Reproducem întocmai acest comentariu exemplar pentru felul cum nu e voie să facem lingvistică istorică și comparată! Sper să nu se ia nimeni după metoda lui Stan Pățitu, deloc originală! Am mai întâlnit-o la câțiva „autori”, autori de cărți pentru a căror tipărire este mare păcat că s-au tăiat copaci din mult încercatele păduri românești!… Mai bine-i lăsam să-i taie austriecii!
Nu am cum să fac un examen critic textului de mai jos! Mia-r lua timp și spațiu mult prea mare, prea mult, raportat la faptul că nu trebuie să fii vreun mare savant ca să-ți dai seama că lipsa de metodă și de rigoare a autorului este totală! Ne facem de rîs cu toții, cei care ostenim pe acest site, prin asemenea texte!…
Mai rămâne o speranță: Textul dlui Pățitu să fie „la mișto”, să fie o parodie de delir tracizant, iar eu să nu mă fi prins!… Căci, mărturisesc, nu l-am putut citi pe bietul text în întregime!… Încă nu m-a câștigat nimeni la belciuge, domnilor! Est modus in rebus, domnule Stan, nu vă fie cu bănat!
Ion Coja
Câteva „demitizări” utile
Dec
Lema TR* pentru că e nevoie de o vocală: TRA-, TRĂ-, TRE-, TRI-, TRÎ-, TRO- și TRU-. Cuvintele se formează din mai multe silabe sau lema are nevoie de un stop, cînd cuvîntul devine o singură silabă.
TRA-ge (exeplul tău), TRA-gedie, TRAC o singură silabă cu stop C, dar avem și TRAG, TRAS, TRAP
TRĂ-paș, TRĂ-sură
TRE-pă-da, TRE-mura pămîntul sub picioarele cailor
TRIȘ-că, silaba TRI are ca stop Ș, TRI-foi (trei foi), există pronunția TRII cu I lung, la ardeleni, pentru TREI. TREI, o singură silabă, care are ca stop un diftong EI din I lung.
TRO-pa – TRO-pa, a TRO-păi, TRO-păit, TRO-potul cailor, TRO-glodit
TRU-pă, TRUP o singură silabă, TRUpă, mai multe TRUpuri și suflete, mai mulți soldați. În DEX vine din franceză troupe, deși și ei pronunță tot TRUP, cu stop în P. TRU-piță, parte a plugului alcătuită din cormană brăzdar și plaz, fixată de cadrul plugului prin intermediul bîrsei – DEX – Cf. scr. Trupica (sîrbo-croată). Adică slavii care ajuns ca migratori la noi, practicau agricultura, nu noi care eram sedentari, și ne-au învățat părțile componente ale plugului. Noi construiam pluguri, dar nu știam să dăm denumiri la părțile componente, pînă n-au venit migratorii slavii. Ca și plug în DEX – Din slavă, plugu. Englezii au și ei PLOUGH (plau), deși slavii n-au ajuns la ei. Englezii au fost și ei proști că nu practicau agricultură, dar au tras cu urechea și-au împrumutat de la slavi. TRU-fie și
TRU-faș (măreț, grandios, supeb – DEX familia vine din fr. Truffe – nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negriciosă, în formă de cartofi, care trăiesc în pămînt (Tuber). Ce-ar avea de făcut TRUFIE și TRUFAȘ cu: 1. trufaș, mîndru peste măsură, orgolios, înfumurat, arogant, îngîmfat, sau 2. măreț, grandios, superb, cu biata trufă care crește în pămînt?! Totuși lingviștii au găsit ei o soluție pentru trufie și trufaș din franceză. Dar putem afirma că, un om mîndru călare poate fi trufaș, sau privește cu trufie gloata.
Exemple de propoziții cu lema TR*:
TRĂpașul TRAge la TRAP TRĂsura TRAcului TRUfaș. Dac-o citești cu intonație și accent pe TR*, parcă auzi cum se apropie de tine TRĂSURA TRASĂ DE TRĂPAȘUL TRACULUI TRUFAȘ.
Calul TRAge TRIȘca la pas.
TREpăda pămîntul sub picioarele TRĂpașilor.
TRĂpașul din miriște paște TRIfoi.
TROpotul TRĂpașilor duduia în văzduh.
O TRUpă de călăreți pe TRĂpașii lor.
TRAcul TRUpeș sTRUnește TRĂpașul lui TRUFAȘ cu TRUfie. Adică, un TRAC FRUMOS și MÎNDRU
STRUNEȘTE o MÎNDREȚE de cal. MÎNDRĂ și MÎNDREȚE din lema bisilabică ANDRU (*N-DR* tot de origine tracă, cu semnificația bărbat). Mai avem și a ÎNDRUma pe cineva pe drumul cel bun. Budiștii au un zeu INDRA din sanscrită. Am mai vorbit de ANDRU,
pentru rîurile trace, SCAMANDRUS, CASANDRUS, MEANDRUS și numele ALEXANDRUS.
A STRUNI, a conduce, de la lema STR*. Există rîul STRUMA, N – M, un rîu repede la amonte, care strunește buștenii la vale. A STROPI. TR* primește S în față, STR*. STRUNgă de oi. Oierul mînă oile la STRUNGĂ, adică STRÎNge-n STRUNgă oile. STRÎNG, gerunziu monosilabic, ca și STÎND, BÎND sau cuvîntul GÎND. STRAT, o singură silabă. STROP tot o singură silabă. A STRIga, STRIgăt și eu STRIG, într-o silabă. STREpezit. STRĂ-bun. A STRĂ-muta. A se STRĂdui, a STRĂluci. Mai avem și ASTRU și CASTRU, AS-TRU și CAS-TRU. ISTRIA și ISTRUS. *S-TR*. Și unul foarte controversat, OSTRACA, bisilabic *S-TR*. Și a OSTRACIZA pe cineva, a condamna. Deci STR* se prezintă cu toate vocalele, la fel ca TR*, STRA-, STRĂ-, STRE-, STRI-, STRÎ-, STRO- și STRU-. Și mai mult acceptă și prefixe, cînd se întoarce în TR*, care se separă de S, *S-TR*.
Unii cercetători în indo-europe consideră că TRAGh semnifică a trage, în engleză to DRAG (T – D). Pentru limba română DRAG are altă semnificație. Afrimația: TRAG cu DRAG la coasă. C – G, TRAC – TRAG. TRAGI viața după tine ca o TRAGEDIE, grecește τραγωδία (tragodia), ca să-nchei cu un exemplu de-al tău. Grecii i-au făcut TROglodiți, grecește τρωγλοδυτών (trogloduton), pe tracii care trăiau în peșteri. Adică, TRACII TROGLODIȚI DIN PEȘTERI, TRĂIAU O MARE TRAGEDIE în Grecia antică. TROGLODIȚI – TRACLODIȚI.
Tracia țara tracilor. Istoricii antici ne spun că tracii erau cei mai buni crescători de cai. Familia de cuvinte are legătură cu caii. HELIOS soarele (se pronunță în
greacă E-LIOS, adică ILIUS în tracă). ILIUS, ILIA și ILIADA istoria TROIEI. Călărețul trac Sabazius, mai tîrziu Sf Gheorghe. M-am străduit să-ți dau exemple
cu lema TR* (TRA-, TRĂ-, TRE-, TRI-, TRÎ-, TRO- și TRU-), care au de-a face cu caii și cu tracii. Pe tavanul mormântului trac de la Kazanlîc, apare tracul cu căciula fridiană, pileu, însoțind un car tras de patru cai trăpași. TRACIA, TRAHIA, TRAGHIA, TRACHIA. TROIA, TROIAN. TRĂIA, TRAIAN. TRAI pe VĂTRAI duceau TRACII în VATRA STRĂBUNĂ. VĂTRAI și VATRĂ. Lumea și cultura TRACILOR STRĂLUCEA cu mult timp înainte de lumea grecilor și romanilor. Dovada este cantitatea inegalabilă de tezeaure din aur. Cu toate că romanii au adunat tot aurul din imperiu, tot a mai rămas cîte ceva care ne amintește de măreția și splendoarea culturii trace. E valabil și pentru daci, tot triburi de traci.
https://en.wikipedia.org/wiki/…
https://en.wikipedia.org/wiki/…
Nu știu dacă am răspuns cum se cuvenea temei pe care mi-ai dat-o, într-un spațiu limitat, dar m-am străduit. Nu știu dacă Dec vine de la Decebal. Oricum Decebal nu e un Sfînt, în calendarul ortodox. Un cadou de ziua ta, care nu știu cînd e.
Deși mă hotărîsem să nu mai intru în discuți, nu m-am putut abține la provocare.
Depinde din ce direcție analizezi trecerea lui O în A sau a lui A în O. De la Troia se vede altfel, decît de la Roma, adică O de la traci trece în A, O – A, mai tîrziu la romani. TROS a fost un rege trac, care a dat numele Troiei. Grecii s-au bătut cu tracii la Troia, nu cu vîntul și nici cu personaje legendare, așa cum ni se spune nouă acum, că toate numele trace sînt legendare, și că ele există doar în legendele grecilor. În plus de asta, romanii încă nu intraseră în istorie pe vremea războiului de la Troia. Dar întotdeauna cînd vine vorba de traci, tot ce este legat de ei, nu este decît legendă. Cu toate astea cel puțin toponimele și hidronimele tracilor au rămas în continuare în istorie. Dardanele de la Dardanus și Dardania, țara lui Dardanus. Rîurile din Turcia care și astăzi, chiar în turcă, amintesc de numele atince pe care le-au purtat. Scamandrus de exemplu, astăzi KaramENDERes în limba turcă, ANDR trece în ENDER în turcă (Alexandreta lui Alexandru Macedon, lîngă ”legendarul” ISUS, unde i-a învins pe perși în anul 333 î.C., astăzi se numește IskENDERun), ce curge mai departe pe lîngă ruinele legendarei Troia. E valbil și pentru Menderes, ”legendarul” Meandrus, în delta căruia se află ruinele orașului Miletus. Mai sînt și alte rîuri. Dar din păcate așa după cum am spus tot ce se leagă de istoria tracilor e doar legendă. Numai ce se leagă de istoria grecilor nu este legendă.
https://en.wikipedia.org/wiki/Tros_%28mythology%29
Tros, fiul lui Erihtonius, își botează fiul cu numele unchiului său mort tînăr, adică Ilius, în memoria acestuia.
https://en.wikipedia.org/wiki/Karamenderes_River
https://en.wikipedia.org/wiki/B%C3%BCy%C3%BCk_Menderes_River
https://en.wikipedia.org/wiki/%C4%B0skenderun
De-asta e bine să cunoști și puțină geografie și lingvistică, nu numai ”legendele” grecilor.
Faptul că tracii îi spuneau lui Traian, Troian, asta nu înseamnă că tracii au făcut trecerea de la A la O, cînd l-au cunoscut pe Traian. Tracii au conservat forma mult mai bătrînă de TRO, care le aparținea cu mult timp înainte de ai cunoaște pe romani. TRO era împămîntenit la traci în conștientul memoriei colective, din istoria milenară pe care au avut-o. Cel mult au preluat forma TRA din latină, de la romani, după ce au fost cuceriți, care a coexistat mai departe în paralel cu forma tracă TRO.
Augustus se considera descendent din troieni, iar cînd a ajuns la Troia a făcut cadou sume mari de bani pentru reconstrucția și lărgirea orașului, modernizare îi spunem noi astăzi, și i-a scutit de taxe. Romanii au reluat numele orașului descendent de la ”legendarul ” ILIUS și i-au spus ILIUM, iar grecii ILION. ILIUS a fost primul fiu al lui Dardanus, care trebuia să moștenească tronul, dar moare foarte tînăr de copil, iar tronul e luat de celălalt fiu al lui Dardanus, Erihtonius, care e tatăl lui TROS, de unde se naște numele TROIA și a regatului TROAD.
https://en.wikipedia.org/wiki/Ilus
Citat:
”Homer’s Iliad mentions at several points the tomb of Ilus son of Dardanus in
the middle of the Trojan plain. Later writers explain him as the son and heir
of Dardanus who died childless whence his brother Erichthonius gained the kingship.”
Alți scriitori spun că de fapt Ilius a fost primul, dar
murind de copil, Erihtonius a preluat tronul mai tîrziu.
https://en.wikipedia.org/wiki/Dardanus
Mai tărziu dardanii apar pe hartă în provincia Dardania romană, în Dioceza Dacia, din sudul Dunării. Nu cred că romanii erau tîmpiți și numeau la întîmplare etniile pe care le cucereau. Și mai tîrziu au venit slavii, care i-au slavizat pe dardanii romani.
https://en.wikipedia.org/wiki/Dardania_%28Europe%29
Cum au ajuns dardanii în sudul Dunării de la Dardanele, rămîne o temă
deschisă pentru istorici.
Și pentru că tot a venit vorba de sudul Dunării e bine de știut și interacțiunea dintre celții din sudul Dunării, macedonieni și greci în timpul lui Alexandru Macedon:
https://books.google.com.au/books?id=3cHdQC1cXLEC&pg=PA177&lpg=PA177&dq=casandrus+river&source=bl&ots=T58U8EYvV8&sig=bUFQ-tUcah38GXwwsZnsiGOWOeE&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwi7k7-zn6jKAhXFGJQKHRehD-MQ6AEIJDAB#v=onepage&q=casandrus%20river&f=false
Stan, o precizare totusi (o sa ma refer la un singur aspect)…ai spus asa:
„TRU-faș (măreț, grandios, supeb – DEX familia vine din fr. Truffe – nume
dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare
violetă-negriciosă, în formă de cartofi, care trăiesc în pămînt (Tuber).
Ce-ar avea de făcut TRUFIE și TRUFAȘ cu: 1. trufaș, mîndru peste
măsură, orgolios, înfumurat, arogant, îngîmfat, sau 2. măreț, grandios,
superb, cu biata trufă care crește în pămînt?! Totuși lingviștii au
găsit ei o soluție pentru trufie și trufaș din franceză. Dar putem
afirma că, un om mîndru călare poate fi trufaș, sau privește cu trufie
gloata.”
Exista in limba rom^na un omonim pentru cuvantul care desemneaza specia aia de ciuperca, in care acest „trufă” inseamna inganfare, aroganta, vanitate etc., dar si maretie, mandrie, precum si inselatorie, adica o varianta a cuvantului trufie. Pe baza lui, a acestui sens, s-a format cuvantul trufas (cuvantul +sufix), deci are intru totul a face. Bineinteles, fiind omonim, diferenta de sens intre ciuperca si inganfare, definite prin acelasi cuvant, e precum cazul bunaoara dintre broasca din balta si cea de la usa.
Vezi ce spune si Mihai Vinereanu in dictionarul dumnealui referitor la el.
ca să aibe de-a face nu înseamnă doar să semene pe hîrtie ci să suporte înțelesul, etimologia. Cum poate fi o trufă îngîMfată (e cu M nu cu N)? Dacă ești în stare să găsești o astfel de asociere la trufă, te felicit! Indiferent care dintre sinonime sau omonime le iei în considerare, nu se pot atribui unei trufe. Nu știu cum vei demonstra așa ceva?! Cum să te înșele o trufă?
o să mă uit că am și dicționarul lui Mihai Vinereanu, dar indiferent ce spune dl Vinereanu acolo, în cazul de față, trufa nu poate fi trufașă, numai dacă vrem noi s-o facem. Dar atunci etimologic cuvîntul trufă va proveni din trufie, trufaș, nu invers.
asta e ca de exemplu cuvîntul DRUG din engleză și DRUG din română. Dacă au grafie identică pe hîrtie, nu înseamnă că drug din română vine din engleză, unde are cu totul altă semnificație. Ca pronunție în engleză DRUG (drag), reproduce cuvîntul DRAG. În engleză pronunția drag se poate referii la medicament sau la a trage.
În cazul trufei e vorba de însușiri umane, care mă scuzi(!), n-au nici-o legătură cu biata trufă. Etimologia cuvintelor trufie și trufaș se referă la însușiri umane. Dacă tu poți găsi asemănări între aceste însușiri umane și însușiri ale trufei, te felicit!
alt aspect important e faptul că trufie în franceză e HAUTEUR. Adică francezii nu au văzut că trufa poate fi trufașă, dar am văzut noi în truffe din franceză. Trufaș în franceză loftily?! Dacă francezi ar fi găsit vreo asemănare între caracterul trufiei umane și trufă, ar fi fost primii să care să găsească o explicație etimologică, nu noi. Din păcate lucrurile nu stau așa.
„ca să aibe de-a face nu înseamnă doar să semene pe hîrtie ci să suporte înțelesul, etimologia. ”
da exemplu atunci pentru pentru broasca (aia din usa)…sau pentru banc (gluma), sau lama (animalul si chestia care taie).
„Dacă francezi ar fi găsit vreo asemănare între caracterul trufiei umane și trufă”
au italienii „truffa” pentru inselaciune, frauda. Pentru restul limbilor romanice, iti spun acelasi lucru, uita-te in dictionarul lui M. Vinereanu.
Dar la baza despre altceva era vorba: tu ai afirmat ca dexul leaga „trufas” de ciuperca denumita „trufa”, iar eu ti-am atras atentia ca nu e nici vorba de asa ceva, ci dexul se refera la omonimul „trufa” cu sensul de mandrie, aroganta, ingamfare, orgoliu, maretie etc. si il si prezinta separat. Ca nu esti de acord cu dexul, aia e altceva.
„o să mă uit că am și dicționarul lui Mihai Vinereanu, dar indiferent ce spune dl Vinereanu acolo,… ”
atunci de ce sa te mai uiti?…daca „indiferent ce spune”…
ai demonstrat că trufa e trufașă? Pînă atunci nu mai stăm de vorbă pe subiectul ăsta. Am spus că o să mă uit ce spune dl Vinereanu, nu m-am uitat încă. Dar problema rămîne, indiferent de ce spune dl Vinereanu, dacă trufa poate fi trufașă. Afirmi că trufaș nu e tot una cu familia trufiiei. Atunci cu ce familie are legătură, în opinia ta? Dacă cineva e trufaș, adică plin de trufie, sau de mîndrie, e văzut de ceilalți ca îngîmfat, dar problema rămîne în continuare a trufiei, care se referă la mîndrie. Cine e trufaș, adică mîndru, nu poate în același timp să se vadă îngîmfat. Cele două sensuri, nu reprezintă decît sensul de unde privești. În general mîndria, adică trufia, e respinsă de ceilalți, cînd cineva o afișează. Capătă sens peiorativ.
tu obligi pe toată lumea, nu numai pe mine să se justifice la ce spune, dar tu nu o faci cu nimeni. Vi doar cu sentințe categorice, fără să răspunzi niciodată la ce te întreabă altcineva. Am mai spus lucrul acesta.
cînd am vorbit de atacul goților cînd Decius a fost omorît, am spus că a fost un semnal al marii crize în imperiul roman. Asta s-a reflectat și în lupta pentru putere, din care cauză s-au peridant o serie de împărați într-un timp foarte scurt. Ce-ai făcut? Mi-ai dat exemplul că după aceea, romanii au omorît 50.000 de goți, ca să-mi arăți că romanii și-au luat revanșa. A rezolvat asta criza imperiului? Mai mult lupta s-a dat în imperiul roman, pentru că goții au invadat imperiul, nu romanii au invandat Goția. Romanii i-au respins pe goți. Romanii n-au ajuns niciodată în Goția. Făceau doar comerț cu goții la gurile de vărsare ale Nistrului și ale Bugului. Dar mai întreb odată: a rezolvat treaba asta marea criză a imperiului roman?
e la fel cum am dat exemplul cu dacii sud-dunăreni, cînd Dacia lui Decebal era minimalizată, doar la dimensiunea Daciei Felix cucerită de Traian. Am dat exemplul pentru a arăta că romanii mai întîi au ocupat dacii sud-dunăreni, înainte de ai ocupa pe cei nord-dunărenii. Procesul începuse cu cca 145 de ani înainte, ca Traian să treacă Dunărea, după moartea lui Cezar și a lui Burebista. Mai mult Decebal a intervenit cînd dacii sud-dunăreni s-au revoltat. Dacii ăia sud-dunăreni, nu erau tot daci? Mi-ai spus scurt: ce-i cu asta? Adică eu aduceam argumente că Dacia la anul 38 î.C. era mult mai mare decît consideră istoricii care ignoră total acest detaliu. Oare de ce eviți și tu această discuție?! Nu cumva pentru că vrei să-i ignori și tu pe dacii sud-dunăreni?!
ai demonstrat ca animalul lama e taios? Sau ca broasca din usa sare?
„Dar problema rămîne, indiferent de ce spune dl Vinereanu, dacă trufa poate fi trufașă”
Stane, Vinereanu nu pomeneste nika de trufa/ciuperca ta, nici din greseala. Mai apasa frana ca iesi de tot pe aratura.
In rest vechile metehne …n+1 subiecte fara legatura si fragmente disparate din alte topicuri, fara contextul discutiei vizibil. Nu raspunzi acolo, unde e locul si faci dupa aia leapsa pe topicuri.
„Romanii n-au ajuns niciodată în Goția.”
Sigur, Constantin a facut un pod mai mare decat al lui Traian si un ditamai valul pina aproape de Jidova cumva telepatic.
„Dacii ăia sud-dunăreni, nu erau tot daci? Mi-ai spus scurt: ce-i cu
asta? Adică eu aduceam argumente că Dacia la anul 38 î.C. era mult mai
mare decît consideră istoricii care ignoră total acest detaliu. ”
Ce spanac vrei sa discut, cand nu am contrazis vreodata prezenta dacilor sud-dunareni si marimea regatului lui Burebista? Eu il descrisesem chiar ca se intindea de la granitele Macedoniei pina la Vistula si la granita cu germanii.
„Am dat exemplul pentru a arăta că romanii mai întîi au ocupat dacii sud-dunăreni, înainte de ai ocupa pe cei nord-dunărenii.”
Ce chestie tare, descoperisi apa calda…si lumea care credea ca de fapt romanii, incurca-lume de felul lor, au luat-o cumva de la nord la sud. Tu mai citesti ce incerci sa „argumentezi”?
„Mai mult Decebal a intervenit cînd dacii sud-dunăreni s-au revoltat.”
Da domne trimitere la o carte/autor (in) care scrie de revolta aia a dacilor sud-dunareni si ca „Decebal a intervenit sa o sprijine”. Hai, daca ai baza pe ce spui iti ia un rand.
constat că nu știi nici ce înseamnă etimologie, nu numai că nu știi istoria imperiului roman, de care ți-am spus că n-ai habar. Nu o înțelegi deloc. Iar treaba cu podul lui Constantin, peste care a ajuns la goți, m-ai dat pe spate. Acolo era Goția? Sau pentru tine Goția egal Geția?!
„constat că nu știi nici ce înseamnă etimologie,”
hai uimeste-ma. Fa-mi, te rog, etimologiile pentru broasca, lama (exemplele mele) si trufie/trufas (cel in discutie).
„nu numai că nu știi istoria imperiului roman, de care ți-am spus că n-ai habar. Nu o înțelegi deloc.”
bla…bla…bla…
„Sau pentru tine Goția egal Geția?!”
Stane, ce Getia lu’ peste visezi tu in sec. 4 d.Hr.? Baga-mi o harta cu Getia la 300+ AD sa ma uimesc si eu.
Dacia de la nord de Dunare s-a numit Gotia dupa retragerea Aureliana, acolo au ramas foederati. O parte au ramas si in Crimeea. Candva au fost ei si in zona baltica, mai devreme (cel putin dupa Iordanes) au venit din Scanza, dar astea sunt irelevante la data aia.
baga nasul pe asta:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1f/Costantino_nord-limes_png.PNG/800px-Costantino_nord-limes_png.PNG
Asta-i mai clara:
http://www.wikiwand.com/en/German_and_Sarmatian_campaigns_of_Constantine
mergi pina jos si dai click pe harta (dar te poti uita si pe materialul de acolo).
http://images.google.de/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.timemaps.com%2Fstore%2Ftimemaps%2F2012%2F5%2Fad395.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.timemaps.com%2Fhistory%2Fancient-rome-395ad&h=350&w=500&tbnid=9DWrxsV53AxHhM%3A&docid=8wyHLfqGeqz1CM&ei=GpKZVvjpIMGlPvuHkfgC&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=519&page=2&start=40&ndsp=48&ved=0ahUKEwj43vXsjK3KAhXBkg8KHftDBC8QrQMIuQEwMg
Baga cartea aia cu revolta dacilor de la sud de Dunare, n-o mai lalai si nu te mai chinui sa dai impresia ca esti in posesia a nush’ ce surse secrete de care toti ceilalti sunt privati. Arata „docomentul”.
Traian- Troiano- Troian, si transformarea lui a in o tin de caracteristicile regionale ale limbii latine cum o intalnim si in cazurile Potaissa-Patavissa-Patabissa ori costoboci-costabocae, Divo Troiano nu este altceva decat Divinul
Traian – Divus Traianus.
In limba română DRAGA are semnificație similara ca in engleza . Draga este un fel de vapor prevazut cu ceva utilaje submarine si pompe pentru a draga – nivela prin tragere ,agatare sau absorbtie a aluviunilor din albia unui fluviu pentru a permite navigatia ..Deci legatura dintre trag si drag e logica .
cineva cine ți-e drag/-ă te atrage, adică te trage spre el sau spre ea.
poți să mai tragi pe cineva care ți-e drag, în jos cu tine, sau în sus. ”Îl trag după mine că mi-i drag”. Adică ajuți pe cineva care nu se descurcă singur.
trag și drag au fost lămurite de lingviști care se ocupă de indo-europene. S-a reconstituit și lema, prin analiză comparativă a limbilor indo-europene. TRAGh care în latină ajunge TRAHO, dar la noi s-a păstrat TRAGe. TRAGUS- gal.,TRUIT – acorn., TRO/TROGhO – corn., TROYS – mcorn.,TROAD – bret., TROG – mir., TROGhEIO – got., TRAGhETOS – gr. Sînt doar cîteva din limbile indo-europene cu sensul de a TRAGE. Lista e foarte lungă. T – D formează altă familie din care face parte și limba engleză cu DRAG, a trage. Atenție să nu se confunde cu DRUG, care are alt sens în engleză, deși se pronunță la fel. Cu toate astea și în cazul ăsta e valabil sensul de a trage, deoarece și drogurile te pot trage în jos.
Domnule Coja,
Nu mi-e cu bănat deloc, mai ales că m-am obijnuit cu ”castane” și insulte din partea dvs. S-a tăbăcit pielea. Îmi dau tăria să rezist. Păcat că n-ați citit tot comentariul meu, dar v-ați grăbit din nou să dați cu Stan Pățitu de pămînt!
Vorbiți de Est modus in rebus. Am dat un exemplu foarte bun cu trufaș și trufie, care în DEX vine din truffe în franceză, ciupercă tubercul. Ăsta e un bun exemplu de Est modus in rebus.
Noi doi am avut ocazia să discutăm un alt Est modus in rebus, în legătură cu anagramarea lui HAVILA în VLAHIA, din cartea Dacia edenică a lui Mihai Scorobete. Unde dai și unde crapă. HAVILA a fost singura zonă minieră metaliferă din Peninsula Arabică, menționată în biblie, care avea aur și diamante.
V-am spus de mult timp că nu sînt lingvist, după ce dvs mi-ați spus, că nu v-ați fi putut da seama că n-aș fi lingvist, dacă nu v-aș fi spus eu că nu sînt. Se pare că v-ați schimbat părerea.
V-am spus că cuvîntul APA a fost identificat în limba luviană de lingviști, nu de Stan Pățitu, și e recunoscut la ora actuală cu etimologia APĂ, și mai mult cu sensul de apă curgătoare. Luvienii existau cel puțin din 2200 î.C. Cînd au apărut latinii cu AQVA sau ACUA în istorie? Cuvîntul APA ne-a fost transmis direct, pentru că sîntem urmașii acelei civilizații pelasge din care au făcut parte și luvienii, ai cărei descendenți direcți au fost tracii, inclusiv dacii. Cuvîntul LUVIA are de-a face și el cu APA. La tracii frigieni a existat orașul APAMEEA înainte de ocupația romană. După ocupația romană au mai apărut două orașe Apameea pe harta imperiului roman, dar în nici-un caz nu s-au numit AQVAMEEA sau ACUAMEEA. Orașe ocupate tot de frigieni, deși erau situate în afara Frigiei romane. Unul din ele a devenit un oraș înfloritor în perioada de ocupație romană în Siria.
Se pare că teoria cu palatizarea labială, prin care AQVA se transorfmă în APA, QV – P, este un mit lingvistic. E valabil și pentru LAPTE, FAPT, OPT, etc. Am discutat asta cu dvs după ce ați publicat și v-am citit cartea Unu în limba română.
E valabil și pentru cuvîntul ALB. Cuvîntul ALB a fost și el identificat la luvieni, cu sensul de culoare ALB, și mai mult cu sensul de curat. Romanii l-au preluat de la traci, casa ALBA LONGA a lui Eneas, după care a murit, deoarece celelalte limbi romanice nu l-au preluat, inclusiv italiana la romani acasă. BIANCA, BLANCA, BLANCH, BRANCO, etc. În schimb cuvîntul ALB există în limba română, deoarece noi sîntem singurii care l-am consevat direct de la sursă din limba luviană, prin traci. Alba Iulia tot de ALB se leagă, nu numai cea albă, dar și cu sensul de Iulia cea curată. Iulia e tot de origine tracă, nu romană. Rufele se albesc la rîu, adică se curăță, ca să nu mai vorbesc și de ALBIA rîului. La romani a ajuns odată cu triburi de traci, care au ajuns în peninsula Italică. Iulia a fost muntele de unde se varsă rîul Sava, din Alpii Iulieni în Slovenia, așa cum sînt cunoscuți în zilele noastre. Rîul Sava la romani a fost Savus, dar la traci a fost SABAZIUS. SABA a devenit SAVUS prin vetacizare, nu invers cum se spune că V a trecut în B prin betacizare. În mitologia tracă orice rege, erou legendar, se năștea dintr-o mamă munte și un tată rîu. Asta înseamnă identitate toponimică. Amprente lingvistice, toponimice, cultural istorice. Așa cum este TIBER la romani, probabil TIBRUS îaninte.
APOLO a fost un zeu trac nu grec. Asta e demonstrată acum, așa cum și ALEXANDRU e tot de origine tracă, tot de la luvieni. Inscripție în piatră datată la cca 1350, tratat de pace dintre hitiți și luvieni, unde apar numele lui Apolo și
Alexandru la luvieni, în forma hitiă APALIUNAS și ALAKSANDUS. Apolo în limba luviană era APALUS. Demonstrația a făcut-o un lingvist irlandez născut în America, profesor de lingvistică, imediat după ce a fost decoperită INSCRIPȚIA, nu de lingviști români și nici evrei. Vă spune ceva lema APA? Dar lema LUV din LUVIA?
Tare mi-ar place să cunosc părerea dvs, părere pentru că lucrurile astea au fost deja lămurite. Adică: sînteți de acord sau nu sînteți de acord, și rămîneți tot la palatizarea labială a lui QV în P?
Ați descifrat vreodată o inscripție în altă limbă decît limba latină, sau ați citit vreodată biblia lui Mavrocordat din 1723, ca să gustați sonoritatea limbii române? Rumlean apare și în biblia lui Șerban de la 1688. Ce părere aveți de cuvîntul RUMLEAN? Dar de ȚARA RUMÎNEASCĂ, fără  din A, deoarece în chirilică nu prea exista așa ceva. Sînt totuși unii care acuză că slavii ne-ar fi băgat pe gît așa ceva, adică Î din I, deși nu exista  din A.
Ăsta e ultimul mesaj cu referiri la lingvistică din partea lui Stan Pățitu. O să mai trimit un ultim mesaj cu referire la istorie, așa cum am promis, zilele astea, înainte de despărțirea definitivă. După aceea puteți uita cu desăvîrșire de existența lui Stan Pățitu. N-o să vă mai stau în gît. Nu degeaba mi-am ales pseudonimul Stan Pățitu, după ce mi-ați violat adresa de e-mail, pentru
că am apărut din nou după ce-am pățit-o. Iar acum de curînd mi-ați dezvăluit și identitatea pe ecranul de sticlă, lucru ilegal de altfel. E ilegal să dezvălui
adresa de e-mail și numele pe internet. Oare de ce-ați făcut treaba asta?!
Eu am auzit ca Apolo era preluat de la evrei ,zeul Baal – Ab Baal .. unul din multele nume ale lui Satan . Eu zic ca toata religia si mitologia greaca si romana a fost preluata de la evrei ,iar grecii si romanii erau triburi evreiesti -in antichitate grecii se numeau danaos -tribul lui Dan ..ps ..daca vrei sa iei o pauza ,poti sa iei ,iti face bine ,te odihneste dar nu lua chiar asa de tragic interventia domnului profesor ..si-a spus si el parerea ..in cea ce priveste revelarea identitatii ar fi trebuit sa o faca cu acordul dumneavoastra ..
mă bucur că ai deschis discuția! Asta e o altă manipulare a istoriei la scară mare. O altă dogmă academică falsă.
Apolo nu a fost preluat din ebraică și e un zeu trac nu grecesc. Grecii l-au preluat de la traci, ca și pe Dionisus, Orfeus sau Bacus, ca să nu mai vorbesc de sora lui Artemis. Am vorbit deja de tratatul de pace descoperit, dintre hitiți și luvieni, datat cca 1350 î.C., în care apare numele în limba hitită Apaliunas. În luviană era APALUS. Mai apare și în forma APLU la etrusci. Dacă P virează în B, nu înseamnă că Bal vine din Pal. Numai dacă istoric poate fi susținut. Adevăratul Apolo al tracilor era zeul virilității și făcea parte din mitul fertilității, al procreației. Mircea Eliade se apropiase foarte mult de adevăr, dar din păcate nu a mai avut timp să pună pe hîrtie pentru tipar.
evreii au invadat cananiții. Cartea Judecători. Au fost neamuri diferite, nu așa cum se manevrează, c-ar fi același neam cu aceeași limbă. Avram pe patul de moarte spune că a trăit printre străini, adică printre cananiți, și moare printre străini. Și-a cumpărat loc de mormînt de la cananiți. Manipularea cu aramaica e tot una cu ebraica, e una dintre cele mai mari minciuni în istoria omenirii. Protocananită din care derivă și ebraica, pentru a șterge din istorie lumea feniciană. Fenicienii au fost pelasgi, primii navigatori și au colonizat Fenicia. Mai tărziu s-au chemat aramiți, adică din țara Aramului. Fenicienii sînt ocupați de asirieni în jur de 1000 î.C. O mare parte din ei fug în nordul Egiptului și Libia unde întemeiază Cartagina, numindu-se puni. Ăia au fost strămoșii punilor. Cu totul alt neam decît evreii. Asta e cea mai bună demonstrație. Alte neamuri de-ale lor au fost și siriacii, palmirenii și nabateenii. Cei rămași pe loc au fost asimilați în timp de semiți, dar ăsta a fost un proces de lungă durată, de mii de ani. Cu toate astea și-n zilele noastre există diferență între aramaica contemporană și ebraică. Ăștia au fost tot fenicieni, cananiți, care au rămas pe loc sub conducerea altor popoare. În Egipt trăiau cananiți, care au fost duși sclavi de egipteni. Acolo au o altă încăierare cu evreii, sclavi și ei în Egipt, care le ard templele pe insula Elefantine.
eu am învățat foarte multă istorie din VT. Creștinii nu citesc VT, iar evreii adevărați nu citesc NT. Am cîteva biblii cu semne pe masă tot timpul, la care apelez de fiecare dată cînd vreau să lămuresc momente istorice. M-a ajutat foarte mult, pentru că VT e o carte de istorie. E istoria evreilor, dar în conjunctură istorică cu popoarele întîlnite de ei de-a lungul vremii.
tot în acel tratat hitit-luvian apare și numele Alexandru în forma ALAKSANDUS. Profesorul CG Moore, irlandez născut în America, a făcut demonstrația imediat după descoperire că numele Alexandru nu e grecesc. Grecii l-au preluat mai tîrziu. Grecilor nu le place asta deloc, deoarece ei susțin că Alexandru Macedon a fost grec și că Macedonia a fost a lor. Pe Paris îl mai chema și ALACSANDRUS. Fiul lui Priam, regele Troiei. Alexandru Macedon a fost trac după tată și grec după mamă.
tratatul ne spune că Alaksandus era regele luvienilor și Apolo zeul suprem venerat de ei.
am mai vorbit și de faptul că fenicienii, cananiții, strămoșii arameilor nu au fost evrei. VT demonstrează asta cu vîrf și-ndesat, pe lîngă descoperirile arheologice. Fiecare cultură e distinctă. Dacă există asemănări mitologice între Apolo și Bal, ele se datorează faptului că și fenicienii au fost tot descendenți ai pelasgilor. Nu se poate spune că Bal a fost preluat de fenicieni, cananiți, de la evrei, deoarece în Judecători, se spune că Dumnezeu le-a spus evreilor să distrugă templele cananiților, iar evreii n-au ascultat. Religiile erau deci distincte. Așa că, dacă evreii erau totuna cu cananiții, de ce să-și distrugă propriile temple. E ilogic, pe lîngă faptul că teoria cu evreii erau tot una cu cananiții nu e adevărată. Biblia lămurește lucrurile, chiar și fără dovezi arheologice. Îi apreciez pe cercetătorii care țin cont de VT, deoarece studiul VT în paralel cu descoperirile arheologice pot pune multe lucruri la punct.
am o colecție de biblii vechi în română și engleză. Le studiez tot timpul prin comparație, pentru a evita erorile care se datorează traducerilor sau omisiunilor, ori fragmentelor care au suferit modificări. De la biblia lui Șerban din 1688 și biblia regelui Geims pînă-n zilele noastre. Una dintre edițiile lui Ching Geims are și vreo 12 hărți. Una cu triburile evreilor, iar celelalte sînt hărți istorice unde apar și alte popoare, inclusiv tracii. Ajută și la lingvistică, nu numai la istorie. Îmi pare rău că nu am studiat ebraica cu seriozitate, ca să pot compara direct cu sursa. Oricum lucrurile esențiale au fost transmise prin traduceri.
am vorbit și de dicționarul metafizic al numelor biblice din VT, la fel de important, care m-ajută să lămuresc semantica numelor. În antichitate numele însemnau ceva. Cred că știi foarte bine la ce mă refer. Deci au o semnificație etimologică și în paralel au și una matafizică. Andronimele, toponimele, hidronimele, etc., nu erau întîmplătoare.
primii care au navigat prin Mediterana au fost pelasgii, oamenii mării, cum i-au etichetat egiptenii, pentru că erau primii care au venit pe mare, lucru inedit în istoria egiptenilor pînă la ora aceea. Momentul e paralel cu marea erupție vulcanică din insula Tera în jurul anului 1630 î.C. Fenicienii, care au fost pelasgi, coloniști în Orientul Mijlociu, au fost distruși de asirieni. Unde erau grecii la vremea aia, cca 1000 î.C.? Ei apar prima dată în zonă undeva între 800 și 700 î.C., de unde s-a născut și legenda cu alfabetul pe care l-au preluat de la fenicieni. Grecii veniseră deja în contact cu pelasgii minoani, în jurul celei de-a doua erupții vulcanice din insula Tera, cca 1350 î.C. Scrierea grecească liniară B e inspirată din scrierea liniară A, care a fost a minoanilor pelasgi. Majoritatea minoanilor părăsesc insula Creta, din cauza catastrofei, cu Teucrus în frunte și se stabilesc în zona Troadului din vestul Anatoliei, unde reconstruiesc și lărgesc Troia. Alții în Luvia, sud-vestul Anatoliei, mai tîrziu numită Licia. Herodot a avut dreptate cînd a spus că luvienii veneau din Creta. De fapt erau unul și același popor, doar că la erupția vulcanică, s-au mutat în număr mai mare din Creta și insulele din Marea Egee. Marea Egee în antichitate s-a numit de fapt Marea Traciei și Marea Ioniei, care era mărginită de vestul Anatoliei, unde trăiau tracii în confederația ligii ioniene. După războiul Troiei cca. 1170 î.C., grecii preiau controlul asupra tracilor ionieni din vestul Anatoliei. Marile migrații de la sfîrșitul epocii bronzului s-au datorat catastrofelor geologice, cutremure și vulcani între Europa și Asia Mică, din sudul Caucazului pînă-n Marea Egeea. Este o perioadă de cca 200 de ani de frămîntări istorice majore în partea de est a Mediteranei în general și zonele limitrofe, cu ecou mare în adîncime în interiorul uscatului, nu numai pe zona de coastă unde existau deja colonii ale pelasgilor.
în general după cucerirea Troiei, grecii au plecat pe urmele coloniștilor traci în estul Mediteranei, cultura lor suprapunîndu-se peste cultura coloniștilor traci. Iar și mai tîrziu se suprapune cea romană. Cam asta e ordinea istorică a straturilor culturii europene, nu așa cum dogma încearcă să scurteze istoria la civilizația grecească.
orașul antic Biblos exista înainte ca primii greci să ajungă în Fenicia, dar lumea academică insistă să adjudece cuvîntul biblos grecilor. Fals total. La biblos se găsea una din cele mai vechi biblioteci ale lumii antice, care a aparținut fenicienilor, cu mult înainte de apariția grecilor în zonă. Invazia asiriană a distrus-o. Cu toate astea au supraviețuit o cantitate considerabilă de inscripții, mai ales pe sarcofagele lor, deoarece aveau obiceiul să scrie pe sarcofagii. Alfabetul fenician, adică al pelasgilor, a fost baza alfabetului grecesc, dar nu cînd au ajuns grecii în fenicia, ci mai devreme așa cum am spus mai sus. Povestea cu Cadmus și grecii au luat alfabetul din Fenicia, e doar un mit academic.
nea Nicule
nu ți-am dat vot pentru că spui că Baal a fost preluat de la evrei. Baal a fost zeul cananiților pe care evreii l-au spurcat ca și pe Ashtoreh sau Astarte cum i se mai spunea. Cananiții nu au fost evrei, așa cum ni se insuflă nouă astăzi, iar evreii antici știau mai bine ce vorbesc despre popoarele cunoscute de ei în istoria lor, decît se manipulează astăzi de evreii contemporani. Asta vor ca să susțină că evreii sînt cel mai vechi popor pe pămînt. Fals total! Grecii și romanii au preluat de la traci. Și cananiții au fost traci coloniști în Orientul Mijlociu. Nu aveau treabă cu semiții deloc. Citește te rog cu atenție Judecători! Și vezi unde și-a condus Avram oamenii cînd au fost eliberați din sclavia de la babilon, și de unde se trăgeau evreii. Scrie în biblie. UR se chema la granița dintre Irac și Cuveit. Basra astăzi. Dumnezeu i-a condus în țara Cananului, care nu a fost țara lor.
pentru partea a doua pot spune că că nu le iau în tragic, ci le iau așa cum sînt. La ultimul punct ai perfectă dreptate. Dar nici aici nu prea ai, daltpdv, pentru că e ilegal să dezvălui identitatea cuiva. Era clar că dacă folosesc un pseudonim nu vreau să fac cunoscut numele meu, deci nici n-aș fi fost de acord cu dezvăluirea numelui meu. Nu vreau să numesc o astfel de acțiune, pentru că mi se face mie jenă, de jena dlui Coja. Dacă eu consideram că pot semna cu numele, o făceam de unul singur și nu era nevoie să-i cer dlui Coja s-o facă și nici de acțiunea lui de divulgare. E mai mult decît logic. Divulgarea asta a mea are implicații mult mai serioase, decît îți poți imagina matale. Și mai am o întrebare: ai mai văzut așa ceva aici pe site-ul dlui Coja? A mai divulgat pe cineva în afară de mine? Astea-s întrebări cheie.
„STRÎNG, gerunziu monosilabic, ca și STÎND, BÎND sau cuvîntul GÎND…”
???
ce înseamnă ??? Cuvintele se clasifică după numărul de silabe în: monosilabice, bisilabice, trisilabice, etc.
dacă te referi la exprimare, ai dreptate e confuză. Nu am formulat corect, dar mă refeream doar la cuvinte monosilabice, indiferent de forma în care apar. Nu strîng e gerunziu, ci celelalte două stînd și bînd. Trebuia să pun punct și virgulă după strîng, paranteze, sau să formulez altfel. Strîng, monosilabic, gerunziu ca în stînd și bînd, sau cuvîntul gînd.
Am dat doar căteva exemple de cuvinte monosilabice în formă de gerunziu, stînd și bînd și un cuvînt monosilabic, gînd, așa cum mai avem rînd sau cînt. STRÎNG care era din familia discutată e un cuvînt monosilabic. Atîta tot. Dacă tu poți să-l desparți, te felicit! Mai mult e un cuvînt greu pentru alte limbi, deoarece conține 5 consoane și o singură intervocală. Pronunțarea se face într-o singură silabă. Fenomenul e specific limbii române, dar străin limbii latine, și nu numai dar în general pentru alte limbi. Orice limbă are fonetismul ei care-i creează o sonoritate particulară și inconfundabilă.
Ti-am vazut postul, dar pe urma s-a dezactivat/sters….nu stiu ce s-a intamplat. Nu eram sigur de idee, dupa semnele de punctuatie. Era cam interpretabil, ca si cum ai fi dat acel „strand” drept gerunziu, ca si „stand sau „gand”. Ceva de genul ” strang (explicatia dintre virgule), precum cele 2 exemple care urmau. Cum am presupus ca poate fi vorba si de celalata varianta, nu am afirmat nimic, am vrut doar sa intreb.
așa e. Textul era ambiguu. A apărut comentariul meu dar sub al tău, deși are vechime mai mare, decît răspunsul ăsta al tău. Mai obijnuiesc să le corectez după ce le dau drumul, deși în ultimul timp le dau drumul fără să le mai corectez, ceea ce nu e bine, dar timpul mă presează.