CD
141 aprobate
dnitsoc@gmail.com
66.71.243.134
TAIWANUL NUCLEAR SAU IDEOLOGIC?
de CD

Michael Rubin, membru senior al “Institutului American Enterprise”, dupa “Fuga din Afganistan”, a susținut că Taiwanul trebuie acum să meargă nuclear, Nu se mai poate conta pe un ajutor al Statelor Unite pentru a se menține securitatea insulei. Pentru a supraviețui ar trebui să se supună celei mai primordiale legi a politicii mondiale: arma atomica – Coreea de Nord o are si nu este atacata, Iranul nu o are inca si este atacat in permanenta de Israel cu sustinere SUA.
Afirmația lui Rubin că aventura afgană a adus prejudicii ireparabile poziției Americii față de aliați este incontestabila.

Taiwanul ar trebui să-și găsească diplomația și strategia militară pentru descurajarea agresiunii chineze, dacă este posibil – si dacă este nevoie –pe un atac încrucișat dacă este forțat să facă acest lucru. Acesta este un sfat sumbru pentru a fi sigur, dar cine va fi alături de Taiwan dacă Statele Unite nu reușesc să facă acest lucru?
Japonia sau Australia ar putea ajuta doar alături de America, dar nu fără ea. Taipeiul nu poate căuta nici ajutor in Consiliul de Securitate al ONU sau al oricărui alt organism internațional în care Beijingul exercită o influență serioasă, prin faptul ca Taiwanul este recunoscut doar ca o provincie, chiar daca rabela, totusi o provincie a Chinei continentale.

O strategie de descurajare a unei invazii necesită descurajare atomică?
Nu neapărat. La urma urmei, continentul tânjește să posede insula, cu toată valoarea strategică si economica pe care o are, Partidul Comunist Chinez (PCC) nu prea are prea mult folos pentru un pustiu radioactiv.
Armata Populară de Eliberare a Chinei (PLA) ar putea lansa o blocadă navală sau o campanie aeriană convențională împotriva Taiwanului, în încercarea de a înfometa populația si de a o înfrange să se supună..
Deci, se pare, ca un atac nenuclear este ceea ce Taipeiul are nevoie în principal pentru a descuraja. Istoria a arătat că armele nucleare au puține șanse de a descuraja agresiunea nenucleară. Încălcarea pragului nuclear ar face puțin bine strategic, în timp ce ar depicta pe insulari ca amorali, daca nu chiar criminali.

Formula clasică de descurajare a lui Henry Kissinger este un produs a trei variabile: capacitatea, hotărârea și credința. Capacitatea și rezolvarea sunt componentele puterii. Capacitatea înseamnă putere fizică, în principal putere militară utilizabilă. Rezolvarea înseamnă voința de a utiliza capacitățile la îndemână pentru a efectua o amenințare disuasivă. Credința este celălalt determinant crucial al lui Kissinger, dar depinde de adversar dacă CREDE în capacitatea și voința lor combinată.
Kissinger adaugă o codă formulei sale de descurajare și anume că descurajarea fiind un produs si nu o sumă, dacă o singura variabilă este zero, la fel este și descurajarea.
Asta înseamnă că Taiwanul ar putea să-și întărească toată puterea militară și forța din lume si cu o arma nucleara și să eșueze oricum dacă China nu CREDE în capacitatea si hotărârea Taiwanului – ca la Poker cand vrei sa mergi la cacialma, depinde de ce crede adversarul.
Cu un sfert de secol în urmă, un general PLA – Armata Populara de Eliberare, glumea că Washingtonul nu va tranzacționa niciodată Los Angeles pentru Taipei.
Esența unor astfel de declarații: amenințările nucleare nu pot descuraja China să întreprinda acțiuni care servesc interesului vital, așa cum îl vede si interpretează conducerea PCC.

De obsevat ca armata chineza inca se mai numeste Armata Populara de Eliberare si dupa 1949, caci mai au inca de eliberat Taiwanul de nationalistii chinezi a lui Chiang Kai-shek, care a condus China din 1928 pana in 1949, cand s-a retras in Taiwan unde a si murit in 1975. Kuomintang (KMT) Partidul National Chinez a luptat pentru unificarea Chinei, deci Taiwanul ca o provincie ce a dat adapost KMT-ului si i-a imbratisat ideologia lui ar trebui sa militeze tocmai pentru aceasta UNIFICARE.

Descurajarea nucleară ar trebui să fie o preocupare periferică pentru Taipei. Este puțin probabil ca Beijingul să ordone bombardamente împotriva proprietăților imobiliare pe care le doreste, indiferent dacă Taiwanul are arma nucleara sau nu. Mult mai bine ar fi pentru conducerea insulei de a refuza să plătească SUA costurile imense de a merge nuclear și în loc să se concentreze pe resurse finite militare sa se orienteze pe o relevanta linie diplomatica in a-si conserva o anumita autonomie, cat ii va fi recunoscuta de forurile si autoritatile internationale, pentru ca SUA nu mai poate garanta nici o protective nimanui asa cum a dovedit-o in Afganistan.
Deci, Michael Rubin este corect să îndemne Taiwanul să nu încredințeze supraviețuirea sa națională străinilor. Dar nici varianta sa nucleara nu este o solutie pentru mediul strategic.
Deocamdata este un razboi al amenintarilor si o parada a simularilor, dar rabdarea proverbial chinezeasca ii paste si pe continentali cat si pe insulari. KMT-ul a ramas fara scop antagonist si fara ecou in generatiile tinere, caci practic UNIREA este scopul comun si este greu sa rastalmacesti scopul esential al unui partid ce a luptat, chiar alaturi de comunisti impotriva japonezilor, din 1912 si pana in 1949 pentru UNIFICARE.