Răspunsurile la argumentele revizioniste
http://motlc.wiesenthal.com/
legat de Wiesenthal e articolul asta.
La adresa de mai sus, recomandată de dl Vlad Pușcașu, promotorii Holocaustului resping punct cu punct „argumentele revizioniste”, ale celor care și-au pierdut vremea negând producerea Holocaustului sau măcar dimensiunile acestuia. Cum acest subiect, cu referință la Transnistria, adică la România, ne-a interesat și pe noi – preocupare vie și activă în continuare, am citit cu atenție „răspunsurile”. Mi-a atras atenția fragmentul de mai jos, pe care îl transcriu ca atare, cu unele neglijențe ale traducerii automate aflată la adresa de mai sus:
(………..)
– Şi care-i mirarea dumneavoastră?
– Nu-i a mea, ci e al evreilor: miracolul evreiesc!
– Este o expresie des folosită! În diverse împrejurări, cu varii sensuri. Dumneavoastră la ce vă gândiţi când spuneţi miracolul evreiesc?
– La cel mai mare şi mai unic! La Holocaust!
– Trebuia să-mi dau seama… Şi care vă e mirarea?
– Mai bine zis mirările!
– Fie! Câte?
– Mai întâi şi mai presus de orice este scorul acesta fantastic: 6.000.000 la zero!
– Scorul aţi zis?
– Da! Istoria poate fi interpretată şi ca un meci, o întrecere sportivă. De data asta, între nemţi şi evrei! Asta a fost holocaustul, simplificând lucrurile la maximum! Un meci!
– Şase milioane la zero?
– Adică şase milioane de evrei împuşcaţi, gazaţi, ştrangulaţi, spânzuraţi, înecaţi, aruncaţi de la etaj sau în gaura ascensorului, otrăviţi, călcaţi cu maşina, călcaţi de tren sau tramvai, ori de metrou în ultima vreme, înjunghiaţi, decapitaţi, striviţi, lapidaţi, mă rog, terminaţi! Soluţionaţi! Beliţi! La şase milioane de oportunităţi ai toată libertatea de a alege sau inventa orice procedură letală. Şi nemţii nu au pierdut ocazia! Au inventat în draci! Au inventat tot! Nu le-a scăpat nimic! Şi nimeni!
– Buuun! Asta vă este admiraţia faţă de nemţi! Dar evreii?
– Evreii, în replică şi în legitimă apărare, au avut un comportament extraordinar de… de… de creştinesc! Dar creştinesc de la creştinii ăia cei mai adevăraţi, din epoca marilor martiri patristici, mărturisitori şi pătimitori cum nu s-a mai văzut şi care s-au supus, toţi şase milioane până la unul, la ultimul, care nu…
– Care a fost ultimul?
– Cred că Elie Wiesel!
– Şi ce au făcut?
– Nu au făcut nimic! Nimic! Nimic! Nimic!
– Cum nimic?
– Cum îţi spuneam! Ca primii creştini!… Îi ţii minte? Aruncaţi în arena circului, atacaţi de fiarele sălbatice şi flămânde, ce făceau bieţii oameni?
– Îşi făceau cruce, rosteau rugăciuni de iertare a păcătoşilor de lei, tigri şi pantere! Orice, numai gesturi de apărare, de legitimă apărare nu încercau!
– La fel şi evreii! În timpul Holocaustului! S-au purtat mai creştineşte decât cei mai creştini! Ce Brâncoveanu, ce Ioana d’Arc!…
– Iar nu vă înţeleg!
– Cred şi eu că e de neînţeles!
– Ce e de neînţeles?
– Comportamentul evreilor holocaustisicisizaţi! Da, este de neînţeles. Măcar la prima vedere! Adică lipsa lor de reacţie! Reacţie de apărare! De legitimă apărare!… Din şase milioane, nici unul nu a mişcat în front! Ci, disciplinaţi, de parcă ei ar fi fost nemţi, s-au încolonat şi în pas de marş, marş!, cuminţi şi ascultători spre gurile cuptoarelor de la Auschwitz! Îţi dai seama ce stăpânire de sine, ce putere de sacrificiu la evreii ăştia holocaustisiţii de ei!
– Holocausticizaţi sau holocaustisiţi? Cum e corect?
– Unii au fost -icizaţi, alţii au fost -isiciţi! După cum a vrut fiecare! Aveau dreptul să aleagă! N-a refuzat nici unul!
– Iar nu vă înţeleg!
– Păi pune-i pe alţii în locul evreilor. Ia şase milioane de români, de ruşi, de nepalezi, de atlantizi, chiar şi marţieni, şi du-i la tăiere ca pe viţei! Ar accepta? Ar merge cu capul plecat şi fără să crâcnească? Măcar să-i fluiere pe nemţi, să-i huiduiască, închipuie-ţi un cor imens de huiduieli al celor şase milioane de evrei duşi la gazare!…Un Nabuco să se audă până la Dumnezeu! Ce efect ar fi avut! Ca să nu mai vorbesc de răscoale şi revolte spontane, imposibil de reprimat şi atât de fireşti în asemenea situaţii. Nici una!…Mai ales că numărul paznicilor, al jandarmilor înarmaţi, era foarte mic! Grosul trupelor era pe front!… Orice convoi de deportaţi, la un semnal, putea să-i dezarmeze pe jandarmi, să-i împuşte şi să producă un act de rezistenţă, de opoziţie! Închipuie-ţi, soro, nici unul!
– De ce?
– Pentru că Holocaustul!
– Adică?
– Adică ce s-ar mai fi ales din Holocaust dacă evreii ar fi procedat ca orice popor primitiv şi instinctual şi ar fi avut reacţia barbară de rezistenţă, de opoziţie la marşul istoriei inexorabil?!
– Ce s-ar fi întâmplat?
– S-ar fi întâmplat cea mai mare nenorocire! Dispărea unicitatea! Dispărea Holocaustul! Devenea episod anodin! Se repeta un scenariu arhicunoscut din istorie, când cele două tabere se ciomăgesc, cu pierderi de ambele părţi, chiar dacă inegale. Rareori scorul este egal. Şi şi mai rar un scor de maidan, ca la Azincourt!
– Cât a fost atunci?
– Vreo 10.000 de franţuzi, la vreo 30 de englezi. A fost record mondial până-n 1945! Până la omologarea Holocaustului, când se stabileşte pentru câteva milenii, pentru eternitate de fapt, scorul de 6.000.000 la zero! E de neimaginat cum ar depăşi cineva acest scor!
– Teribili nemţii ăştia!
– Teribili evreii, nu nemţii dumitale! Mereu le ţii partea! Nemţii ce merit au?
– Dar de ce evreii?
– Pentru că ei au avut puterea să se abţină, să rabde şi să nu reacţioneze nicicum! Nici măcar eventual! Cred că dacă era nevoie, adică dacă rabi le dădea ucaz, puteau să meargă cântând la crematoriu! Cântând cântece de petrecere! Şi de recunoştinţă faţă de mein Fuhrer! Aşa au fost de bine organizaţi!… Ce vrei? Popor ales!
– Adică n-a fost ceva spontan? O supunere oarbă spontană? Naturală? Dedusă din proverbiala lipsă de energie belicoasă a evreilor, consecinţă firească a două mii de ani de existenţă în ghetou, fără armată proprie, fără echipă de rugby, fără…
– Te înşeli! Exact în acele zile şi nopţi teribile când şase milioane de evrei erau tocaţi mărunt şi daţi la raţe de nazişti, echipe de comando evreieşti făceau minuni de belicozitate în Palestina, mardindu-i pe nimeni alţii decât pe războinicii britanici! Pe învingătorii finalei mondiale de la Azincourt!… Trupele de elită ale Albionului erau făcute praf de Menahen Begin şi a lui ceată!… Şi au fost mai multe cetele astea! Una nu s-a dat la nemţi, să-i oprească din desfăşurarea regulamentară a Holocaustului! Să-i deranjeze cumva! Aşa că vezi dumneata de ce evreii!
– De ce?
– Ca să nu strice Holocaustul! Să nu strice puritatea rasială a scorului: la zero! Nici un neamţ n-a fost ucis sau măcar bruscat ori înjurat de evrei în timpul Holocaustului! Cred că au avut un consemn naţional, altfel nu-mi explic!
– Şi atunci de ce au pierdut nemţii războiul?
– De proşti! Trebuia să se mulţumească cu Holocaustul, le era destul că l-au făcut!
– Şi încă la ce scor!
– Făceau nemţii numai Holocaustul şi acum toată lumea le-ar fi fost recunoscătoare, în frunte cu evreii, cu Israelul!
– Credeţi?
– Da’ bine înţeles!… Unicitatea Holocaustului nu ar mai fi fost de nimeni contestată!
– Aha!… Sigur că da! I-am auzit şi eu pe nişte unii bezmetici zicând că au murit aproape o sută de milioane de combatanţi şi civili în al 2-lea război mondial! Ne-evrei! Or, interesul evreilor a fost să moară numai evrei!… Dar, iată, oricât sunt ei evreii de mari şi tari…
– Chiar sunt?
– Aşa zice toată lumea!… Că ei conduc lumea!… Dar nu le-a ieşit cum au manevrat ei să iasă şi până la urmă au murit şi câteva zeci de milioane de creştini, o sută, stricându-le evreilor jocurile şi aranjamentele! Başca recordurile! Statisticile!
– Adânc gândit! Ca dumneata, mai rar, bibicule!
– Au ei evreii această marotă! Să pună laba pe monopolul suferinţei de pe toată planeta şi numai ei s-o păţească! Să moară numai ei degeaba şi fără nici un gheşeft! Alt holocaust să nu se mai petreacă!… Cunoşti lozinca lor preferată!
– Aia cu trecutul, să nu se mai repete!
– Păi le convine să nu se mai repete holocaustul, să numai ei! Cum declara şi Sharon la moartea Papei: „Mare om! Ne-a recunoscut unicitatea! Nu ca alţii!“
– Care alţii?
– Iliescu, antisemitul de Iliescu!
– Ion Iliescu?
– El însuşi, singurul şef de stat din Europa care s-a trezit şi nea Ion, că şi el este om, vorbind ca să nu tacă că cică Antonescu a făcut genocid şi cu comuniştii, nu numai cu evreii! Cu ţiganii, cu românii… Ce mai? A negat hautenticitatea Holocaustului şi himplicit a hevreilor, ca popor hales-bules!… Un nebun! Ne-a făcut de rîs pe toţi românii! De-aia a pierdut şi alegerile! Bine i-au făcut! Bravo lor! Sunt lucruri cu care nu se glumeşte!
– Da’ evreii ştiu ei adevărul şi nu l-au prea luat ei în seamă pe bietul Ilici!
– Lucrurile s-au lămurit la Muzeul Holocaustului unde suntem pe locul doi la mondialele din 1939-1945! I-am bătut pe evrei când am vrut şi când n-am vrut! Scor final 1.500.000 la zero!
– Frumos scor! Nu ştiam! Un milion cinci sute de mii?
– La zero! Zero! Zero total!
– Eu ştiam că numai 400.000!
– E fals! E o minciună!
– Şi de ce ar minţi? Cine? Evreii să mintă?… De ce?
– Ca să le iasă şase milioane în cap! Nici unul mai mult, nici unul mai puţin!… Dar au fost categoric mult mai mulţi!
– Şi nu vă e teamă să-i contraziceţi pe evrei susţinând că mint şi că nu dau drumul la cifra adevărată a evreilor care au fost holocaustisiţi pe viaţă şi pe moarte cu un milion mai mulţi?… Aveţi grijă! Toată lumea înjură că evreii sunt cei mai tari!… Că nu iartă să fie contrazişi… Că…
– Domnule! Sigur că mi-e teamă de evrei! Dar teamă mi-e şi de bulgari, şi de australieni, şi de dumneata, şi de Băsescu sau de vecinul de palier! Mi-e teamă să spun vreo minciună, cu bună ştiinţă adică să-i provoc cuiva vreun neajuns!… Să mă abat de la adevăr pe căi ocolite!… Dar eu ştiu că nu are cum să se supere pe mine, oricine ar fi, Domnia Sa, evreul pe care l-am prins cu mâţa-n sac! Doar nu i-am băgat-o eu!… Nu eu am inventat sau contrafăcut probele, documentele şi îndeosebi fotomontajele pe care mă întemeiez când afirm că în România y compris Transnistria de atunci şi de mâine, nu patru sute de mii de evrei, au fost holocaustizaţi până la unul, cum minte toată suflarea evreiască, ci un mi-li-on cinci sute de mii de evrei!
– La zero români!
– Zero!
– Şi dumneavoastră cum aţi ajuns la aceste cifre?
– Logic şi nemţeşte!
– Vă ascult! Cum?
– Printr-un artificiu aritmetic! În loc să-i numere evreii pe evreii cadaverici, i-au numărat pe ăia vii de tot!
– De ce?
– Păi cui i-ar plăcea să numere cadavre?! Hai să fim drepţi… De mortibus nihil sine bene… Mai ales când morţii ăia sunt în putrefacţie, alţii deja schelete… Nici nu mai ştii ale cui sunt! Nici nu ştii exact-exact de unde să le iei! I-au ascuns românaşii noştri de nu s-au mai văzut evreu cu evreu!
– 400.000 de cadavre?! Unde să-i fi ascuns?
– Dă-mi mie câteva mii de cadavre şi să vezi cum ţi le ascund de nu le mai numără nimeni!
– Şi atunci cum se ştie câţi au fost?
– Simplu! Aritmetic! Şi mai ales higienic! Îi numeri pe ăia viii, pe care nu ţi-e silă să-i atingi, să-i pipăi şi să urli: unu, doi, trei, patru! Unu, doi, trei, patru, până la 500.000 de evrei rataţi de români! Nefăcuţi holocaust! Rămaşi în viaţă, vii şi supăraţi foc pe români!
– Şi ce-au făcut, săracii, când s-au văzut salvaţi?
– S-au scăzut din 900.000!
– 900.000? De ce?
– De evrei care trăiau în România în 1941, la ora 6 dimineaţa, când a început războiul!
– Nouă fără cinci!…
– Şase am zis! Şase fix!
– Ba patru! Patru sute! Patru sute de mii!… Sunt tare la scădere!
– Bravo! Ai înţeles prea repede! Patru sute de mii şi de evrei care nu s-au mai întors din Transnistria şi de la Auschwitz! Au mers mai departe! Unii au ajuns şi-n Siberia! Alţii în America, de Sud mai ales!
– Nu mai putea nimeni să-i oprească!
– Era dreptul lor! Nu? Să rătăcească cât vor!
– Şi atunci de unde un milion şi jumătate?
– De la cei două milioane de evrei! Căci asta este, domnul mieu, cifra reală, numărul corect, al evreilor care trăiau în România în 1941!… Două milioane, nu nouă sute de mii!
– De unde ştiţi?
– Asta contează?!…De la Nicolae Iorga, marele asasinat… De la Mihail Sebastian şi de la Corneliu Zelea Codreanu! Au avut multe idei comune! Pe legionari cel mai bine i-au înţeles sioniştii! Şi invers!… Deşi şi unii şi alţii, şi legionarii, adică românii cei mai români, şi sioniştii, adică evreii cei mai evrei, spun la fel, că în România în 1940 trăiau şi prosperau împreună şi în cele mai bune relaţii de convieţuire reciprocă două milioane de evrei şi jidani! Scade din două milioane cei cinci sute de mii de supravieţuitori şi-ţi rămân curat un milion şi jumătate care au părăsit România şi lumea asta minunată în timpul lui Antonescu!…
– Şi evreii de ce nu recunosc că au fost aşa de mult mai mulţi?
– Alt de ce fără răspuns!… N-am o explicaţie logică, ştiinţifică…
– Cine mai pune preţ pe aşa ceva?!
– …ci una pot să-i zic esoterică, cabalistică!
– Ah!… Interesant!
– Nu-ţi spune nimic cifra 6?
– …
– Ce se află pe bicolorul Israelului?
– Bicolorul?
– Aşa numesc evreii tricolorul lor! Este bi!
– Steaua lui David?
– Bien compris!… Cum arată?
– Este hexa… hexaedru, hexagon, hexametru, nu ştiu cum se numeşte geometriceşte!…
– Câte colţuri are?
– Şase… Aha! Câte unul pentru fiecare milion de evrei holocaustizaţi!
– Invers! Câte un milion pentru fiecare colţ din steaua lui David! De-aceea nu acceptă evreii nici o discuţie cu privire la numărul evreilor holocaustizaţi!… Toată lumea le demostrează că cifra de 6 (şase) milioane este falsă, intră în contradicţie cu toate documentele, cu toţi martorii, inclusiv documente şi martori evreieşti, dar ei nu şi nu! Şase au zis, şase au fost!…Şi au zis că-s şase chiar înainte să înceapă războiul şi holocaustul adiacent. Oameni de cuvînt! Acum pricepi de ce? De ce mint cu atâta… atâta candoare?… Poţi să te superi pe ei?
– Nu poţi!
– Vezi?
– Şi care ar fi totuşi cifra reală? Numărul real?
– Peste şase, cu mult peste şase milioane! Numai cu milionul românesc de evrei omis la numărătoare şi iese cam şapte, şapte milioane şi!… De unde să scoţi o stea în şapte colţuri?
– E şi foarte greu de făcut!
– De data asta trebuie să-i înţelegem pe evrei, care-i raţiunea comportamentului lor atât de aberant!… Fiecare colţ al stelei lui David, pentru evrei este sfînt! Infailibil! Ca şi fiecare milion din cele şase milioane!
– Sfinte sunt însă şi cele şapte milioane, braţe vreau să zic!
– Care braţe?
– Ale sfeştnicului!
– Aoleu, aoleu, dar ce dreptate ai! Şi câtă! Şi cum de nu s-au evreii şi nici eu nu m-am gândit la sfeştnicul, celebrul menora, nu?, aşa se cheamă, cu şapte picioare! Şapte sfeştnicul, şapte şi holocaustul!… Îmi dai voie să le vând eu pontul? Că chiar îl vând, pe euro! Mă umplu de ei! Fifty-fifty facem! Nemţeşte! Îţi dai seama ce ai zis?!
– Credeţi că?
– Sigur! Păi nici nu ştii din ce penibil impas, din ce căcat mai bine zis, îi scoatem! Imens căcatul! Mondial! Eşti mondial!
– Mă bucur!
– Să mai zică cineva că eu mi-s anti-semit!
– Dumneavoastră?
– Da, domnule, i-am atacat şi eu, ca toată lumea, numai că eu am adus argumente clare, nu vorbe chioare, că în România nu patru, sute de mii, ci cincisprezece, cincisprezece sute de mii de evrei…
– Un milion cinci sute de mii!
– …au fost beliţi şi buliţi de români, de cetăţenii români indiferent de sex, religie sau naţionalitate! Şi m-au declarat anti-semit! Cu acte în regulă!
– Totuşi, dat fiind că românii sunt majoritari, peste 90% din populaţie, şi din armată, din poliţie…
– …da, contribuţia poate fi numită românească, contribuţia românească la unicitatea Holocaustului, a celui mai important eveniment şi cel mai unic, istoriceşte vorbind!
– Nici urmă de contribuţie americană, engleză, japoneză, chineză, italiană ş.a.m.d. Germania, e drept, pe locul întâi, recunosc, dar numai noi pe locul doi! Restul, la coada clasamentului, se zbat neputincioşi să nu retrogradeze din istorie!
– Brava! Brava!… Păi cum să nu devii, vere, protocronist? Suntem cel mai protocronist popor! Un evreu a spus-o! Şi când spune ceva un evreu…
– Să mai zică ungurii că…
– Crapă de ciudă bozgorimea!… Se laudă peste tot cum că au fost ei mai ceva ca noi la Holocaust! Că au trimis la Hauschwitz nu ştiu câte hamărîte de sute de mii de hevrei… Păi meritul este al neamţului, că cu mâna neamţului au făcut-o hungurii! Fapta heroică, historică este ha celui care hapasă pe trăgaci sau deschide hobinetul cu gaze!… Sau găseşte haltă procedură letală, haşa cum ham făcut noi, românii, în Transnistria!… Fără dotare tehnică, fără instalaţii de gazare şi de crematorizare, ham găsit cum să-i… să-i…
– …haneantizăm pe evrei!
– Ah, ce frumos ai spun, ha-ne-an-ti-za-re…
– Mulţumesc!
– Dar ştii care-i ciudăţenia?… Nici şapte milioane alea nu sunt de ne-depăşit! Şi toţi specialiştii vorbesc, vorbesc între ei, în şoaptă, unora le e teamă, alţii pur şi simplu se sfiesc să spună că au fost mulţi peste şapte milioane!
– De unde-i scoate?
– De la ruşi!… Când evreii, după 1945, au făcut apelul de seară şi au constatat că sunt şase milioane de dispăruţi, de evrei fără mormîntul mamii lor de morminte care lipsesc! Şase milioane!
– Dumneavoastră aveţi mormînt?
– Adică?
– Mă gândeam dacă nu cumva, din greşeală, m-au numărat şi pe mine, cu mormîntul meu cu tot, care lipseşte şi el!
– Cine?
– Mormîntul meu, al dumneavoastră…
– Aşa e! Cum afli al cui este un mormînt care nu există? Lipseşte! S-a evaporat!
– E prea complicat pentru mine!
– Şi cum ştii adresa, numele defunctului?
– S-o lăsăm!… Ziceaţi de ruşi…
– Te rog să nu mă mai întrerupi aiurea!
– Iertare, vă rog!
– Da, au ucis şi ruşii, drăguţii, câteva sute de mii de evrei, cei mai mulţi în Siberia au fost duşi! Dar mulţi de foame, la faţa locului, la Auschwitz!
– Ce are Auschwitzul cu ruşii?
– Are, că ruşii când au intrat în Auschwitz să-l elibereze habar nu aveau unde se află. Cei mai mulţi nu văzuseră în viaţa lor un crematoriu! Nişte barbari! S-au dus ţintă la magazii şi au luat tot ce se putea lua şi în primul rând ce era de mâncare: ciocolată, pâine, carne… conserve de carne de-aia… Ştii de care!
– Ciocolată la Auschwitz?
– Păi nu ţi-am spus că nemţii au părăsit Auschwitz-ul înainte să vină ruşii câteva zile mai apoi?
– Parcă nu!
– Nu are asta importanţă! Important este că nemţii, iarăşi tipicari, le-au lăsat societarilor de la lagărele din Auschwitz, împreună cu care făcuseră războiul până atunci, le-au lăsat toate proviziile cu care aceştia erau în porţie până la următoarea aprovizionare!… Şi în porţii intra şi ciocolată!… Nu ştiai?
– Le-au nemţii ciocolată dat deţinuţilor?
– Dar le-au furat-o ruşii, nu-i ştii? Davai ceas, davai palton, că doar şi Ivan îi domn! De ce te miri?… Ce-i de mirare? Aşa au făcut mereu în istoria universală a lumii!
– Cine?
– Ruşii!…
– Eu zic să nu ne legăm de ruşi fără să ne doară de câteva sute de mii de evrei! Şi cu ei, şi fără ei…
– Ce-am avut şi ce-am pierdut!…
– Vă propun să revenim şi să insistăm puţin pe protocronismul românesc în materie de Holocaust!
– Este prodigios!… Excelentă idee!
– V-am citit ultima carte! Deci suntem pe locul doi în lume la Holocaust! La cel mai important eveniment sau fenomen…
– Se potrivesc amândoi termenii.
– …din istoria lumii. Suntem co-autori! Alături de Germania, locul întâi de departe! Ce-i al lor e-al lor!
– Nu, nu te grăbi! Dacă iei în calcul câţi evrei au fost h o l o c l a u s t r a ţ i pe cap de locuitor, ai să constaţi că noi suntem pe locul întâi! În cifre proporţionale! Relative!… Corect, la Yad Vashem noi trebuie să fim puşi pe locul întâi!…Noi, românii! Ai vreo obiecţie?
– Eu, nu! Dar mă întreb de ce evreii nu vor să ne recunoască această prioritate!
– Nu este prima oară! Aşa am păţit şi cu insulina lui Paulescu!… Mereu ne-au… Ca să nu mai zic de premiul Nobel pentru literatură!
– Nu ştiu!
– Păi l-a luat ultimul un evreu din Ungaria, participant chipurile la Holocaust! Păi câţi evrei au băgat în Holocaust ungurii? De cel puţin cinci ori mai puţini ca noi!… În alt an, premiul Nobel un evreu din Polonia! Tot aşa: evreu holocausticizant!… Şi câţi evrei din Polonia au murit pe mâna şi răspunderea guvernului, a statului polonez?
– Au murit câteva sute de mii!
– Nici unul! Nici un evreu n-a murit din vina Poloniei care, în 1939, a încetat să mai existe! Pe evreii din Polonia i-au belit ocupanţii, nemţi şi sovietici! Polonezii nu au avut nici un merit! Şi atunci, cum dai, domnule, cu premiul Nobel într-un evreu din Polonia?! Ce merite a avut Polonia în Holocaust? Nici unul!… Mă refer la un rol activ! Decisiv! Nu la fraierii de polonezi care au fost şi ei beliţi la Auschwitz mai rău ca evreii! Dar au tăcut! N-au spus o vorbă că nu-s evrei!
– Să înţeleg că evreii…
– Da, domnule, nu vor să recunoască, nenorociţii, că fără români nu se mai făcea nici un Holocaust de-ăla de-al lor! La noi a început! Shoahul lor pur şi unic şi eminamente ebraic este, de fapt, românesc sadea! O invenţie totală şi total românească! Noi l-am declanşat! Prioritate absolută!… Noi am dat tonul la cântec şi după noi s-a luat toată planeta asta de afoni! Că tot cereai protocronisme româneşti! Ia câte vrei şi dă la toată lumea! Dar din dar… Ale tale din ale tale…
– La ce vă referiţi?
– La Dorohoi!
– La… la Dorohoi? Dorohoi Dorohoi?
– La Dorohoi Dorohoi!… Unde în altă parte să fi început de fapt Holocaustul?!… De ce nu vor evreii să recunoască?!… Pentru că nu le sună lor nemţeşte?… Şi pentru că e prea uşor de scris?… De snobi ce sunt!… Cum să faci din Dorohoi centrul turismului mondial?… Nici Abatorul nu le place cum sună, oricât l-am scrie noi cu majusculă!
– Nu exageraţi cumva?… Nu faceţi prea mult caz de cei 120 de evrei amărîţi omorîţi de legionari?!…
– Exagerez?
– În comparaţie cu cele şase milioane câţi au gazat nemţii…
– Nu ştii, domnule, esenţialul: Marele Pogrom Legionar din ianuarie 1941, scris cu majuscule, este singurul şi primul pogrom din istoria lumii şi a Europei când numărul evreilor pogromisticizaţi a fost de câteva ori mai mic decât numărul adversarilor, al agresorilor care au murit şi ei la pogrom, de gâtul victimelor!… Nu ştii! Că pentru fiecare evreu împuşcat la nimereală, au murit 10-15 legionari! Başca legionarii arestaţi, care au fost judecaţi, condamnaţi, unii la moarte, alţii la puşcărie până în 1964!…
– Păi chiar! Ce fel de pogrom în care victimele sunt mai puţine decât agresorii ucişi?!
– Dacă ai pus tot sufletul, cum am pus noi, românii, iese astfel un pogrom exemplar! De-aia l-au şi făcut românii! Ca să dea un exemplu planetar! Ca să mai fim o dată primii!… Aşa suntem noi, românii, abonaţi să fim primii!… Şi pentru asta plătim oricât!… Păi începuse, domnule, războiul poreclit mondial, şi nimeni în lumea toată nu avea curaj să se atingă de evrei nici măcar cu un şut în cur!… Iar noi, românii de noi, i-am atârnat pe evrei în cârligele de la Abator!
– În cinghele!
– Gimnastică olimpică, proba de cinghele! Şi asta când? Când Hitlerul de Hitler nici nu visa să-i adune pe toţi evreii la Auschwitz! El visa la Madagascar şi alte chibuţuri model!… Românaşii noştri i-au urcat în tren la Iaşi şi de acolo direct la Abator! Ca pe vite!… De s-au cutremurat toate cancelariile lumii! Aşadar, se poate! Evreii pot fi luaţi în şuturi şi beliţi dacă ai voinţa de-a o face! Cum au avut legionarii!… Alungaţi de Hitler de la putere, cu ultima lor putere legionarii s-au opintit în porţile grele ale Iadului şi i-au dat drumul afară fiarei holocaliptice, să bântuie triumfătoare lânceda noastră planetă!… A rămas toată planeta cu gura căscată! Nu ne-ar fi crezut nimeni în stare să facem noi ce nu fusese nimeni în stare să mai facă!… Mămăliga a explodat, feeric de tot, atunci, în ianuarie 1941! Des-robind şi des-lănţuind întreg mapamondul!
– Unii, pe vremea aceea nu ştiau de noi, românii, nici măcar că existăm!
– Ca după aia să ne mulţumească că existăm!
– Sunt şi azi unii care nu ştiu…
– Eh, să mai poftească ei să nu ştie ori să se prefacă că nu ştiu cine, domnilor, a declanşat Holocaustul? Drăguţul de el! Cine?… Şi cine, în cifre relative, mai faine şi mai adevărate decât alea absolutele de tot, a avut participarea cea mai entuziastă şi mai sinceră şi mai angajată la desfăşurarea în condiţii optime a Holocaustului? Cu costurile cele mai mici şi cu profitul maxim!… Ai întâilea şi cei mai primii la cam toate ce suntem de când ne ştim! Noi, românii! Îți dai seama ce înseamnă să fii primii la Holocaust? Cei mai activi, cei mai inventivi, mai creativi în materie de Holo?!
– Mi-e teamă să nu exageraţi!
– Bucură-te liniştit, nu exagerez!
– Ar fi păcat!
– De ce să exagerez?
– Din naţionalismul nostru greşit înţeles şi greşit explicat!
– Cum să greşesc dacă iau în calcul şi Iaşiul?!… Douăzeci de mii de capete perciunate!… A fost mai ceva ca la Verdun!… Darămite la Odesa?!… Şi asta chiar în primele zile de război!… Oficial luptam noi cu ruşii, dar omoram de zece ori mai mulţi evrei!… Numai la români raportul ăsta, între ruşii şi evreii împuşcaţi în al 2-lea război mondial este net favorabil evreilor!… Dar nu vor ai dracului să recunoască! Ne-re-cu-nos-că-tori! Evrei nerecunoscători! Evrei penibili!
– Ce credeţi că ar trebui făcut totuşi ceva pentru a corecta cifrele oficiale de la Ierusalim şi Washington, scandalos de false când e vorba de români!
– Ce trebuie făcut este un muzeu al Holocaustului la Bucureşti şi-n toate localităţile româneşti unde evreii au fost făcuţi săpun şi îngropaţi! Altfel nu vom răzbi cu adevărul nostru românesc!… Sunt prea mulţi cei care ne duşmănesc şi care, ca şi impotenţii de unguri!, ne invidiază pentru câţi evrei am… am genocis! Pe toţi care ne-au stat în cale! N-am iertat pe nimeni şi n-am uitat nimic! Pe scurt, trebuie să ni se mulţumească la scară planetară că existăm! Că nu lăsăm istoria să umble tăvăluga, la întâmplare! „Vă mulţumim, bravi români, că existaţi şi că existăm!“ Cam aşa ceva ar trebui scris la Yad Vashem şi la aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv! Să vadă toată suflarea jidovească a planetei! Şi semnat: naţiunea evreiască!
– „Vă mulţumim, bravi români, că existaţi şi că existăm“… semnat – naţiunea evreiască?
– În toată splendoarea unicităţii ei fără pereche! Ce zici?
– Dar noi, românii, nu suntem şi noi unici? Nu?
– Cam să nu?! Noi suntem primii, proto!… Ce vrei? E destul de bine! Decât nimic, mai bine primii!… Dar unici niciodată!
– Tu-i maica mă-sii! Le cam ştiţi pe toate, domnule profesor!
– Aş prefera să ştiu mult mai puţine! Crede-mă, dragul meu! Să ştiu mai puţin şi să fie adevărat tot ce ştiu!
(…….)
„Cu prostul care n-are școală
Te lupți puțin și-ai câștigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are școală!”,
zise Ion Pribeagu, într-o frumoasă limbă românească, deși era jidan sadea (Isac Lazarovici)! Într-adevăr, revizioniștii – pe care jidanii îi insultă cu termenul de „negaționiști”, deși ei nu neagă „holocaustul”, ci spun că este posibil să fi existat, dar apologeții holocaustiști trebuie să aducă dovezi –, deci, ziceam, revizioniștii trebuie să ducă o luptă colosală cu jidovii apologeți, fiindcă aceștia au multă experiență – de 2-3 milenii – în folosirea sofismelor. Dar, vorba provebului cam paradoxal, „unde-i minte e și prostie!” Netanyahu a monopolizat cuvîntul „holocaust”, pe care îl vrea folosit doar pentru jidani. Armenii nu au suferit un holocaust din partea turcilor, amerindienii nu au fost holocaustați de yankei, africanii nu au fos holocaustați de imperiile olandez, francez, britanic etc. Nu, aceștia au suferit un genocid. Cuvîntul „holocaust” Netanyahu îl vrea rezervat numai pentru cazul ashkenazilor (jidanilor proveniți din imperiul țarist și din U.R.S.S.). În articolele mele, îndeosebi în cele pentru care m-a condamnat judecătorul Cristian Dumitru-Trișoru’ (cf. https://www.incorectpolitic.com/plangere-penala-impotriva-judecatorul-cristian-dumitru-magistratul-care-l-a-condamnat-pe-vasile-zarnescu-la-inchisoare-pentru-delict-de-opinie/), am arătat că noțiunea „holocaust” este folosită în mod metaforic, adică fals față de ceea ce vrea să exprime. O exprimare cît de cît corectă reclama folosirea lui între ghilimele: „holocaust”! Am relevat că utilizarea lui în sens propriu, etimologic, este corectă doar pentru a descrie primul holocaust consemnat în Biblie (cf. https://www.incorectpolitic.com/mmmprimul-holocaust-autentic-din-istoria-orientului-apropiat/). Versetele din Bible – mai precis din Vechiul Testament – sunt scrise și pe coperta a 4-a a broșurii $ABIN ORCAN $UPORTER, dar această broșură a stat în plicul trimis instanței de către Biblioteca Națională, plic pe care porcurorul Oprică-Florin Cîrciumaru nu l-a deschis.
Între timp, unii mai culți în cap, au începu să abandoneze termenul „holocausr” și să îl înlocuiască cu termenul „shoah”, fiindcă a fi, chipurile, mai „ebraic”. Astfel face jidanul – pardon, juif-ul – Alain Beçanson, în broșura sa Nenorocirea secolului, apărută în românește în 1990. Recent, un alt jidan – pardon, jew – junele Thierry Wolton, în cartea sa de 188 pagini, din 2019, perorează numai despre „shoah”! Cuvîntul „holocaust” este folosit de Wolton doar de vreo două ori, cînd este nevoit să citeze un titlul de articol. Nu a existat „holocaust”, ci „shoah”.
Păi, atunci, să dea înapoi banii strînși ca „despăgubiri de holocaust” și, totodată, să fie încarcerați pentru acumulare de bani necuveniți obținuți prin șantajul cu „Holocaustul”!
Dar, rețineți, toți acești farisei – Netanyahu, Beçanson, Wolton – sunt „culți în cap”, „știu cuvinte”, cum zicea analista Bahmuțan. Adică sunt „proști care au școală”! De aceea, lupta cu ei este colosală, căci au în spate falsificarea și dezinformarea comisă de leviți în Pentateuh și, apoi, de talmudiști, în cele 3 milenii de practicare a fariseismului.
Problema cu modificarea numărului de 6 milioane este superfluă, deoarece numărul 6.000.000 este înscris în propaganda holocaustică din 1869 și a-l modifica acum un este o dovadă în plus a falsității în bloc a acestei propagande – ceea ce constituie un eșec.
Cît despre nuvela „Romeo și Julieta la Auschwitz”, am scris, la semnalarea ei, că dacă s-ar face o evaluare a parodiei și a pamfletului, ar obține locul întîi!
intr-adevar …..te pui cu prostul ??
Doar „prostănacul“ de Vasilică Militaru a început să disemineze prin e-mail-uri calomniile la adresa domnului profesor Ion Coja. Când a aflat ce face, bătrânul A.C.O. (ce avea 94 de ani atunci) i-a zis lui Vasilică „Cred că am greșit cînd v-am trimis aceste informații fiindcă sînt răstălmăcite și învîrtite după alte reguli decît adevărul“.