Transilvania este „pohta” ce poftește Orban.

RUSIA EVITA SA FACA VICTIME COLATERALE
Sohu

Odată cu începerea operaţiunii Rusiei în Ucraina, Statele Unite şi alte ţări NATO au crescut semnificativ aprovizionarea cu arme către Forţele Armate ale Ucrainei. Kremlinul a avertizat imediat că liniile de aprovizionare din Ucraina vor fi considerate ținte legitime pentru atacurile forțelor armate ruse.

Armata rusă nu distruge intenționat armele occidentale în faza de livrare pe liniile de transport, ce ar crea victime colaterale; în schimb, lovește depozitele în care toate armele și echipamentele sunt aduse folosind o singură rachetă, au explicat jurnalistii chinezi care au reamintit distrugerea recentă de către Rusia a unui mare depozit de muniție pentru lansatorul de rachete HIMARS, precum și muniție pentru obuziere M777.

„Prin urmare, Rusia nu trebuie să facă absolut nimic în ceea ce privește liniile de transport. Este atât de convenabil: toate armele transferate sunt depozitate într-un singur loc, iar rachetele rusești lovesc chiar în centru. Metoda de distrugere este simplă și brută, iar rezultatele sunt plăcute”, au conchis jurnaliștii chinezi.

Sursa: https://www.sohu.com

F35 IN MAINELE CHINEZILOR?

Pe 24 ianuarie, după un „accident de aterizare” pe portavionul USS Carl Vinson al Marinei SUA, un nou avion de luptă “invizibil/stealth” F-35C Lightning II a fost pierdut în Marea Chinei de Sud în timpul operațiunilor de rutină din zonă. Aceasta a marcat a treia pierdere a unui F-35 pe mare, un F-35B britanic care s-a prăbușit în Marea Mediterană la scurt timp după lansare în noiembrie și un F-35A japonez dispărând anterior peste Marea Chinei de Est în 2019.

Prezența mare a marinei Armatei de Eliberare a Poporului Chinez (PLA) în regiune au ridicat posibilitatea ca F-35 să cadă în mâinile chinezilor. Aceasta ar fi o lovitură deosebit de importantă pentru SUA și clienții săi, având în vedere dimensiunea programului F-35 ce ar fi compromise și beneficiile probabil foarte semnificative pe care China și partenerii săi de apărare le-ar putea obține în urma studierii corpului aeronavei.

F-35 este construit în jurul unei secțiuni transversale radar care reduce corpul aeronavei ascunse, iar cei care se desfășoară în apropierea teritoriului inamic, cum ar fi patrulele în Europa de Est, au desfășurat lentile speciale luneberg pentru a-și anula capacitățile ascunse și pentru a împiedica apărarea antiaeriană inamice să-și studieze profilurile și să învețe cum e cel mai bine pentru a contracara capacitățile lor de ascunder.

Un F-35 în mâinile Chinei sau altora ar fi în mod deosebit în detrimentul intereselor SUA, deoarece ar oferi oportunități foarte considerabile de a studia caracteristicile ascunse ale corpului aeronavei și de a dezvolta contramăsuri, potențial subminând serios avantajul principal al avionului de luptă față de aeronavele avansate din a patra generație, cum ar fi Blocul F-16 70.

Pe de alta parte un mare dezavantaj s-ar crea cand se va verifica daca unele din obtiunile si caracteristicile pe care vanzatorul le reclama pe seama avionului nu s-ar verifica in practica si astfel apararea antiaeriana ar fi usurata de unele masuri costisitoare, iar potentialii cumparatori ar fi deturnati de o asemenea divulgare/verificare.
Dar SUA spera ca, dat fiind caracterul linistit si confidential al profesionistilor chinezi, care nu urmaresc “balciul commercial”, China nu ar publiciza datele gasite la F 35.

Un precedent al unui astfel de studiu a fost studiul rusesc raportat asupra rămășițelor unei aeronave stealth F-117, după ce una a fost doborâtă deasupra Iugoslaviei în 1999.

Posibilitatea ca un F-35 să fie pierdut în fața unui adversar nu este fără precedent, cel mai grav caz fiind pierderea unui F-35A japonez în aprilie 2019, in Marea Chinei. Întrebat despre posibilitatea ca Rusia sau China să recupereze aeronava japoneză din mare, generalul în retragere al Forțelor Aeriene ale SUA, David Deptula a declarat la acea vreme: „concluzia este că nu ar fi bines a fie recuperate de altii … Nu există un preț prea mare în această lume pe care să nu îl plătească China și Rusia pentru a obține F-35-ul dispărut al Japoniei, dacă ar putea.”

Costurile totale ale programului F-35 sunt estimate la peste 1,7 trilioane de dolari și, obținerea unui singur avion de luptă ar fi foarte valoroasă pentru potențialii adversari, inclusiv nu numai China, ci și Coreea de Nord, Rusia, Iranul și alții cu care PLA ar putea împărtăși informațiile obținute în urma studierii celulei aeronavei.

Avionul de vânătoare F 35 este singurul cu capabilități de generația a cincea în producție în lumea occidentală și unul dintre cele doar două din lume care sunt produse și trimise la nivel de escadrilă alături de J-20 chinez. A fost timp de mulți ani singurul avion de vânătoare achiziționat de Forțele Aeriene ale SUA și, altul, avionul de vânătoare din a șasea generație F-X, rămâne în esență singura investiție cunoscută a Americii în aviația de luptă cu echipaj de generație următoare.

Dincolo de beneficiile studierii capacităților sale de ascundere, electronicele F-35, sistemele de război electronic, senzorii și sistemele de comunicații ar putea compromite serios toți operatorii săi dacă un singur F35 ar cădea în mâinile PLA, forțând potențial modificări semnificative ale electronicii pentru viitoarele modele de producție și o graba de a le modifica pe cele aflate in serviciu. Acest lucru ar reflecta răspunsurile pe care Uniunea Sovietică a trebuit să le ia atunci când propriile sale avioane de luptă, în special MiG-23 și MiG-31, au fost compromise, primul printr-o vânzare ilegală egipteană către SUA și pe cel din urmă prin spionaj.

F-35C este cea mai recentă variantă a F-35 care a intrat în serviciu, alăturându-se Marinei SUA abia din 2019 și reprezintă o adaptare conservatoare a corpului de avion F-35A pentru decolare convenționale bazate pe portavioane cu aripi pliabile, tren de aterizare întărit, un cârlig de oprire și aripi mai lungi pentru o mai bună manevrabilitate. Studierea avionului de luptă ar putea beneficia programul promițător al Chinei de a dezvolta un avion de luptă stealth pentru portavion, bazat pe avionul de luptă FC-31 al Shenyang Aircraft Manufacturing Company.

Rivalul chinez al F-35C, care rămâne fără nume deocamdata, a fost văzut pentru prima dată zburând în octombrie 2021.

Bonus:
Rusia a dezvăluit un nou avion MiG capabil să lanseze nave spațiale la targul de arme “International Military-Technical Forum Army 2022”

Media de stat rusă TASS a anunțat că noul avion cu reacție MiG-31I este prezentat în forumul tehnic militar internațional al Armatei 2022, care se desfășoara în perioada 15-22 august și a prezentat în mod tradițional unele dintre cele mai avansate sisteme de arme din țară.
Aeronava va apărea alături de interceptorul MiG-31BM/BSM Foxhound din care provine și din care peste 100 sunt în serviciu în Forțele Aeriene Ruse. Noua variantă Foxhound a fost proiectată pentru a putea lansa nave spațiale mici pe orbită, oferind o nouă capacitate unică flotei ruse.

MiG-31 este cea mai grea clasă de avioane tactice de luptă operaționale oriunde în lume, iar raza sa lungă de acțiune, sarcina utilă mare și viteza de neegalat și altitudinea operațională l-au făcut de multă vreme o platformă ideală pentru lansarea atât a sateliților, cât și a armelor anti-sateliți. O variantă de război anti-satelit a început în anii 1980, când MiG-31D, însa când Uniunea Sovietică s-a prăbușit proiectul a fost parasit. Munca insa s-a reluat la mijlocul anilor 2010 cu un Foxhound înarmat pentru războiul anti-satelit, văzut public pentru prima dată în 2018. El a fost folosit pentru a dezvolta ceea ce este în multe privințe cel mai puternic avion de luptă din lume, MiG-31K, care a intrat în serviciu la sfârșitul anului 2017 și poartă racheta balistică hipersonică Kh-47M2 cu o viteză de 10 Mach și o rază de angajare de 2000 km. Clasa de avioane a văzut prima luptă în 2022, lovind ținte lângă teritoriul NATO din Ucraina.

Sursa: https://militarywatchmagazine.com/article/f35c-chinese-hands-how-bad

Traducerea CD

NCHOLAS BURNS(parlitul) ȘI GEOFFREY NICE- frumosul
– doi actori cheie în triunghiul de destabilizare Kosovo-Ucraina-China din Occident
De Aleksandar Pavic

Modul de operare al „elitelor” occidentale este că nu adevărul contează, ci gestionarea cu succes a ipocriziei, astfel încât să nu pară prea dureros de evidentă.

La scurt timp după coborârea recentă a Nancy Pelosi în Taiwan, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zakharova, l-a acuzat pe Nicholas Burns(parlitul), ambasadorul SUA în China, pentru „păstrarea unei tăceri stânjenite” cu privire la „cascadoria nesăbuită și insolentă” a Doamnei Speaker. Tăcerea lui Burns a fost o schimbare destul de mare față de o lună în urmă, cand la Forumul Mondial pentru Pace de la Beijing, unde el „a cerut ca China să înceteze să susțină războiul din Ucraina sau să mai transmită „propaganda rusă”. Și mai mult, Burns a folosit această ocazie pentru a-l acuza categoric pe purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe că „spune minciuni despre laboratoarele americane de arme biologice, care nu există în Ucraina”.

Dar asta a fost atunci și asta este acum în „ORDINEA BAZATĂ PE REGULI” A OCCIDENTULUI, UNDE FIECARE OCAZIE NECESITĂ UN NOU SET DE REGULI.

Astfel, este de la sine înțeles că, deocamdată, Burns păstrează și o „tăcere jenantă” despre un alt eveniment potențial tectonic – cea mai recentă și mai acută dovadă a activității biolaboratoarelor conduse de SUA din Ucraina oferită de Ministerul de Apărarea a Rusiei pe 4 august, inclusiv implicarea în pandemia de Covid-19, cercetări extrem de suspecte, finanțate de SUA, asupra variolei, febrei West Nile și agenților patogeni ai pestei porcine africane și chiar implicarea SUA în moartea fostului președinte venezuelian Hugo Chavez.

Motivul tăcerii lui Burns nu este greu de deslușit: deoarece mass-media occidentală „liberă” a ignorat în mod masiv cea mai recentă dovadă că recunoașterea reticentă a Victoriei Nuland din martie, că SUA conducea într-adevăr „facilități de cercetare biologică” în Ucraina a fost doar vârful aisbergul, nici Burns, nici vreun alt oficial american nu vor face nimic pentru a-și forța / mass-media „liberă” să abordeze subiectul.

Și acum că Twitter a suspendat contul Ministerului rus de Externe pentru că a îndrăznit să citeze părți cheie din prezentarea senzațională a ministerului rus al Apărării, Burns și compania nu trebuie să spună absolut nimic. Dacă este batut în memorie de rețelele sociale „gratuite”, atunci nu trebuie să existe. Cel puțin până în momentul în care poate fi „modificat genetic” în mod corespunzător și făcut „sigur” pentru consum.

Acesta este modul de operare al „elitelor” liberale mai sfinte decât tine si oricine din Occident – nu adevărul contează, ci gestionarea cu succes a ipocriziei, astfel încât să nu pară prea dureros de evidentă chiar și pentru mințile amorțite de nebunia pură a narațiunilor occidentale. Sau pentru a parafraza pe fostului consilier al lui Clinton, James Carville despre economie – este Occidentul, prost(ule). Ei cred că pot face tot ce vor.

Poate că ar trebui să ne amintim de formula occidentală post-Război Rece anunțată în zilele amețitoare de la începutul anilor 2000, o epocă marcată de un alt citat politic american celebru, „suntem un imperiu acum și, atunci când acționăm, creăm propria noastră realitate.”

Așa cum consilierul politic al lui Tony Blair, Robert Cooper, a spus cu nonșalanță pe paginile The London Guardian în aprilie 2002: „Provocarea pentru lumea postmodernă este să te obișnuiești cu ideea standardelor duble. Între noi, funcționăm pe baza legilor și a securității cooperative deschise. Dar atunci când avem de-a face cu mai multe tipuri de state de modă veche din afara continentului postmodern al Europei, trebuie să revenim la metodele mai aspre ale unei epoci anterioare – forță, atac preventiv, înșelăciune, orice este necesar pentru a face față celor care încă trăiesc. în lumea secolului al XIX-lea a fiecărui stat pentru sine. Între noi respectăm legea, dar atunci când operăm în junglă, trebuie să folosim și legile junglei.”

Două decenii mai târziu, în ciuda ascensiunii atât a Chinei, cât și a Rusiei și a evoluției inexorabile a lumii către multipolaritate, obiceiurile imperiale mor greu – de obicei până când se lovesc de un zid al realității, așa cum se întâmplă în prezent în Ucraina și se va întâmpla în Taiwan. Deși, ferm prins în capcana lui Tucidide, Occidentul pur și simplu nu se poate abține, așa cum șeful UE pentru politică externă Josep Borrel a fost forțat recent să recunoască ca „politica internațională se referă în mare parte la aplicarea standardelor duble”, asa se explica diferența dintre abordarea UE față de Ucraina și Palestina.

Dar înapoi la Burns pentru o clipă. El este departe de a fi un aplicator cu standarde duble cu fața de poker. Înainte de lucrarea sa actuală de a împinge Dragonul în privința Taiwanului și Ursul cu privire la aproape orice, el s-a remarcat ca un partizan și apologet al agresiunii ilegale a NATO împotriva Serbiei și al secesiunii unilaterale care a rezultat din provincia sa Kosovo nouă ani mai târziu.

În 2009, când era subsecretar de stat al SUA pentru afaceri politice, Burns a explicat presei că recunoașterea independenței leagănului spiritual și istoric al Serbiei a fost de fapt o expresie a „interesului pentru bunele relații” al SUA. cu Serbia.” Este un pariu sigur că ar fi perfect fericit să se exprime în mod similar față de China și Taiwan, dacă SUA ar renunța la orice pretenție și recunosc deschis secesionismul din Taipei.

Căci, în afara Occidentului, totul este încă o „jungla” pentru Burns și oamenii lui, iar „nativii” trebuie tratați în consecință. Astfel, șederea lui Pelosi în Taiwan și angajamentul de a continua sprijinul SUA pentru insulă este de fapt un semn al interesului SUA pentru relațiile bune cu China. Am înţeles eu bine?

Un alt “frumos” dintre suspecții obișnuiți anglo-americani care scapă peisajul fertil de criza Kosovo-China-Ucraina este englezul, supranumit în mod ironic Geoffrey Nice(frumos), care a câștigat notorietate internațională ca procuror al tribunalului cangur cunoscut oficial drept Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie ( ICTY), al cărui singur scop a fost să transfere vina pentru destrămarea sângeroasă de inspirație occidentală a acelei țări multinaționale asupra sârbilor, al căror păcat de a fi independent și prietenos față de Rusia este iremediabil în ochii Occidentului (geo)politic.

Pe lângă urmărirea nereușită a fostului președinte sârb Slobodan Milosevic, moștenirea ICTY a “frumosului” Nice include și faptul că a fost acuzat că a distrus dovezi legate de traficul de organe umane în Kosovo.
Ulterior, Nice și-a oferit “frumos” serviciile juridice fostului președinte „Kosovo” și terorist al KLA Hashim Thaci, unul dintre principalii suspecți nu doar în trafic, ci și în „extracția forțată” a organelor umane ale prizonierilor încă în viață, în mare parte sârbi, așa cum se subliniază în uimitorul raport al Consiliului Europei din 2011 – „Tratamentul inuman al persoanelor și traficul ilicit de organe umane în Kosovo”.

Încercarea ulterioară a frumosului Nice de a discredita raportul a fost, totuși, strălucit disecționată și dezvăluită de jurnalista americană Diana Johnstone ca o altă încercare a unui reprezentant al „democrațiilor occidentale auto-drepte” de a-și rezerva privilegiile unei „culturi a impunității” exclusiv pentru ei înșiși și clientii lor.

Bineînțeles, clienții din „jungla” mai trebuie să plătească pentru umbrela imperială „standarde duble”, așa că în cele din urmă Nice l-a acuzat public pe Thaci că îi datorează „aproape jumătate de milion de euro” pentru munca sa pentru guvernul din „Kosovo”. Aceasta a inclus „ajutor” cu biografia lui Thaci, care ar fi putut folosi, probabil, unele din acuzațiile grave conținute în raportul COE, care, împreună cu extracția de organe umane vii, includea și „controlul violent asupra comerțului cu heroină și alte narcotice. ”

Recent, Maria Zakharova a descris mai pe deplin casa ororilor pe care a prezidato Thaci și a cărei cauză frumosul Nice a preluat-o de-a lungul anilor: „Kosovo este teritoriul transplantului „negru”. Oamenii au fost disecați în viață, scoțând organe interne pentru a le vinde acelor oameni din Occident…daca ii putem numi oameni.

În Occident au stat la coadă pentru operațiunile de transplant de organe. Și au început să primească aceste organe când Kosovo s-a transformat într-o gaură neagră teribilă în care au dispărut oameni, care nu au fost doar uciși, ci au fost uciși pentru a li se vinde organele interne.”

În Occidentul postmodern, post-istoric și, într-adevăr, din ce în ce mai post-uman de astăzi, sprijinul activ pentru un astfel de rău nealterat a servit drept recomandare naturală și platformă pentru incursiunile ulterioare ale frumosului Nice atât în conflictul ucrainean, cât și în afacerile interne ale Chinei. În cursul anului 2020, Nice a prezidat ceva numit Tribunalul Uyghur, pe care BBC l-a numit „independent”, cu o față dreaptă.

Cu toate acestea, pentru cei familiarizați cu lucrările ICTY a lui Nice, a fost o concluzie vazută dinainte că întregul scop al înființării acestui Tribunal din linia organismelor internaționale pseudo-judiciare occidentale – în contextul „neutru” al Londrei – a fost de a produce un verdict prestabilit care ar putea fi apoi atârnat necritic de gâtul Chinei de către maeștrii narativi talmudici din mass-media.

Astfel, „Tribunalul” a proclamat China drept „vinovată” de „genocid împotriva poporului uigur din Xinjiang”, folosind „măsuri de control al nașterii și sterilizare” pentru a realiza „reducerea pe termen lung a populației uigure și a altor minorități etnice”.

În mod firesc, „verdictul” a fost dispus pe baza unor probe din auzite” și, în propriile cuvinte ale frumosului Nice, Tribunalul însuși a funcționat „fără reguli de procedură” și pe baza „evaluării libere a probelor, fără restricții de norme tehnice privind admisibilitatea.” Cu alte cuvinte, a funcționat după regulile junglei.
China a respins concluziile „pseudo-tribunalului”, numindule „un instrument politic folosit de câteva elemente anti-China pentru a înșela și induce publicul în eroare”, ceea ce, de fapt este o blânda exprimare pentru oribila lucrare politica.

Acum, însă, pe măsură ce criza legată de Taiwan se dezvoltă, este și mai evident că adevăratul scop al unui astfel de „tribunal” nu a fost cu siguranță justiția, ci o parte a unui efort bine organizat de discreditare maximă a Chinei, ca preludiu al escaladării actuale.

Și, așa cum era de așteptat, Nicholas, parlitul Burns a preluat cu ușurință ștafeta de la Nice, exprimându-și recent „îngrijorarea profundă” cu privire la situația Chinei în domeniul drepturilor omului în Xinjiang. Este o rețetă încercată și adevărată, direct din bucătăria nazistă de origine kabalistica, de a repeta minciunile de o mie de ori până când sunt acceptate ca „adevăr” și de dezumanizare a viitorului inamic pentru a justifica mai bine agresiunea preplanificată.

Inutil să spun că dl. Nice a reușit să-și arunce cei doi cenți și în ceea ce privește Ucraina, opinând în aprilie că rușii „ar putea fi judecați pentru crime de război din cauza acțiunilor lor în Ucraina”. Desigur, s-ar putea dovedi puțin mai dificil să-l arestezi și să-l aduci pe Vladimir Putin pentru a se confrunta cu ideea de „dreptate” a domnului Nice, dar schimbarea de regim visată la Moscova nu este deloc realista, in schimb imperiile decadente, mor și ele din greu cu cele mai nerealiste speranțe ale lor.

Lucrul important de observat este că, în ochii frumosului Nice, cu toate laboratoarele sale biologice, utilizarea cobaiilor umani paramilitarilor neo-nazi și utilizarea civililor și a zonelor rezidențiale ca scuturi – Ucraina, totuși, „deține un nivel moral înalt”.

Pentru a parafraza cuvintele nemuritoare ale lui Franklin D. Roosevelt care justifică sprijinul SUA pentru dictatorul nicaraguan Anastasio Somoza, ei pot fi fii de cățea, dar sunt fiii de cățea ai Occidentului. Nicholas Burns și Geoffrey Nice sunt doar două studii de caz ale tipului de figuri intunecoase care reprezintă Occidentul în actualul triunghi de criză Kosovo-Ucraina-Taiwan indus de Occident, nu numai că majorează „SOB – fii de catea ai imperiului, ci proiectează motivele agresive ale imperiului asupra țintelor prezente și viitoare.

Ei au perfecționat abordarea pragmatică a lui FDR într-o artă întunecată. Un mod care în prezent zguduie lumea până la temelii.

Sursa: https://www.strategic-culture.org/news/2022/08/15/nicholas-burns-and-geoffrey-nice-two-key-actors-in-west-kosovo-ukraine-china-triangle-destabilization

Traducerea: CD