Textul lui Engels despre români este un fals făcut la Budapesta și preluat de Academia sovietică

surena

Nu a fost Karl Marx… a fost, dar nu a fost nici Friederich Engels …. și uite așa ajungem la Moscova și la gândirea lui Kossuth

Pentru că nu s-a putut demonstra că afirmația defăimătoare cu privire la români i-a aparținut lui Karl Marx, păpușarii au venit cu mențiunea că ea a fost formulată de colegul, prietenul și cel mai apropiat colaborator al lui Marx, Friederich Engels. Mai mult s-a indicat și o sursă….ziarul Neue Rheinische Zeitung din 13 ianuarie 1849.
Dar, verificând ziarul cu pricina nu am găsit nimic….

” Românii sunt un popor fără istorie….destinați să piară in furtuna revoluției mondiale….Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până la extirparea și pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență, în general, reprezintă, prin ei înșiși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte”….

Așa sună textul pus pe seama lui Engeles și este improbabil să fie convingerea lui, diametral opusă lui Marx, chiar antagonică cu privire la români.
Ceva nu se leagă…ceva e putred cu textul.
Ca să falsifici un adevăr cel mai simplu este să folosești in minciună și câteva adevăruri, apoi să-l repeți până va fi preluat și de alții și in final acceptat. Așa stă treaba și cu acest citat….
El este din 1849 și vine din tabăra maghiară, posibil, probabil chiar de la liderul Kossuth având in vedere atitudinea lui Avram Iancu la visurile de mărire ale lui Kossuth și ale Revoluției maghiare sau a Răzoiului revoluționar maghiar.
Dar, de ce a fost pus citatul cu pricina pe seama lui Engels și chiar a lui Marx și nu s-a indicat sursa inițială? Să ne întoarcem puțin in timp…
In 1964 apărea in RPR la editura Academiei Republicii Populare România volumul ” Insemnări despre români” (manuscrise inedite) a lui Marx. In volumul cu pricina erau reproduse mai multe texte ale lui Marx cu privire la istoria românilor, dar si elemente ale luptei lor impotriva imperialismului rusesc. Este evident că volumul apărut sub auspiciul Academiei, in perioada in care Dej lupta pentru un comunism național opus celui global și revoluționar sovietic nu a căzut bine la Moscova. Incercărea de independență ideologică a României trebuie subminată. Așa se face că apare textul cu pricina, pus pe seama unuia din fondatorii comunismului, devastator la adresa românilor, la ….Moscova in 1977 in vol. 8 al Operelor Complete al părinților fondatori ai comunismului. Savanții sovietici, ca să nu existe dubii, au reprodus integral citatul la pag. 229 ca o reptoducere după ziarul amintit.
Astfel, „frații” noștri comuniști au venit cu „dovada”, adică au reprodus in rusă traducerea germană din ziar.
Pentru că „Operele Complete” era sub auspiciul Academiei URSS, cea mai înaltă autoritate in culegerea textelor lui Marx și Engels cine putea pune la îndoială „dovada” acestora?
In altă ordine de idei, de ce să cauți la dracu’ ‘n praznic ziarul Neue Rheinische Zeitung din 13 ianuatie 1849 când el a fost reprodus integral de sovietici? Punct țintit, punct lovit și minciuna devine adevăr.
Pe Marx și Engels nu i-a legat nu numai prietenia, viziunea asupra comunismului, dar și o „chimie”, simbioză in tratarea anumitor chestiuni istorice ori o asemenea antiteză cu privire la români nu avea cum să existe, era clar o făcătură.
Spuneam că textul cu pricina există și a fost preluat de sovietici, dar punându-l în gura altuia.
Pe 3 ianuarie 1849 in satul Râul Călăței avea loc o bătălie crâncenă in care 80 de români se opuneau unui detașament maghiar de 1000 de soldați. Românii aveau să țină pe loc detașamentul maghiar până ce satul era evacuat cu pierderi grele. Era doar unul din zecile de episoade ale luptei românilor ardeleni in 1848-1849. Distrugerea unui sat amărât cu pierderi grele și intârzierea detașamentului cu siguranță au avut o reacție negativă la Budapesta.
Și aveau și de ce…armata austriacă se retrage din Ardeal, dar românii luptă disproporționat impotriva unei armate maghiare făcând din Țara Moților o citadelă impenetrabilă, armata maghiară este măcinată, infrântă in lupte mici și este demoralizată, frustrată, de aici și ura impotriva românilor. Budapesta știe acest lucru și știe că vin și rușii in sprijinul austriecilor.
Armata țaristă va distruge complet armata revoluționarilor maghiari.
Visul „Ungariei Mari” de la 1848-1849 a fost zâdărnicit de rezistența feroce a lui Avram Iancu și a românilor de care au profitat austriecii sprjiniți de ruși.
Deci, textul maghiar apărut in presa vremii, ca reacție la infrângerile maghiare in fața românilor a fost preluat și abil prelucrat. Dacă sovieticii mai adăugau și participarea României la înfrângerea Revoluției bolșevice din Ungaria ori luptele impotriva armatei roșii in Basarabia sau atacul „mișelesc” impotriva URSS alături de Hitler in 1941 plus textul lui Engels orice demers al comuniștilor români era trimis în ridicol având in vedere și atitudinea acestora in 1968, de „contras”, respectiv de situare în tabăra „contrarevoluționarilor” cehoslovaci.
Revenind la Insemnări despre români a lui Marx trebuie să amintim de rolul esențial jucat de istoricul polonez Stalislav Schwann care a descoperit numeroase manuscrise și insemnări ale lui Marx cu privire la români, acesta fiind și „autorul moral” al lucrării.

„Țăranul român nutrește față de muscal ( rus) numai ură” spunea Marx care detaliază toate jafurile pe care Rusia le-a comis in perioada războaielor ruso-turce pe teritoriul nostru.
Venite din pana unui istoric român,gen Xenopol, puteau fi tolerate de Moscova, dar venind de la Marx nu puteau fi ușor digerate.
Marx merge mai departe acuzând mâna lungă a Rusiei în asasinarea lui Vladimirescu prin intermediul marionetelor eteriste ori de faptul, mai puțin cunoscut, că Rusia a vrut să cumpere Principatele de la Imperiul Otoman pe o sumă imensă, dar au fost refuzați ori că scopul ultimatumului ce a dus la Războiul Crimeei,in realitate, au fost Principatele.
Insă bomboana de pe colivă o pune Marx in 1849 unde in urma analizei făcută împreună cu….”șovinul” Engels unde constată că ” fără românii din Transilvania, comandati de Iancu, rușii nu ar fi fost in stare să se măsoare cu Kossuth,care a respins cu dispreț propunerile românilor, dar au fost bătuți admirabil de Iancu”.
Păi, dacă Marx și Engels ințeleg eroarea și aroganța lui Kossuth în respingerea propunerilor lui Avram Iancu și se raportează cu admirație la victoriile acestuia (” au fost bătuți admirabil de Iancu”) cum puteau să ne facă contra revoluționari?
Cum putea Engels să pună la îndoială spusele lui Marx despre români?
Cum să-l contrazică Engels pe prietenul Marx, ce vorbește în termeni elogioși de Ștefan cel Mare, Vladimirescu sau Avram Iancu, și să spui că românii sunt un popor fără istorie și trebuie să dispără din istorie?
Friderich Engels nu l-a contrazis pe Karl Marx cu privire la români iar falsul perpetuat până in ziua de azi a fost creat la Moscova in 1977 și nu deloc intâmplător…..
In 1977 Ceaușescu este la apogeu, are tupeul să aducă in discuțiile cu Brejnev problema „tezaurului de la Moscova” și iși anunță pentru 1978 o nouă vizită in SUA, la invitația lui Jimmy Carter,apoi vizite în Iran și China și mai ales în Marea Britanie unde o va vizita pe Elisabeta a II a. Deja e prea mult pentru Moscova, ” țărânoiul” Ceaușescu trebuie să primească o lecție de la ….Marx și Engels sau cel puțin Engels pe tărâm ideologic.
Fiind ” un popor fără istorie” apariția „adevărului” lui Engels este menit să ridiculizeze și recentul Congres din 1976 de la București dedicat tracilor, sub patronajul lui Ceaușescu. Astfel, incercarea Bucureștiului de a se erija in Balcani ca un pol al studiilor deficate lumii traco-ilire cu implicații și adupra spațiului geto-dac este subminat direct de „frații de la Răsărit” care văd în România lui Ceaușescu, chiar dacă dpdv cultural, un rol prea important in Balcani, o revenire la situația României din 1880-1912, lucru de neacceptat de moscali.
In concluzie Moscova a preluat un text al Budapestei de la 1849 ostil românilor, pe fondul războiului maghiaro-român din Ardeal, și l-a atribuit lui Engels, unul din părinții fondatori ai comunismului, pentru a submina ideologic, cultural, politic și istoric România și ascensiunea lui Ceaușescu.
Nu intâmplător textul apare la Moscova inaintea celor două vizite ale lui Ceaușescu in URSS in 1977.
Paradoxal azi este că cei care au readus in discuție citatul fals atribuit lui Engels sunt alți păpușari, dar care urmăresc același scop. Practic au schimbat doar oglinda proiectând aceeași minciună.