Texte antice în romînește

Autor Florin Croitoru

Cuvînt înainte

Despre limba romînă există două teorii ale apariţiei ei pe lume. Cea mai cunoscută teorie este aceea a transformării latinei în romînă. Teoria este susţinută cu exemple de cuvinte ce seamănă de ex apă-aqua, pămînt-pavimentum, bătrîn-veteranus, a merge-imersare, pîine-panis, soare-solis, ceer-celum, Luna-Luna, ochi-oculus, umăr-humerus şi multe altele. Există şi teoria care spune că limbile romanice nu provin din latină. Acestea ar fi fost contemporane cu latina. Numeroase limbi romanice ar fi dipărut. Se cunosc într-adevăr limbi romanice dispărute. Teoria aceasta este susţinută lingvişti care au observat că:

-sintaxa limbilor romanice este asemănătoare, dar a latinei este diferită. Ei au făcut comparaţia cu latina clasică, cu aceea a evului mediu precum şi cu latina veche. Nu au făcut-o cu latina populară din care lingviştii spun că ar fi derivat limbile romanice pt că nu au avut texte.

-formarea numeralelet 18,19 în latină este total diferită de formarea lor în orice limbă romanică: due de viginti, unu de viginti.

-cuvinte care desemnează organizarea socială, armamentul, organizarea militară romană nu au rămas în limbile romanice, ceea ce înseamnă că aceste limbi aveau alte cuvinte care desemnau aceste lucruri.

Sînt numeroase elementele pe care unii lingvişti le aduc în contra teoriei descinderii limbilor romanice din latină, dar nimeni pînă acum nu a adus vreo dovadă pt acest lucru. Lucrarea mea tocmai asta face: aduce dovezi împotriva teoriei că limbile romanice vin din latină. O singură dovadă contrară dărîmă cea mai bună şi cea mai frumoasă teorie pentru că teoria este un rod al închipuirii, iar o dovadă este realitatea. Teoria se bazează pe diferite dovezi descoperite în decursul timpului precum și pe păreri emise de numeroși oameni de știință. Slăbiciunile teoriei constau în aceea că sînt interpretate greșit unele artefacte descoperite, de ex inscripțiile romane din provincial Dacia sînt interpretate ca dovezi ale romanizării dacilor. Ceramica de tip diferit de cel local din Dacia este și ea interpretată ca dovadă de romanizare. Asemănările de limbă dintre romînă și latină sînt deasemenea interpretate ca dovezi ale romanizării. Din aceste asemănări de limbă nu se poate trage concluzia că romîna vine din latină. Sînt și alte limbi care seaman de ex suedeza cu germana. Din acest fapt nu putem trage concluzia ca germana vine din suedeză sau invers. Pînă acum nu a existat nici un înscris correct descifrat în limba dacilor, de aceea nu am știut cum era acea limbă. În această lucrare sînt prezentate trei înscrisuri în limba vorbită de daci: textul de pe celebrul inel de la Ezerovo precum și textele de pe placile de plumb cu numerele 16 și 120.

Inelul de la Iezerovo

În anul 1912 doi ţărani au găsit cîteva obiecte antice: un inel cu înscris, o linguriţă, o diademă, toate din aur şi o oglindă de bronz. Textul este scris continuu. A fost despărţit în cuvinte de numeroşi lingvişti şi amatori. Textele astfel rezultate nu sînt inteligibile. Ele nici nu prezintă caracteristicile gramaticale ale vreunei limbi europene sau aparţinînd altei familii, adică despărţirile lor sînt eronate.Principala greşeală a constat în faptul că mai toţi au atribuit literelor valorile fonetice din alfabetul clasic grecesc.Se ştie bine însă că în antichitate în Grecia se foloseau mai multe alfabete, asemănătoare între ele dar nu identice.În acest tabel sînt şase alfabete greceşti*(foto în secţiunea a 3-a; alfabete greceşti antice). Observaţi micile diferenţe. În concluzie nu se poate afirmă că literele de pe inel au valoarea acelora din alfabetul clasic grecesc. Practic nu putem afirmă de la început că citirea ROLIS ar fi bună. Teoretic poate fi şi POLIS.

 

O altă problema: textul este scris într-un grai tracic, prin urmare pot fi şi alte litere adaptate pt acel grai. Litera H a fost scrisă de greci pt E lung. E posibil că în graiurile trace să nu fi existat E lung şi deci a fost scrisă pt alt sunet. Dialectele greceşti nu aveau palatală (ce, ci, ge, gi) . Dacă grăirile trace aveau aceste sunete cu siguranţă trebuie redate pe un text printr-un semn specific, ce nu există în alfabetele gerecesti, prin folosirea unui semn ce există cu altă valoare în alfabetele greceşti sau prin folosirea unui semn diacritic .

 

 

 

Ştim că textul a fost bine despărţit în cuvinte atunci cînd acesta prezintă caracteristicile gramaticale ale unei limbi. Din următorul exemplu puteţi înţelege ce înseamnă acest lucru:

 

1)Nea Ion se duce la piaţă să cumpere o rată.

 

Fără diacritice textul arată aşa: 2)Nea Ion se duce la piata sa cumpere o rata.

 

Presupunînd că acest text ar fi scris continuu e foarte clar că numai aşa e despărţirea corectă.

 

NEAIONSEDUCELAPIATASACUMPEREORATA

 

Dacă despărţim: nea Ion seduce la Pia (nume) , deşi e tot în romineste, ne dăm seama că e greşit pt că nu se potriveşte logic cu restul frazei. Putem izola şi alte cuvite romîneşti de ex PERE, IATĂ, SAC, ACUM, RATĂ etc. Rezultatul va fi un text în care rămîn litere izolate, neinteligibil, deşi conţine unele cuvinte romîneşti. Textul nu va prezenţa caracteristicile gramaticale ale limbii romîne. Aceste caracteristici se pot vedea în textele de la numerele 1 şi 2. Prin urmare dacă am reşit izolarea unui cuvînt într-o anumită limba pe un astfel de text, nu înseamnă automat că izolarea lui a fost bine făcută.Iată cîteva exemple de despărţiri greşite ale acestui text:

 

 

Rolesteneas Nerenea tiltean esko Arazea domean Tilezypta mie erazelta. (Duridanov)

 

Rolistene, as Nerenea Tiltea nesko arazea

 

do mean tilezyptam ie eraz elta. (Ghiorghiev)

 

Rolisteneas Nerenea tiltean esko Arazea domean Tilezupta mie erazilta (Decev)

 

PAVEL SERAFIMOV :

 

ΡΟΛΙΣΤΕΝΕ ΑΣ ΝΕΡΕΝΕΑ ΤΙΛΤΕΑΝΗΣ ΚΟΑ ΡΑΖΕΑ ΔΟ ΜΕΑΝ ΤΙΛΕΖΥ ΠΤΑ ΜΙHE ΡΑΖHΛ ΤΑ

 

ROLISTENE AZ NERENEA TILTEANIS KOA RAZEA DO MEAN ŢI LEZI PTA MIÍE RAZIL TA

 

Din transcriere se vede că respectivii autori au fost ferm convinşi că valoarea fonetică a litarelor din acest text este aceea pe care acestea o au în alfabetul clasic grecesc.Toţi au ignorat faptul că pe inel e scrisă litera V. Ei au văzut-o că Y , considerînd că un V nu putea există într-un text scris cu litere greceşti.

 

ROLIS ŢENE ANx ERENER TÎL TEANe eSKOR RAZEA DOM-EAN TÎL EZ V-IITA MIe eE RĂZ-ILTA (Petre Morar).

 

De unde oare ERENER? În poză se vede clar ERENEA. Acel A e foarte clar. A văzut bine P Morar că este V, nu Y şi doi de i, nu P grecesc. Am încercat pe text şi această variabta. S-a dovedit a fi bună. Dl Morar scrie:„Putem consideră inscripţia inelului de la Ezerovo că încă una dintre dovezile zdrobitoare ale prezenţei limbii Romîne în lumea antică pre-Latină. (Morar)” Eu nu înţeleg ce vede romînesc dl Morar în textul lui.

 

ROLIS ŢENE ASNx ERENEA TÎL TEANe eSKOA RAZEA DOM-EAN TÎL EZ V-IITA MIe eE RĂZ-HLTA

 

La transcriere dl Morar a mîncat un S, de două ori a transcris R deşi se vede A clar, iar pe margine scrie clar HLTA, nu ILTA. El transcrie pe H automat că E lung, aşa cum este în scrierile greceşti. Inelul nu e scris în greacă însă. Din faptul că H urmează după E, ne dăm seama că acel H avea o altă valoare decît la greci.Valoarea încercată de mine a fost IE (iepure, iezer).

 

CORNELIA VELCESCU:

 

traducere: POLIET, ENEAEN EPENEA, T. ÎL- TEA NEC! OA DA TEA „?” OM-EA. ‘NTILETU OT, A MIE TAT. ILTEA.

 

D-na Velcescu adaugă litere : penultima nu este E, ci T. Nu este nici un I la sfîrşit.(ultimele sînt HLTA; L grecesc uneori cu un punct a fost scris şi pt A, dar acolo nu este în mod sigur nici un E), citeşte E pe S grecesc deşi nu poate fi aşa căci E este scris cu această valoare pe text. Şi T este pe text,dar ea citeşte şi pe Z grecesc tot T.

 

În final iese un text cu un înţeles superfantezist. „Oa da Sfântul Cogaion OMEA, Înţeleptul OT, a mie tat.” (ILTEA)

 

De la d-na Velcescu am luat ideea că ar putea fi POLIS, nu ROLIS, adică prima litera cu valoarea P. Ulterior s-a dovedit a fi o idee bună.

 

Adrian Bucurescu transcrie cu greşeli mari textul şi îl desparte urechist:

 

ROLIS TENEASN

 

ERENER TÎL TEANI

 

SKOR RAZE-ADOMEAN

 

TÎL EZVIITA

 

MINE RĂZ (ILTA)

 

A mîncat un S, a transcris R deşi se vede clar A, a transcris I deşi acolo e un H clar, care se transcrie e lung sau mai bine ie), nu scrie pe inel MINE ci MIHE, deci H nu poate fi transcris că N, iar pe margine nu e ILTA ci HLTA. Literele colorate reprezintă greşeli de transcriere.

 

Semnificaţia textului

 

Un bărbat care s-a numit Penea a vrut să facă un cadou altui bărbat care s-a numit a Polisteneas. Primul nume este evident romînesc şi există şi azi în această varianta precum şi în altele: Penu, Penescu, iar că feminin Pena. Al doilea este un nume grecesc. Probabil că Polisteneas era tot trac, dar purta un nume grecesc. Polisteneasne este o formă stîngace de vocativ făcută de un om neşcolit. Textul arată că motivul cadoului este strîngerea relaţiilor între cei doi: „ vii ta miie paciea ta”. Cel mai probabil Penea era un negustor, în orice caz un om cu stare materială bună. El ştia să scrie, dar nu prea bine. Textul are mai multe greşeli. Nu putem fi siguri că ei spuneau atunci „ţi-l tea” şi nu „ţi-l dea”. Penea scrie:„do mea ntileci”. Azi în graiul muntean este „da mă-ntilegi”.Cred că ar fi trebuit să scrie„do mo ntilegi”, dar nu ştia altă litera pt palatală GI; ştia doar pt CI, iar acea litera se citea diferit în funcţie de context, exact cum citim azi cînd scriem fără diacritice.El confundă pe MĂ cu MEA. Se străduie să scrie corect. Nu uită să pună liniuţă lîngă litera care se citeşte T şi uneşte printr-o linie pe cei doi de i din cuvinvtul vii.Avem aici o proba de scriere cu diacritice, probabil cea mai veche proba cunoscută pînă azi. Din acest fapt eu trag concluzia că în sistemul de scris trac de atunci şi de acolo cuvinte că vii, ciocîrlii,copii, se scriau cu cei doi de i uniţi prin linie, iar cuvinte de tipul locţiitor, viitor, aveau cei doi de i scrişi fără liniuţă deasupra. Şi această liniuţă este un semn diacritic.

 

Penea foloseşte o expresie din acel timp: „vii ta miie paciea ta”. Observăm că textul pe faţă scris se opreşte astfel: „vii ta miie pace”.După ce a scris Penea a observat că textul nu e limpede: „vii ta miie pace” seamănă cu ”da-mi pace”, sinonim pt „lasă-mă în pace”. De aceea el îmbunătăţeşte textul:„vii ta miie paciea ta”. Această formulare e ceva foarte clar.Este foarte probabil că expresia se folosea în templele (bisericile) de atunci, aşa cum şi mai tîrziu s-a folosit de ex: „pacea lui Dumnezeu să se coboare peste voi”.De remarcat că Penea pune punct după prima propoziţie.

Cred că acest inel nu a fost trimis ci a fost ţinut să fie transformat în altă bijuterie. E probabil că Penea a scris alt inel sau a pus pe altcineva să îl scrie. Inelul are un diametru foarte mare, mult mai mare decît degetul gros. E probabil că Penea l-a ţinut pe degetul gros de la mînă stîngă, degetul fiind protejat de o cîrpă. Dacă ar fi fost trimis atunci inelul ar fi fost cu siguranţă potrivit pt degetul inelar.

 

Sistemul de scris

 

Cele mai multe dintre literele de pe inel au valoarea fonetică din alfabetele greceşti. Literele Z şi R grecesc au valorile Ci şi P. Sînt folosite două semne diacritice. O liniuţă lîngă T îl transformă în t . Mai e folosită o bară pusă peste doi de i că să arate că aceştia se citesc în hiat. E folosit punctul pt a marca sfîrşitul unei propoziţii. E pus la sfîrşitul primei propoziţii.Penea uită să pună punct la sfîrşitul celorlalte propoziţii şi scrie cuvîntul pace în două feluri, ceea ce arată nesiguranţă. Judecînd după cum e făcut acest sistem de scris e clar că existau atunci şi oameni care scriau foarte bine. Iată exemple scrise în sistemul de scris trac de pe inel.

 

Da ce nu vii la mine. ΔΟ ЧΕ ΝΥ VΠ ΛΑ ΜΙΝΕ

 

Cînd vii la mine. ΚΝΔ VΠ ΛΑ ΜΙΝΕ Litera î nu se scria. Ea era inclusă în denumirea literelor. Şi azi sînt pronunţate uneri aşa literele, adică ..bî cî dî etc.

 

ieu ţi-am spus să vii. HY T`IAM ΣPVΣ ΣΟ VΠ. H are valoarea ie, că în iepure, ieu, ienupăr, nu că în ie cu pluralul ii (cămaşă). Poate avea și valoarea EA diftong

 

Cu o rîndunică nu se face primăvară. KY O RNΔYNIKO NY ΣΕ ΦΑЧE PRIMOVARO.

 

Da mă-nţelegi îmi vei da dreptate. DO MONT`ILEZI MI VΠ TA ΔREPTATE. Nu e sigur dacă se spunea atunci TA în loc de DA. Cred că Penea a scris greşit.

 

Nu se grafia î nici după litera nici înaintea ei.

Textul despărțit de mine

Textul cu litere actuale
Polisteneasne, Penea ți-l tea! Neasc-o-a pacea! Dă mea nțileci vii ta miiee paciea ta.
Ceea ce pare un P grecesc sînt de fapt doi de i uniți printr-o bară. Rostul acestei bare este să arate cum se citește. În cuvinte de tip copii, ciocîrlii trebuia folosită o bară ca semn diacritic. În cuvinte de tip viitor se scriau doi de i fără bară.În afară de acest semn diacritic mai este unul: liniuța de lîngă T. Se citește ț.
Textul explicat cuvînt cu cuvînt
Polisteneasne; vocativ pt Polisteneas, nume masculin.
Penea; nume masculin. Există și astăzi.
T’IΛ=ți-l; pronume plus articol hotărît
TEA=dea; verb,pers a 2-a sing, timpul viitor
ΝΗΣΚΟΑ=nască-o-a! Expresie la timpul viitor. Este de tipul facă-o-a, lua-o-ar (feminin), lua-l-ar (masculin). Neasc-o-a scris pe inel este acordat în gen și număr cu subst feminin pacea.
ΡΑ⼯ΕΑ=pacea: subst comun, Nominativ sing.
ΔΟ=dă (dacă) Aici introduce o propoziție condițională.
MEA=mă . Pronume personal, cazul Acuzativ.
ΝΤ’ΙΛΕ⼯ =înțelegi. Verb la timpul indicativ prezent, pers a 2-a sing
VΙΙ=vei. Verb auxiliar pt formarea viitorului, pers a 2-a sing
ΤΑ=da. Verb pers a 2-a sing. Cel mai probabil e scris greșit din cauza asemănării cu pron posesiv feminin TA
ΜΙΗΕ=miiee . Mie, pron pers în cazul Dativ. E scris supercorect de Penea.
ΡΑ⼯HΛ=paciea. Pacea, subst comun, Nominativ, sing, scris greșit cu H, literă folosită pt a marca sunete ca IE, EA, IEA. Există și azi varianta de pronunțare PACIEA.A din acest cuvînt e grafiat ca un L grecesc. S-a grafiat și așa dar mai mult cu un punct în loc de bară.
ΤΑ=ta. Pron posesiv, pers a 2-a sing
Traducere

Practic trebuie doar explicații pt că textul este scris în limba română. Una dintre probleme este că textul este scris cu greșeli de către un om care nu avea obișnuința scrisului. Se vede asta și după forma literelor. Cel care a scris, Penea, s-a străduit să scrie cît mai bine. Greșelile pe care le face sînt tipice pt oamenii care scriu rar. El confundă pe MĂ (pron pers în Acuzativ) cu MEA (pron posesiv). Are impresia că trebuie scris MEA , aceasta fiind forma corectă. Nu sînt sigur că se spunea atunci „ți-l tea” și nu ”ți-l dea” ca astăzi.E mai probabil că se spunea tot cu D ca și azi.
Înțilegi este și azi o formă populară pt înțelegi. Penea folosește aceeași literă, care în scrierea greacă se citea Z, ca să grafieze cuvintele PACEA și NȚILECI, dar nu este sigur că se pronunța atunci înțileci, cu CI la sfîrșit și nu cu GI. E posibil ca litera Z să fi avut valoare dublă , adică să fi fost citită Ci sau Gi în funcție de context sau că Penea considera că se spune cu Ci, nu cu Gi.
De remarcat că Penea grafiază cuvîntul PACEA în două feluri. L-a repetat în minte de mai multe ori și i s-a părut că e mai bine PACIEA, așa cum pronunță și azi oamenii de la țară în Cîmpia Dunării și probabil vlahii (românii) din Bulgaria.
La sfîrșit, pe marginea inelului, sînt patru litere, HLTA. Litera A s-a grafiat în antichitate în unele scrieri grecești și ca un L grecesc uneori cu punct în mijloc.
Textul de pe inel scris mai bine de mine cu alfabetul de atunci
POΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝΕ ΡΕΝΕΑ Τ’ΙΛ ΔΕΑ. ΝΗΣΚΟΑ ΡΑ⼯ΕΑ. ΔΟ ΜO ΝΤ’ΙΛΕᴪ
VΙΙ ΔΑ ΜΙΕ ΡΑ⼯ΕΑ ΤΑ
Pt Gi am folosit un semn care apare și pe plăcile de plumb cu valoarea Gi, deși în scrierile grecilor acesta avea altă valoare.
Cu litere actuale: POLISTENEASNE, PENEA ȚI-L DEA! NEASCĂ-O-A PACEA! DĂ MĂ-NȚILEGI VII DA MIE PACEA TA.
Valorile literelor
Este de observat că literele latine nu se citesc lafel azi în toate țările. De ex litera J are urm valori: j în România și Franța (Jean, Jimbolia), i în Germania (Johan), gi în Anglia (John, Jennifer), h în Spania (Juan, Juarez). Litera X în Portugalia se citește ș. Numele masculin Xavier se spune Șavier. Litera E în multe cuvinte englezești este scrisă pt i, iar i este scris pt ai. În germană de obicei e urmat de u se citește oi. Chiar în cazul numelui Europa germanii pronunță Oiropa. Prin urmare nu putem citi în diferite limbi europene de azi literele cu valorile lor din alfabetul latin. Tot așa nu trebuie să considerăm că tracii au scris literele toate cu valorile lor din alfabetul grecesc atenian clasic. De aceea numeroșii traducători ai textului de pe Inelul de la Ezerovo nu au reușit mai nimic pt că mai toți au considerat apriori că valorile literelor sînt cele ale alfabetului clasic grec. Unii însă și-au dat seama că ar putea fi unele deosebiri în ce privește valoarea literelor. Așa de pildă d-na Velcescu a încercat valoare P și a citit primul cuvînt ca Polis. Andrei Vartic și-a dat seama că nu e scris un P grecesc pe inel și că acolo sînt doi de i. El a citit VIITA și a tradus VIAȚĂ. De la el am luat ideea cu doi de i și am despărțit VII TA, formă de viitor pt „vei da”.
Am considerat la început, în 2006, că H e scris doar pt sunetul ie. Cîțiva ani mai tîrziu am înțeles că putea fi scris și pt sunetele ea sau iea.Acum mi se pare mai probabil că Penea spunea „neasc-o-a pacea”, nu „nieasc-o-a pacea”.

Placa nr 16

Textul cu litere originare despărțit de mine în cuvinte
ΔΑЧΕΒΑΛΟ  ΟΝΑΝЧΕΑ  ΔΥ  ΑΡΜΟΣΑ  ΔΑΚΟ  ЧΕΟ  ΑΔΕΣΟ  ΣΟ  ΝΤΑ  ΔΟ  ΜYЧΙΟΙΛΑ  ΔΥ  ΜΟΡΙΡΕΣΟ  ΣΑΡΜΙΨΕΤΑΥΣΑ  ΑЧΙ  ΝΟΙ  ΛΑΔΥ  ΠΥΣΕΡΟΜ  ΣΤΟ  ΠΕΣΤΕ  ΑΡΜΟΣΑ  ΡΥΜΥΝΟΣ

Transliterare
DACEBALĂ ĂNAÎNCEA DU ARMĂSA DACĂ CEĂ ADESĂ SĂ ÎNTA DĂ MUCIOILA DU MĂRIRESĂ SARMIGETAUSA  ACI NOI LADU PUSERĂM STĂ PESTE ARMĂSA RUMUNĂS (Î)
 Vocabular
dacebală=concducător de daci; mai mare peste daci; în Evul Mediu voievod.
ănaîncea=înaintea
du=de
dacă=dacă; adj
ceă=ce; pron. invar.
adesă=adastă; verb
să înta=să intre
dă mucioila=dă ordinul
măriresă=preamărire, lăudare
sarmigetausa= cetate
aci=aci; adv
noi=noi; pron pers pers 1 pl
ladu=placa; subst
puserăm=puserăm; verb perf simplu, pers 2 pl
stă=stă; verb timp prezent pers 3 sing
peste=peste; prep.
armăsa=armata; subst.
rumunăs(î)=rumunească; formată din rumuni (iobagi); adj.

Metodă de lucru pentru despărţirea în cuvinte a textelor scrise fără semne despărţitoare

Este eronat să se izoleze de la început anumite cuvinte lungi pe motiv de asemănare cu cuvinte din unele limbi. Pe un text de 60-100 de litere putem izola sute de cuvinte care au asemănări cu cuvinte din diverse limbi. Finalul va fi însă un text neinteligibil în vreo limbă , aşa cum au făcut toţi cei care au separat textul de pe inelul de la Iezerovo (iaz,iazuri şi iezer ,iezere în româneşte înseamnă lac.În bulgară iezer). Este bine de căutat pe text grupuri de litere care ar putea forma cuvinte de legătură într-o limbă, pronume,numerale,terminaţii verbale şi orice semn care ar putea indica locul în care se termină un cuvînt.Adică este bine a se încerca la început izolarea unor forme fixe ce apar relativ des într-o limbă. În cazul acestui text am încercat izolarea grupului MIHE cu ideea MIHE pronume echivalent românescului MIE. Pe inel e scris cu H, care la greci era pt E lung. Am luat în calcul varianta că limba de pe inel nefiind greacă H nu a fost scris pt E lung dar trebuie să fi fost scris pt ceva asemănător. Deci avem MIHE şi PAZ. Deocamdată nu ştim ce este asta deşi am izolat pe MIHE cu aceeaşi valoare pe care o are în limba română. Observăm că mai sus există din nou combinaţia PAZ iar după ea urmează EA care se află în unele cuvinte româneşti. Aşa că am luat ca încercare din nou PAZ dar şi PAZEA. Mai sus pe text observăm un punct care nu e din întîmplare acolo ci e făcut de cel care a scris textul. Am separat atunci cuvîntul dintre punct şi PAZ PAZEA.Deci avem NHSKOA PAZ sau NHSKOA PAZEA iar jos MIHE PAZ .

Toate încercările de a merge mai departe pe valoarea literelor greceşti au fost infructoase şi atunci din observaţia că şi în cazul folosirii literelor latineşti azi se constată unele diferenţe de valoare ale lor , am căutat care ar putea fi pe text diferenţele la valoarea fonetică a literelor comparativ cu valorile greceşti. Vedem că litera J se citeşte diferit în cazul textelor franceze,germane,spaniole,englezeşti, deci dacă în epoca modernă nu s-a ajuns la un standard cu atît mai puţin atunci.La fel H.În scrierea germană de ex H e citit ca atare dar poate arăta şi lungimea unei vocale. Hahn, nume de persoană; haş-ul al doilea din nume arată că vocala A e lungă. Chiar în scrierile greceşti antice literele nu s-au citit la fel peste tot adică într-un loc sunetul R era redat prin P,în altul prin D,iar in altul prin R. Este normal deci ca tracii să nu fi folosit exact toate literele ca grecii.Nici romanii sau alţi italici nu au făcut asta.

În partea de sus, pînă la punct, textul de separat este : rolisteneasnereneat,iltea. Dacă socotim că unii în vechime au citit pe R grecesc P atunci textul este polisteneasnepeneat,iltea.Am pus virgulă pt că pe text cele două T-uri au o liniuţă lîngă ele care nu poate fi acolo întîmplător ci a fost făcută de cel care a scris textul, deci trebuie să aibă o valoare. Avînd în vedere că sînt doar două astfel de liniuţe eu am dedus că acestea ar putea avea o valoare fonetică.Dacă astfel ar fi fost marcată terminaţia cuvintelor ar fi trebuit să fie mai multe liniuţe.

Am despărţit în varianta P=P: polisteneas nepenea ţi-l tea , unde Polisteneas este un nume grecesc de persoană atestat ier Nepenea este un nume presupus de mine. Ţi-l tea ,am presupus că este prescurtare de la ….o să ţi-l dea, scris fie cu greşeală fie în vorbirea de atunci în acea regiune. Şi azi se mai pot auzi exprimări regionale ca de pildă ” io îi detei” , ” iel ţi-l detea”. Textul a devenit:

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NHSKOA PAZEA. DOMEANT,ILEZVPTA MIHE PAZ

Partea subliniată încă nedespărţită iar cuvintele NHSKOA , PAZEA ; PAZ fără un înţeles clar. Atunci m-am gîndit că s-ar putea să mai fie cel puţin un semn cu valoare fonetică diferită de valoarea clasică grecească , cel mai probabil o consoană. Mai multe încercări au arătat că singura logică este Z= CI , deci NHSKOA PACEA , adică neeskoa pacea dacă citim H=E lung. Din comparaţia cu MIHE mi-am dat seama că H=IE pt că şi azi unii oameni rostesc pronumele mie, care e format în limba literară din două silabe,mi-e, MI-IE,tot din două silabe. Atunci dacă citim NIESKOA PACEA devine clar ce înseamnă : NIESC-O-A PACEA , despărţire făcută prin comparaţie cu exprimări populare româneşti actuale : Lua-o-ar dracu ! sau Nască-o-a mă-sa înc-o dată.

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA . NIESKOA PACEA ! Este foarte clar că textul e scris în româneşte.Atunci mi-am zis că textul trebuie să fie fals sau că a fost greşit datat. Dacă metoda mea a fost bună pînă aici şi deasemenea logica folosită a fost bună atunci trebuie ca şi restul textului să se desfacă conform limbii române.Folosind aceleaşi valori pt T cu liniuţă=Ţ şi Z=CI am separat ANŢILECI variantă NŢILECI . Nu e greu de observat în acest stadiu că despărţirea este DO MEA NŢILECI cu sensul Dacă mă înţelegi, avînd în vedere exprimarea populară auzită de multe ori de mine : „să mor io dă-ţi mint” sau ” nu ştiu dă-nţelegi tu asta” .

A durat iar vreo două săptămîni timp în care am încercat diferite variante pt YPTA ,citit greceşte UPTA din care nu ieşea nimic şi îmi dădeam seama că fac undeva o greşeală pt că nu se poate ca un text să fie pe trei sferturi într-o limbă şi pe sfert să nu fie în vreuna. Atunci am încercat unele valori pe care le văzusem încercate de alţi descifratori deşi textele lor despărţite nu arătau vreo limbă, respectiv VIITA adică viaţă credeau ei.Am înţeles atunci că nu se poate …dă mea-nţileci viita miie pace , că nu e viita, substanziv ci un verb la viitor VII TA (rom actuală literară VEI DA)

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NIESK-O-A PACEA ! DĂ MEA-NŢILECI VII TA MIIEE PACE

A fost uşor să-mi dau seama că ultimele litere pe margine sînt HA TA ,nu HL TA ; dealtfel o poză unde apar toate 4 nu am văzut ci numai ultimele două TA. Continuarea pe margine e clară şi logică ……PAZHA TA adică paciea ta . Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Aceasta este despărţirea pe care am terminat-o la 20 martie 2006. Ceva mai tîrziu ,după vreo două luni, mi-am dat seama că al doilea nume nu este Nepenea ci Penea şi că primul nume trebuie să fie un vocativ , deci Polisteneasne.

Polisteneasne , Penea ţi-l tea. Niesc-o-a pacea ! Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Acesta este textul şi aceasta este limba.

Dacă inelul e bine datat şi este într-adevăr antic, dinainte de Decebal, atunci teoria romanistă clasică despre formarea poporului romîn şi a limbii romîne este falsă.

Plăcuţa dacică de plumb cu Nr 16 (numerotarea Romalo)

Din moment ce un text antic din Sudul dunării s-a lăsat despărţit conform limbii romîne,avînd în vedere că unii autori antici au spus că pe ambele maluri ale Dunării de Jos se vorbea aceeaşi limbă ,înseamnă că dacă într-adevăr plăcuţele de plumb sînt dacice textele lor se pot desface folosind limba romînă. După examinarea atentă a tutror plăcuţelor m-am decis să încerc textul de pe placa 16 pt că sînt cîteva cuvinte destul de lungi ce pot fi separate pe loc şi sînt două particule de legătură (DU) ce permit separarea unor cuvinte. Pe acest dext se pot separa imediat cuvintele DACEBALO, ARMOSA, DAKO, SARMIGETAUSA,ARMOSA, RUMUNOS.

Avem de la început 6 cuvinte sigure plus indicaţii clare despre altele ce se află lîngă cuvinte de legătură. DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO ……..DOMUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA.

ACINOILADUPUSER(?)STOPESTE ARMOSA RUMUNOS. Nu se văd perfect toate literele.Cel puţin o literă este acoperită de figura în relief.

Dacă textul ar fi fost scris complet şi cu semne de despărţire între cuvinte ar fi arătat aşa:

DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO CEO ADESO SO NTA DO MUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA

ACI NOI LADU PUSEROM

STO PESTE ARMOSA RUMUNOS

cu alfabet actual:

DACEBALĂ ĂNAÎNCEA DU ARMĂSA DACĂ CEĂ ADESĂ SĂ ÎNTA DĂ MUCIOILA DU MĂRIRESĂ SARMIGETAUSA.

ACI NOI LADU PUSERĂM

STĂ PESTE ARMĂSA RUMUNĂSÎ

Textul este scris cu unele greşeli iar literele sînt cam neglijent făcute,lucruri care arată că nu e vorba de o cronică regală .În plus e scris pe un material ieftin .Placa a fost pironită în perete de lemn probabil, într-un mod simplu.

Corect ar fi fos ca adjectivul RUMUNOS să fi fost scris cu O la sfîrşit ARMOSA RUMUNOSO (citeşte armăsa rumunăsă), dar cel care a scris a simţit că acolo la sfîrşit este Î , sunet ce nu e necesar să apară în scris el fiind subînţeles din numele literelor: ,bî,cî,dî,fî,gî,hî,lî,mî etc.

Dacă încercă să înţelegem textul conform conceptelor cunoscute, acelea învăţate la şcoală, vedem că el nu are logică.

DACEBALO= regele Decebal; nume propriu

SARMIGETAUSA=SARMISEGETUZA

ARMOSA RUMUNOS=ARMATA ROMANILOR

Este absurd să credem că regele Decebal să stea cumva peste armata romanilor.Încercările unora de a justifica acest lucru sînt la fel de ilare pe cît de ilare sînt despărţirile lor la acest text. Numai dacă socotim că DACEBALO (dacebală) este substantiv comun cu sensul de rege sau mai degrabă conducător ,domn al dacilor, pt că ştim că şeful la daci era ales deci titlul nu era ereditar, ca mai tîrziu în cazul voivozilor şi că e vorba de armăsa rumînilor, adică formată din ţărani,numai aşa textul are un înţeles logic.

Textul vorbeşte despre o dacebală (subst fem) care aflat fiind înaintea unei formaţiuni înarmate ,dă poruncă de slăvire a unei cetăţi.(nu e vorba de capitală), ceremonie religioasă ce se desfăşura înainte de intrarea unor trupe noi în cetate. Aci nou puserăm ladu (placa aceasta de confirmare că….) el stă peste ( adică e şef ,stăpîneşte şi formaţiunea de rumîni) din acea tăuză (deci tăut pl tăuţi sînt apărătorii unei tăuze iar sarmigetăuza este cetatea principală dintr-o sarmige; unitate administrativ teritorială .Vedem din acest text ,dar şi din altă placă unde sînt înfăţişaţi doi daci şi chiar aşa scrie lîngă ei; DACI , că acest cuvînt nu desemna o etnie ci o clasă socială,clasa de sus,rumunii fiind clasa de jos. Aceasta este şi dovada că RUMÎN nu vine de la ROMAN şi că termenul a fost folosit în evul mediu la fel ca în antichitate,cu sensul de ţăran dependent.Dacii erau cei care plăteau dări, care dădeau, ei formînd şi unităţile armate (armăse) de elită şi din rîndul dacilor bogaţii se alegeau conducătorii(dacebalele ….o dacebală, două dacebale).Despărţirea aceasta am făcut-o în 2007

Despărţirile făcute acestui text de Sorin Olteanu,Dan Romalo,Adrian Bucurescu,Branislav Ştefanovski sau de către alţi amatori sînt toate eronate şi aceasta se vede din aceea că textele despărţite de ei arată o altă gramatică decît limbile indo-europene sau ,mai rău, sînt pe jumătate ca în limba română.Iată de pildă textul despărţit de lingvistul Sorin Olteanu :

dačebalo on ančea du armosa dako čeo adeso sonta domičio ila du porire so sarmiğeta(=o?)usa ačino ila dupusere stopeste armosa rumunos

Cea mai mare gîlmă din acest text este stopeste armosa rumunos cu sensul de stopeşte (opreşte) armata romanilor.

Textele despărţite de mine (pe inel şi pe placa de plumb) dovedesc că limba numită azi romînă se vorbea şi atunci; a vorbit-o şi cel numit Decebal (poate chiar aşa îl chema ; dacebală poate fi substantiv comun dar şi nume de persoană cum mai tîrziu au fost Vodă sau Boieru sau Nemeş (în Ardial).Aceste texte demontează complet teoria veche despre formarea poporului romîn şi a limbii romîne.Se poate scrie cea mai tare şi mai frumoasă teorie în zeci de volume , cum a scris Rosetti de pildă. O singură dovadă contrară însă o va dărîma şi eu am adus mai multe. Pe pagina mea la http://florincroitoru.tripod.com/ puteţi vedea poza unei pietre de mormînt din Dobrogea antică pe care e scris un nume de femeie exprimat în româneşte: ANTIGONA LU LOZANIS. O listă cu nume de acest tip se află pe placa de plumb Nr 120.Tot acolo pe pagina mea puteţi vedea poza inelului găsit la Apahida lîngă Cluj şi datat sec al 4-lea e n . Pe el puteţi vedea crucea şi puteţi citi scris cu acelaşi alfabet de pe inelul mai vechi de la Iezerovo : OMIELCUŞ , adică predicator , omilie fiind un cuvînt din greacă ce înseamnă PREDICĂ .Este dovada că nu a venit creştinismul de la Roma ci de la început a fost de rit grecesc.

Eu am arătat că se pot despărţi în cuvinte textele dacice de pe plăcile de plumb şi că sînt scrise în limba romînă. Au încercat şi alţii să le despartă conform limbii romîne, dar nu au reuşit însă pt că metoda d-lor este eronată .

Alfabete grecești antice

In acest tabel sint trecute alfabete folosite in unele regiuni din Grecia antică precum si alfabetul grecesc modern. Pt mai multe litere observam ca ele erau diferite , de ex sunetul R era grafiat P sau D in Ionia, P sau R la Atena, Corint si Argos, P in Euboea. Modern se grafiaza P. Teoretic sunetul R putea fi grafiat de catre traci ca P dar si altfel, devreme ce si grecii l-au grafiat ca D sau R. Deci nu automat citim ca R semnul P grafiat pe inelul de aur. Încercările tuturor celor care au citit ca R acel semn grafiat P pe inel au eşuat.

Antigona lu Lozanis

 

 

Înscrisul se află în partea de sus a pietrei de mormînt. A fost refăcut doar rîndul de sus. Din cel de jos se văd doar 9 litere.

Este o formă de nume tipic romînească.Numele celor doi nu sînt romîneşti,ci greceşti,dar exprimarea numelui femeii ieste romînească.Apare  pe această piatră de mormînt din Dobrogea cu datare probabilă în sec + 1.Acelaşi tip de nume apare şi pe placa 120;poza e la pagina precedentă.

Se vede bine doar primul şir de litere.Rîndul al doilea nu este refăcut total. 

Şi aceasta ieste o dovadă că limba romînă s-a vorbit şi în antichitate şi deci nu provine din latina pe care chipurile au învăţat-o ţăranii daci de la colonişti tot daci din Moezia şi Panonia,de la alţi colonişti şi de la legionari romani de diverse naţii.  

Placa nr 120

Transcrierea a fost făcută de Branislav Ștefanovski

ΡΟΤΩ ΠΕΝΕ Ο

Μ 　

Θ

ΠΟ ΥΔΕΟ ΟΝΤΟΥΡΝΙΕ ΝΕ ΔΩΕ ΖΑΒΕΛΗΟ / ΛΕΩ ΔΩΕ ΧΗΛΕΑΡΧΙΛΩΡΟ ΨΕΩ ΣΟ ΨΕΟ /ΑΡΜΩΣΟ ΣΩ ΣΥΕΟ ΑΨΕΖΟ ΩΝΣΟΛΕΘΩΛΕ ΩΝ ΓΑΛΗ/ ΠΙ ΨΕΛΩΕ ΔΑΒΟ ΨΕΘΩ/ ΦΑΞΤΟ ΩΝΑΝΨΕΟ ΝΩΣΕΘΡΟ + Μ – ΒΩΕΡΟ ΒΥΣΕΘΟ ΩΝ ΣΑΡΜΗΨΕΤΟΥΖΩ 　ΚΟΥΕ ΑΡΜΩΣΟ/

1. ΕΡΙΕΨΕΡ ΔΑΠΗΨΕΟ ΛΩ ΨΕΝΟΥΚΛΟ ΧΧΧΧΧΧ

2.Ε ΩΡΟΛΥΕΟ ΛΩ 　ΕΛΥ Α ΚΑΡΣΕΟΥ ΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧ

3.Ε ΖΟΡΑΣΕΟΥ ΛΩ ΜΟΛΕΟ 　ΔΑΒΟ ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

4.ΓΟΥΕΡΩ ΛΩ 　ΔΙΝΩ ΨΕΘΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

5. ΖΑΠΥΕΩ ΛΟ ΖΟΥΡΟ 　ΔΑΒΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

6. ΚΩΡΜΥΟ ΛΩ ΝΟΒΥ ΔΟ ΥΝ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

7. ΨΕΥΖΟ ΛΩ ΣΙΨΙ ΔΟ ΝΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

8. ΜΑΝΗΣΟ ΛΟ ΖΙΔΩ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

9. ΒΕΡΥΣΟ ΣΑΥΧ ΔΑΒΟ ΠΑΝΟΝΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

10. ΔΩΥΕΓΩΕ ΠΟΛΘΩ ΔΑΒΟ ΣΑΡΜΑΤΗΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

11. ΚΑΡΠΩΔΟ ΛΩ ΣΑΡΤΑΠΙΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

12. ΠΑΡΙΩΖΟ ΛΟ ΕΡΜΥ 　ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)

13. ΜΟΝΓΑΙΩ ΛΩ ΝΑΠΩΚΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – –

14. ΓΟΥΡΩΕ ΛΟ ΚΟΜΙΕΟ 　ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)

15. ΠΑΛΟΕ ΛΩ ΣΑΡ 　 ΔΑΒΟ ΣΕΨΕ ΣΤΟΙΙ – (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

ΚΩΤΩ ΠΟΛΕΟΥ ЧΕΝΕΟΥ

ΜΑΕΡΟ ΒΗΡΕΩ – Θ – Α –

Transliterare

ROTĂ PENE O

M

CI

PĂ UDEĂ ĂNTURNIE NE DĂE ZABELIEĂ LEĂ DĂE HIELEARHILORO GEĂ SĂ GEĂ ARMĂSĂ SĂ SUEĂ ACEZĂ ĂNSELĂCIOALE ĂN GALIE PI CELĂE DABO GECIĂ

FAŞÎTĂ ĂNANGEĂ NOSECERĂ MATO BOERO BUZECIO ĂN SARMIGETĂUZĂ CUE ARMĂSĂ

1 ERIEĞER DAPIEĞEĂ LĂ ĞENUCLĂ XXXXXX

2E OROLUEĂ LĂ ELU A KARSEU XXXXXXXXXXX

3E ZORASEĂU LĂ MĂLEO DABO ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

4 GUERĂ LĂ DINĂ ĞECEĂ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

5 ZAPUEO LO ZĂURĂ DABO (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

6 KĂRMUO LĂ NOBU DĂ UN (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

7 ĞEUZĂ LĂ SIĞI DĂ NOE (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

8 MANIESĂ LO ZIDĂ DABO (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

9 BERUSĂ SAUH DABO PANĂNEĂ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

10 DĂUEGĂE POLCEĂ DABO SARMATIEĂ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

11 KARPĂDĂ LĂ SARTAPIEĂ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ –.

12 PARIĂZĂ LO ERMY DABO (Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ

13 MONGAIĂ LĂ NAPOKĂE (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – –

14 GURĂE LO KOMIEĂ DABO (Χ)(Χ)(Χ)

15 PALOE LĂ SAR DABO SEĞE STOΙΙ – (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)

KĂTĂ PĂLEU ČENEU

MAERO BIEREĂ

Cred că în cea mai mare parte e bună despărțirea de mai sus. Nu sînt sigur dacă e „rotă pene” sau un singur cuvînt: „rotăpene” și nici nu înțeleg ce înseamnă zabeliă. Hilearhi în grecește însemna generali. Ănselăcioale cred că au fost niște sălașuri făcute de-a lungul drumului pe care veneau cei ce erau concentrați pt armată.
Traducere: ROTĂPENE……Pe unde se întoarce să ne dea ZABELIĂ. Să le dea comandanților ce se dă. Ca să ridice armata se așează sălașuri în cale. Pentru acelea se va da cotă. Făcută înaintea noastră, MATO boier Buzecio, în cetate cu armată.
Cuvintele pe care nu le înțeleg sînt redate cu majuscule. Urmează lista de contribuabili, care cuprinde nume de tip romînesc, adică X lu Y. Dintre cele auzite de mine menționez: Marioara lu Achim, Marioara lu Victor, Dochița lu Anton, Jana lu Cîștig, Nelu lu Pălăriatu, Petric-a lu-Mpăratu.
Pe listă apar și cîteva numerale: la Nr 6 apare UN, la 7 apare NOE, adică 9. La 10 apare DOUĂ (feminin) în numele DOUEGĂE (Douăgăi). La 15 apare numeralul 10: SEGE.
Semnificația textului
Textul este un ordin pentru organizarea unei echipe care va ridica pe un drum sălașuri pentru cei chemați la oaste, pentru ca aceștia să fie hrăniți și adăpostiți pe timpul nopții. Ordinul este dat de o persoană ce s-a numit Biereă și avea funcția de MAER. Ordinul este trimis către o persoană ce s-a numit Ceneu și a avut funcția de PĂLEU.La scrierea ordinului a fost de față și o persoană ce s-a numit Buzeciă și a avut  rangul de boier.Nu este vorba in text de celebrul Burebista, ci de un mic nobil local.

Tezaurul de la Apahida

La Apahida, lîngă Cluj, au fost găsite în sec 19 şi 20 mai multe bijuterii. Cele mai interesante au fost găsite în sec 19 într-un mormînt.
Desenul reprezintă concepţia unor cercetători despre acest înscris. Ei au afirmat că literele ar fi latine. În acelaşi mormînt s-au găsit şi alte inele, pe care se văd litere greceşti clare.Unele litere sînt scrise evident în ligatură. Pe inelul cu şapte litere nu e nici o ligatură. Inelul a fost manipulat. Partea din dreapata a literei M este modificată. Materialul a fost împins spre interior ca să fie astfel creată litera A. La piciorul din dreapta a lui M lipseşte exact acea bucată ce a fost împinsă în interior. Eu cred că ar trebui cercetat inelul într-un laborator de prestigiu din Occident care să confirme dacă au fost făcute astfel de modificări şi să confirme că inelul e tocit la litera K, literă care ar fi fost chipurile un R latin. Nu mi se pare normal ca în acelaşi mormînt să fie găsite obiecte de acelaşi fel scrise cu două feluri de litere, latine şi greceşti. Părerea mea e că istoricii austrieci din sec 19 au manipulat acest inel. Au afirmat că este înscris pe inel numele persoanei care l-a purtat, în acest caz OMAHARUS şi că acesta ar fi fost un rege gepid, iar gepizii o populaţie germanică. Un rege german înseamnă un regat german, iar un regat german înseamnă numeroşi supuşi germani. Astfel apare ca normală apartenenţa Ardealului la Austria. Germanii şi austriecii au găsit numeroşi germanici prin Ardeal, Moldova, Crimea, Polonia etc într-o vreme în care teritoriile de la Răsărit de Elba nu erau populate cu germani. Ei au făcut hărţi cu regatul lui OMAHARUS din Ardeal, care ar fi fost plin de gepizi germanici. Pe inel însă scrie OMIELCUŞ, cuvînt derivat din OMILIE, iar acesta din urmă există şi azi în romînă şi înseamnă PREDICĂ, deci OMIELCUŞ înseamnă predicator. Inventarul mormîntului arată că avem de a face cu un personaj ce a aparţinut Bisericii, nu cu un rege, voievod…În mormînt au fost găsită o fibulă în formă de cruce avînd pe ea zvastici. Aceste zvastici au mai fost găsite pe teritoriul Romaniei, dar nici una pe teritoriul Germaniei.
Interesant este pahrul din sticlă groasă decorat cu plăcuţe de aur. A avut înălţimea de 16,70 cm, diametrul la bază de 3,8cm, iar diametrul la buză de 12cm. Cred că ar fi încăput în el aproximativ un litru de lichid. Ca să stea drept paharul are nevoie de un suport, cea ce înseamnă că el a fost făcut aşa intenţionat pt ca nimeni să nu îl poată lăsa jos. Părerea mea este că a fost un pahar de împărtăşanie. El era umplut cu vin şi trecut din mînă în mînă pînă cînd se golea şi era din nou umplut. Foto3
Un pahar asemănător precum şi un suport pentru acest tip de pahar putem vedea în Tezaurul de la Pietroasele. Patera din acest tezaur are o statuetă reprezentînd cel mai probabil pe Maica Domnului, care ţine cu ambele mîini un astfel de pahar. *foto4
Cred că suportul pt acest tip de pahar este acesta (Foto5) din Tezaurul de la Pietroasele.
Ambele tezaure sînt cam din aceaşi perioadă.Ambele au fost atribuite unor germanici deşi nimeni pînă acum nu a putut proba germanici aflaţi în sec 4-5 pe teritoriul de azi al Romaniei.

inelul cu 7 litere (Apahida) ce au fost modificate şi apoi forţat interpretate ca formînd un nume germanic.

literele grecesti aflate pe inel

Comoara de la Apahida. Pahar mare de sticlă cu fund oval decorat cu foiţă de aur. L-am văzut la muzeu şi mi s-a părut a fi mai mare decît o halbă de bere.

Fibulă în formă de cruce (Apahida).Svasticile de pe acest obiect au fost găsite şi pe alte obiecte  antice din ţara noastră dar nu prin Scandinavia sau prin Germania.

Desen făcut de cercetători neserioşi, cu litere refăcute de ei ca să arate a fi litere latine. Au decretat apoi că acesta ar fi un nume şi că persoana care l-a purtat  a fost un rege şi anume un rege gepid, iar gepizi, tot astfel de cercetători spun fără probe, ar fi fost de neam germanic. De aici rezultă că regele a avut un regat cu supuşi germanici şi automat tot ce se găseşte din acea perioadă este declarat german. De aici rezultă că ai noştri nu erau acolo şi deci germanii ar avea un drept istoric

Apahida; fibulă în formă de cruce. Capetele nu sînt în formă de ceapă, așa cum mai vedeți scris în unele lucrări, ci de cupolă de biserică.

Crucea de la Pietroasele (Moldova) are formă asemănătoare cu cea de la Apahida (Ardeal)

Biserici contemporane. Turlele și cupolele sînt asemănătoare cu părțile transversale, cu bulbi, ale crucilor de la Pietroasa și de la Apahida. E astfel dovedită continuitate în stilul arhitectural al bisericilor de atunci și de acum, altfel spus neamul care construiește acum aceste biserici le-a construit și atunci. Germanicii nu au construit niciodată așa.

Comoara de la Pietroasele. Observați :

-cele două suporturi pt paharul de împărtășanie. Un astfele de pahar nu s-a găsit la Pietroasele, dar s-a găsit la Apahida, unde însă nu s-a găsit vreun suport pt pahar.

-cana din care desigur se turna vin în pahar. O astfel de cană s-a găsit și la Apahida.

-patera cu statuie în mijloc reprezentînd pe Maica Domnului tinînd în mîini un pahar mare.

Avînd în vedere numeroasele asemănări dintre cele două comori precum și faptul că nu s-au găsit astfel de lucruri în Scandinavia, putem trage concluzia că obiectele nu au aparținut unor germanici veniți din Nord, ci au aparținut unor patriarhi autohtoni.

DACEBALO PER SCORILO

Reconstituirea vasului găsit la Grădiștea Muncelului. Originară este partea închisă la culoare. Partea netedă, mai deschisă, este adaos.

Pe vas sînt două ștampile scrise cu litere latine. De observat că ambele sînt scrise greșit. Cel care a scris nu a știut să scrie invers literele, astfel ca atunci cînd este aplicată ștampila literele să arate normal.

O ștampilă este DECEBALUS şi cealaltă, scrisă întors, este PERSCORILO. Ambele sînt scrise cu caractere latineşti.Forma DECEBALUS nu e dacică. Pe plăcile de plumb dacice forma este DACEBALO.

 

PERSCORILO este într-un dialect italic din acel timp. Exprimarea cu PER apare doar în latină, italiană şi în dialectele italiene. Exemple: PER PEDES, latină, pe picoare, adică pe jos. PER ME, ital, pentru mine. PER TE, ital, pentru tine. „Non ti scordar di me” (Nu mă uita); italiană. De observat că SCORDAR e un cuvînt format lafel ca SCORILO. Prin urmare PER SCORILO nu poate fi în limba vorbită de daci.

La ce servea vasul

 

Acesta a fost un vas pentru făcut brînză.El are patru găuri de scurgere în partea de sus, aproape de buză. Tot aşa au şi vasele de făcut brînză din ziua de azi. Acestea sînt mult mai mari şi făcute din aramă.Tot aşa au şi aceste în partea de sus, sub buză, găuri pt scurgere.Ele au rolul de a împiedeca ridicarea nivelului materialului din vas atunci cînd brînza este scoasă.Se pune laptele la prins în vas pînă aproape de găuri.După ce se prinde partea mai uşoară, brînza, stă la suprafaţă. Este scoasă şi azi cu o bucată mare de pînză ce e ţinută cu dinţii de o latură iar cealaltă latură este introdusă în vas cu ambele braţe pînă aproape de nivelul umerilor.Brînza nu poate trece peste buza vasului cînd se introduce pînza din cauză că nivelul zerului va scădea deoarece surplusul se scurge prin aceste găuri. După ce omul întoarce pînza pe sub stratul de brînză lasă pînza acum cu brînza în ea suspendată deasupra vasului ca să se scurgă tot zerul.SCORILO se numea această scursură ce rămîne în vas. Denumirea nu este dacică. Dacii numeau asta ca şi noi azi: ZĂR.

 

Forma vasului

 

Acest vas poate sta foarte bine fără un stativ special în pămînt introdus fiind cel puţin pe trei sferturi. Marele avantaj este că vasul va păstra o temperatură convenabilă chiar şi în nopţile mai reci care ar putea opri procesul de fermentaţie. Cred că vasul a avut şi capac, cel mai probabil de lemn, peste care noaptea dacă era prea frig se puneau ţoale.

Este cu siguranţă un vas din perioada romană. Avînd în vedere apropierea de Sarmisegetusa, limba şi literele de pe el acesta a fost folosit de romanii dintr-un castru pt producerea de brînză. Au notat pe fiecare vas numele furnizorilor de lapte, în acest caz Decebalus. Forma vasului nu mi se pare dacica. In Orient s-au mai găsit vase de forme asemănătoare. Nu are nevoie de stativ pt că se punea pe trei sferturi în pămînt. Astfel laptele pus la prins nu se răcea noaptea mai ales dacă vasul avea capac iar peste capac erau puse țoale sau blană de oaie.Mi se pare probabil că acest vas nu a fost făcut de daci ci de militari romani ce proveneau din Orient. Cred că nu știau nici carte. Au primit cuvintele ce trebuiau scrise pe vas și le-au scris rău. Le/au așezat rău. Trebuia să le fi scris în oglindă, așa cum se fac ștampilele. Acele înscrisuri de pe vase erau în primul rînd pt ofițerii care controlau activitățile.

*

Nota redacției La insistențele repetate ale dlui Florin Croitoru pubicăm unul din textele trimise. Din păcate nu am putut copia și fotografia unor texte așa cum apar pe suporturile originale.