Tesla și Teclu – doi români de ispravă

Un alt exemplu de roman „celebru”
Nu stiu de ce, dar eu nu ma mindresc cu el.
A ales sa moare bogat in loc sa moare stimat .

https://www.playsport.ro/exclusiv-mihai-rusu-trage-valul-de-pe-biografia-lui-tiriac-probabil-e-si-azi-general-sie-in-rezerva-exista-inscrisuri-care-spun-ca-spala-banii-securitatii-in-rfg-232502?utm_source=Romania+TV&utm_medium=website&utm_campaign=fidmee

EXCLUSIV. Mihai Rusu trage vălul de pe biografia lui Țiriac: ”Probabil e și azi general SIE în rezervă. Există înscrisuri care spun că spăla banii Securității în RFG”
Justin Gafiuc 16.01.2023, 11:06

Fost tenismen și vocea sportivă de la Europa Liberă înainte de Revoluție, Mihai Rusu, 74 ani, a evadat în RFG în 1977, via Bruxelles, și s-a stabilit la Munchen. Sunt posturile din care a interacționat deseori cu Ion Țiriac și Ilie Năstase, a avut acces la episoade de culise și la informații privilegiate. 

Din Germania, Rusu comentează azi conexiunile Țiriac – Securitate după repunerea pe tapet în România a dosarelor pe care milionarul brașovean le-a avut în sistemul serviciilor secrete ale lui Ceaușescu. 

 ”A făcut balet printre securiști, milițieni și afaceri tenebroase”

Playsport: Domnule Rusu, l-ați cunoscut foarte bine pe Ion Țiriac încă dinainte de Revoluție, iar recent a revenit pe agenda publică subiectul legat de conexiunile lui cu Securitatea comunistă. Angajamentul semnat în 1963 a apărut prima dată în urmă cu 5-6 ani, acum e o temă rediscutată. Cum interpretați acel pact Țiriac – Securitate în contextul acelor ani?

Mihai Rusu: E foarte important să vedem aceste documente în cheia acelei perioade, la fel ca și întreaga activitate a lui Țiriac din anii ‘60-’80. Cum a făcut el balet printre securiști, milițieni și afaceri tenebroase pentru a-și urmări interesele personale. După cum reiese din acte, a fost recrutat de Direcția a 2-a de Contrainformații a Securității. La acel moment, pasul a însemnat pentru Țiriac, angajat militar la Dinamo, un CEC în alb vizavi în special de ieșirile în străinătate, care reprezentau un imens avantaj. Căpăta prioritate la deplasări externe, dispăreau obstacole la pașapoarte, i se deschidea alt univers, pe altă poziție, iar, pe de altă parte, Securitatea se împăuna că a pus mâna pe un agent cu nume mare, legendat cu indicativul ”Titi Ionescu”. Și mai e ceva!

Playsport: Vă rog!

Mihai Rusu: Avansarea rapidă în grad, relații sus-puse, libertate pe tărâm politic și sportiv. În această perioadă, îl lansează în străinătate și pe Ilie Năstase. În fața mea au discutat, iar prima deplasare externă a lui Ilie a fost prin Egipt, după care a început să-l ia la tot felul de turnee. A urmat un circuit prin Italia, unde încasau cam 100 de dolari pe săptămână, ceea ce era o avere atunci. Iar acest tandem a funcționat foarte bine până în 1972, când între ei a intervenit un mare scandal din rațiuni financiare.

 
”S-a certat groaznic cu Năstase din cauza împărțirii banilor”

Playsport: În ce sens?

Mihai Rusu: Înaintea finalei Cupei Davis cu SUA de la București, din octombrie 1972, unde am fost arbitru de linie, nu și-au vorbit zile întregi. Nici pe teren n-au scos un cuvânt unul cu altul. Am stat la trei metri de ei. Parcă nici nu se cunoșteau. Ce se întâmplase? Dinspre cercurile celor doi circula varianta că Țiriac cerea bani în numele lui Ilie! Chestiuni de genul: ”Vin cu Năstase la turneu, dar cât îmi dați?”. Prin urmare, a fost o ceartă generată de împărțirea acelor sume. Iar din acest conflict a ieșit câștigător un manager american, Bill Riordan, care va însemna mult în cariera lui Ilie.

Playsport: La ce vă referiți?

Mihai Rusu: A devenit agentul lui Năstase, organiza celebrele circuite americane. Și-l avea în portofoliu inclusiv pe tânărul Jimmy Connors, cu care Ilie avea să lege o prietenie extraordinară, câștigând împreună și dublul la Wimbledon, 1973, și US Open, 1975. 

 
”Era tablagiu la o secție de Miliție pe lângă Gara de Nord”

Playsport: Când enumerați mai devreme despre avantajele captate de Țiriac în urma legăturilor cu Securitatea, invocați și avansările rapide în grad. Puteți detalia?

Mihai Rusu: Inițial, ca sportiv la Dinamo, figura în scripte ca ofițer de circulație. Își lua salariul de la o circă de Miliție din fostul sector 7 al Capitalei, undeva pe strada ”Luigi Cazavillan”, în apropierea Gării de Nord. Mai pe scurt, era ”tablagiu” pe hârtie, cum se spunea în popor. Dar a început să urce destul de repede în grad, iar la ora finalei de Cupa Davis din 1972, adică pe la 33-34 ani, era deja colonel. Avansările se făceau parcă din trei în trei ani sau la excepțional în cazul sportivilor. Că era colonel și imediat după Revoluție, știu și dintr-o discuție la care am asistat personal.

Playsport: Discuție cu Țiriac?

Mihai Rusu: Eram într-un avion cu Doru Braia, fostul meu coleg de la ”Europa Liberă”. Și vine Țiriac, aflat în aceeași cursă spre București: ”Îmi permiteți, domnule Braia, să iau loc lângă dumneavoastră?”. ”Sigur!”. Au început să discute, iar la un moment dat a venit vorba despre fostul trust de construcții ”Carpați”, racordat la Securitate, despre directorul de acolo, Badea, cum s-a spart după Revoluție în mai multe firme cu patroni securiști, care doreau să pună mâna pe contracte bune în valută. Iar Țiriac îi zice: ”Haideți, domnule Braia, nu știți că Badea a fost securist ca mine?”. ”Da, domnule Țiriac, la fel ca dumneavoastră, că ați ajuns ditamai colonelul!”. Deci, Țiriac era colonel încă atunci. 

 
”Cum încasează pensie dacă a lipsit opt ani din țară?”

Playsport: Cum adică ”încă”?

Mihai Rusu: Da, pentru că din cartea altui fost coleg de-ai mei de la ”Europa Liberă”, Liviu Vălenaș, ”Fabrica de spioni”, aflăm negru pe alb că, în anii ‘90, Ion Iliescu l-a avansat pe Țiriac la gradul de general SIE, alături de Teodor Meleșcanu sau George Păunescu. Așa că există minime date pentru a suspecta că, și în zilele noastre, Țiriac este general SIE în rezervă! În plus, aceeași sursă oferea informația că, într-o revistă din iulie 2009 a Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, entitate finanțată de Guvernul României, despre Țiriac se scria că ”a spălat în RFG banii Securității”. 

Playsport: Știți însă că Țiriac a negat la un moment dat că ar fi acceptat propunerea de avansare a lui Iliescu, susținându-i, în schimb, pe Patzaichin și pe Lipă, nu?

Mihai Rusu: Aici avem față în față o informație scrisă, provenită de la un om cu acces în arhivele CNSAS în postura de cercetător, versus cuvântul lui Țiriac. Mi se pare decent să mă raportez la sursa credibilă, respectiv cartea lui Vălenaș. În plus, ca o extensie a discuției legată de calitatea lui militară, e interesant de înțeles cum Țiriac încasează de la Ministerul de Interne o pensie de 12.000 de lei, a cărei existență chiar el a recunoscut-o public, în contextul în care n-a pus piciorul în România în perioada 1982-1990. N-a fost la serviciu nicio secundă, ca să zic așa! 

 
”Alunecase spre evaziune fiscală”

 

Playsport: Care ar fi explicația acelei absențe din țară, vreme de 8 ani?

Mihai Rusu: Povestea e ceva mai complexă și sună așa. Prin 1974, Țiriac, la fel ca Năstase, și-a luat rezidența fiscală la Monte Carlo. În paranteză fie spus, am investigat la un moment dat cine le-a dat aprobare să se stabilească într-un paradis fiscal, atâta vreme cât era vorba despre doi ofițeri, unul de la MapN, altul de la Interne, membri PCR și decorați de Ceaușescu cu Ordinul Muncii Clasa 1. Am vorbit chiar cu generalul Nicolae Stan, fostul președinte al federației de tenis, aghiotant al lui Ceaușescu, șef al Direcției a V-a a Securității. Mi-a promis că îmi va spune detalii interesante, dar, din păcate, a decedat înainte să apucăm să mai avem acea întâlnire. 

Playsport: Revenim?

Mihai Rusu: Da. Din notele informative publice, întocmite de un ofițer, aflăm că Țiriac făcea contrabandă în România cu produse occidentale și se sustrăgea impozitării pentru sumele câștigate peste hotare, în acord cu un decret din 1974. Interpretarea mea e că alunecase, probabil, spre evaziune fiscală, ceea ce ar putea explica reținerea de a mai călca prin România din 1982 până după Revoluție. Pentru Țiriac, stabilirea la Monte Carlo a însemnat dezvoltarea activă pe zona de antrenorat și de management, începând cu argentinianul Guilermo Villas, care i-a asigurat intrarea directă la familia princiară.

 
”Becker i-a pus pe tavă toată piața germană”

 

Playsport: În ce mod?

Mihai Rusu: Villas a trăit un love story cu prințesa Carolina de Monaco, așa că Țiriac și-a făcut fir direct cu Casa Princiară. Imaginea și conturile lui au început să crească fabulos, iar cu Villas a deschis o companie, TV, de la inițialele lor, cu un birou și la Rotterdam, un offshore. În orașul olandez, la începutul anilor ‘80, Țiriac ar fi cerut pentru Villas o garanție de vreo 70.000 de dolari pentru a participa la turneul de acolo. Era o chestie neoficială, ilegală, un bonus cumva pe sub mână, care se mai practică și azi sub diferite forme. Dar ATP l-a suspendat atunci pe Villas pentru acel episod. 

Playsport: Marea lovitură a lui Țiriac a venit însă prin Becker.

Mihai Rusu: Prin Becker, care, în 1985, a câștigat Wimbledonul la 17 ani și i-a pus lui Țiriac pe tavă toată piața germană. Marile concerne au devenit peste noapte interesate să-și asocieze numele cu Becker la nivel internațional, iar Țiriac a ajuns astfel să-și creeze o rețea impresionantă de relații la nivel de top, de la bancheri până la proprietarii și directorii marilor corporații nemțești. Și-a folosit apoi aceste conexiuni pentru a organiza turneele de la Stuttgart, Essen și, în Austria, la Kitzbuhel. Sunt circuitele pe care le-a translatat apoi către România, în 1990, pe ușa larg deschisă de Petre Roman. Lumea politică de la București a stat sluj în fața lui, s-a conectat permanent numai la filiera PSD, de la Iliescu, Năstase și Rus până la Ponta și Dragnea, a venit cu cele mai mari firme în România, iar poziția lui a devenit intangibilă. A primit la prețuri de nimic vile, spații publicitare, terenuri.

Playsport: Aveți exemple?

Mihai Rusu: O vilă în strada Kalinin, alta pe Maxim Gorki. Un teren prin Poiana Brașov pentru sora lui, Rodica, cea care-i ține și-n prezent biroul de la Monte Carlo. 

 
”Am rezerve vizavi de verdictul CNSAS în cazul Țiriac”

 

Playsport: În 1966, la 3 ani distanță după deschiderea dosarului ”Titi Ionescu”, Țiriac a fost abandonat însă de Securitate și a devenit urmărit, sub numele conspirativ ”Tănase”, din rațiuni de ”rea-credință” în raport cu cei care-l racolaseră. E, totuși, o schimbare de statut, nu credeți?

Mihai Rusu: Vă invit din nou să judecăm aceste situații în lumina acelei perioade, nu în contextul timpurilor de azi. În 1963, neconstrâns de nimeni și de bună voie, s-a angajat să informeze organele statului comunist. E o decizie profund personală, pe care acum caută s-o bagatelizeze, s-o ascundă printre povești siropoase, să-i confere semnificații ridicole. De fapt, o spune și documentul, el era prelucrat înainte de orice deplasare externă cum să se comporte față de oamenii de pe lista neagră a României comuniste, ce să prezinte în notele informative. Iar el explică apoi în rapoarte că s-a întâlnit cu X, cu Y, cu părinții nu știu care. Adică n-a stat chiar degeaba pe lista Securității. 

Playsport: Dar, în accepțiunea CNSAS, n-a fost colaborator în sensul de a fi făcut poliție politică. Adică, în traducere, n-a făcut rău nimănui prin acele note, mai pe limbaj decriptat. 

Mihai Rusu: Să fim înțeleși! Nu te strângea nimeni cu ușa să semnezi un acord de colaborare și să te angajezi că vei ”turna” la Securitate. Sunt foarte mulți foști sportivi care n-au acceptat să intre în acest joc. Și pe mine au încercat să mă racoleze la Steaua, prin ofițerul de contrainformații al clubului, dar am spus “nu!”. Și sunt viu și nevătămat! Țiriac a gândit atunci acel gest pentru a căpăta o protecție și a avea acces la un pachet de favoruri. Să ne amintim că și Băsescu a primit inițial verdict de necolaborare de la CNSAS și apoi ne-am pomenit că a fost ditamai turnătorul! La relațiile de care dispune Țiriac, dați-mi voie să am rezerve vizavi de soluția aceluiași CNSAS!

 
”S-a văzut cu sacii în căruță prin relația cu Maurer”

 

Playsport: Reformulez întrebarea legată de schimbarea poziționării lui, din informator în urmăritul ”Tănase”.

Mihai Rusu: DUI, adică Dosar de Urmărire Informativă, avea aproape orice cetățean din România comunistă. Discursul acesta de autovictimizare, că ajunsese să fie, de fapt, urmărit, nu-l prinde deloc pe Țiriac. El tot rostogolește acest argument, că n-a livrat nimic relevant Securității și din cauza asta l-au lăsat deoparte ca agent inutil. 

Playsport: Și nu vi se pare că explicația stă în picioare?

Mihai Rusu: Păi, hai să vedem mai departe contextul! De fapt, Țiriac își dezvoltase între timp relația specială cu primul ministru Maurer, cu care mergea frecvent la vânători și-i asigura protecția necesară, inclusiv garanția ieșirilor externe. Cu sacii în căruță, probabil nu l-au mai preocupat alte circuite cu Securitatea, mai ales că avea și sportiv un statut deja indispensabil la Dinamo, campion la simplu, la dublu, plus turneele externe începute cu Năstase. Ar fi foarte bine însă dacă domnul Țiriac ar fi, de acord, de exemplu, să ne explice prin ce concurs de împrejurări avea asigurat permanent un apartament la hotelul Hilton Parc din Munchen, situat la vreo 500 de metri de biroul meu. 

 
”Dan Petrescu lucra tot la Securitate, îl avea în legătură pe Țiriac în Germania”

 

Playsport: Ce vreți să spuneți?

Mihai Rusu: Exact asta: că Țiriac, era sau nu era în Munchen, avea la dispoziție nonstop un apartament la hotelul respectiv, ceea ce ne spune, eventual, într-o interpretare de bun simț, că Securitatea continua probabil să-l considere important la operațiunile lui din Occident. Știu informația asta de la un recepționer care lucra la Hilton, mai jucam tenis cu el și mi-a zis că Țiriac avea acolo o rezervare permanentă. În plus, în peisaj a apărut și Dan Petrescu, cel care după Revoluție va deveni un om de afaceri de succes, miliardar.

Playsport: Nu discutăm despre fostul fotbalist Dan Petrescu, evident, ci despre afaceristul care a decedat în octombrie 2021 într-un accident aviatic la Milano, da?

Mihai Rusu: Exact! Dan Petrescu lucra și el în Securitate și, din câte cunosc, probabil fusese trimis în Germania înainte de ‘89 ca să-l aibă în legătură pe Țiriac. Să-l aibă sub control informativ. Lucrau împreună la organizarea turneelor, petreceau mult timp amândoi. Iar aici ne referim nu la Securitatea aia clasică, ci la Unitățile Militare speciale ale centrelor de informații externe. 

 
”Nu vorbim din vise, ci documente, fapte, surse”

 

Playsport: E de notorietate că aveți o relație încordată cu Țiriac. De ce ar trebui ca toate aceste lucruri să fie credibile în ochii opiniei publice, atâta vreme cât vin dinspre un inamic al fostului tenismen?
BOMBĂ! Amanta lui Ion Țiriac, nume GREU în TV. Imaginile vorbesc de la sine
Amanta lui Laurențiu Reghecampf s-a dezlănțuit și le-a arătat tuturor poze cu ea și el….

Mihai Rusu: Aici discutăm despre documente, fapte, surse serioase. Am fost martor la multe situații legate de Țiriac, am trăit personal anumite episoade, așa că nu vorbim din vise. I-am pus de nenumărate ori la dispoziție microfonul Europa Liberă, cu credința că va veni în țară să facă afaceri în stil occidental, nu în mod românesc, să profite de legături favorabile pe umerii contribuabililor. N-a dorit însă niciodată să explice anumite chestiuni cu subiect și predicat, fără să arunce temele importante într-un registru caraghios.

Pentru ca tot te pricepi la arzatoare de laborator si il stii bine pe Coanda, ce ar fi sa ne explici si noua in ce consta efectul si care este patentul inventiei, cine l-a dat si cand.