Domnule Iohannis, nu aruncaţi Ţara în război, cum v-aţi aruncat haina pe plafonul maşinii!
Ion Maldarescu
Duminică, 15 Februarie 2015 21:05
Mai-marii Europei Occidentale se calcă pe picioare!
Vechea zicală românească „Ţara arde-n foc şi baba se piaptănă” descrie cu fidelitate ceea ce se întâmplă astăzi în România. Ţara se află în pragul războiului, iar întreaga mass-media aduce în cuiul cătării, ca subiect de scandal, „Nasul şi degetul Elenei Udrea”. Dacă în 1958, Gheorghiu Dej a scos trupele sovietice de ocupaţie din Ţară, în 2004, Traian Băsescu & Co. au invitat şi permis trupelor străine să tropăie cu bocancii murdari peste trupul ei, au „boc”ănit Ţara cu austeritate şi sclavie, gonind floarea poporului român peste graniţe, umilind şi tratând generaţia de intelectuali tineri ca pe o populaţie de categoria a doua. După 1990, încă buimăciţi de sângerosulspectacol decembrist, pus în scenă de regizorii pantocratori, ni s-a dat brânci în noua Uniune Sovietică, ştiţi dumneavoastră care: flutură un stindard cu 12 stele bătute în cuie (nu 28, cum s-ar cuveni, potrivit numărului de state membre), am fost extraşi cu forcepsul din Tratatul de la Varşovia pentru a fi înregimentaţi – volens nolens -, în N.A.T.O. Drept consecinţă, printre alte mari prejudicii, cereri şi pretenţii autoritare, României i s-a impus reducerea până la absurd a Forţelor Armate proprii. Luând în considerare situaţia creată în urma conflictului din Ucraina, dacă la ultimul summit N.A.T.O. ni s-a indicat mărirea bugetului apărării, U.E. respinge propunerea însuşită de România. Uite-aşa se calcă mai-marii Europei Occidentale pe picioare!
România, în intersecţia crucii colimatorului unui potenţial inamic
Un conaţional îmi eticheta scrierile ca fiind „defetiste”. Nu, stimate conaţional, eu nu am făcut cursuri nici la Moscova, nici pe malul Potomacului, nici la Bruxelles , nu mă aflu în slujba celor care reprezintă numitele locuri şi nu răspândesc zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase, cu privire la situația economică, politică și socială a țării. Încerc – las pe alţii să confirme dacă reuşesc sau nu – să aduc realitatea în atenţia conaţionalilor mei, iar aceasta demonstrează starea aproape fără ieşire în care ne găsim; încerc să arăt că de-a lungul Istoriei, „generosul” Occident a urmărit doar propriile-i interese. Notiţa încropită de Churchill la Yalta , în 1945 şi bifată de Stalin, cu urmările care se cunosc, reprezintă una dintre dovezile refutabile ale adevărului istoric! Machiavelicul Stalin a jucat Occidentul pe degete, sfătuindu-l pe Churchill să nu distrugă celebra notiţă olografă. Acesta l-a ascultat, iar acum „sfatul” urmat se întoarce împotrivă-i. După război, românii au cerut „să vină americanii!”. „Culanţi” din cale-afară, au răspuns chemării, dar după şase decenii de la apelul disperat pentru ajutor. Probabil că atât a durat drumul dus-întors de la emiterea mesajului, la ecou, iar când, în sfârşit, au ajuns, şi-au plantat baze militare pe pământ românesc, capete de pod pentru punerea în practică a planurilor de extindere a „spaţiului vital” de stăpânire a planetei. Riscul ajungerii teritoriului naţional în intersecţia crucii colimatorului unui potenţial inamic nu şi l-a asumat niciunul dintre oficialii postdecembrişti, aşa că România este în pericol.
Nu târâţi România într-un război care nu e al nostru!
Îmi este dragă Ţara unde m-am născut, aşa că, domnule Preşedinte al României, rogu-vă, nu mai repetaţi ca papagalul comenzile externe, nu vă mai „răţoiţi” la Putin asemenea predecesorului dumneavoastră! Deşi sunteţi mai „mare” decât Putin, sunteţi infinit mai mic ca statură a demnităţii şi moralei (despre IQ, să nu discutăm, fiindcă nu-i bine să pomeneşti de funie în casa spânzuratului). Lăsaţi trăncăneala papagalicească scrisă de consilierii incompetenţi şi ascultaţi vocea poporului, a Ţării, pentru că noi, românii, vrem să fim „ce-am fost şi mai mult decât atât!”. Nu târâţi România – împotriva intereselor naţionale – într-un război care nu este al nostru! Suntem „prea mici pentru un război aşa de mare!”.
Şi nu uitaţi, domnilor potentaţi ai momentului, că România nu este a noastră, nu este a voastră, ci este şi vrem să rămână, pentru totdeauna, a urmaşilor şi urmaşilor noştri. Să le lăsăm măcar ceea ce-am primit, dacă nu mai mult!
Dacă tot aţi pus pielea românilor la bătaie, estimaţi-o la valoarea reală, nu la preţ de fier vechi! Dacă Occidentul are nevoie de România, reclamaţi oficial Pactul Molotov-Ribbentrop şi anexele sale secrete! Reevaluaţi Tratatul cu Ucraina!
De peste doi ani, S.U.A. nu mai are ambasador în România. Domnule Preşedinte Iohannis, S.U.A. ne umileşte zi de zi, ne tratează ca pe o ţară sub ocupaţie, ca pe o colonie, trimiţând în România reprezentanţi la nivelurile doi şi trei, aşa că, până la numirea unui nou ambasador, corect ar fi să-l retrageţi, demonstrativ, pe al nostru, de la Washington. Acum ! Domnule Preşedinte al României, dacă doriţi să câştigaţi – nu pe Facebook – încrederea poporului român, acum, când Occidentul şi Oncle Sam au nevoie de România ca poligon, procedaţi inteligent! S.U.A., U.E. şi N.A.T.O. au nevoie de România ca de aer. Este momentul oportun pentru denunţarea oficială a Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat la 23 august 1939 şi a anexelor sale secrete, inclusiv lovirea de nulitate a efectelor sale. Reevaluarea dezastruosului şi insuficient negociatului Tratat cu Ucraina, cu consecinţele sale nefaste (renunţarea pe veci la teritoriile româneşti incluse în Ucraina), încheiat de predecesorul dumneavoastră Emil Constantinescu, împreună cu Adrian Severin, în calitate de ministru de externe, este indisolubil conectat la primul deziderat. Sunt doar două sugestii compatibile momentului, cărora s-ar impune să le daţi curs, reamintindu-vă că „nu tot ce-i bun pentru U.E, pentru N.A.T.O., pentru S.U.A., pentru Rusia sau Ucraina, este bun şi pentru România!”. Nu aruncaţi Ţara în război străin, precum v-aţi aruncat paltonul pe şină, în Franţa! Când vă veţi întâlni cu Poroşenko, nu uitaţi că Ucraina ne-a tratat tot timpul ca pe un inamic, nu ca pe un vecin îngăduitor. Protejaţi, domnule Preşedinte al României, românii din Bugeac, din nordul Bucovinei şi din Herţa, pământuri româneşti rupte din trupul Ţării! Dacă tot aţi pus pielea românilor la bătaie, măcar estimaţi-o la valoarea reală, nu la preţ de fier vechi! Pentru a avea o imagine cât mai aproape de realitate, vă prezentăm discursul liderului federaţiei Ruse, după întâlnirea avută la Moscova cu Preşedintele Franţei, Francois Hollande şi Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, care au obținut acordul său pentru un proiect de plan de pace în Ucraina:
„Rusia nu poate să accepte o astfel de ordine mondială!”
„Nu intenționăm să facem război cu nimeni, intenționăm să cooperăm cu toți”, a asigurat președintele rus, citat de agenția de presă „Interfax”, în timp ce Hollande a estimat că planul de pace este „« una din ultimele șanse» ” pentru a evita «războiul »”. Rusia, a spus președintele rus, nu acceptă o ordine mondială cu un lider de necontestat, care crede că i se permite orice, în timp ce celorlalți, doar ceea ce permite el, potrivit agenției de presă TASS. În declarația sa, Putin spune că a constatat încercări de a se frâna dezvoltarea Rusiei și de a se conserva lumea unipolară în frunte cu S.U.A., ceea ce nu convine absolut deloc Moscovei. „Război nu este, mulțumesc lui Dumnezeu! Dar există clar o tentativă de a frâna dezvoltarea noastră prin diferite mijloace, există o încercare de a ‘conserva’ ordinea mondială stabilită în ultimele decenii după prăbușirea Uniunii Sovietice, în frunte cu un singur lider de necontestat, care vrea să rămână în această poziție. Să rămână, presupunând că îi este permis totul, în timp ce celorlalți, numai ceea ce el permite și numai în interesele sale” (aluzie transparentă la S.U .A. şi preşedintele Obama – n.n.). „Rusia nu poate să accepte, sub nicio formă, o astfel de ordine mondială […] Poate că unora le și place să trăiască în condiții de cvasiocupație, noi însă nu vom face acest lucru. Dar nici să facem război nu intenționăm cu nimeni, vrem să cooperăm cu toată lumea”. El a recunoscut că sancțiunile occidentale împotriva Rusiei provoacă unele prejudicii țării sale, dar toate acestea nu pot fi eficiente atunci când vine vorba de o țară ca Rusia. „Aceste încercări care se fac, inclusiv așa-numitele sancțiuni, nu vor aduce fericire nimănui în cele din urmă. Ele cu siguranță nu pot fi eficiente față de o țară ca a noastră și, deși ne provoacă unele prejudicii și daune, noi trebuie să înțelegem și să ne creștem nivelul suveranității, inclusiv în domeniul economic”, a pledat Vladimir Putin în fața participanților la congres. [1].
11/12 februarie 2015. Acordul de la Minsk se dovedeşte a fi o pace doar pe hârtie
Nu trebuie ignorat că, dincolo de propaganda occidentală, Rusia este o mare putere militară. Rachetele ei nucleare intercontinentale pot lovi aproape orice ţintă de pe planetă şi nu cred că Occidentul este pregătit pentru acest scenariu. Înainte de întâlnirea „celor trei” la Moscova , Preşedintele Franţei, Francois Hollande a pus degetul pe rană: „Cred că este una din ultimele șanse. […] Dacă nu reușim să obținem un acord durabil de pace, cunoaștem perfect scenariul: există un nume, se cheamă război”. Dacă această ipoteză se confirmă, impactul asupra României va fi devastator. După o noapte albă şi mai bine de 12 ore de negocieri, preşedinţii François Hollande, Vladimir Putin, Petro Poroşenko şi cancelarul Angela Merkel ar fi ajuns la un acord, joi (12 februarie 2015) dimineaţă. Acesta vizează încheierea unui armistiţiu ce cuprinde zece puncte – dificil de pus în practică – şi care să intre în vigoare în următoarele 48 de ore în regiunea Donbass. S.U.A. sprijină iniţiativa, dar apreciază că, orice s-ar semna, în estul Ucrainei nu va fi pace. De ochii lumii, Obama a susţinut iniţiativa de pace franco-germană, iar vicepreşedintele american, Joe Biden a declarat: „De prea multe ori, preşedintele Putin a promis pacea, dar de fiecare dată au fost mai multe trupe şi mai multe tancuri în Ucraina”, omiţând să amintească şi de navele militare americane aduse în Marea Neagră. Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, în demersul său evident de a declanşa un conflict militar de amploare, apasă pedala de acceleraţie. „Pot spune că eu, Guvernul şi Parlamentul suntem pregătiţi să luăm decizia introducerii legii marţiale în ţară. În orice caz, nu voi întârzia cu această decizie, dacă acţiunile iresponsabile ale agresorului vor conduce la o escaladare a conflictului”. Tot Poroşenko, nemulţumit de rezultatele obţinute, a mai declarat că Rusia a pus „condiţii inacceptabile” în cursul negocierilor de la Minsk privind soluţionarea conflictului din estul Ucrainei. [2] În prezent, este dificil de aflat cine are mai multă nevoie, de cine: România de N.A.T.O. sau N.A.T.O. de România? Povestea cu articolul 5 este pusă în practică abia după ce se aruncă fumigenele, precum în zicala „uite popa, nu e popa!”… sau George Friedman.
Ce caută S.U.A. şi U.E. în coasta Rusiei?
Comentariul ultimului lider al U.R.S.S., Mihail Gorbaciov, poate adăuga un plus de informaţie şi de meditaţie: „Nu auzim vorbindu-se decât de sancţiuni ale Americii şi ale U.E. împotriva Rusiei. Şi-au pierdut minţile? America s-a pierdut în profunzimile junglei şi ne trage după ea”. […] Şi, la drept vorbind, ea (America – n.n.) ne-a antrenat într-un nou Razboi Rece, încercand făţiş să-şi urmeze geniala idee de a vrea mereu să fie câştigătoare”. Unde ne va duce asta? Războiul Rece este deja declarat. Şi apoi? Nu sunt în măsură să spun cu siguranţă ca Războiul Rece nu se va transforma într-un război veritabil. Mi-e teamă că ei (americanii – n.n.) îşi vor asuma riscul”[3]. Citat de un cotidianitalian online[4], referindu-se la criza Kiev-Moscova, politologul american Edward Luttwak manipulează cu infatuare şi neruşinare: „Dorinţa europenilor (puşi în faţa „EuroMaidanului” împlinit – n.n.) de a purta un război este aproape zero. […] Europenii nu ar trebui să fie în Irak şi Afganistan. Acum îi preocupă Ucraina, iar Obama este gata să-i sprijine cu loialitate în iniţiativa de a apăra pacea. Dar dacă europenii vor să continue să-şi planifice vacanţele în Maldive gândindu-se că S.U.A. se ocupă de Ucraina în locul lor, atunci se înşeală grav”. Fără îndoială, domnul Edward Luttwak ocultează interesele americane în Ucraina, lăsând Europa să scoată castanele din focul aprins de Onkle Sam. Cât despre „loialitatea” lui Obama, multe ar mai putea comenta şi europenii.
România, ţintă directă!
Două elemente demne de luat în seamă:
– Rusia ar putea deschide o bază militară în Cipru: „Ciprul este pregătit să găzduiască baze aeriene şi navale ruseşti, a anunţat preşedintele cipriot Nicos Anastasiades, acordul oficial pentru cooperarea militară dintre cele două naţiuni urmând să fie semnat pe 25 februarie 2015, scrie Business Insider, citând site-ul Lenta.ru”[5].
– Avertismentul Federaţiei Ruse adresat României prin mesajul lui Vladimir Evseev, directorul Centrului pentru Studii Politico-Militare din Moscova: „Pe teritoriul Crimeei, în prezent se formează o grupare de forțe armate terestre bine pregatită și de sine stătătoare. Vor fi prezente acolo diferite dispozitive, capabile să neutralizeze toate amenințările posibile. Din păcate, dacă România se va lăsa antrenată într-o asfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ținte care vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme. După evaluările militare facute de Rusia, din acele baze militare ce urmează să fie amenajate în România pot fi lansate nu numai dispozitive antirachetă. Rusia este foarte îngrijorată că de acolo pot fi lansate și rachete de croazieră sau alte dipozitive de genul ăsta. Rusia va fi obligată să reacționeze nu numai la apariția centrelor de comandă, dar și la depozitele de armament sau altă infrastructură militară. Știm că în România se poate crea și potențial ofensiv, de aceea vom căuta și mijloace de a anihila flota militară românească. Cred că va crește confruntarea dintre țările noastre și, din păcate, avem motive să credem asta”[6].
La final, retoric, întreb nedumerit: oare nu-i mai ajunge Unchiului Sam întreaga planetă ca să-şi dea în petec? Ce caută S.U.A. şi N.A.T.O. în coasta Rusiei? Mister Obama, Monsieur Sakozy, Frau Merkel şi celelalte „stele” de pe drapelul albastru ar fi reacţionat violent dacă Federaţia Rusă ar fi intervenit pe parcursul desfăşurării agresiunii asupra Irak-ului, asupra „Primăverii Arabe”, în Egipt sau ar fi organizat un TripoliMaidan în Libia, dar, în cazurile amintite, solidaritatea europeană nu a funcţionat. Dormea profund. Chiar dacă cineva din „Corul robilor” al N.W.O. va arăta cu degetul spre mine, se pare că în această problemă, dreptatea este de partea celor doi lideri ruşi. Nebuni, nebuni, dar e vorba de ograda lor! Mrs. Nudelman-Nuland, Mr. Biden şi fiul lui, dar şi „Nomber One” de la Casa Albă ştiu bine ce-am vrut să spun. Cert este că atunci când răvăşeşti gunoiul, pute! Obama încearcă să intimideze Rusia, ameninţând cu represalii şi cu livrarea de armament letal Ucrainei. Putin ripostează, afirmând că nu vrea război şi face apel la Germania să nu dea curs intenţiei lui Poroşenko de declanşare a unui conflict militar. Contează rezultatul final al negocierilor, pentru că urmările unei escaladări a conflictului – mai ceva decât Criza Rachetelor din 1962 – se poate solda cu urmări imprevizibile asupra întregii omeniri. Trageţi dumneavoastră concluziile de rigoare, dar pentru noi, românii, nu miroase a bine. Oricare ar fi rezultatul, iar vom plăti oalele sparte de alţii.
Grafica – Ion Măldărescu
Harta – Mediafax
––––––––––––––––-
[1] Vezi discursul lui Vladimir Putin după întâlnirea cu Angela Merkel şi Francois Hollande, din 6 februarie 2015, rostit la Congresul Federa ției sindicatelor independente din Federația Rusă: http://www.agerpres.ro/externe/2015/02/07/putin-rusia-nu-intentioneaza-sa-faca-razboi-cu-nimeni-ci-sa-coopereze-cu-toata-lumea-17-23-12
[2]BBC News Online