Întru pomenirea lor Ion Coja şi Stan Licoi, Maria Şeitan şi Elena Florea, precum şi a celorlalţi mocani şi ţuţuieni care au trecut Dunărea în Dobrogea venind din Ardeal.
În partea de răsărit a Europei meridionale, între Adriatică şi Marea Neagră, trăieşte un adevărat mozaic de etnii, care dă acestor ţinuturi un farmec şi un pitoresc aparte, inconfundabil. Alături de albanezi, bulgari, croaţi, greci, maghiari, sârbi, slovaci, turci etc., aici trăiesc şi românii, de departe neamul cel mai numeros din această parte a Europei: peste 25.000.000 de suflete.
Aşezările româneşti se dispun într-o reţea neîntreruptă, continuă, acoperind practic întreg teritoriul dintre Nistru, Tisa, Dunăre şi Marea Neagră. Numeroşi sunt însă şi românii care locuiesc în afara acestui perimetru, alcătuind enclave româneşti izolate, unele mai mici, altele mai mari, cum ar fi, bunăoară, aromânii din Grecia, românii de pe Valea Timocului sau cei de dincolo de Nistru.
Aşadar, românii, aidoma altor neamuri din Europa, nu trăiesc toţi în statul care le poartă numele. Mulţi români trăiesc şi dincolo de frontierele naţionale, ale României, în statele învecinate. De asemenea, nu toţi cei ce trăiesc în România sunt de naţionalitate română. Destul de mulţi sunt cetăţenii din România care au altă naţionalitate, fiind deci maghiari, ţigani, saşi, lipoveni etc. Trebuie însă precizat că numărul românilor care trăiesc ca minoritari în afara graniţelor româneşti, în ţările învecinate, este mult mai mare decât al minoritarilor etnici din România. Cel puţin dublu este numărul românilor…
Situaţia aceasta se întâlneşte ceva mai rar la alte popoare, la alte state din Europa!
Statisticile mai arată că românii care trăiesc în afara graniţelor româneşti alcătuiesc un grup etnic extrem de numeros: circa cinci milioane. Nici un alt popor european nu mai are înstrăinaţi în vecinătatea graniţelor sale de stat un număr aşa de mare de conaţionali.
În virtutea acestor date, ar sta în logica lucrurilor şi a practicii politice curente ca România şi opinia publică românească să promoveze o politică de revizuire a frontierelor sud-est europene, în scopul punerii lor de acord cu realităţile etnice. România însă e departe de a duce o asemenea politică!… Motivele sunt mai multe, dar în principal se vădeşte ataşamentul dintotdeauna al României la ideea de pace, de bună vecinătate şi înţelegere între popoare.
Aşadar, între statele europene, România este printre cele mai îndreptăţite să ducă o politică revizionistă. Dacă însă România, deşi îndreptăţită, se abţine totuşi de la o politică revizionistă, atât de riscantă pentru pacea Europei, devine de-a dreptul absurd ca România să ajungă ea ţinta unor pretenţii teritoriale revizioniste. Absurditatea şi-o împart în mod egal între ei cei ce formulează asemenea pretenţii şi cei care îi iau în serios.
A cui este Transilvania?
Transilvania, adică ţara de “dincolo de păduri”, este una din cele trei mari provincii istorice ale României. Denumirea Transilvania a fost imaginată de vreun cărturar medieval cunoscător al limbii latine, încă neidentificat de istoriografii moderni. Această denumire cultă, artificială deci, a intrat în concurenţă cu cea populară: Ardeal. Aşadar, România se adună una singură din trei mari provincii: Ardealul, Moldova şi Muntenia. În ce măsură la un loc acestea formează un întreg este o chestiune care se poate discuta atât în sine, cât şi ţinând seama de faptul că asupra Transilvaniei s-au emis şi se emit în continuare pretenţii din partea dacă nu chiar a poporului maghiar, totuşi din partea unor persoane ori grupări care se consideră îndreptăţite să vorbească în numele poporului maghiar. În felul acesta, Transilvania devine, într-o oarecare măsură, un obiect (şi un subiect) de dispută între români şi maghiari.
În sine privind lucrurile, ar însemna să stabilim dacă ţara astfel rezultată din unirea celor trei provincii, adică România, este unitară sau nu din câteva puncte de vedere: geografic, economic, etnic, istoric, politic, cultural.
Din punct de vedere geografic nu e nevoie să fii prea specialist pentru a-ţi da seama, privind harta României, de caracterul firesc al articulării celor trei “ţări” într-o singură ţară. Acest caracter rezultă foarte uşor din harta apelor care curg şi izvorăsc din teritoriul românesc. Aşezările omeneşti au ţinut întotdeauna seama de cursul apelor. Apele româneşti, fără excepţie, între Nistru şi Tisa, izvorăsc şi se varsă în Dunăre, curgând numai printr-un teritoriu românesc. S-ar putea vorbi de un destin românesc al tuturor apelor care izvorăsc din podişul Ardealului ori din munţii ce înconjoară acest podiş, răsfirându-se către cele patru zări ale lumii. Aidoma acestor ape, podişul Ardealului este înconjurat din toate părţile de un brâu dens şi extins de populaţie românească, Ardealul situându-se astfel în centrul teritoriului de viaţă românească.
Munţii Carpaţi, brăzdaţi de ape, străpunşi de numeroase trecători, nu constituie o barieră de separaţie a comunităţilor umane ce au trăit pe versanţii lor. Ei n-au fost în stare să separe etnic, dar nici măcar dialectal pe cei ce au locuit de-o parte şi de cealaltă a lor. Armonia spaţiului geografic românesc este determinată de situarea în centrul ţării a podişului transilvănean, înconjurat de munţii Carpaţi. Dar trebuie precizat că dintre grupurile etnice care trăiesc în Transilvania, români, maghiari, secui şi saşi, numai românii trăiesc de o parte şi de alta a munţilor care înconjoară Transilvania, dându-i acesteia aspectul unei cetăţi naturale româneşti.
Coerenţa şi unitatea acestui spaţiu, atât de evidentă din punct de vedere geografic, a cunoscut, din zorii istoriei umanităţii şi până azi, o confirmare, o recunoaştere, din partea omului. Popularea acestui spaţiu, în datele certe ale istoriei, a fost întotdeauna asigurată de o masă omogenă etnic, unitară sau tinzând spre o asemenea unitate, corolar al celei geografice. O unitate din punct de vedere etnic, lingvistic, politic, economic, cultural etc. a fost dintotdeauna asigurată acestui spaţiu: de către geto-daci mai întâi, de către daco-romani, apoi de către români. Alte neamuri care s-au mai aşezat în acest spaţiu nu au reuşit să se întemeieze decât ca enclave. Singuri românii trăiesc în acest teritoriu într-o dispunere continuă de aşezări umane, care acoperă de la un capăt la altul întreg teritoriul carpato-dunărean. Astfel că înainte de orice este evidentă oricui continuitatea românilor, şi numai a românilor, în nordul Dunării, în Dacia de odinioară, în România de azi. O continuitate pe orizontala spaţiului geografic!
În strânsă dependenţă de factorul geografic, cel economic vine să sublinieze şi el caracterul firesc, organic, al întregului format prin alăturarea, prin unirea celor trei provincii care, numai în asemenea condiţii, completându-se reciproc, îşi pot pune în valoare întregul potenţial natural, economic, material şi uman.
Autorul acestor rânduri nu are cunoştinţe speciale asupra aspectului economic al problemei, dar îi este la îndemână să aprecieze, fără alte preliminări, că există o îndestulare a acestei ţări cu cele necesare unei dezvoltări economice, industriale şi agrare, de neimaginat în condiţiile separării vreunei părţi de celelalte două. Separarea ar fi extrem de păgubitoare şi pe tot atât de nefirească, de nenaturală. Arbitrară!… Şi ar fi păgubitoare deopotrivă pentru fiecare din cele trei părţi ale întregului.
Din punct de vedere etnic, unitatea României este dată de prezenţa românilor într-o proporţie net majoritară atât în fiecare din regiunile ţării, cât şi, fireşte, în totalul naţional al celor 23.000.000 de locuitori. Dintre aceştia, românii ar fi peste douăzeci de milioane.
Evident, aspectul acesta etnic, privind deci naţionalitatea cetăţenilor români, este cel mai important. Hotărîtor! Şi trebuie precizat că nici unul dintre cei ce mai susţin azi drepturile maghiarilor asupra Transilvaniei, nimeni deci nu contestă că în Transilvania numărul românilor este mult mai mare decât al maghiarilor.
Mai trebuie ştiut bine că aceasta este situaţia dintotdeauna. De câte ori, de-a lungul istoriei, s-a făcut vreo referinţă explicită la structura demografică a Transilvaniei, indiferent de către cine, totdeauna a fost consemnată preponderenţa numerică a românilor faţă de celelalte naţionalităţi, chiar luate acestea împreună, maghiari, secui şi saşi, la un loc!
În 1919, pacea de la Versailles, prin tratatul semnat apoi la Trianon, a consfinţit unirea Transilvaniei cu România din respect în primul rând pentru situaţia demografică a acestei regiuni.
Recensămintele efectuate de statul maghiar înaintea primului război mondial, deşi întocmite prin aplicarea a felurite tertipuri menite să umfle unele cifre, şi să scadă altele, nu au putut ascunde totuşi evidenţa, cunoscută tuturor, a preponderenţei elementului românesc în Transilvania. Deci, după aceste recensăminte dacă ne-am lua [1], şi tot am avea următorul raport demografic între românii şi maghiarii din Transilvania:
În 1880, la 2.294.421 de români, erau 916.628 de maghiari şi 353.027 de secui; în 1890, la 2.556.444 de români, erau 1.146.990 de maghiari şi 267.839 de secui; în 1900, la 2.763.674 de români, erau 1.394.647 de maghiari şi 404.392 de secui; în 1910, la 2.909.260 de români, erau 1.617.231 de maghiari şi 441.636 de secui.
(De menţionat că statisticile oficiale maghiare fac distincţia între maghiari şi secui. Această distincţie este străveche. Ea a încetat să mai fie făcută abia după 1 Decembrie 1918, când propaganda revizionistă maghiară a descoperit că maghiarii şi secuii sunt aceeaşi naţionalitate. Nu vom contesta noi această identitate, aşa cum nici statul român n-o contestă, deşi, după o logică practicată în alte capitale ale lumii, am fi avut tot interesul să nu acceptăm, să nu recunoaştem apartenenţa secuilor la naţiunea maghiară. Pe lângă “interese” ar mai fi şi realitatea propriu-zisă, în primul rând istorică, ce se opune ideii că secuii sunt maghiari.)
Din acelaşi punct de vedere, etnic, demografic, mai e de subliniat faptul că Ardealul a constituit din cele mai vechi timpuri un izvor de românitate. De aici, din Ardeal, valuri, valuri de români au plecat spre câmpiile mănoase ale Tisei, ale Dunării, ale Moldovei. Istoria, de câte ori s-a învrednicit să înregistreze, prin documente, mişcări ale populaţiei înspre şi dinspre Transilvania, a consemnat, în timpurile vechi, cu privire la români, un singur sens: dinspre Ardeal spre Moldova şi spre Muntenia. Iar pentru neromâni – maghiari, germani şi secui – de asemenea, aproape un singur sens, întotdeauna acelaşi: înspre Transilvania.
Această continuă revărsare de etnicitate românească peste crestele Carpaţilor, în mai toate direcţiile, a culminat în anii de dinaintea primului război mondial prin numărul mare de români ardeleni stabiliţi în America, unde au înjghebat o prosperă colonie românească alcătuită aproape exclusiv din români ardeleni.
Prin proporţia numerică a populaţiei, Ardealul este, neîndoios, mai înainte de orice, românesc.
Prin rolul avut în constituirea neamului românesc, în răspândirea românităţii de jur împrejurul său, între hotarele României, şi chiar dincolo de acestea, Ardealul este mai mult decât una dintre provinciile istorice, anume este vatra acestei ţări, este casa părintească a tuturor românilor, este, în ultimul nostru strat de regăsire a fiinţei proprii, este acasă a noastră a tuturor românilor. […] (descarca textul complet)
Doresc sa stiu daca a iesit o noua editie a cartii Transilvania – invioncibile argumentum. Eu am editia din 1990, ce din pacate are o hartie proasta si se prabuseste.
Va multumesc pentru atentie.
Este vorba de o carte minunata, expresiva si foarte imporanta pentru toti.
Multumiri de la Fortaleza, Brazilia.
Luciano Maia
P.S.
Îmi exprim regretul că materialul redactat de mine a rezultat complect altfel decât cum
l-am redactat eu. Îndeosebi tabelele au
rezultat deadreptul neinteligibile.
Cred că dreptunghiul rezervat pt. text trebuie mărit!Păcat.
Pavel
Stimate D-le Prof.ION COJA,
În complectarea datelor statistice prezentate de dvs până în anul 1918, vă prezint datele statistice etnice din Transilvania după ultimul recensământ efectuat în România în anul 2002.
În prealabil trebuie amintită,fie şi în treacăt,campania furibundă a revizionismului
maghiar, de contestare a Tratatului de la Trianon,începută imediat după semnarea acestuia şi continuată până în prezent
îndeosebi prin diaspora maghiară din Occident.
Au fost invocate trei argumente principale:
-Dreptul istoric al Ungariei asupra
Transilvaniei
-Pretinsa superioritate culturală a
naţiunii maghiare
-Intoxicarea cu date false privind,structura
etnică a populaţiei din Transilvania,
într-un mod atât de insistent, încât în
memoria colectivă a opiniei publice
internaţionale s-a întipărit adânc
minciuna că în Transilvania, populaţia maghiară este majoritară!
Efectul acestor minciuni poate fi
constatat şi astăzi prin următoarele
dovezi,care trebuie să ne pună pe gânduri:
1.Primul ministru al Franţei aflat în
vizită în România după evenimentele din
anul 1989, a recomandat comisiei pentru
redactarea noii constituţii, ca aceasta
„să reflecte în mod corespunzător
prezenţa celor 4,0 milioane de maghiari
din Transilvania”
2.După proclamarea independenţei provinciei
Kosovo din Serbia,personalităţi politice
de prim rang din Rusia, au avertizat
Occidentul, că precedentul Kosovo se poate
aplica şi în alte zone ale lumii,
inclusiv în Transilvania.
3.Celebrul Samuel Huntington în cartea sa
„Ciocnirea civilizaţiilor” împarte în
mod arbitrar Europa de la nord la sud,după
o linie care separă ţările catolice şi
protestante, de ţările ortodoxe şi
islamice, de-alungul căreia se vor produce
conflictele viitoare. Conform autorului,
„această linie trece prin România,
separând Transilvania cu populaţia ei
maghiară catolică de restul ţării” !!
4.Pastorul Laszlo Tokes într-o cuvântare
recentă, a afirmat că „vorbeşte în numele
a 3,0 milioane de maghiari, care nu au de
ales decât între emigrare sau asimilare”!
5.După anul 1989,au apărut zeci de studii
întocmite de autori maghiari,care se
referă la prezenţa populaţiei maghiare
în Transilvania dar fără a menţiona şi
populaţia de etnie română de parcă
aceasta nici nu ar exista!
Structura etnică reală a populaţiei din
Transilvania,conform recensământului din
anul 2002 se prezintă astfel:
-Total populaţie: 7.221.733 100,0 %
-Români 5.393.552 74,7 %
-Maghiari 1.415.718 19,6 %
-Alţii 412.463 5,7 %
Din aceste date generale,se pot trage
următoarele concluzii:
1.În Transilvania nu sunt nici 4.0 mil. de
maghiari cum a fost dezinformat primul
ministru al Franţei şi nici 3,0 mil.cum a
afirmat d-l Laszlo Tokes-devenit între
timp-episcop reformat.
Este trist când o faţă bisericească
spune asemenea neadevăruri!
2.Nu există nicio similitudine între
situaţia din Kosovo,unde albanezii sunt
majoritari în proporţie de peste 90% şi
situaţia din Transilvania unde maghiarii
reprezintă mai puţin de o cincime din
totalul populaţiei.
Rezultă că şi oamenii politici din Rusia,
au fost intoxicaţi cu cifrele false
răspândite de revizioniştii maghiari!
3.În Transilvania trei sferturi din
populaţie este de naţionalitate română
şi de religie ortodoxă sau greco-catolică
şi nu de religie catolică sau reformată,
cum a afirmat autorul american!
4.Alte date statistice:
Cei 1.415.718 maghiari sunt majoritari în
numai două judeţe (Harghita şi Covasna)şi
însumează doar 440.196 locuitori,restul de
975.522 maghiari sunt dispersaţi în
celelalte 14 judeţe în procente medii şi
mici, după cum urmează:
Judeţul. maghiari români
Mureş 228.275 39,3% 309.375 53,3%
Satu-Mare 129.258 35,2″ 216.085 58,8″
Bihor 155.829 26,0″ 404.468 67,2″
Sălaj 57.167 23,1″ 176.671 71,2″
Cluj 122.301 17,4″ 557.891 79,4″
Arad 49.291 10,7″ 379.451 82,2″
Maramureş 46.300 9,1″ 418.405 82,0″
Braşov 50.956 8,7″ 514.161 87,3″
Timiş 50.556 7,5″ 565.639 83,4″
Bistr.Năsăud118.349 5,9″ 281.273 90.3″
Alba 20.684 5,4″ 346.059 90,4″
Hunedoara 25.388 5,2″ 450.302 92,7″
Sibiu 15.344 3,6″ 382.061 90,4″
Caraş-Severin 5.824 1,8″ 294.051 82,2″
5.Din datele de mai sus rezultă cât de
neîntemeiată este includerea jud. Mureş în
aşa zisul Ţinut Secuiesc, cu populaţie
românească majoritară.
În aceiaşi situaţie se află şi Municipiul
Tg.Mureş,ales drept capitală a acestui
Ţinut,unde deasemenea populaţia românească
este majoritară(50,3%)iar populaţia
maghiară este minoritară(46,7%)
6.Gradul de instrucţie a populaţiei:
-Persoane cu studii superioare:
Români: 1.209.502 69,4/1000 loc
. Maghiari 58.257 44,6 ”
-Pers. cu studii liceale absolvite:
Români 3.812.277 219.0 ”
Maghiari 281.552 215,6 ”
Este adevărat că înainte de anul 1918,
populaţia românească s-a aflat în
inferioritate culturală,având statutul de
„naţiune tolerată” dar această stare de
lucruri este de domeniul trecutului,aşa
cum o dovedesc datele statistice actuale.
7.Cum au fost „asimilaţi” maghiarii după
anul 1920:
1930 2002
TotalTransilvania 1.349.563 1.415.718
Jud. Covasna 116.961 164.158
” Harghita 216.615 276.038
” Mureş !76.990 228.275
” Satu-Mare 95.104 129.258
8.MAGHIARI DE RELIGIE ORTODOXĂ ŞI GRECO-
CATOLICĂ:
Adică 47.932 români maghiarizaţi, în
propria lor ţară numită România!
O situaţie dureroasă care acuză indife-
renţa tuturor guvernelor de după 1989!
Aceşti oameni disperaţi ar putea fi
ajutaţi în mod concret prin diminuarea
cotei ce revine UDMR-ului cu cca 1/3 cât
reprezintă maghiarii din secuime, care nu
pot susţine în mod serios,că le este
ameninţată identitatea.
9.Înainte de încheiere,o tristă constatare
cum partidele politice din România cerşesc
colaborarea cu un partid extremist care
militează pe faţă pentru „divizarea şi
federalizarea României,autonomia
Transilvaniei” iar ca „plan de viitor pt.
următorii 20 de ani,demontarea totală a
Statului Român”-cum a declarat recent
fostul lider d-l Marko Bela!
Mă întreb dacă aceste planuri nu pot fi
numite ATENTAT LA INTEGRITATEA STATULUI
ROMÂN !
r
D-le. Ion Coja, in articolul dvs. de mai sus ati avut 100 % dreptate. Uitativa cine sunt milionarii si miliardarii de acum a Romaniei care a furat toata tara. 80 % sunt numai evrei. Incepand cu Dinu Patriciu (2,3 miliarde Euro), banca Tiriac(Tiriac fostul maior), Dan Grigore Adamescu, Veronica Gusa,Marius Cristescu, Gabriel Popoviciu, Dorinel Umbranescu, Zoltan Teszari, Cristian Burci,Dragos Paval, numai o parte mica din ei cu averi intre 300-900 milioane Euro, fara cei care sunt sub 300 mil. Euro. Acesti toti provin din familii evreesti(dupa mama, tata, bunici.) Deci toata economia tarii agonizata de poporul roman in timpul dictaturii comuniste sunt in mainele evreilor. Tara este deja in mainele lor asa ca nu mai trebuie sa emigreze si altii din alte tari. Noua ne ramane numai calea exilului, deoarece Tara Romaneasca este ocupata de pagini. Dvs. mai aveti o sansa de a supravetuii, fiind die familie de oieri, va luati turma de oi si ca cioban nu muriti cel putin de foame.
Cu multa stima al dvs. simpatizant, v. Panait