- No issue detected
Domnule Coja,
Nu vreau să mă
leg de presupunerile dvs, deoarece e foarte clar că sînt presupuneri personale,
legate de limba ebraică. Fiecare are dreptul la presupunerile lui personale, la
păreri personale în sfera părelnicului. Am totuși de comentat cîteva afirmații
pe care le faceți în necunoștință de cauză. Una dpdv istoric, iar alta dpdv
lingvistic.
Între istorie și
limbă există o legătură indestructibilă, care nu ne dă dreptul să separăm
istoria de limbă. Dapdv există o mare dihotomie în studierea limbilor. Istoria
unui popor e determinată de modul de viață, de exeistența acelui popor. Nu e
tot una să fie un popor sedentar, sau un popor pribeag, care se plimbă pe
meleaguri străine printre alte popoare. Un popor sedentar, cum sînt românii, de
mii de ani, trăiesc un mod de viață diferit, față de un popor pribeag. Limba la
sedentari e unitară. În general poporul pribeag împrumută mai mult din
tradițiile, limba, și multe alte aspecte ale vieții duse de poporul sedentar,
unde s-a așezat poporul pribeag. Deci istoria poporului pribeag, cît și limba,
depind în foarte mare măsură de istoria și limba poporului sedentar gazdă.
Fenomenul în general în biologie se numește simbioză. E valabil și la plante și
animale, nu numai la om.
Fără supărare,
v-am mai spus că nu cunoașteți istorie în general, cît nici în particular care
este istoria adevărată a evreilor. Istoria lor e una foarte complicată,
deoarece încă din antichitate, vitregia soartei lor i-a separat de nenumărate
ori în grupe care au evoluat diferit, trăind la diferite popoare, atît în
perioada antică timpurie, cît mai ales după anul 70 d.C., cînd romanii au
desființat provincia Iudeea și-au rămas fără țară. În antichitatea timpurie au
fost sclavi din poartă-n poartă, la Babilon, la egipteni, la asirieni, la perși,
la romani, de exemplu, iar după anul 70 d.C. pribegi spulberați în toate
direcțiile. Mai mult au existat și conflicte interne între evrei, atît
religioase, cît și politice, care și ele s-au manifestat atît istoric cît și
lingvistic. Una din separațiile religioase importante a apărut după apariția
creștinismului, cînd o parte din evrei au renunțat la iudaism, îmbrățișînd
creștinismul. Politic separarea s-a făcut pe principiul tipului de proprietate,
proprietate privată, capitalsm, versus proprietate colectivă, comunism. Iudei
versus izdraeliți, încă din antichitate. Istoria evreilor e mult mai complicată
decît vrem noi s-o simplificăm, vorbind generic de evrei și de limba ebraică.
Care evrei și care limbă ebraică?
Dpdv lingvistic
sînt stupefiat de-a dreptul cînd afirmați că limba idiș era într-o poziție mult
mai naturală pentru a deveni limba națională și de stat, după părerea multora.
Cine sînt acei mulți care susțin așa ceva? Cum să fie idiș în această poziție,
cînd se știe foarte bine cine vorbește această limbă, un fel de esperanto
evreo-germano-slavă, care reflectă istoria unei singure grupări de evrei, cea a
evreilor considerați falși, de către evreii adevărați, ca să nu mai vorbesc că
mai conține și cuvinte asiatice. Cum puteți propune o astfel de limbă ca limbă
națională și de stat pentru evrei? Ce criterii ați folosit? Pe ce v-ați bazat
cînd faceți o astfel de afirmație? Dacă ați fi cunoscut istoria adevărată a
așchenazilor, cei care vorbesc idiș, evreo-esperanto, creolă, pigin,
păsărească, sau cum vreți să-i spuneți dvs., nu cred că ați mai fi făcut o
astfel de afirmație. Pe scurt așchenazii sînt descendenții unei populații mixte
dintre izdraeliți, nu iudei, cu asiatici pe teritoriul Ucrainei de astăzi,
numit pe vremea aceea imperiul cazar. Izdraeliții ăștia care îmbrățișaseră
creștinismul ortodox, mai exact clasa superioară, au luat decizia să renunțe la
endogamie și să se amestece cu asiaticii din motive politice, și totodată să se
convertească înapoi la iudaism, convingîndu-i și pe asiaticii cu care s-au
amestecat să se convertească și ei la iudaism de la politeism. Clasa inferioară
de izdraeliți, prostimea, a refuzat și a practicat în continuare endogamia,
urmînd sfaturile strămoșești, refuzînd și întoarcerea la iudaism. Asta se
petrecea în jurul anului 800 d.C. A urmat un genocid fraticid, care a forțat
majoritatea clasei inferioare de izdraeliți să părăsească așa zisa Cazarie,
dacă nu se amestecă cu asiatici și nici nu se convertește înapoi la iudaism.
Acești izdraeliți din clasa inferioară, adepți ai endogamiei strămoșești și ai
creștinismului ortodox, au părăsit Cazaria îndreptîndu-se spre Rusia, unde în
cca 200 de ani i-au convertit pe ruși la creștinism, iar în jurul anului 1000
d.C. au coborît la vale cu rușii și vichingii varangieni, desființînd Cazaria,
și plătind înapoi fraților lor genocidul fraticid din anul 800 d.C. De data
asta izdraeliții așchenazi, evrei falși, amestecați cu asiatici, au fost
forțați să se convertească la creștinism cu sabia la cap, ori să părăsească
Cazaria. Majoritatea au ales exilul, care s-a produs în direcția Polonia și
Germania, unde limba ebraică stîlcită cu infuzie de limbi asiatice, a căpătat
și infuzii slave și germanice, prin care se caracterizează limba idiș, care e
foarte departe de limba ebraică.
Cum puteți
susține, ca o astfel de limbă evreo-esperanto să devină limba națională și de
stat în Izdrael, atîta timp cît e foarte departe de limba ebraică?
Cu toate că
istoria vitegră a evreilor i-a separat de multe ori în istorie în multe grupuri
și grupulețe, împrăștiați în lumea largă, mai există totuși și grupuri de evrei
care au conservat atît spița genetică, practicînd în continuare endogamia, cît
și limba ebraică în măsură mai mare decît celelalte grupuri de evrei, care s-au
abătut de la legile strămoșești, amestecîndu-se atît genetic, cît și lingvistic
cu alte neamuri. Există și alte amestecuri lingvistice specifice zonelor unde
au trăit anumite grupuri de evrei, cum ar fi sefardi, ladino, hasidic, mițraim,
dar nu trebuie să uităm că totuși există în continuare și grupuri de evrei care
s-au muncit din răsputeri, prin religie și școli speciale, să conserve limba
ebraică antică. Binențeles că acum e foarte greu să impui o limbă moartă, unui
conglomerat de amalgamuri dintre ebraică și alte limbi, evreii fiind împrăștiați
peste tot în lume.
Tot adevărat este
că majoritatea evreilor ajunși în Izdrael sînt de fapt așchenazi, adică evrei
falși, considerați de evreii adevărați, care desigur fiind majoritari, au
insistat ca idișul evreo-esperanto vorbit de ei să fie limba națională și de
stat în Izdrael, mai ales că ei sînt și cei mai aprigi susținători ai
zionismului, dar nu trebuie să uităm că limba idiș e foarte departe de limba
ebraică în zilele noastre, și nu este în nici-un caz limba care s-ar impune în
Izdrael, deoarece nu caracterizează deloc identitatea națională a evreilor și
nici limba ebraică. Era normal ca limba idiș să fie pe cale de dispariție, din
toate punctele de vedere, chiar dacă vorbitorii majoritari care au migrat în
Izdrael o vorbesc, deoarece idiș nu e ebraică. Mai mult idiș e cel mai departe
de limba ebraică, decît oricare alt dialect ebraic în zilele noastre. De fapt
idiș nu poate fi numit nici măcar dialect evreiesc. Cantitatea nu înseamnă și
calitate. Tot atît de normal era ca evreii adevărați să impună limba ebraică ca
limbă națională și de stat, chiar dacă ei sînt în minoritate în Izdrael, dacă
vroiau să restaureze statul Izdrael, adică identitatea națională, nu să accepte
ca evreii falși să-și impună și limba, nu numai tradițiile, care și ele sînt
foarte departe de tradiția ebraică moștenită din moși-strămoși. Păi ce facem?
Propunem un nou stat numit Cazaria în locul statului Izdrael?
Acum dacă
analizăm serios structura și compoziția populației din Izdrael, adică dpdv
demografic, cei care se declară evrei, fie ei adevărați, fie falși, așchenazii,
sînt minoritari, față de alte etnii care conviețuiesc împreună cu cei care se
declară evrei. Și atenție dintre cei care se declară evrei, majoritatea sînt
evrei falși! Statistic din cca 6 milioane de locuitori, numai 1,2 milioane se
declară evrei, adică numai o cincime, 1/5 din populația din Izdrael. 4/5 din
populația Izdraelului e un amalgam de arabi, africani, berberi, europeni,
inclusiv români la muncă, etc.
Din așchenazii
ajunși în Izdrael sînt foarte mulți, care au ajuns acolo și din România,
deoarece cîndva în istorie, mai ales în secolele XVIII și XIX, fugind de
persecuțiile la care au fost supuși în Polonia, Germania cît și în Rusia, și
considerînd românii toleranți, au ajuns să trăiască multe generații pe pămînt
românesc, înainte să ajungă în Izdrael după 1948. Binențeles că au purtat după
ei limba idiș, dar și multe tradiții românești, după sute de ani de conviețuire
cu românii la ei acasă.
Dacă Mircea
Crișan a avut succes cu bancuri în idiș, este pentru că a fost invitat de
așchenazi din România, care vorbesc idiș. Toată lumea știe că bancurile sînt
foarte greu de tradus dintr-o limbă într-alta. Dacă era invitat de evrei
adevărați, cu siguranță că bancurile lui în idiș nu aveau succes deloc, mai
ales că evreii adevărați nu dau doi bani pe evreii falși și nici pe limba lor
la fel de falsă. Pentru actorie e foarte important publicul căruia te adresezi.
Cu siguranță că evreii adevărați, dacă-l invitau pe Mircea Crișan, s-ar fi
așteptat la bancuri în ebraică, ivrit, chiar dacă nu au farmecul celor în idiș,
evreo-esperanto. Așchenazii și-au șlefuit arta dramatică și comedia trăind cu
românii, de la care au învățat umorul, să facem haz de necaz, specific nouă,
adică sarea și piperul comediei, nu numai arta de a face cîrnați și sarmale cu
mămăliguță, sau de a pune murături la butoi în saramură. Ca să nu mai vorbesc
de împrumuturile muzicale, sau minciunile muzicale cu care se mîndresc ca fiind
creațiile lor, cum ar fi Ciocîrlia sau reușind să impună cîntecul popular:
Cucuruz cu frunza-n sus, ca imn național. Aici evreii adevărați, indiferent că
sînt iudei sau izdraeliți, au pierdut partida.
Dacă evreii
adevărați vor să creeze într-adevăr un stat Izdrael cu limba ebraică ca limbă
națională și de stat, trebuie să acționeze mult mai serios în politica
demografică, și să mute mai mulți evrei adevărați în Izdrael, pentru a-și
impune identitatea națională, deoarece sînt în minoritate, dacă vor să se
vorbească ebraica în Izdrael și imnul național să nu fie, Cucuruz cu frunza-n
sus. Problema e că nu prea se găsesc evrei adevărați în lumea largă, doritori
să se repatrieze din cauza activității teroriste la adresa lor. Mai mult,
cunosc evrei adevărați, unii plecați chiar din România, pentru că am avut și
din ăștia, care după cîțiva ani de stres cu bombe în public, și-au făcut
bagajele și-au plecat în alte țări. Populația evreiască în Izdrael e în
scădere, dar numărul emigranților de alte naționalități e în creștere, în
compoziția populației din Izdrael, deoarece din cauza crizei globale, tot mai
mulți emigranți la muncă ajung în Izdrael, chiar și așa cu bombe pe stradă, în
timp ce evrei, fie falși sau adevărați părăsesc Izdraelul. Ce nu face omul
pentr-o bucată de pîine?
Aș mai avea o singură întrebare pentru dvs! Ce anume considerați ca
evrei ”pămînteni”? Evrei adevărați sau evrei așchenazi, adică falși, pentru că
am avut și avem în continuare din fiecare? Ca să nu mai vorbesc de distincții
religioase sau politice între diferitele grupări de evrei, existente la ora actuală,
iudaici, creștini catolici, ortodocși, protestanți, ori capitaliști sau
comuniști. Altfel, jos pălăria pentru stilul scriitoricesc de care dați dovadă,
și de care eu nu sînt capabil. Fiecare cu calitățile și înclinațiile lui.
.
Nota redacției – Idișul, așa corcit cum este, a fost limba maternă a milioane de evrei. Există o bogată literatură în idiș, încă neegalată de literatura în ivrit. Părerile mele despre idiș le-am cules de la autori evrei moderni, care regretă abandonarea idișului. Priceperea mea în materie de istorie a evreilor este de ordin general, ce știe toată lumea. Din expunerea dlui Stan Pățitu mare lucru n-am înțeles. Am mai pățit-o și cu alți experți în istoria evreilor. Ceea ce este de înțeles din istoria evreilor este originea nomadismului lor, cum de au ales această soluție existențială, din care decurg o sumedenie de consecințe, îndeosebi de ordin moral. (Vezi Yuri Slezkine despre Secolul Evreiesc, al succesului evreiesc.) Asemănările dintre evrei și țigani, pe care Yuri Slezkine nu le evită, te pun pe gânduri. Deci, mă întreb și nu am răspuns, de ce evreii au ales să fie nomazi, să nu fie populație majoritară acolo unde viețuiesc. Chiar și în Israel, după spusele dlui Stan Pățitu……
Din fericire, în România a existat și categoria de evrei pământeni, evrei care, ajungând în România, au decis să nu mai rătăcească din țară în țară și au ales ca România să fie cămin pentru copiii și urmașii lor. Au avut și un partid politic cu care au intrat în Parlamentul României. Au stârnit ura și sabotajul evreilor sioniști și comuniști.
Găsiți pe Google și alte date. Mă laud că sunt singurul în zilele noastre care nu lasă să piară amintirea evreilor pâmânteni. Au fost cei mai „normali” dintre evrei, cei mai apropiați de definiția standard a omului.
ion coja
idiș a fost limba maternă a evreo-asiaticilor, nu a evreilor sadea. Ebraica a fost limba maternă a evreilor adevărați. Idiș e un fel de esperanto.
evreii n-au fost nomazi. Evreii au fost sclavi strămutați de imperii în antichitate. Cînd li se dădea drumul se întorceau în Canan, care nu era țara lor, dar după spusele lor le-a dat-o Dumnezeu. Originar ei sînt din Ur, astăzi zona Basra din Irac, la graniță cu Cuveitul.
În biblie Avram care a fost eliberat din Babilon și s-a îndreptat spre Canan, spune pe patul de moarte că moare ca un străin printre străini, într-o țară străină. O parte din evrei au rămas la Babilon. Sclavia antică nu e ce-am învățat noi în școli. Erau obligați să muncească pentru stăpîni și să dea 20-25% din ceea ce produceau. Restul era al lor. Unii se îmbogățeau și se apucau de afaceri după încheierea contractului. De obicei trebuiau să muncească 7 ani pentru stăpîn.
după eliberarea din sclavie unii plecau în căutare de noi pămînturi, dar erau și alții care rămîneau pe loc. În Egipt se petrecea la fel. E valabil și pentru romani. De exemplu cea mai mare brutărie din Roma a aparținut unui sclav, care după ce și-a încheiat contractul cu stăpînul, care era tot brutar, și-a înființat brutăria lui din banii adunați în timpul sclaviei.
Iosif fiul lui Iacob e vîndut sclav de izmaeliți, iemeniți, în Egipt, unde după ce termină cu munca ajunge al doilea om în stat, cu banii adunați din preziceri.
Iacob merge și lucrează la unchiul său în Babilon, care n-a vrut să se întoarcă în Canan. Unchiul lui mai șmecher îl păcălește să lucreze mai mult, 7 ani pentru el, 7 ani pentru Lea și 7 ani pentru Rehela. Unchiul lui practic a vrut să nu-l lase să plece deoarece era foarte priceput în zootehnie. Totuși a plecat cu o avere considerabilă. Cînd a plecat avea copii și nepoți deja. Iacob a fost botezat de Dumnezeu, Izdrael, cel care s-a bătut cu Dumnezeu, adică să-l înfrunte pe Dumnezeu.
iastoria e puțin mai complicată decît ne-au simplificat-o istoricii de-a lungul timpului.
țiganii au migrat din alte considerente. Jaful asiaticilor care eu invadat nord-vestul Indiei, unde trăiau țiganii. Inițial clasa superioară a migrat ca să scape de sclavia asiaticilor. În general buni în metalurgie și materiale textle, cașmir și mătase, îndeletniciri pe care le-au păstrat pînă-n prezent. Migrația lor s-a desfășurat pe drumul mătăsii spre Egipt. Ulterior s-au îndreptat spre Anatolia, iar din Anatolia au intrat în Balcani, după ce turcii ocupaseră Anatolia.
diferența dintre evrei și țigani e una singură: evreii s-au îmbogățit, în timp ce țiganii au sărăcit. Ce au în comun e pribegia, dar ea a fost determinată de factori diferiți. Una e să fi dus forțat în sclavie și alta e să fugi de cotropitori. În plus e vorba de epoci diferite și de structuri sociale diferite. Mai există și astăzi descendenți ai strămoșilor țiganilor din Punjab, regiunea lor de origine. Și acolo tot așa de greu o duc, fiind marginalizați de guvernul Indian. Diferența e că cei din Punjab sînt foarte muncitori, față de cei din Europa, mai ales că nu se ocupă de furat și nici de cerșit, chiar dacă o duc mai greu.