Prof. dr. NICOLAE EDROIU

 „Unii lideri maghiari mai au o gândire tribală”

Prof. dr. NICOLAE EDROIU - "Unii lideri maghiari au o gândire tribală, parcă ar vrea să se întoarcă în Evul Mediu"

 
Preşedintele Biroului Zonal de Heraldică din Cluj-Napoca, al Academiei Române

La ordinul ministrului de Interne Radu Stroe, prefectul de Harghita, Jean-Adrian Andrei, a dispus recent respectarea legii şi îndepărtarea steagului aşa-zisului Ţinut Secuiesc de pe toate pri­mă­riile, şcolile, căminele culturale şi de pe celelalte ins­ti­tuţii ale statului. Prefectul de până mai ieri al Covasnei, Codrin Munteanu, mazilit „prin avansare”, în mod regretabil, de premierul Victor Ponta, pentru a face, şi dom­nia sa, hatârul UDMR, dispusese cu mult timp înainte şi câştigase în instanţă aceeaşi rânduială logică şi de bun simţ: coborârea steagului celor 300 de auto­de­claraţi secui, de pe frontispiciul instituţiilor publice. Mai mult sau mai puţin forţat de funcţie, fostul prefect udemerist de Covasna, Gyorgy Ervin, a câştigat şi el, irevocabil, la Curtea de Apel Braşov, anularea hotărârii Con­siliului local din Târgu Secuiesc, privind înfiin­ţa­rea drapelului şi fanionului municipal. Aşadar, se poa­te. Dacă îşi propune să facă ordine legală în sim­bolis­tica statului, instituţia prefectului este eficientă şi bate de la distanţă toată demagogia electorală de la Buda­pes­ta, capitala europeană ai cărei miniştri şi amba­sa­dori macină zi de zi făina mucegăită a revizionismului. Lucrând profesionist, liderii extremismului maghiar au adoptat Planul A şi Planul B în materie de „statalitate” ungară pe teritoriul României. Altfel spus, dacă steagul aşa-zisului Ţinut Secuiesc cade, vor rămâne în loc, mai puţin vizibile, dar cu aceeaşi semnificaţie, drapelele ora­şelor şi judeţelor. Dar fostul prefect Munteanu, ju­rist de înaltă ţinută, a atacat în justiţie şi drapelul ju­deţului Covasna, şi este doar o chestiune de timp până când acest drapel şi, ulterior, şi altele vor fi declarate ilegale de către instanţele de judecată. În acest context, un prestigios istoric, profesorul Nicolae Edroiu, direc­torul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, al Academiei Române, şi un istoric ardelean la fel de cunoscut, cercetător la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca, Vasile Lechinţan, au acceptat să-şi spu­nă cuvântul în dezbaterile privind steagul secuiesc şi autonomia teritorială pe criterii etnice, subiecte care au stârnit multe emoţii în societatea românească.

„Steagul aşa-zisului Ţinut Secuiesc emite pretenţii! Pretenţii de teritorialitate!”

– A existat vreodată în istorie o entitate admi­nis­trativă cu numele „Ţinutul Secuiesc”? De unde-şi tra­ge rădăcinile această „Terra Siculorum”?

– „Ţinutul Secuiesc” nu a existat. Reunirea celor trei judeţe într-o singură regiune sau într-un singur ţinut s-a făcut pentru prima dată sub comunişti, în 1952, de către Petru Groza, la ordinul lui Stalin, sub nu­­mele Re­giunea Autonomă Maghiară. Această regi­une cuprin­dea judeţele actuale Covasna, Harghita şi Mureş – exact ceea ce este revendicat sub numele de „Ţinutul Secuiesc”. Unii lideri maghiari din ţară şi din Ungaria doresc, practic, o întoarcere în timp; ei sunt dispuşi să pri­vească mereu înapoi, nu înainte; ei nu se moder­nizează. Au o gândire tribală, parcă ar vrea să se în­toar­că în Evul Mediu.

– La recensământul din 2011, s-au declarat în jur de 300 de secui. Putem institui un întreg „ţinut” nu­mai cu populaţia unui cătun?

– Sigur că nu putem! Dar toată retorica liderilor ude­merişti invocă aşa-zisul „Ţinut Secuiesc”, în relaţie directă cu modelul istoric al Ţării Bârsei, Ţării Făgă­raşului, Ţării Oaşului etc. Tot aşa este şi „Ţara Secu­ilor” – încearcă ei să dezinformeze opinia publică. „Ce aveţi cu noi, domnilor”? spun ei. „Nu vedeţi că urmăm un exemplu luat de la români?”. Nici vorbă de „exem­plu”! „Ţările” româneşti nu sunt stabilite pe criterii et­nice, ci geografice! În Ţara Bârsei au trăit şi saşi. În Ţa­ra Maramureşului au trăit şi maghiari şi evrei. Nu putem veni astăzi să mergem pe denominare etnică, într-o organizare administrativă. Dar dânşii nu vor să înţeleagă. De aceea se hazardează să arboreze un în­semn etnic, cum este steagul secuiesc, cu semiluna şi soarele, pe instituţiile publice ale teritoriului româ­nesc. Cum ar putea fi acceptat acest lucru? N-au decât să-l afişeze pe asociaţiile lor culturale, pe sediile uni­unilor lor de creaţie, pe balcoane, la porţi, la sărbători câm­peneşti, la mitinguri şi festivaluri culinare şi folclo­rice etc. Dar nu pe primării şi pe sedii ale consiliilor locale şi judeţene româneşti ori pe agenţii guverna­mentale sau şcoli. Pe acestea se pun numai drapelul naţional şi drapelul UE. Nici drapelul NATO nu se pune, decât pe unităţile militare!

– Mulţi se întreabă dacă acest steag secuiesc nu este steagul unei statalităţi mascate. Nu sugerează el un stat în stat, un „cal troian” în centrul statului român?

– Într-adevăr, sub pavăza reprezentării etnice, acest steag încearcă să pretindă, prin afişare, o semnificaţie teritorială în numele unei etnii. Acest steag emite pretenţii! Pretenţii de teritorialitate! Ăsta-i tot jocul lor, asta-i realitatea! Din păcate, guvernanţii de până acum, din 1992 până azi, au închis ochii la dezvoltarea aces­tor demersuri autonomiste pe criterii etnice. Asta nu în­seamnă că încercările guvernanţilor de azi, de restau­rare a autorităţii statului, trebuie interpretate ca acte de „agresiune” naţionalistă ori de persecutare a unei etnii. Ceea ce fac astăzi prefecturile, la ordinul Ministerului de Interne, al Guvernului român, este restabilirea lega­lităţii şi nimic mai mult! Suntem cetăţenii unui stat eu­ropean care, de veacuri se conduce prin legi, prin constituţii, iar legile trebuie respectate, atât la Bru­xelles, la Bucureşti, la Budapesta, cât şi la Odorhei sau Sfântu Gheorghe. Există o lege a stemei naţionale, a drapelului şi a celorlalte însemne ale statului, care nu are cum să nu fie respectată pe teritoriul naţional. Dacă aceşti lideri cu dublă cetăţenie acţionează ilegal, sfi­dând statul român, trebuie să ne întrebăm: pentru cine lucrează? Pentru comunitatea secuilor de rând, care i-au ales, şi care îşi văd de viaţa lor în mod paşnic, ală­turi de români, sau pentru statul care le-a dăruit atât de „generos” cealaltă cetăţenie?!

„Statul român nu poate fi sfidat fără limite, prin încălcarea deliberată a legilor”

– Liderii maghiari lansează acuzaţii de „naţio­na­lism” la adresa guvernanţilor români, a membrilor societăţii civile şi a unei părţi din mass media. Există un naţionalism atât de agresiv în România?

– Dar ceea ce fac dânşii nu este naţionalism? Nu ştiu cum văd dumnealor paiul din ochiul altuia, dar ade­văratul, desuetul naţionalism este acolo, la ei… Când noi încercăm să respectăm legile, să punem or­dine în societate, este naţionalism, iar când ei fac tot ceea ce fac pe criterii etnice, afişează drapele străine, sfi­dând statul român, nu este naţionalism? Ce fel de du­blu standard este acesta?

– Un act vădit antiromânesc este editarea recentă a aşa-zisului manual de istorie a secuilor. Cum co­men­taţi apariţia acestei tipărituri, mai mult politice, decât istorice?

– Manualul respectiv este o formă de propagandă naţionalistă, prin care se încearcă, în rândul tineretului şcolar, o diversiune a celor care l-au elaborat. Sunt aco­lo o serie de lucruri care nu concordă cu realităţile isto­rice, o serie de falsuri intolerabile. Numit „manual aju­tător” la studiul istoriei, volumul este o culegere de pa­gini pur propagandistice despre acest aşa-zis Ţinut Se­cuiesc, care ascunde multe nenorociri, dintre care gra­vele atrocităţi la adresa românilor, din partea secu­iască/maghiară, şi care ar trebui asumate cu demnitate, nu ascunse sub preş.

– Nu este prea târziu pentru refacerea autorităţii statului român în zona controlată atât de strict de UDMR şi Budapesta?

– Nu este prea târziu, dacă legea va fi aplicată cu fer­­mitate. Aceste judeţe sunt, totuşi, parte a statului ro­mân, iar autoritatea acestuia trebuie să se manifeste la fel ca în toate zonele ţării. Drepturile culturale, po­litice, religioase, civice ale maghiarilor din aceste zone sunt un patrimoniu al României, nimeni nu se va dezice de aceste libertăţi şi de discriminările pozitive aplicate cu bună ştiinţă comunităţilor minoritare. Dar statul român, naţional şi unitar, nu poate fi sfidat fără limite, prin în­căl­carea deliberată a legilor. Orice încercare de ne­so­cotire cu dispreţ a legilor, atât din partea liderilor ma­ghiari din România, cât şi a celor din Ungaria, nu poate avea finalitate.