Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Septembrie 23, 2022

Revista 22 defăimează Justiția Română pentru sentința în cazul Vasile Zărnescu

și

denigrează “site-ul extremist” Incorect Politic

 

Avem un articol al Revistei 22 în care Ileana Moroianu defăimează justiția din România și atacă decizia dată în cazul Vasile Zărnescu.

Reamintim cititorilor că Vasile Zărnescu a fost dat în judecată pentru că a publicat studii despre holocaust, iar comunitatea iudaică din România a vrut să-l bage la închisoare pentru că studiile nu se potriveau cu dogma lor. Astfel, la 4 februarie 2021, instanța l-a condamnat la închisoare cu amânare, colonelul Zărnescu a făcut apel, iar pe 31 martie i s-a admis apelul, scăpând cu un avertisment.

Via Revista 22 (link arhivat):

Cu aproximativ două săptămâni în urmă, îmi apare în newsfeed-ul de la facebook un articol de pe Napocanews.ro, cu titlul ”Fostul colonel (r) SRI Vasile Zărnescu – românul trimis în judecată pentru negarea Holocaustului – a scăpat doar cu un avertisment din partea instanței”. Rămân cu gura căscată.

Cazul Zărnescu a fost subiectul unui proiect la care am lucrat alături de alți colegi pentru unul din examenele sesiunii din iarnă din cadrul Masteratului de Cultură și Civilizație Ebraică de la Facultatea de Litere a Universității București, așadar cunoșteam foarte bine cazul. A fost prima sentință de condamnare pentru negarea Holocaustului la 20 de ani de când există Ordonanța de Urgență 31/2002 și după ani lungi de șovăială din partea instanțelor. Sentința a fost dată de Judecătoria sectorului 3 București pe 4 februarie 2021 și nu era definitivă. Prin aceasta, Vasile Zărnescu era condamnat la o pedeapsă de 13 luni de închisoare cu amânarea executării pentru infracțiunea de negare a Holocaustului, în urma publicării a două articole online (”Falsitatea noțiunii de holocaustolog” și ”Înșelătoria secolului XX”) și a unei cărți – ”Sabin Orcan suporter”.

Cine este Ileana Moroianu?

Aflăm din paragraful de mai sus că Ileana Moroianu este masterandă la secția Cultură și Civilizație Ebraică, de la o facultate neomarxistă din București. Aceasta este îngrijorată de faptul că justiția “șovăie” când vine vorba de delicte de opinie.

Autoarea deplânge faptul că justiției din România îi lipsește bolșevismul necesar pentru a întemnița oameni pentru opiniile lor, exprimate în scris.

Duduia are un singor articol pe site-ul revistei 22.

Pentru cititorii care nu știu tot contextul, articolul pentru care Vasile Zărnescu a fost dat în judecată și condamnat în primă instanță se poate citi AICI.

Ileana Moroianu continuă:

Nu mică mi-a fost mirarea acum, când am citit titlul articolului din Napocanews. Ba chiar a fost din cale afară de mare atunci când am ajuns la motivarea instanței. Judecătorii Curții de Apel au admis în parte apelul depus de Vasile Zărnescu (în care, de altfel, își susține în continuare punctul de vedere), au desființat, în parte, sentința penală atacată și au rejudecat în fond, în temeiul art 396 alin,3 din Codul de procedură penală rap. la art.80 alin.1,2, dispunând renunțarea la aplicarea pedepsei, pe care au înlocuit-o cu un simplu avertisment. Clemența judecătorilor a avut la bază câteva argumente, dintre care cel mai remarcabil mi se pare acela că ”raportat la vechimea considerabilă a faptelor deduse judecății (prima dintre acestea fiind săvârșită cu aproape nouă ani în urmă, iar ultima în anul 2017) și la împrejurarea că prin materialele publicate, în pofida folosirii unei tonalități și a unui limbaj inadecvate, inculpatul nu a urmărit incitarea opiniei publice la ură sau violență pe criterii rasiale, urmare a apariției acestora nefiind semnalate niciun fel de perturbări în rândul societății, se poate concluziona că respectivele fapte reprezintă o gravitate minimă, perioada de aproximativ opt ani de zile pe parcursul căreia inculpatul a fost supus procedurilor judiciare în prezenta cauză constituind de asemenea un factor important în corijarea comportamentului său antisocial.”

Instanța a judecat parțial corect, întrucât a publica studii care dezmint povestea holocaustului nu echivalează cu incitarea opiniei publice la violență pe criterii rasiale. Scriu parțial corect pentru că avertismentul dat lui Zărnescu este un fel de recunoaștere a vinovăției, emis de judecătoare dintr-un singur motiv pragmatic – pentru păstrarea carierelor lor. O achitare ar fi fost cea mai corectă judecată, dar presiunile puse pe judecătoare au fost imense.

A susține că studiile despre holocaust incită la violență pe criterii rasiale sau că violența “se subînțelege din context” este pur și simplu demență.

A demasca o minciună nu înseamnă automat instigare la violență.

Susținerea populară pentru Vasile Zărnescu le încurcă planurile

Nu voi relua și eu discuția legată de felul în care se aplică legea în România, discuție pe care au făcut-o deja atât Napocanews, cât și alte publicații în care am găsit ulterior articole mai vechi și care au menționat articolul 6 din Ordonanța de Urgență 31/2002 care spune clar ”Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”. Articolul nu ia în discuție existența perturbărilor în rândul societății pentru aplicarea pedepsei. Pentru că menirea sa tocmai asta este: preîntâmpinarea perturbărilor. Nu ia în discuție nici incitarea opiniei publice la ură sau violență, pentru că atunci când discutăm de minimizarea uni genocid, de bagatelizarea omorârii în masă a unor oameni nevinovați, în baza apartenenței la o rasă sau la un grup, ura sau violența pe criterii rasiale sunt subînțelese în context. Și apoi mi-am amintit de proiectul meu de la examenul de metodologie. La care am lucrat cu o senzație permanentă de rău aproape fizic. Pentru că, din cele 34 de articole centralizate, jumătate îi sunt favorabile lui Zărnescu. Și aici vorbim numai de bloguri și publicații (majoritatea online) cu caracter antisemit. Nu discutăm despre reacțiile din social media care sunt într-o proporție covârșitoare în favoarea lui Zărnescu.

Faptul că opinia publică este favorabilă cazului Zărnescu reprezintă un semn de sănătate morală a neamului, Românii nu sunt de acord cu întemnițarea oamenilor pentru opinii, nu mai trăim în comunism sau cel puțin așa ni se spune de treizeci și doi de ani. Mulți dintre cei în viață astăzi țin minte cum este să nu poți vorbi liber, așadar este firesc să fie solidari cu Vasile Zărnescu, indiferent dacă sunt sau nu de acord cu ce a scris.

Spre deosebire de America, unde liberalii și democrații cer cu tupeu arestarea conservatorilor, în România încă populația nu a fost atât de divizată pe chestiuni fundamentale cum ar fi libertatea de exprimare, cu toate manifestările pe care le-am văzut în doi ani de plandemie.

Vedem totuși niște reacții violente ale tinerilor ideologizați în facultățile neomarxiste din România, cum e Ileana Moroianu, care simt un rău fizic când văd susținerea covârșitoare pentru Vasile Zărnescu.

Ei simt o ură viscerală față de cei care le contestă dogmele și un dispreț sadic față de aceia care își cinstesc eroii și nutresc sentimente naționaliste.

Noua generație de jurnaliști și magistrați instruiți de profesori de extremă stânga duc mai departe munca părinților bolșevici, demonizând naționalismul și dorind arestarea celor care îndrăznesc să spună adevărul.

De altfel, asta este ceea ce mă uimește și acum. Social media din acea zonă a societății civile preocupate de derapajele puterii nu a scos un cuvânt pe această temă. Este foarte posibil să nu fie la curent cu subiectul, lucru firesc de altminteri. Pentru că, după șocul inițial, am încercat să aflu când s-a produs ”evenimentul”. Articolul din Napocanews era datat din 1.09.2022. Am intrat pe internet și am căutat mai multe rezultate în legătură cu cazul. Și astfel am aflat cu stupoare că sentința Curții de Apel București a fost dată pe 31.03.2022. Am găsit doar aproximativ 4 articole pe subiect, dintre care un interviu foarte bun al lui Petru Clej cu Maximilian Marco Katz și un articol excepțional al Flaviei Drăgan. În rest, tăcere la posturile și publicațiile importante ale patriei. Și desigur, de ce s-ar agita? Într-o țară în care un sondaj IRES din 2019 arată că ”58% dintre romăni nu au încredere în persoanele de altă religie decât cea ortodoxă, iar 46% nu au încredere în evrei” (Sabina Fati – ”Sunt românii antisemiți Cazul fostului colonel SRI care neagă Holocaustul?”/DW, 26.01.2021). Întrebarea din titlul articolului semnat de Sabina Fati rămâne de actualitate. În același articol, autoarea mai menționează și faptul că în 2020, la un alt sondaj IRES, se dovedește că ”românii nu au nimic împotrivă să locuiască în același oraș cu evreii, dar că nu i-ar vrea vecini și nu i-ar vrea în propria familie”.

Despre Petru Clej, colonelul Vasile Zărnescu a scris în articolul intitulat Petru Clej, Un Ignobil Dezinformator iar pe Sabina Fati a demascat-o în articolul intitulat Corul calomniei continuă: Sabina Fati.

Revista 22 denigrează “site-ul extremist” Incorect Politic

În anul de grație 2022, la 2 ani după ultimul sondaj, o sentință care duce în derizoriu una din problemele serioase ale societății, pe fondul creșterii în amploare a mișcărilor extremiste (avem un partid extremist în parlament, lucru care pare să ne tulbure pe mult prea puțini), pare să atragă, în continuare, atenția extremiștilor cu tentă antisemită, mai degrabă decât a moderaților. Un blog și un editorial online îi publică apelul, cu sentimentul că fac un act de mare patriotism.

De altfel, în apel, fostul colonel continuă să afirme că ”prin modul ilogic, arbitrar și – ca atare – ilegal prin care este definit termenul ”holocaust” în art.6 al O.U.G. nr. 31/2002, această ordonanță și legile pendinte sunt ilegale și anticonstituționale”. Dar potrivit Curții de apel, ”faptele deduse justiției” sunt vechi, ultima fiind din 2019. Înțeleg că apelul depus în septembrie 2021 nu intră în ”faptele deduse legii”. De altfel, la o săptămână după pronunțarea hotărârii definitive de la Curtea de Apel, Zărnescu apare într-un filmuleț de aproximativ o oră, postat pe site-ul extremist, ”Incorect politic”, alături de Marius Trancă, condamnat de două ori la închisoare pentru fascism și xenofobie. În filmare reia celebra frază ”eu nu neg Holocaustul – pentru că nu poți să negi ceva ce nu a existat niciodată, ci, dimpotrivă, eu am analizat propaganda holocautistă prezentă în toată presa nord-americană, în special în Statele Unite, presă care aparține evident iudeilor stabiliți acolo, adică iudeilor conform terminologiei din presă (jews!), dar ei sunt de fapt descendenții khazarilor din nordul Mării Caspice care au trecut la iudaism din ordinul șefului lor de atunci, unul Bulan.”

Eu zic că este evidentă ”corijarea comportamentului său antisocial” din motivarea instanței, după cum, desigur, postarea acestui filmuleț pe un site extremist nu are cum să producă nici un fel de perturbări! Din contră, îndeamnă numai la pace, iubire și armonie! Filmul continuă cu o prezentare deformată și insultătoare a istoriei evreilor, fostul colonel folosindu-se, ca întotdeauna, de citate rupte din context și reinterpretate, din diferite articole și cărți. De asemenea, se reia și ideea potrivit căreia camera de gazare de la Auschwitz e doar o invenție de dragul turismului. În sentința din 31 martie, instanța ”aplică inculpatului un avertisment, în sensul de a-l atenționa ca pe viitor să nu mai săvârșească alte infracțiuni”. Neîndoielnic, a funcționat!

Iar începem cu sintagma “site extremist“? Ca și în raportul institutului Elie Wiesel, se folosește sintagma “site extremist” fără a dovedi afirmația cu exemple.

Care dintre ideile exprimate în acest text constituie “extremism” în opinia redacției de la Revista 22?

Care parte din “Credem în revoluție prin educație, nu îndemnăm și nu susținem acte de violență nejustificată” este o viziune extremistă? Este “extremism” simpla folosire a cuvântului cu J?

Ce anume este extremist, domnișoara Ileana?

Unde vede Ileana Moroianu și Revista 22, în aceste texte, îndemnuri la împușcsarea, arderea, gazarea, înfometarea sau exterminarea jidanilor într-o formă sau alta?

Și ce este atât de extrem la ideea că România nu a fost vinovată de holocaust? O spune chiar Shimon Peres, care mulțumește României pentru salvarea a 400.000 de iudei de la holocaust. Exact numărul de jidani pe care unii spun că i-am fi exterminat în holocaust. Acesta este un subiect tabu, nu se vorbește în Revista 22 despre asta, dar se cere arestarea celor care nu joacă după doina holocaustului.

Shimon Peres

Shimon Peres este unul dintre părinții fondatori ai Israelului, iar acesta a infirmat teoriile conspiraționiste conform cărora România a holocaustat sute de mii de iudei.

Activenews:

Shimon Peres a spus că nu va uita niciodată că, în perioada cea mai întunecata a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel.

„Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecata a istoriei, perioada nazistă, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei de aici, care au venit în Israel, au ajutat la construirea Israelului, dar, în același timp, nu și-au uitat iubirea pentru România, și-au păstrat cultura românească”, spunea acesta în urmă cu un an la București.

Alt subiect despre care Revista 22 nu are curajul să scrie este cazul lui Wilhelm Filderman, iudeu care mărturisește cum Mareșalul Antonescu a dat zeci de mii de pașapoarte în alb pentru a-i scăpa pe iudei.

IonCoja:

 Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina
· El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol ;
· Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându–le să pară pierdute, le–a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.

Menţionez acestea pentru a sublinia faptul că Poporul Român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul Ţării, şi–a demonstrat sentimentele de umanitate şi moderaţie politică”.

Acest text, numit de unii Testamentul lui Filderman, este ocultat, ascuns, ignorat şi trecut sub tăcere de toţi aşa–zişii “istorici ai holocaustului”, care şi–au făcut o profesie din a susţine teza holocaustului din România, impunând–o pe principiul “crede şi nu cerceta ! ”

DacăRevista 22 ar fi avut o brumă de imparțialitate, o urmă de bună credință și conștiința informării corecte a cititorului, ar fi menționat aceste lucruri, fie chiar și cu scopul de a le demonta.

Ca și alți (((jurnaliști)), urmăresc un singur lucru, ordonat pe scară ierarhică de la stăpânii lor: Defăimarea presei alternative, instigarea la ură împotriva românilor și demonizarea naționalismului.

Saul Bruckner/Silviu Brucan

Ce este Revista 22? 

Revista 22 este creația Grupului pentru Dialog Social, primul ONG apărut după lovitura de stat din România, care s-a înființat cu participarea lui George Soros și Silviu Brucan (Saul Bruckner pe numele lui real).

Mai precis chiar din 22 decembrie 1989, de când s-a pus la cale fondarea GDS și a revistei 22, care avea să poarte acest nume ca simbol al reinstaurarii la putere a celor veniți cu tancurile sovietice în 1944.

Pentru că fondatorul nu numai de facto dar și de jure, în acte, al Grupului pentru Dialog Social a fost nimeni altul decât Silviu Brucan, împreună cu informatorul Securității și agentul Ungariei Alin Teodorescu. Silviu Brucan, care, dacă ar fi trăit azi, ar fi trebuit să se afle în cătușe, alături de Ion Iliescu și ceilalți ucigași ai românilor din 1989.

Același Silviu Brucan care-și avea soția, Alexandra Sidorovici, ea însăși agentă CEKA și apoi NKVD/KGB, la fel ca soțul ei, plasată în poziția cheie de „acuzatoare publică” în marile procese politice ale elitei românești. Același Silviu Brucan care, începând în septembrie 1944, în calitate de secretar general de redacţie al ziarului de partid „Scînteia”, cerea condamnarea la moarte a marilor oameni politici și jurnaliști români.

 

Implicarea lui George Soros în fondarea GDS și Revista 22

Despre implicarea lui George Soros în fondarea GDS:

GDS în Calea Victoriei 120, fost loc de întâlniri UTC-iste al lui Nicu Ceaușescu, Brucan îl primea ca la el acasă pe Soros, sponsorul Grupului pentru Dialog Social începând cu acel moment, ne demonstrează fără tăgadă natura sa de fondator al grupului neokominternist din care fac parte Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia Român Patapievici, Vladimir Tismăneanu sau Monica Macovei. După cum se știe, primul președinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS și agent AVO, a fost simultan și președinte al Fundației Soros, organizație cu activități speciale care și-a început activitatea antiromânească în România cu un buget de 1 milion de dolari. Direcțiile acestui grup de interese antiromanesti cu multiple ramificații, specializat în trafic de influență la nivel înalt, au rămas așadar cele imprimate de “părinții lui fondatori”: Silviu Brucan și George Soros.

…

Pe 5 ianuarie 1990,a aterizat pentru prima oară la București la bordul avionului personal, miliardarul american de origine maghiară George Soros, împreuna cu o femeie, cu acoperire diplomatică. El a mers direct la sediul GDS, sediu repartizat de Brucan în numele FSN în fostul local UTC al lui Nicu Ceaușescu din Calea Victoriei 120, numindu-l pe Alin Teodorescu director al GDS și al nou înființatei fundații Soros – filiala România, al cărei buget inițial a fost de 1 milion USD. El a susținut totodată crearea unui săptămânal numit Revista 22, avându-l ca redactor-șef pe Stelian Tănase și pe Dan Pavel redactor sef adjunct și înființarea pe lângă fundația Soros de ONG-uri satelit, intitulate apărătoare ale drepturilor omului.

Deci vorbim despre o revistă finanțată de jidanul George Soros, patronată de jidanul bolșevic Silviu Brucan (Saul Bruckner), cu jurnaliști plătiți pentru denigrarea României care astăzi îndrăznesc să defăimeze justiția pentru că a refuzat să-l întemnițeze pe colonelul Vasile Zărnescu.

Aflăm dintr-un articol mai vechi faptul că  „Președintele Klaus Iohannis a decorat Grupul pentru Dialog Social la 30 de ani de la înfiițare și de la apariția primului număr al Revistei 22, anunță un comunicat al Administrației Prezidențiale.” (https://archive.ph/M54jm) Peste cinci zile, în 27 ianuarie a.c., Iohannis s-a și deplasat la sediul GDS pentru a-și felicita personal propagandiștii și colegii soroșiști.

Ion Cristoiu, alt nume mânjit cu etichete de antisemitism în raportul Elie Wiesel, a dezvăluit dedesupturile fondării GDS-ului într-un articol care i-a atras un proces în instanță.

 

Ileana Moroianu încheie cu un paragraf în care subliniază încheierea pe care am scris-o la articolul despre deznodământul în cazul Vasile Zărnescu.

Mă opresc aici, nu înainte de a mai menționa două articole care sărbătoreau comutarea sentinței, dintre care cel semnat de Sterie Ciumetti, pe același ”Incorect politic”, se încheie cu ”Trăiască Legiunea și Colonelul!” În acest context, mă întreb ce înțeleg judecătorii Curții de Apel prin ”incitare la ură sau violență pe criterii rasiale” și ”perturbări în rândul societății”? Și care mai este menirea justiției în România, atunci când chiar reprezentanții ei încurajează astfel de atitudini?

Dacă tu, Ileana, din sintagma “Trăiască Legiunea și Colonelul!” înțelegi incitare la ură și violență pe criterii rasiale, pune mâna pe telefon și sună la un psihiatru pentru că ai probleme serioase.

Oricum este bine de știut că expresia deranjeaza, am s-o mai folosesc.

Cât pentru întrebarea autoarei de la sfârșitul articolului…menirea justiției în România cu siguranță NU este să întemnițeze oameni pentru că scriu cărți și articole.

Concluzie

Cazul Vasile Zărnescu este de o importanță capitală pentru viitorul libertății în România, totodată este un filtru care ne ajută să distignem trei tabere:

• Tabăra celor care au curajul să mărturisească Adevărul.
• Tabăra celor care servesc Minciuna și sistemul antihristului.
• Tabăra celor care tac, paralizați de frica etichetei de antisemit.

Pot să respect un dușman care are un plan bine stabilit și voința de a-l urmări până la îndeplinire.

Desigur, am infinit mai mult respect pentru cei care dovedesc curaj și abnegație, care fără să urmărească vreun folos material mărturisesc Adevărul împotriva tuturor riscurilor.

Însă cei care se dau patrioți și tac din frica unor etichete nu merită decât disprețul nostru.

Cine are conștiința vie și prețuiește libertatea are datoria să vorbească despre cazul Zărnescu și despre legile antiromânești care prevăd pedepse cu închisoarea pentru simple opinii.