Victor Grigor
299 aprobate

grigor.victor@yahoo.com
188.27.147.83

 

În răspuns la nicu cohen.

Azi, in lumina datelor genticii, nici un om rezonabil nu mai poate sustine ca populatia Rom^niei este de origine italica. Stim ca un rom^n din trei este descendent pe linie paterna a unui personaj numit de geneticieni I2, cu domicilul in Europa de S-E inca din paleolitic, adica cu foarte mult timp inainte de sosirea domnilor numiti R1b si R1a ( stramosii indo-europenilor vorbitori de limbi „centum” si „satem”. Dar asta nu inseamna ca rolul colonistilor latinofoni adusi de Traian aici n-a fost esential in procesul romanizarii Daciei. Ei proveneau in majoritate din Pen. Balcanica, ca si din Asia Mica, Noricum si Panonia dar si din Italia, ba chiar si din Roma( de ex. Aelius Honoratus, domo Roma, inscriptie gasita la Inalceni) . Sange roman mai mult nu au nici popoarele spaniol sau francez, pentru simplu fapt ca Roma a fost doar o cetate din Latium, n-a fost un popor care, dupa o crestere demografica accentuata sa se fi revarsat asupra spatiului mediteranian, atunci cand nu l-a mai incaput locul, asa cum s-a intamplat cu indo-europenii, apoi cu celtii , germanii, hunii si, mai tarziu, cu slavii, turcii , ungurii sau tatarii . Poate , acesta a fost unul dintre motivele care a dus la edificarea de catre romani a unui tip de stat in care cetatenia nu se confunda cu nationalitatea. Oricine putea deveni cetatean roman daca indeplinea niste conditii legate de proprietate, limba si , mai ales, de serviciile aduse statului. Soliditatea conceptiei politice romane s-a vazut in timpul razboaielor punice cand, desi Italia s-a aflat cativa ani sub ocupatie cartagineza, doar o singura cetate italica ( din Grecia Mare) s-a aliat cu Hanibal. Dovada clara ca italicii nu se simteau deloc sclavii romanilor, ci mai degraba _ aliatii lor. Libertatile , ba chiar privilegiile de care beneficiau comunitatile din Italia sub ocupatia romana( unde n-au existat colonizari de populatii straine, nici stramutari fortate facute de romani, ca in cazul altor provincii , nici n-au stationat permanent trupe de origini diverse, obligate din acest motiv sa gaseasca o lingua franca, pentru a comunica intre ele) a favorizat tocmai acel fenomen pe care unii lingvisti, intentionat orbi, se fac ca nu-l inteleg, si anume_ ca in Italia s-au format niste idiomuri neolatine foarte asemanatoare, dar care nu provin dintr-o limba italiana comuna, ci in urma latinizarii limbilor locale. Sa nu uitam ca, pana la Galerius, locuitorii Italiei nu plateau impozit statului. Acesta a fost si motivul real pentru care Galeriu a fost acuzat, de catre inamicii sai ca, din ura fata de romani, intentioneaza sa intemeieze un Imperiu Dacic. Deci, continuitatea modului de viata a comunitatilor italice, libertatile de care s-au bucurat in raport cu alte provincii si populatii din Imperiu a determinat mentinera unei anumite autonomii cultural-lingvistice . Romanizarea s-a produs, dar particularitatile locale s-au mentinu, in pofida apropierii geografice de Roma si in pofida perioade indelungate in care sabinii, samnitii, apulii, etruscii, siculii, grecii sau ligurii
de aici s-au aflat sub ocupatie romana. Altfel au stat lucrurile in Galia , Hispania , Illiria sau Dacia, cucerite dupa razboaie grele , insotite de masuri drastice de suprimare a specificului local ( colonizari, stramutari, daramari de cetati, amestecuri de populatii, stationarea a numeroase trupe straine). Limba rom^na este dovada cea mai clara a importantei factorului militar in procesul de romanizare de la noi, multe cuvinte cheie ale limbii noastre provin din zona miltara: mire( de la MILES); batran( de la VETERANUS); turma( in latina_ „unitate de cavalerie”); a umbla( AMBULARE_ ” a marsalui”) ; pedestru( cu sensul in rom^na, de „sarman”); sat ( de la FOSSATUM). Acesti termeni nu se intalnesc in celelalte limbi romanice, ba unii nici in dialectele aroman sau meglenoroman, fapt ce dovedeste ca pe Dunare , unde s-a aflat limesul roman pana la 602d Chr., existau mult mai puternice influente venite din mediul militar decat in Rodopi sau Pind. Faptul ca pe teritoriile locuite de Dacii Liberi se vorbeste azi o limba latina nu este un motiv serios pentru a sustine ca n-a existat romanizare. Dacii lberi au locuit si in Slovacia, vestul Ucrainei, sudul Poloniei, dar nimeni nu indrazneste azi sa sustina ca limbile vorbite acum pe aceste teritorii ar fi limba dacica, chiar daca se accepta o continuitate de locuire. Slovacii sutin de ex. , cu mandrie, ca sunt urmasii dacilor slavizati. Tinand cont de densitatea redusa de locuire in zonele montane si silvestre, precum si de desele refugieri si migratii de mica sau medie amploare , pe care rom^nii au fost obligati de-a lungul timpului sa le faca, pentru a se apara de invadatori) nu ar fi de mirare ca populatii romanizate sa fi ajuns in zone exterioare fostei provincii romane Dacia. Altfel, cum sa ne explixcam existenta celor 300 de sate valahe medievale din sudul Regatului Polonez, sau foarte numeroasele asezari moldovenesti dintre Bug si Nipru, existente in secXVIII? Cronicarii bizantini vorbesc despre o migratie insemnata de vlahi, originari de pe valea Savei, pana in Thessalia, in sec X. Migratii asemanatoare i-au facut pe alti vlahi sa ajunga de pe valea Moravei balcanice pana in Pen. Istria. Continuitatea in spatiul balcano- carpato-danubiano-pontic nu inseamna fixitate absoluta a comunitatilor, pecum in Occidentul ferit de desele valuri pustiitoare ale nomazilor veniti din Rasarit. Deci, obiectia, cum ca nu poate fi explicata prezenta unor romanici pe teritoriile unde n-a existat stapanire romana, nu se justifica, asa cum nu se justifica obiectia ca nu poate fi explicata prezenta in SE Euroei a unei populatii romanice in situatia inexistentei aici a unui stat etnic romanesc pana in sec. XIV.

*

Nota redacției – Toate discuțiile legate de demografie trebuie să țină seama de o realitate impozantă: în Europa de sud-est, adică în Balcani, Carpați, până dincolo de Nistru, românii sunt populația cea mai numeroasă! Care este explicația?