nu te enervezi ca iti creste numai tensiunaea.
Domnule profesor, eu sunt mai radical decat Marius. Nu ma intereseaza holocaustul. pentru mine sa omori o suta de oameni pentru vina de a fi cismari sau profesori sau moldoveni sau unguri sau evrei este o crima cumplita. Nu ma intereseaza razbunarea,nici rasplata nici compensarea. Nu vreau asumarea vreunei vini in prezent. Mai ales ca acum exista statul Israel ca loc de refugiu pentru evrei si romania nu va mai avea problema ca in anumite zone din Moldova sa fie 50 la suta evrei. Mai mult, daca in vreo zona evreii sau tiganii au 20 la suta sa se abtina de la vot si chiar sa le fie refuzat votul pentru a avea garantii ca un stat national ca Romania se perpetueaza si nu exista riscul de a se sinucide electoral. Ma intereseaza doar sa se spuna: Da domnule. au fost vremuri tulburi, nu se gasea solutia, s-au omorat evrei in diferite moduri, transport, impuscati,etc si generatiile romanilor de azi simpatizeaza cu victimele de ieri. Interzis compensatii. E chiar greu sa spui astazi” „Imi pare rau pentru ce s-a intamplat acum 75 de ani? Cine poate sa-mi raspunda la asta?
Mai oameni buni, cum dracu sa ajungi la intelegere cu nevasta cand ai batut-o fara macar sa spui „imi pare rau” ? Cum sa se termine odata discutiile nesfarsite si sterile fara ca generatiile noi sa spuna: Ne pare rau pentru ce v-au facut bunicii nostri. Ceilalti ar spune: Ne pare rau pentru evreii comunisti care au facut rau prin actiunea poporului si pentru raul pe care ei l-au facut chiar daca credeau ca fac bine sau spre bine. E simplu, Doar daca nu vrei sa te impaci cu cineva te agati se sensuri si semnificatii si alte cacaturi si ajungi sa sustii ca tot neamu’aluilalt e vinovat de acu in vecii vecilor.Chiar nu intelegeti asta?
Pe acest site s-au adus omulțime de argumente și dovezi că în România nu a fost Holocaust: Începând cu declarațiile la notar făcute de Fildermna și terminând cu „detaliul” că nu se găsește cadavrul, trupul neînsuflețit al victimei! 250.000 de cadavre care lipsesc la inventar! De ce nimeni dintre evreii holocaustizanți, inclusiv vitejii Shlomo și Marius, nu răspund la aceste întrebări, la aceste dovezi! De ce? Pentru că adevărul le-ar impune să fie recunoscători, să se simtă îndatorați față de români! Sentiment rarisim printre evreii jidani!
Folositin un limbaj care va dezavantajeaza.Refuzati dialogul pe baza de argumente si promovati ura de rasa.Mi-e mila de Dl.Profesor Graur.Il faceti sa se rusineze pentru faptul ca v-a promovat.
Dumnezeu sa-l ierte Pe dl Profesor.Graur
Nu a meritat sa aiba un urmas ca Dvstra.
Domnule Profesor,
La Auschwitz au sapat iudeii plini de bani cu absolut cea mai sofisticata aparatura cu tot felul de ultrasunete etc la maxima adancime in pamant peste tot si n-au gasit nici urma de gropi comune, asa cum ar fi fost normal sa se gaseasca conform ideilor gonflate ale holocaustologilor – d’aia au si schimbat cifra mortilor din poarta si d’aia si vor sa rada si sa inchida Auschwitzul etc , deoarece masinariile au demonstrat contrariul spuselor holocaustologilor a la Wiesenthal si megamincinosul Wiesel, care n’are nici macar numarul de detinut pe brat.
E si normal ca moronii astia(=retardatii mintali)ca Shlomo si marius, sa va ceara sa veniti cu banii furati de Rotschild de la oameni ca sa le cumparati lor masini de masurat planeta, adica moronii va cer luna de pe cer, de parca ar merita-o ei!
Dar noi stim ca narcisistii n-au notiunea adevarului, deoarece endogamia acestei secte, produce debilitati inconturnabile: idiotie, narcisism, amnezie si mai ales isterie;precum si o sumedenie de alte boli .
Din fericire nu toti iudeii au aceste boli dar destui sunt atinsi si necesita tratament – acesti doi Schlomo si Marius, care nu se lasa si baga argumente aberante doar ca sa ia banii celor ce-I platesc ca sa ni-I tina in spinare,propun sa-i trimitem sa se caute de problemele lor de sanatate mintala, inainte sa intre in discutie cu noi!
Voila spital pentru bolile endogamiei:
http://icahn.mssm.edu/research/programs/jewish-genetics-disease-center
Jewish Genetics Disease Center
• Projects
• Screening Program
• Team
• News
Introduction
The Center for Jewish Genetic Diseases at The Mount Sinai Health System in New York City is the first center in the world devoted to the study of diseases that affect Ashkenazi Jews. Established in 1982, the Center has a twofold mission: 1) to improve the diagnosis, treatment, and counseling of patients and their families suffering from Jewish genetic diseases and 2) to conduct intensive research to combat these inherited diseases.
During the past twenty years, the Center has become an international resource for the study, diagnosis, and treatment of Jewish genetic diseases. The Center has successfully used a multidisciplinary team approach to solve problems and overcome research obstacles that transcend the ability of individual researchers or a single field of expertise. The Center has one of the most comprehensive and experienced teams of physicians and scientists in the world devoted to the study of Jewish genetic diseases, with over 40 individuals engaged in research, diagnosis and treatment, counseling, and public education.
Identification, Screening, Prevention, Treatment
Center researchers have made remarkable progress to prevent and treat several Jewish genetic diseases. For example, the Center established the first screening programs for the simultaneous identification of unsuspecting couples who are at high risk (25%) for having offspring with diseases that occur frequently in the Jewish community, including Tay-Sachs disease, Gaucher disease, Canavan disease, Familial Dysautonomia, Niemann-Pick Type A and B diseases, and cystic fibrosis. The DNA-based testing that the Center provides can also provide prenatal diagnosis for at-risk couples.
New initiatives to develop diagnosis and treatment for the other diseases that primarily afflict individuals of Ashkenazi Jewish descent are either underway or planned. Such research will combat not only Jewish genetic diseases, but also many other genetic diseases.
Collaboration, Education, and Training
In addition to making important discoveries and developing new therapies, the Center for Jewish Genetic Diseases has published numerous scientific articles, presented papers at national meetings, and sponsored international meetings so that scientists can interact and more rapidly advance the progress in these diseases. We have also established productive collaborations with researchers at the Hadassah Hospital – Hebrew University Medical School in Jerusalem as well as with other scientists in Japan and Europe.
During the Center’s history, its researchers have been awarded over $50 million in research and training grants by the National Institutes of Health. The Center has become the focus for the training of young physicians and scientists in the care of patients and in laboratory research to improve the diagnosis and treatment of Jewish genetic disorders. In addition, we have established a master’s degree program to train genetic counselors, which focuses primarily on the genetic and psychosocial counseling involved with the diagnosis, management, and treatment of patients and families with Jewish genetic diseases.
Careers |Contact Us |Privacy |Legal
212-241-6500
© 2014 Icahn School of Medicine at Mount Sinai
Ma dezamagiti Dle.Profesor
Am fost sincer convins ca sinteti gata sa stati fata-n fata cu oamenii care au trait holocaustul din Romania , care si-au pierdut membri ai familiei.
Am crezut ca sinteti un partizan fanatic al adevarurilor traite.Istoria Dle.Profesor se scrie intii cu singe si apoi cu cerneala sau la calculator.
Ceea ce publicati Dvstra sint numai lucruri scrise la calculator.
Domnule Profesor
De fapt eu nu vreau sa ma cert Dvstra.Ceea ce vreau este ca ceea ce se publica sa se sprijine pe argumente doveditoare.
Nu de alta dar aceste povesti le mai citesc si copiii si dupa aceea invata gresit.
Cind am sa ajung in Bucuresti am sa va rog sa-mi dati ocazia sa va cunosc personal.
Sotia mea nu are voie sa afle ca vreau sa va cunosc personal.Asta este secretul nostru.
S-ar putea sa avem multe de discutat(in contradictoriu).
O discutie in care toti participantii sint de aceeasi parere nu are nici un farmec.
Acum astept sa aud proteste si atacuri din public.
Vorba Dlui Profesor:atacati,atacati….
Eu as mai spune :mai puneti fratilor mana pe carte si documentati-va sau puteti sa calatoriti si sa aflati adevaruri la fata locului.Poate ca in felul acesta veti castiga caliatativ si o sa mai dati de lumina cunoasterii.
Vă aștept! Puteți veni și cu aparatură de înregistrare audio și video! Chiar vă pun această condiție: să se înregistreze tot ce vorbim!
Și ziceți că doamna nu vrea să mă cunoască?! Vorba lui Dan Diaconescu: nici nu știe ce pierde, biata femeie!
Si cum ramine cu prezenta Dvstra la Tel-Aviv Dle.Profesor.Aveti curajul sa stati fata-n fata cu supravietuitori ai holocaustului din Romania si uitindu-va in ochii lor sa le spuneti ca nu a existat acest Holocaust?Este vorba sa va uitati in ochii oamenilor care au suferit si nu linga un comentator dela televiziune?
De fapt Dvstra ar trebui sa stati de vorba cu supravietuitorii holocaustului si nu cu Dl.Manea sau Elie Wiesel sau Comunitatea Evreiasca din Bucuresti.
Acei care pretind ca existat holocaust in Romania sint asociatiile supravietuitorilor Holocaustului.
Cu acesti oameni ar trebui sa stati de vorba.
Mai exista acesti supravietuitori si majoritatea sunt foarte lucizi.
Va urez mult succes in sustinerea adevarului adevarat si mai ales dovedit a fii adevarat.
Un dialog intre Dvstra si Dl.Manea nu ar aduce nimic interesant.
Interesant este adevarul istoric si nu rivalitatile dintre scriitori.
Probabil ca Manea nu va poate suferi.Asta este parerea lui.
Dvstra Dle.Profesor Coja nu trebuie sa-l contraziceti pe Manea ci pe supravietuitorii holocaustului si urmasii lor.Uitati-va va rog in ochii lor si spuneti-le ca mint si bat cimpii.
Va asteptam la o masa rotunda in T-A.
În ochii cui? Ai Soniei Palty sau Liviu Beriș? Doi mizerabili?!
Eu nu am nicio rivalitate cu Manea. A atacat subiectul Holocaust într-un mod care-l dezonorează ca om! Talentul literar nu salvează prestația morală penibilă!
Imi pare foarte rau dar cu Madame Comunitate din Bucuresti nu am nici o relatie.Apoi la bucuresti sunteti pe teritoriul Dvstra.
La Tel-Aviv suna oricum mai bine.
Apropo limbajul care-l folositi este in dezavantajul dvstra
Dvstra Dle.Profesor Coja cautati de fapt confruntarea cu supravietuitorii holocaustului si chiar cu urmasii lor.
E dreptul Dvstra sa fiiti convins ca aveti dreptate.Dece sa nu va aparati ideile intr-un dialog direct cu cei pe care ii criticati ca invinuiesc pe nedrept natiunea romana.
Va incurajez sa-i atacati verbal pe supravietuitorii holocaustului.Cel mai bine ati putea sa-i atacati in Israel.
Asteptam putin sa se linisteasca evenimentele.
Apoi initiem impreuna un event la Tel-Aviv unde va puteti apara ideile dvstra despre adevar.Din punct de vedere moral sint de partea Dvstra.Din punct de vedere financiar trebuie sa va cautati un finantator.
Mult succes , mai ales curaj si pe curind.
Dle.Profesor Coja
Im,imi pare rau pentru Dvoastra,dar nu mi-ati raspuns la intrebare.Sinteti de acord sa publicati in Site-ul Dvstra biografiile supravituitorilor holocaustului?
Asemene biografii sunt de gasit la Yad Vasem de exemplu.
Referitor la faptul ca vreti sa sustineti nevinovatia lui Antonescu in fata unor auditori in Tel-Aviv pot sa va spun ca este o idee minunata.
In acest scop ar trebui sa inchiriati o sala de festivitatziin T-A, sa comunicati in presa israeliana ca la o anumita data Dl.Prof.Coja are de facut comunicari brizante in legatura cu maresalul Antonescu.
Daca aveti pe cineva care sa finanteze acest event sint gata sa va ajut.
In afara de asta trebuie sa angajam o firma care sa va asigure securitatea pe perioada desfasurarii eventul.
Toata povestea asta v-ar costa vreo 200.000 de Euro.
Da, sprijin publicarea acestor biografii, cu condiția să fie scrise până în 1960! Și mai pun o condiție: să se publice memoriile și jurnalul lui Filderman. Mai ales jurnalul, care a fost luat cu forța de Mossad, după 1990, de la fostul secretar particular al lui Filderman, trăitor la Paris. La scurt timp după acest act banditesc, bietul evreu a murit în condiții dubioase! Filderman îi lăsase în păstrare Jurnalul, cu consemnul ca acest prețios manuscris să ajungă în proprietatea Academiei Române. Intervenția Mossadului a venit astfel în contradicție cu testamentul unuia dintre cei mai importanți evrei din vremea sa: Wilhelm Filderman. Vreți detalii pe acest subiect?
Comunicări „brizante” aș avea de făcut nu în legătură cu Ion Antonescu, ci cu cei care au inventat Holocaustul din Transnistria!
Domnule Prof.Coja
Locul unde puteti sa faceti aceste comunicari brizante ar fii totusi la Tel-Aviv si nu la Bucuresti.
In afara de Dl.Filderman au mai existat si mai exista si alti supravietuitori ai holocaustului cu care ati putea sta de vorba la Tel-Aviv si nu la Bucuresti.Nu exista o ierarhie a supravietuitorilor holocaustului.Astept dela Dvstra sa aveti curajul de a discuta cu cei care au supravietuit holocaustul,sa-i combateti si sa le spuneti ca bat cimpii,ca amintirile lor sint eronate..
Nu pricep de ce nu sinteti de acord sa publicati biografii ale victimelor holocaustului care au fost scrise dupa 1960.
Povestea care mi-o scrieti despre secretarul lui Filderman mi se pare cusuta cu ata alba.Nu pot intelege ce rol a avut mosadul in aceasta poveste.Mosadul se ocupa de probleme legate de securitatea statului Israel si nu de oameni batrini care locuiau la Paris.
Astept din partea Dvstra sa aratati demnitate academica si curaj civic.
Daca nu sinteti de acord sa luati parte la o asemenea dezbatere inseamna ca nu sinteti cu adevarat convins de ceea ce pretindeti ca ar fii adevar istoric.
Pacat…..
Problema este daca au fost persecutati evreii in Romania, daca au fost furati, ucisi si cam ce numar este agreat in cazul in care nu se considera ca Romania a fost un paradis pentru evrei. „holocaust” e o eticheta. Pe mine ma intereseaza crima. De la cati evrei in sus, uciderea unui om pentru ca e evreu e o crima? S-au comis crime de acest gen in Romania? Este colonelul Lupu de la Iasi un erou sau un criminal? In cazul ca nu este criminal trebuiesc revizuite procesele si reverificate marturiile. Dupa cum se vede in romania justitia functioneaza, presupusi evei ca Basescu sunt in puscarie
Sinteti Dvstra Dle.Prof.Coja cumva de acord sa publicati biografiile unor supravietuitori evrei din Transnistria?
Acesti oameni sint indreptatiti sa apara in public si sa spuna adevarul,sa povesteasca ce au trait.Acesti oameni nu au nevoie de avocati.Nu aveti decit sa-i combateti pe supravituitori,sa va uitati in ochii lor si sa le spuneti ca bat cimpii.Va doresc mult succes.
Acești supraviețuitori, ca Filderman, Leone Blum – fosta mea colegă de catedră și Siegfried(?) Jagerdorf și-au scris memoriile. Nu au plăcut celor de la Yad Vashem sau de la Mossad și au intrvenit, pentru a nu intra în circuitul public (la primii doi) sau le-au ajustat, prin adausuri și tăieturi aplicate textului. Ajutați-mă să public memoriile Leonei Blum sau ale lui Filderman! De când visez la asta?!
Mi s-a spus – de către un evreu – că Leone Blum a vrut să-mi trimită mie memoriile sale din Transnistria. N-a mai apucat! I-au fost ridicate cu forța de persoane din administrația câminului de evrei bătrâni din zona Lacul Tei, unde și-a petrecut ultimii ani de viață după întoarcerea din Israel. Curând a și murit, îmi permit să spun că pe neașteptate!…
Eu nu știu ce înseamnă să fiu pregătit pentru o discuție cu Manea. Cred că sunt un scriitor cel puțin la fel de bun ca individul numit Norman Manea! I-am pus niște întrebări, discuția ar trebui să înceapă de la acele întrebări. Repet una dintre întrebări: care erau condițiile de cazare în Transnistria? Unii spun că evreii au fost cazați în cotețe de porci, în grajduri. Leone Blum spune că au locuit într-o casă cu etaj: la parter gazda, la etaj familia ei. A avut o grădină cu flori de care s-a ocupat cu mare plăcere… Nemernica de Sonia Palty, care a fost dată afară din Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului, spune că au stat în cotețe de porci! Dar și Sonia Palty, și Norman Manea, spun amândoi că au fost vizitați în Transnistria de prieteni și rude din Țară, care au stat la ei zile în șir, vreo două săptămâni fiecare musafir! Oare unde i-au găzduit? În cotețele de porci?
Pentru a afla cum a fost in Transnistria ar trebui sa discutati cu mai multi supravietuitori ai holocaustui sau cu urmasii lor.In felul acesta ati putea sa va faceti o parere bine documentata.
Singura posibiltate de stabilire a adevarului este dialogul.
Pentru aceasta ar trebui sa investiti timp si bani.Dialogul pe internet nu va aduce nimic.Cel mai bine stabiliti adevarul „face to face” discutind cu cei care au participat cu adevarat la evenimente.Daca va preocupa atit de mult tema holocaustului,ar fii frumos si bine sa o studiati in toate amanuntele ei.In fond sinteti Profesor si cit traiti aveti obligatia sa invatati si sa descoperiti noi adevaruri.Cunoasterea este de fapt ceva nelimitat.Cel mai bine este sa venitzi la T-A cu adevarurile Dvstra si sa comparati ceea ce credeti ca stiiti deja cu ceea ce veti afla.
Usa spre cunoastere si cercetare va ramine in continuare deschisa.
Cit priveste evenimentul pe care l-ati putea organiza in T-A , nu este numai o idee de a mea ci chiar o propunere serioasa.
Nu cunoașteți deloc subiectul! De unde știți că nu am stat de vorbă? Că nu am citit ce era de citit? Însăși cartea lui Norman Manea, citită atent, te ajută să afli adevărul: nu a fost holocaust! Dumneata lasă-te de sfaturi! Dacă ai ceva de spus, arată-mi unde greșesc! Arată-mi ce nu este adevărat din tot ce am scris pe acest subiect, peste o mie de pagini!
Propunerea „serioasă” pe care o faceți se poate realiza și cu bani foarte puțini: Facem un „duplex” București-Tel Aviv: eu la bucurești, într-un studiou TV, iar la Tel Aviv, în alt studiou, cel mai redutabil moderator, capabil să măpunăîn dificultate, să mă prindă cu minciuna etc!
Dacă iese cu câștig, facem fifty-fifty!
Dle.Coja
Eu vreau sa va vad la Tel-Aviv si sa va aud cum va sustineti punctul de vedere in fata victimelor holocaustului..Pina acum nimeni nu a fost mincat la Tel-Aviv.Israelienii nu sint cunoscuti drept canibali.Va doresc o seara placuta si inca odata va rog sa remarcati ca nu v-am injurat ci dimpotriva va ofer sa aveti onoarea de a va sustine cele 1000 de pagini scrise in fata victimelor holocaustului la Tel-Aviv.
Sint convins ca aveti si banii necesari de a va plati cheltuielile pe care le presupune un asemenea Event.Dvstra Dle Profesor Coja sinteti un mare scriitor.Dece sa nu va faceti putina reclama la Tel-Aviv?
Sint in Israel destui supravietuitori ai holocaustului care ar dori sa va stringa mina.
Dle.Coja
Eunu vreau sa cistig la Dvstra nimic.Partenerul Dvstra de discutie nu ar fii Dl.Manea ci victimele Holocaustui din Romania.
Eu vreau sa va vad la Tel-Aviv si sa va aud cum va sustineti punctul de vedere in fata victimelor holocaustului..Pina acum nimeni nu a fost mincat la Tel-Aviv.Israelienii nu sint cunoscuti drept canibali.Va doresc o seara placuta si inca odata va rog sa remarcati ca nu v-am injurat ci dimpotriva va ofer sa aveti onoarea de a va sustine cele 1000 de pagini scrise in fata victimelor holocaustului la Tel-Aviv.
Sint convins ca aveti si banii necesari de a va plati cheltuielile pe care le presupune un asemenea Event.Dvstra Dle Profesor Coja sinteti un mare scriitor.Dece sa nu va faceti putina reclama la Tel-Aviv?
Sint in Israel destui supravietuitori ai holocaustului care ar dori sa va stringa mina.
Reclamă la TEl Aviv? Sunt sigur că ultima mea carte, încă nepublicaă, se va citi cu mare interes în Israel, de către evrei, în general! Poate îmi găsiți un editor la Tel Aviv… V-ați înșelat în privința mea de mai multe ori! Inclusiv în ce privește forța mea financiară! Așa că dacă mă invitați în Israel, să nu contați pe mine la capitolul cheltuieli necesare!
Eu nu caut sa va arat unde gresiti.Eu nu sint decit un om care se teme si crede in Dumnezeu.Nu ma intereseaza capacitatea Dvstra financiara si nu vreau dela Dvstra nici un ban.
Ceea ce astept dela Dvstra este sa demonstrati publicului israelian de origine romana faptul ca spuneti adevarul si ca toti cei care pretind ca a existat Holocaust in Romania au mintit.
Va asteptam la Tel-Aviv.
Nu toți aumințit! Foarte mulți au fost mințiți și cred cu sinceritate că a fost holocaust!
Nu am citit memoriile lui Filderman. Ce nu se poate nega este ca autoritatile romanesti au fost mai blande decat cele nemtesti sau unguresti. Mai blande inseamna ca au ucis mai putini evrei si au fost salvati mai multi decat in alte tari. Evident ca nu se poate compara cu miscarea facuta de regele Cristian al danemarcei de a-si coase pe piept steaua galbena atunci cand nemtii au impus asta evreilor. Multi danezi le-au urmat exemplul. Nu a fost cazul in Romania. Evident ca un turn daca-l privesti de jos in sus e inalt,de sus in jos e …”adanc” . Daca unul te omoara si altul doar te violeaza ar trebui sa-i fii recunoscator ultimului dupa principiul „un om cu un picior in apa oparita si altul in gheata se simte in medie bine. Asta e problema. Niciun dictator si niciun rau nu a facut numai rau. Niciunul. Depinde ce vrei sa vezi. Am vorbit cu rude prin alianta care au fost in trenurile mortii. Acolo s-au omorat evrei cu premeditare dupa metoda „transportul” . Vagoanele de vite erau bine obturate cu scanduri ca sa nu poata respira evreii. Fata de masina de ucis de la Auschwitz asta e o blanda mustrare. Poate pentru asta era recunoscator Filderman. Important pentru urmatoarele generatii de romani e sa stie adevarul si sa nu fie indoctrinat cu amestecuri pentru ca in familie va actiona in amestecuri: Isi va bate nevasta si in compensatie o va pupa. Faptul ca nu divorteaza si nu-l da in judecata va fi interpretat ca acord, ca placere sau chiar ca fericire.
Cautati-i pe supravietuitori,incercati sa vorbiti personal cu ei:Vizitati va rog Mogilev si Shargorod in Transnisnistria unde au murit evreii deportati din Bucovina.Inainte sa negati Holocaustul incercati mai intii sa-l cercetati.Detineti prea putine informatii pentru a va spune in public parerea.
Va reamintesc ca dela Dvstra ca Profesor se asteapta mult mai mult decit credeti.Etica profesionala va obliga sa va informati temeinic inainte de afirma ceva in scris.Eu nu va combat pe Dvstra in aceasta tema.Daca va face placere va dau si dau si dreptate.Pun insa la indoiala sursele Dvstra de informare.
Domnule, încă puțin și te iau la înjurături! Ai citit memoriile de la Moghilev ale lui Jagerdorf, care a fost șeful comunității evreiști din Moghilev, adică al evreilor din Bucovina duși la Mpghilev? Se vede că nu le-ai citit, dar insiști să-mi dai sfaturi! Nu ai habar nici d faptul că la Moghilev a fost cazat și Filderman în cele câteva luni petrecute în lagărele de „extrminare”, ca să vadă cu ochii săi cum sunt beliți evreii!
Dle.Coja
Nu trebuie sa ma injuri ci trebuie sa ai curajul sa fii face to face cu victimele holocaustului.Sa le spui ca nimic din ce-au trait nu-i adevarat.
Eu nu te-am injurat si nu te voi injura niciodata.
Eu vreau sa te vad numai ca ai curajul sa apari intr-o sala de conferinte si sa dovedesti ca spui adevarul.
Esti foarte curajos cind stai in fata calculatorului.
As vrea sa te rog sa apari in fata martorilor oculari si a urmasilor lor pentru a-ti sustine adevarurile pe care le publici.
Hai s-o luăm cu binișorul: supraviețuitori ai așa zisului Holocaust din Transnistria mai sunt și la București! Și primesc niște pensii substanțiale! Sunt ușor de găsit la Federație!De ce nu aș începe cu ei? Să mă uit în ochii lor mai întâi și pe urmă mergem și la Tel Aviv. Faceți dvs această propunere la Federația Comunităților Evreiești din România: o întâlnire a mea cu acești eroi, transmisă pe TVR. Putem pune un pariu cu privire la răspunsul pe care îl veți primi de la FCER?!
Eu nu v-am intrebat ce literatura ati citit.Eu am vrut sa stiu numai cu citi supravietuitori ai holocaustului ati discutat personal?Au fost 1000,10000.
Dvstra Dle.Profesor Coja cautati de fapt confruntarea cu supravietuitorii holocaustului si chiar cu urmasii lor.
E dreptul Dvstra sa fiiti convins ca aveti dreptate.Dece sa nu va aparati ideile intr-un dialog direct cu cei pe care ii criticati ca invinuiesc pe nedrept natiunea romana.
Va incurajez sa-i atacati verbal pe supravietuitorii holocaustului.Cel mai bine ati putea sa-i atacati in Israel.
Asteptam putin sa se linisteasca evenimentele.
Apoi initiem impreuna un event la Tel-Aviv unde va puteti apara ideile dvstra despre adevar.Din punct de vedere moral sint de partea Dvstra.Din punct de vedere financiar trebuie sa va cautati un finantator.
Mult succes , mai ales curaj si pe curind.
Dvstra vreti sa discutati acesata problema in calitate de martor ocular sau aveti rude care au fost martori oculari?Doriti sa-l contraziceti pe scriitor sau doriti sa fiiti de acord cu Domnia Sa?
Aveti martori care pot sa pretinda contrariul celor spuse de Manea?Numai cei implicati direct pot sa dea informatii corecte.Mai ales cind e vorba de tragedii care au avut loc cu adevarat.Dvstra ati fost cunmva in Transnistria?
Ce va face sa credeti ca sunteti destul de pregatit pentru o discutie cu Dl.Norman Manea?
In problema evreiasca preferam pentru generatiile urmatoare de romani sa aud un discurs de genul: Erau vremuri grele. Proportia de 50 la suta evrei din Moldova era o amenintare pentru statul roman. Antonescu in dorinta de a reuni tara si de a rezolva problema celor 50 la suta si profitand de Pozitia si nevoile in zona ale Germaniei a actionat cu cruzimea cu care se actiona in acele vremuri de razboi de catre toate guvernele. Ca nebombardarea lagarelor in care erau „cazati” evrei era tot cruzime din partea aliatilor. S-a incercat metoda trambitata de Hitler, curatare etnica in numele puritatii natiei. Pentru un politician sa rezolvi problemele tarii poate insemna scurtatura curatirii etnice. E eroism national in aceeasi masura in care ramane crima pentru victime. Istoria a demonstrat ca metoda nu putea fi realizata si s-a gasit alta: Crearea statului Israel pentru rezolvarea problemei evreiesti. Nu acuzatii de sionism aduse evreilor ci multumirea ca in felul acesta s-a rezolvat „problema evreiasca” Recunoasterea crimei fara culpabilizare ci incadrarea fenomenului in „meandrele amorale ale istoriei si politicienilor” atata vreme cat practic Sua Europa,Asia, aproape tot pamantul a participat prin neimp;licare la tragedia lipsirii de tara a evreilor si a altor natii, armeni,tigani kurzi etc. Acest dialog as fi vrut sa-l aud in Romania: Onestitate si as fi inteles daca s-ar fi facut sub garantia ca victimele nu vor cere compensatii. De ce oare nu se vrea acest discurs? Gresesc cumva eu? Acest discurs „chirurgical” scutea de confuzie generatiile urmatoare de romani si nu-i mai forta sa participe la cosmetizarea realitatii. Lumea de maine ar fi fost mai trans-lucida, mai curata prin acest tip de discurs.
Ce motiv a avut Dl.Manea sa nu va raspunda la Mail?
De la „Cel mai iubit dintre pamanteni” nu s-a mai scris niciun roman mare, Buzura si Breban sunt departe, desi Buzura incepuse bine, Fanus Neagu a fost un scriitor adevarat…
Nu vad de ce si-ar pierde cineva timpul cu Norman, face parte din „familia de spirite” cunoscuta de toti, tactili si insipizi cu un discurs punctat de aiureli. Interviul de acum cateva luni mi-a provocat repulsie, atata intelege.
Dvstra ce roman ati scris?
sa fim seriosi, in ciuda ingalonarii este vorba de un autor cu o scriitura modesta, fara nerv si lipsita de profunzime. Unul dintre altii, tern, scriitor de mana a doua. Sunt autori care ce ating transforma in aur, chiar si o intamplare de nimic e citita cu sufletul la gura.
Duhul ploii: Aveti in vedere criteriile literaturii si vedeti daca le puteti aplica in scrierile lui Manea. Va asigur ca veti gasi claritatea stilului, puterea de acoperire a metaforei si figuri de stil inovatoare, tematica este actuala si in plus este vorba de un scriitor format in cultura romana care face cinste romaniei in conjunctura actuala in care romanii sunt atacati din toate partile pentru faptele unor romani la fel cum evreii sunt atacati global pentru faptele unor evrei. Ironia sortii a vrut ca romanii sa fie in postura evreilor ca sa-i poata intelege. Depinde de romani sa cucereasca aceasta reduta a intelegerii
dupa capacitatea pe care o manifesti de a discerne si sintetiza… biet marius sau shlomo, norman nu poate fi decat un scriitor genial! Intamplarea face ca parerea mea sa fie quasi-unanima in medii calificate din România (din punctul asta de vedere pot intelege de ce-mi scrii numele tarii cu litera mica). Noroc cu „profesionalizarea” in „holocaustul” românesc care va da o paine de mancat. …mi-e mila de tine, sincer, nu conteaza pozitia oficiala a statului Israel si nici ce spune presedintele acestei tari care nu si-ar permite sa vorbeasca decat consemnand pozitia unor institutii, de la sine-inteles a cercetarii.
Lecția de înțelepciune și tact a basarabenilor
SECRETELE BASARABIEI
Interviu cu dr. Șerban Milcoveanu
– D-le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuși se cunosc prea puține amănunte, și considerăm că este important să ne relatați ce cunoașteți în legătură cu aceasta. Dvs. ați fost în relație directă și îndelungată cu Basarabia: v-ați efectuat stagiul militar acolo, ați participat la războiul anti-sovietic de la început și până la sfârșit, ați cunoscut numeroase personalități ale epocii. În plus, fiind un naționalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.
– Am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când ești la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ți mai fie frică (de nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis (“mai rău nu se poate”): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea – și se vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota ofițerilor. Am luat contact și cu populația locală și sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofițerilor, m-am gândit, am discutat și analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia.
Ceea ce înregistrați dvs. acum este o contribuție originală la istoriografie.Mai întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori: Teritoriul dintre Prut și Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a Moldovei, cu capitala la Iași, așa cum teritoriul dintre Suceava și Ceremuș, cunoscut sub numele de Bucovina, nu este altceva decât nordul Moldovei, iar Moldova este provincia cu înalt prestigiu istoric și, poate, cu cel mai ridicat procent de inteligență nativă a României.
Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în 1812. Când rușii au instituit ocupația rusă a teritoriului dintre Prut și Nistru, au interzis numele de moldovean; chiar l-au prigonit. De unde provine numele de Basarabia: sudul acestui teritoriu, Bugeacul, o câmpie, a fost întotdeauna posesia Țării Românești. Se numea Basarabia după numele dinastiei Basarabilor care a întemeiat Țara Românească. Aici, în Bugeac, Țara Românească se apăra de invaziile din est, în special de invaziile tătarilor. În 1924 Stalin a fondat la Tiraspol așa-zisa Republică Socialistă Sovietică Moldovenească cu scopul de a lua Basarabia și apoi Moldova, și de atunci nu se mai întrebuințează de ruși cuvântul “Basarabia”, ci cuvântul “Moldova”. Dar noi din București îi spunem “Basarabia” și ne gândim că este jumătatea de est a Moldovei. Privitor la Basarabia sunt două lucruri distincte:
– întâi ceea ce istoriografia tace – deci ascunde niște secrete pe care am să-mi permit să le spun,
– și apoi secretul care mi s-a spus mie de Alexandrina Russo.
Repet că ambele sunt o contribuție originală la istoriografie.
– Ce ascunde istoriografia (si ascunde în mod intenționat)
Ascunde faptul că în iunie 1916 s-a schimbat guvernul la Petrograd și în locul unui guvern filo-antantist a venit un nou guvern Boris von Sturmer cu program de a încheia pacea separată cu Germania și de a scoate Rusia din război. (După doi ani de război, conducătorii Rusiei țariste simțeau că nu mai pot rezista și pentru a preveni revoluția s-au gândit la pacea separată.) Și au început tratative secrete între Germania și Rusia la o stațiune balneară din Suedia.
Dacă în secolul al XVIII pacea dintre ruși și nemți s-a făcut cu împărțirea teritoriului Poloniei, acum, în secolul XX, pacea dintre ruși și germani urma să se facă cu împărțirea teritoriului României: rușii să ia Moldova până la Carpați; Galiția (de la Austria) urma să treacă la Germania, iar în locul Galiției Austria să primească Valahia (Muntenia) și Oltenia. Astfel urma să fie împărțită România. Asta era situația în iunie 1916. Ca să poată împărți România care era în stare de neutralitate, trebuia adusă pe poziție de beligeranță; ni s-a dat ultimatum de ruși să intrăm în război. Ca să ne atragă, rușii ne-au momit că armata gen. Brusilov din Galiția va porni în ofensivă și va veni în întâmpinarea armatei române pe valea Tisei, deci că noi aveam misiune numai până în Transilvania pentru că urma a se face front comun cu rușii.
Am intrat în război. După ce ne-au văzut intrați în război și trecuți pe poziții de beligeranță, rușii n-au făcut nimic și armata Brusilov a rămas a acolo unde era: ne-a lăsat în Transilvania singuri, așa că am fost imediat învinși și a trebuit să ne întoarcem înapoi peste Carpați, în retragerea aceea îngrozitoare pentru stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focșani – Nămoloasa – Galați, unde am rezistat cât am putut.
Francezii, care erau “cu cuțitul ajuns la os” din bătălia de la Verdun (cea mai mare bătălie, în care au murit 1 300 000 de ostași germani și 1 000 000 de ostași francezi, câștigată de mareșalul Petain), au trădat România și au încheiat atunci, în vara lui 1916, după intrarea noastră în război, un tratat secret cu Rusia (încă țaristă, condusă de acest Boris von Sturmer), un tratat secret ca să prevină ceea ce bănuiau și francezii: tratativele secrete cu nemții de scoatere a Rusiei din război. Ei aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul de est și să nu vină pe frontul de vest peste ei, la Paris.
Și în acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la Carpați rușilor și dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre până la Constantinopol, la Marea Egee (care era visul rușilor și testamentul lui Petru cel Mare și al Ecaterinei a doua).
Al doilea lucru pe care istoriografia îl ascunde este ce s-a întâmplat la conferința de pace de la Paris 1919-1920 în legătură cu România. Ceea ce s-a făcut cu restul Europei știe toată lumea, dar ce s-a făcut cu România se ascunde. Delegația noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, mare patriot român; Clemenceau l-a luat deoparte și i-a spus: “Domnule, Dvs., România, să faceți abstracție de tratatele secrete semnate cu Franța, cu Anglia și cu Rusia, dinainte de război.” (România avea niște tratate secrete prin care ni se recunoștea Transilvania până la Tisa și Banatul în întregime.) Brătianu a spus “Nu”, supărându-i astfel și pe englezi, și pe francezi.
– Vă referiți la tratatele pe care România le-a făcut în 1916, la intrarea în război?
– Înainte de intrarea în război. Deci cu se s-a condiționat intrarea noastră în război. Tratate secrete negociate de Ionel Brătianu cu multă dificultate: doi ani s-a muncit la ele, cu păstrarea aparentă a neutralității.
Începe conferința de pace de la Paris și vine “bomba cea mare” pe care nu o cunoștea nimeni – și asta nu se spune: Woodrow Wilson, președintele Americii, a venit ca un fel de Dumnezeu atotstăpânitor și a dictat planul de fondare a Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se numește Lvov) și cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua toată Galiția, Slovacia, Maramureșul, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina și făcea un stat, Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a venit Wilson.
Planul acesta – care a venit pe neașteptate – nu prea a fost agreat de englezi și de francezi, pe motiv nu național, ci financiar, pentru că tot acest teritoriu avea numai o treime populație evreiască și, ca să poată să fie Israelul european, trebuia ca acea treime evreiască să dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată să țină în intimidare și în paralizare cele două treimi de populație neevreiască. În plus, acest teritoriu este agricol, fără industrie, și deci banii nu se puteau lua de la autohtoni și trebuia să îi dea Anglia, Franța, America și Italia. Italia n-avea nici un ban. Anglia (Lloyd George David) și Franța (Clemenceau) au refuzat pe motiv că țările lor nu pot plăti. Când a auzit Senatul american că trebuie să plătească tot, s-a supărat și l-a rechemat pe Wilson.
Dar acest plan a rămas ca o inițiativă, ca proiect de viitor. Dacă nu se poate fonda acest Israel european cu capitala la Lemberg, să se fondeze cel puțin altul, chiar dacă mai mic – și ochii au căzut pe Basarabia care nu era în nici un tratat secret, nu era trecută pe nicăieri. Și a rămas să se facă Israelul european în Basarabia. Asta este explicația pentru care unirea de la Alba Iulia a fost recunoscută de parlamentele englez, francez, american și italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a Basarabiei cu România a fost recunoscută numai de guverne, nu și de parlamente.
De ce au recunoscut guvernele: Guvernele au recunoscut pentru a obliga Bucureștiul să plătească o cotă parte pentru că Rusia țaristă, cu capital englez și francez, își crease industria de armament de la Putilov și toată marea industrie din Ural. Băncile occidentale erau creditoare ale Rusiei țariste, dar veniseră bolșevicii și Lenin anulase toate aceste datorii ale Rusiei țariste. Brătianu și România au fost obligați (de guvernul englez, francez și american) să despăgubească băncile din Occident cu cota-parte care revenea teritoriului Basarabiei din toate datoriile acestea făcute de Rusia țaristă. Ionel Brătianu a protestat și a spus că banii aceia nu s-au investit pe teritoriul Basarabiei, nu s-au adus în Basarabia, ci s-au dus la Putilov și la industria din Munții Urali, și că din banii aceia s-a plătit aparatul represiv care terorizase populația Basarabiei.
Totuși a trebui să le plătească, și România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu, 1922 – 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă și soldații noștri erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci. Am plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei țariste către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, așteptând ca apoi să se facă întrunirea parlamentelor englez, francez și american, care să recunoască unirea Basarabiei cu România. Ei bine, această întrunire nu s-a făcut niciodată. Numai italienii lui Mussolini (târziu, în 1927) au recunoscut și la nivel de parlament; parlamentele de la Londra, de la Paris și de la New York nu au recunoscut niciodată unirea Basarabiei cu România. Nici un istoric nu spune nici de ce au recunoscut guvernele, nici de ce nu au recunoscut parlamentele.
Acesta este secretul Basarabiei: Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chișinău, stat binațional, cu evreii clasă conducătoare și exploatatoare, și cu bieții basarabeni clasă subordonată și exploatată.
De aceea nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România de către parlamentele englez, francez și american.
– Acum v-am ruga să prezentați secretul Basarabiei destăinuit dvs. de d-na Alexandrina Russo. Aveți cuvântul!
– Mi-am făcut serviciul militar în Basarabia în martie-apr. 1938 și am avut privilegiul să cunosc adevărata Basarabie, nucleul pur și dur al Basarabiei.Nucleul Basarabiei nu era administrația de stat, nu erau partidele PNȚ, PNL sau PSD, ci niște naționalisti care se întruneau o dată pe săptămână în locuinta istorică a lui Alecu Russo, unde fiica lui, d-na Alexandrina Russo, era gazda.
Acolo l-am întâlnit si pe unul dintre conducătorii partidului nationalist din Basarabia, Stefan Ciobanu. Eu, în calitate de presedinte al studentimii române nationaliste si crestine, am ajuns la ei recomandat de către juristul Sergiu Florescu si lt.-col. Vasile Diaconescu. Am fost acolo de câteva ori, însotit de ing. agron. Atanasiu (care era presedintele studentilor în Agronomie din Basarabia). Fac o paranteză: Sergiu Florescu si V. Diaconescu au fost asasinati din ordinul lui Carol II la 22 sept. 1939, iar trupurile lor neînsufletite au fost expuse pe stradă. D-na Alexandrina Russo si-a lăsat copiii să fugă în Regat, dar ea a rămas la Chisinău, asa cum rămâne rădăcina de stejar în pământul strămosesc. Rusii au arestat-o în 1940 si au deportat-o în Kazahstan pentru muncă fortată, unde a murit (nu se stie cum). Aici, la acest nucleu, se discutau probleme culturale si sociale, dar si probleme politice. Pot să spun că aveau o oarecare – nu ostilitate – ci aprehensiune fată de Bucuresti si fată de România.
Reprosau trei lucruri:
– în primul rând că Basarabia era lipsită de industrie (România interbelică nu a făcut investitii industriale pe teritoriul Basarabiei, lăsând-o numai agricolă, viticolă si zootehnică);
– în al doilea rând că Basarabia era socotită ca un fel de ladă de gunoi:pedepsitii pentru coruptie care nu puteau fi deferiti justitiei erau trimisi disciplinar în Basarabia,
– iar în al treilea rând că administratia de la Bucuresti îi favoriza pe evreii locali (care se bucurau de foarte multe avantaje, ca si cum ar fi fost clasa conducătoare a Basarabiei). Evreii din Basarabia aveau privilegii din partea administratiei de stat, a politiei si a armatei, în defavoarea tăranilor români si a românilor autentici (Basarabia era socotită un fel de Israel). Aceste reprosuri mi le-au făcut mie, care veneam din Bucuresti; dar nu cu ton de acuzatie, ci cu amărăciune.
Autodeterminarea popoarelor din Imperiul Rus
Rusia taristă era un imperiu în care rusii tineau în subordine 55 de popoare. Guvernul mensevic, avându-l în frunte pe printul Lvov (si ca ministru de externe pe Kerenski), guvern instalat de revolutia mensevică din febr. 1917 de la Petrograd (revolutie făcută de partidul social democrat constitutional), a decretat autodeterminarea popoarelor: să decidă ele dacă rămân în componenta Rusiei sau se separă de aceasta.
Când au venit bolsevicii la conducere, prin lovitură de stat (insurectia armată din oct. 1917, făcută – nu de Stalin, nu de Lenin – ci de Trotki), au preluat acest program de autodeterminare, dar nu cu scopul ca popoarele să decidă, ci cu scop de anarhie la periferia imperiului rus. Să explic: atunci când s-au instalat bolsevicii la Moscova, patru armate tariste au părăsit frontul si au pornit spre Moscova ca să suprime regimul lui Trotki, Stalin si Lenin. Erau 4 armate, coordonate de generalul Cornilov: armata gen. Iudenici care venea de la Marea Baltică, armata gen. Denikin care venea din Caucaz si Marea Azov, armata gen. Vranghel care venea din Crimeea si armata gen. Colceac care din venea din Siberia.
Ei bine, asaltat de aceste 4 armate tariste, Lenin a reluat decretul de autodeterminare a popoarelor, pentru ca, în spatele acestor armate, ucrainienii, caucazienii, estonienii, letonienii si lituanienii să se despartă, polonezii si basarabenii să facă scandal – deci pentru ca aceste armate tariste să fie prinse între două focuri: din fată bolsevicii de la Moscova si din spate aceste miscări de eliberare. Pentru acest motiv a hotărât Lenin autodeterminarea popoarelor, iar nu cu scopul ca popoarele să decidă.
Au plecat din Moscova 3 armate bolsevice care să neutralizeze aceste patru armate tariste: una s-a dus spre armata gen. Colceac, alta spre armata gen. Iudenici, iar cea mai mare, cu 22 de divizii bolsevice, a plecat împotriva lui Denikin si Vranghel. Această armată bolsevică era condusă de Cristian Rakovski, cetătean român de origine bulgară, un mare dusman al poporului român (biografia lui o să v-o spun altădată). Acest Cristian Rakovski a schimbat directia si, în loc să meargă împotriva lui Denikin si Vranghel, a pornit spre Chisinău si Iasi, cu scopul de a detrona pe regele Ferdinand, de a împusca guvernul Brătianu si de a institui Republica Socialistă Sovietică Română sub conducerea lui.
Anglia a aflat despre aceasta si, cum la epoca aceea eram încă în aliantă cu francezii si englezii, Anglia ne-a luat sub protectie, iar Serviciul de informatii si-a pus problema să oprească pe acesti bolsevici: i-au luat lui Brătianu prin radio asentimentul să se încheie un fel de conventie în care România să recunoască guvernul Lenin, Trotki si Stalin, iar guvernul bolsevic să recunoască independenta si suveranitatea teritoriului românesc.Anglia a trimis o delegatie formată din doi ofiteri de la Intelligence Service (col. Hall si cpt. George Hill) la Moscova, în audientă la Trotki (care era ministru de război si sef al Armatei). Trotki le-a spus: “Ce să fac, eu i-am trimis spre Denikin si spre Vranghel, dar au schimbat directia fără să-mi spună nimic. Ce pot eu să fac este să repet ordinul si să vă dau o drezină ca să vă duceti să îl convingeti pe Cristian Rakovski”. Asa au făcut, si l-au ajuns cu drezina pe Cristian Rakovski între Nicolaev si Tiraspol (deci Rakovski mai avea de făcut doar un salt si intra în Basarabia, iar al doilea salt ar fi fost în Moldova). L-au oprit ca să discute: au făcut o sedintă care a început la 7 seara si s-a terminat la 5 dimineata, Hall si cu Hill argumentând că tactica are prioritate asupra strategiei si deci războiul contra lui Denikin si Vranghel era mai important fată de ocuparea si bolsevizarea României. La vot, cei 22 de asa-zisi generali ai celor 22 de divizii bolsevice au fost toti de acord să lase România si să se ducă spre Denikin si spre Vranghel. Numai Rakovski se împotrivea si au fost necesare încă două ore pe capul lui până a semnat si el schimbarea de directie si renuntarea la atacarea României.
Hall si cu Hill au plecat cu drezina mai departe, au ajuns la Iasi si i-au dat conventia lui Brătianu. (Brătianu fixase o dată limită când îsi dăduse asentimentul pentru semnarea conventiei: 30 dec. 1917. Dacă nu se realiza această conventie de recunoastere reciprocă, el urma să ia măsuri de apărare, pentru că România nu se poate apăra pe Prut, ci doar pe Nistru care este o granită fortificată de natură în favoarea României.) Era 31 dec. 1917 si Brătianu trimisese Divizia 11 din Slatina. Aceasta e gloria Diviziei 11 din Slatina, comandată de gen. Traian Brosteanu: a luat pozitie pe malul drept al Nistrului.
Autonomia Basarabiei
Conform decretului de autodeterminare a popoarelor, în Basarabia s-au făcut alegeri si s-a ales Sfatul Tării. Sfatul Tării s-a întrunit la 27 nov. 1917 si a hotărât autonomia Basarabiei. Ionel Brătianu a insistat: “Ce autonomie?! Votati unirea, ca eu să vă pot apăra pe Nistru, iar nu pe Prut, care e mic.” Basarabenii nu au răspuns nimic, si toti emisarii trimisi de Brătianu au venit înapoi comunicând că domnii basarabeni păstrează tăcerea si nu se angajează. Regele Ferdinand l-a chemat la Iasi pe Pantelimon Halipa, primul sau al doilea conducător al partidului nationalist din Basarabia si i-a cerut să facă unirea cu România. N-a avut însă succes! Nu se stie dacă Pantelimon Halipa i-a spus secretul Basarabiei. Cert este că s-a rămas doar la prima etapă: autonomia Basarabiei. Spre sfârsitul lui ian. 1918 basarabenii au votat etapa a doua: independenta Basarabiei. Basarabia era stat independent (iar nu alipit la patria-mamă, România).
Diversele demersuri pentru unire
La 21 ian. 1918 a venit maresalul Averescu ca prim-ministru, cu program de a încheia pacea separată cu nemtii, pentru că maresalul Averescu avea mai mare prestigiu decât Ionel Brătianu; în plus, era seful Armatei si făcuse specializarea la Berlin, în aceeasi clasă cu maresalul german Mackenzen. Maresalul Averescu, ca prim-ministru, a cerut si el basarabenilor unirea cu România, dar basarabenii iarăsi n-au răspuns nimic, n-au dat nici un semn. Atunci Averescu a trimis la Chisinău pe ministrul de război Ianculescu, un mare general. A venit el, a vorbit, a dres.
Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atentie, dar nu se angajau. Atunci Ianculescu a adus cele două regimente de artilerie din divizia a 11-a Slatina, le-a pus în jurul Chisinăului si le-a ordonat să tragă în aer ca să impresioneze pe basarabeni si să-i determine să voteze mai repede unirea cu România. Domnii basarabeni n-au votat! Ascultau bubuiturile de tun, stiau că sunt românesti, dar nu au votat.
La 5 martie s-a încheiat armistitiul de la Buftea si a venit guvernul Alexandru Marghiloman cu suveranitate si asupra Moldovei. Guvernul Marghiloman avea si el misiunea să convingă basarabenii să se unească cu România si a trimis si el emisari. Tot asa, basarabenii ascultau si nu spuneau nimic. Marghiloman l-a trimis pe Const. Stere (care era o personalitate, om de cultură, rectorul universitătii Iasi), să-i convingă pe basarabeni. Constantin Stere a intrat în sedinta Sfatului Tării de la Chisinău si a pledat unirea Basarabiei cu România. Domnii basarabeni au ascultat cu respect, cu atentie, au bătut din palme, dar nu s-au miscat din bănci ca să voteze. Atunci Stere, furios, a iesit în stradă, să instige populatia să intre cu forta peste Sfatul Tării si să-i convingă pe deputati să voteze. Dar si basarabenii de pe stradă au ascultat, au aplaudat, dar n-au făcut nimic. Stere s-a întors la Bucuresti crezând că basarabenii erau niste mafioti, niste banditi, si că vroiau bani. A strâns monede de aur si a cerut să se împartă monede de aur deputatilor basarabeni ca să voteze unirea cu România. Basarabenii nu au primit banii (deci nu erau corupti)! Dar tot nu au votat unirea cu România!
Secretul Basarabiei O dată, brusc la 27 martie 1918, fără să stie Bucurestiul si Iasul, s-a întrunit Sfatul Tării si, din proprie initiativă, a pus la vot unirea Basarabiei cu România. Rezultatul: 86 pentru unire, 3 contra.
Consider interesant să mentionez ale cui au fost singurele 3 voturi împotrivă: ale evreilor (pentru că ei vroiau ca Basarabia să fie republica Israelului). Au fost si 32 de abtineri (rusii si ucrainienii).
Ce i-a determinat pe domnii basarabeni să nu voteze unirea atâta timp si să voteze acum, nesolicitat: În armata rusă taristă (devenită armata rusă sovietică) se găseau 100 000 de recruti din Basarabia, răspânditi de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Dacă Basarabia vota unirea cu România, acestia toti erau făcuti prizonieri, iar în Rusia nu se stie niciodată soarta prizonierilor, putând fi egală cu moartea; de aceea Sfatul Tării a conceput în secret să-i aducă întâi pe acesti 100 000 de tineri la Chisinău si abia pe urmă să voteze. Pentru aceasta s-a format o delegatie secretă din trei oameni, condusă de deputatul Păscălută, care a plecat la Moscova să-i ceară lui Lenin să aducă toti copiii Basarabiei sub pretextul de a forma corpul de armată al Basarabiei, ca să o apere. Directorul de cabinet al lui Lenin, când a auzit că sunt din Basarabia, i-a dat afară, motivând că Lenin avea treburi mai importante de rezolvat. Stăteau pe sală, necăjiti, fără solutie, gândindu-se, când au văzut un ofiter sovietic intrând într-o cameră, după care au auzit strigătul: “Să trăiesti frate!” (pe româneste). Si-au închipuit că în dosul acelei usi se afla un român si, după ce a plecat acel ofiter, au bătut la usă si au intrat. Camera aceea cuprindea toate aparatele de transmisie ale guvernului Lenin si ale Ministerului de război Trotki. Un locotenet-inginer servea toate aceste aparate. S-au recomandat si au aflat că si locotenentul sovietic era basarabean. Apoi locotenentul i-a întrebat ce vor, iar ei i-au spus că solicitaseră audientă lui Lenin ca să facă un corp de armată al Basarabiei si că fuseseră dati afară.
Locotenentul acesta le-a răspuns cam asa: “- O dată cu revolutia se desteaptă toată lumea, afară de voi, cei de la Chisinău! Cum vă puteti închipui că vă aprobă Lenin această cerere? Dacă voi ajungeati la el si-i spuneati ce mi-ati spus mie, acum mă uitam pe fereastră la voi,împuscati la zidul acela.” “- Deci nu se poate?” “- N-am spus că nu se poate, dar ce ati făcut voi e prost. O să facem noi împreună un ordin al lui Lenin si îl trimit eu.” La începutul lui dec. 1917 acest ofiter a transmis la toată armata rusă ordinul ca toti soldatii, ofiterii si subofiterii născuti pe teritoriul Basarabiei să primească o foaie de drum cu destinatia Chisinău, unde să formeze corpul de armată pentru apărarea Basarabiei împotriva dusmanului din vest (a României).
Lenin n-a aflat, dar a simtit că se face ceva si a trimis ca politruc la Chisinău pe Vlad Inculet (student la Universitate, la Fizico-Chimice, care aderase la partidul rosu). Persoane de la acest nucleu nationalist de la d-na Alexandrina Russo mi-au spus că l-au văzut cu ochii lor pe Vlad Inculet în gara Chisinău când a coborât din trenul de la Moscova: era îmbrăcat ca un muncitor salahor, avea sapcă de rus, cizme, si o salopetă de metalurgist. A coborât pe peronul gării care era plin de lume, s-a asezat cu fata spre vest si a început să strige: “- Acolo, la Iasi si Bucuresti, se află dusmanul ereditar al Basarabiei, dusmanul de moarte al nostru de care trebuie să ne apărăm!” Pe urmă s-a întors cu fata spre est si a arătat spre Moscova: “- Acolo este mama noastră protectoare, Moscova, buna noastră mamă!” A venit apoi la Sfatul Tării. Ce s-a întâmplat nu se stie, dar a devenit presedintele Sfatului Tării si, împreună cu Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat unirea neconditionată a Basarabiei cu patria mumă, România.
De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte integrantă din Moldova. Apoi Vlad Inculet a venit la Bucuresti ca ministru al Basarabiei în guvernul Brătianu si în guvernul Averescu; a fost apoi ministru de Interne, a fost ales si membru al Academiei (prelegerea lui la Academie era despre timp si spatiu). Nu s-a spus cine era locotenentul acela care l-a semnat pe Lenin pentru că se presupunea că locotenentul acela era încă în viată si, dacă ar fi aflat bolsevicii, l-ar fi suprimat.
– Vă multumim, d-le doctor. Vă adresez o singură întrebare: acum ne puteti spune cine era?
După 1989 am tinut o conferintă la Asociatia Juristilor si am relatat exact ce v-am relatat si dvs. acum. Vorbind de acest locotenent inginer român, lumea din sală a început să strige: “Cine este? Spuneti, cine este?” Le-am răspuns, asa cum vă spun si dvs.:
“Ei bine, cred că acel locotenent
era sufletul lui Stefan cel Mare
reîncarnat…”
Eu cred în această poveste minunată! Milcoveanu a avut „derapaje” abia în ultimii 2-3 ani de viață. În rest a fost impecabil ca acuratețe a memoriei.
„și asta nu se spune:”
In epoca in care totul se spune? Am indoieli! Azi nimic nu ramane ascuns
” Woodrow Wilson, președintele Americii, a venit ca un fel de Dumnezeu atotstăpânitor și a dictat planul de fondare a Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se numește Lvov) și cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua toată Galiția, Slovacia, Maramureșul, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina și făcea un stat, Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a venit Wilson.”
Dacicus, de-a lungul timpului politicienii au incercat sa rezolve probleme geo-politice. Asta e sarcina marilor puteri. Ca a gandit cineva sa faca stat evreiesc in vreo zona sau alta dovedeste ca problema evreiasca, un popor semnificativ prin indivizii sai nu lasa indiferente constiintele lumii politice. Esentialul e ca evreii nu au acceptat niciodata stat in alta tara decat cea din care au fost alungati , fara ca Israelul sa fie vreodata lipsit complet de populatie evreiasca. Evreii pot fi oricum dar prosti , nu. Nimeni nu ar fi acceptat in timp un stat creat artificial si in plus cultura evreiasca era centrata in jurul Ierusalimului. Salutul evreilor de pretutindeni a fost in tot acest timp „Si la anul la Ierusalim”! Grija pe care america, tara mare cu interese peste tot o manifesta pentru pacea planetei, ca USA are spre deosebire de Rusia interese de pace si nu are pretentii teritoriale ca rusia. Ca si acum, la fel cum SUA sunt interesate de o Romania unitara si puternica partenera a lor, incercau sa gaseasca o rezolvare, ca si alte tari pregnante geo-politic si puternice sa rezolve conflictele care puteau duce la razboaie , mai ales cel al evreilor ca minoritari in toata europa. Luati esentialul de aici: Evreii niciodata nu au dorit alta tara decat a lor.
Intrebarea este una fundamentala si care cam presupune si raspunsul. Daca n-a fost cum era sa prevada ce se va pretinde peste zeci de ani ca sa ii faca un trecut literar ideii.