| 1955 General Alexandru Roman sef in Securitate: ,,Tovarasi, astazi avem un milion de deportati din Basarabia in Siberia.” Tatal meu: ,, Bun, tovarase Roman, si noi ce facem? Asteptam sa ne trimita si pe noi in Siberia?” General Alexandru Roman : ,,Si ce vrei sa facem?” Tatal meu: ,,Tovarase Roman, hai sa-i omoram pe rusi!” In sistem sovietic un conflict teritorial se termina doar cu eliminarea definitiva a adversarului si pierderea Buceacului si a Basarabiei pe anii 50 inseamna dezintegrarea totala a Romaniei cu pierderea Banatului si a Transilvaniei in acelasi timp- planul Valev are la baza o serie de incercari de dezintegrare astazi cenzurate cum e cazul granicerilor cu gaturile taiate. Asa ceva a insemnat o serie de revolte antisovietice in Securitate toate cenzurate dupa 1989 pentru ca la ordinul lui Ion Iliescu s-a intrat in arhive in 1990 si ce a mai ramas a facut pulbere Vladimir Tismaneanu cu clica lui – eram de fata cum un secretar de stat de la Ministerul Cultelor din CDR care a fost preluat de Basescu si de PDL venea cu carti cu dedicatii pe ,,memorialul durerii ” si cu sacosa plina cu capul plecat cu : ,,Buna ziua, domnule,….. Am si eu ceva pentru dumneavoastra.” Eu unul era sa fac infarct…. Prima revolta antisovietica in fata pierderii Basarabiei a fost al unui sef din Securitate care la o sedinta a sefilor Securitatii cand se punea problema trimiterii la poarta Alba a unei retele de fosti spioni sovietici le-a zis in fata : ,,Si-au tradat tara? Foarte bine le-ai facut-o , tovarase! Incepand de astazi oricine isi tradeaza tara sa primeasca cate 10 ani la Poarta Alba!” A fost soc si groaza intre sefii Securitatii de care tatal meu spunea ca toti erau spioni sovietici de la gruparea lui Dej si pana la gruparea lui Ana Pauker cu Boico in frunte… pentru care avea si o vorba: ,,Am intrat cu capul sus si nu stiam daca mai ies viu de acolo….” Alta revolta a fost la inlocuirea ofiterului de transmisiuni DIA Setu impuscat la Berna cand mai bine de 10 ofiteri in fata generalului Roman au refuzat postul si sa lucreze pentru sovietici incat in 1955 toti stiau ca oricine cedeaza in fata sovieticilor va fi executat – problema Basarabiei si a executiilor de etnici romani din Timoc a dat peste cap planurile sovieticilor: din 1951 se practicau operatiuni de monitorizare a consilierilor sovietici cu obervarea atenta a modului de operare care a fost analizat la fel ca modul de operare al securistilor iugoslavi UBDA pentru reorganizarea Securitatii. Deja in 1958 Securitatea a trecut la reancadrarea ofiterilor antisovietici…..si asa ceva nu se mai spune. Astazi constat cu uimire ca dreapta liberala si guvernul Citu a trecut la proiecte legislative in care armata romana ofera sprijin total armatei ucrainiene in care se ofera Ucrainei tehnica noua , mentenanta si directiile militare ale Romaniei sunt puse pe tava Ucrainei mai rau decat in anii 50! Astazi PNL si USR au transformat bugetul Romaniei in sursa de subventii pentru armata ucrainiana cand tara noastra e la un pas de incapacitate de plata pentru continuarea ocupatiei ucrainiene in Buceac. Ani de zile au urmarit cu interes cum fostul presedinte Traian Basescu impreuna cu securistul ucrainian Eugen Tomac au actionat ca agenti de influenta ai Ucrainei in Romania si in UE fara nici o reactie in media evreiasca sau sarbofila . Astazi dreapta liberala si-a tradat tara prin punerea resurselor Romaniei la dispozitia Ucrainei si prin transformarea armatei romane in forta de sprijin pentru armata ucrainiana . Ce a facut guvernul Citu se numeste tradare de tara si in ziua de astazi liberal inseamna tradator de tara ce nici in anii 50 nu a existat asa ceva. Astazi pot sa spun ca sunt mandru ca sunt fiu de securist si consider ca e o rusine pentru oricine sa fie fiu de liberal . |
Referitor la Nicolae Mihai, o notă din 25 mai 1978, UM 0920/A (contraspionaj țări socialiste), arată că acesta era fost contraamiral al MApN, născut la 20 ianuarie 1920, în comuna Socariciu, jud. Ialomița, absolvent al cursului de perfecționare comandanți de Mari Unități din Leningrad, în prezent cu domiciliul (forțat, n.n.) la Târgoviște. Până în anul 1946 Nicolae Mihai a lucrat în marina militară și cea comercială cu gradul de sergent major, an în care a fost numit secretar la județeana PCR Tulcea, iar din anul 1948 a primit funcția de secretar al Comitetului de Partid Canalul Dunăre-Marea Neagră. În anul 1950, Nicolae Mihai a fost încadrat la MApN cu gradul de căpitan rangul II și numit comandant al Flotei de Dunăre, ulterior îndeplinind funcțiile de locțiitor politic al comandantului Marinei Militare și apoi comandant al Forțelor Militare Maritime Române. Întrucât „a desfășurat activitate legionară” (conspirativ sub care erau lucrați și oamenii sovieticilor/NKVD în România, n.n.), pe baza informării făcute de Direcția Contrainformații Militare, Comisia de Partid a Direcției Superioare Politice a Armatei a efectuat cercetări în urma cărora s-a aprobat în anul 1959 scoaterea din cadrele active a lui Nicolae Mihai și trecerea sa în rezervă cu gradul de soldat și excluderea din PCR.
În anul 1964/1965, reanalizându-se situația sa a fost reabilitat și i s-a dat gradul de contraamiral în rezervă și calitatea de membru de Partid, fiind numit în funcție de răspundere la Institutul de cercetări forestiere și Ministerul Transporturilor, de unde s-a pensionat la cerere în anul 1967. „În anul 1970, în ideea de a determina intervenția URSS în țara noastră, Nicolae Mihai împreună cu Dușa Victor, fost vicepreședinte al Uniunii Cooperativelor de Producție, Kostyal Ștefan, fost general-maior, și alte elemente nemulțumite de situația lor prezentă au convenit să întocmească un Memoriu, în care să facă cunoscut că în România există un grup de comuniști care nu e de acord cu conducerea PCR și cu ceea ce se face la noi în țară, în scopul de a-l preda Ambasadei URSS din București”.
În anul 1975, Nicolae Mihai a înaintat cerere de emigrare, pentru a se erija în opoziție, nu i s-a aprobat, amenințând că va face plângeri la ambasadele URSS și SUA din București. Nicolae Mihai este în contact frecvent cu Kostyal Ștefan și Bejan Anton, ultimul semnalat că este în Serviciul de Informații al URSS pe teritoriul României.
Începând cu anul 1978, era semnalat că Nicolae Mihai iar „s-a situat pe o poziție potrivnică Partidului și statului nostru”[29] (an în care era „planificată” o altă lovitură de stat, vezi mai jos).
..
La 1 februarie 1972, puțin după miezul nopții, colonelul Alexandr Feodorovici Mușatov (atașatul militar sovietic la București), aflat sub influența băuturilor alcoolice, iese din clădirea Ambasadei sovietice din București și are următoarea discuție cu subofițerul român care efectua paza obiectivului:
Mușatov: „Voi, românii, iubiți mult pe chinezi. De ce sunteți antisovietici?”
Subofițerul: „Tovarășe colonel, eu știu că românii și sovieticii sunt prieteni (…)”;
Mușatov: „Nu! Tu curvă. Ceaușescu cinci ceasuri a vorbit cu Brejnev la Praga, fără translator”.
Subofițerul: „Dar ce? Tovarășul Ceaușescu știe rusește?”
Mușatov: „Nu știu, poate”.
Subofițerul: „Sau poate tovarășul Brejnev știe românește?” (…)
Mușatov: Ia, Ceaușescu a întrebat la Brejnev de ce-i trebuie Planul de dispozitiv al Armatei Române? Brejnev a spus că nu-i trebuie așa ceva. Ceaușescu a întrebat de ce a lucrat pe ascuns cu Șerb. Brejnev a spus că nu cunoaște, nu-i adevărat. Tu, știi asta? Este frumos?”
Subofițerul: „Nu, acum aud”.
Mușatov: „Eu, vorbit cu generalul [Ion] Ioniță. Tovarășul Ioniță a spus că Șerb nu e vinovat. El nu a dat la mine Plan. Tovarășul Ioniță a spus că tov. Romanov[49] le-a primit …” Apoi, Mușatov și-a pus mâna pe cap și a înjurat în rusește, adăugând: „Românii nu știe lucreze”, a mai comentat cu regret că Vasile Pantileț „nu mai este cu NKVD”.
..
Se afirma, în discuțiile diplomaților occidentali aflați la Viena, că toate aceste măsuri au fost zădărnicite atât datorită politicii înțelepte a Președintelui țării, cât și faptului că în luna noiembrie 1978, când situația a devenit critică, unele cercuri din conducerea Cehoslovaciei au permis scurgerea unor informații despre pregătirea loviturii de stat din România și astfel la București au fost luate măsuri de prevenire”[59] (material întocmit de șeful Inspectoratului Cluj, gl. mr. Constantin Ioana, și șeful Serviciului 0110 Cluj, Gorcea Pamfil).
De menționat că, potrivit documentelor de arhivă, organele de securitate din România aveau deja indicii încă din vara anului 1978 cu privire la intențiile sovieticilor de proceda la o intervenție armată în România (demiterea generalului Nicolae Militaru, n.n.), avertizând organele superioare de stat că: „În URSS și celelalte țări socialiste propaganda de stat a lansat zvonul în masa populației lor că România se pregătește să atace URSS pentru a relua Basarabia”, că în această acțiune ea va fi sprijinită de China, că deja pe teritorul nostru s-ar afla cantonate numeroase trupe chineze. Că din acest motiv, „populația din URSS se pregătește de război contra României”.
O altă dovadă a implicării organelor de securitate sovieto-„cehoslovace” în pregătirea unei lovituri de stat în România în noiembrie 1978 este și reacția contraspionajului român care a trecut la ofensivă și a încercat compromiterea unor „diplomați” cehoslovaci aflați la post la București, despre care existau date certe că lucrau acoperit pentru organele sovietice de informații, printre ei: Vasili Bilak, Hanak Lubomir și Vaclav Moč.
Despre Vaclav Moč s-au păstrat și următoarele date: în august 1978 a fost acreditat la ambasada Cehoslovaciei din București pentru a treia oară. Anterior, numitul a îndeplinit funcția de cifror (1950-1953) și secretar II cu probleme de presă (1972-1975). Era considerat un „specialist în probleme românești”, fiind obținute date certe că era cadru al organelor de informații cehoslovace, dar care lucra și pentru organele sovietice. Conform contraspionajul român, „în realizarea sarcinilor sale informative în alte medii decât cele diplomatice”, acesta „folosește ca agenți pe unii dintre cetățenii cehoslovaci aflați în România sub diferite motive, care dispun de posibilități de penetrare pe linia culegerii de informații”.
..
Având în vedere că activitatea lui Moč Vaclav, aflat în coordonarea organelor sovietice de securitate, devenea tot mai intensă, contraspionajul român a decis o acțiune de compromitere care să aibă ca rezultat retragerea de la post a acestuia. Interesant este că în această acțiune contra „diplomatului cehoslovac”, organele române au beneficiat și de un anumit sprijin din… Occident, după cum o arată și următoarele:
O „scrisoare anonimă” a fost concepută și trimisă de ofițerii români de contraspionaj (de la UM 0110) către ambasadorul Cehoslovaciei la București (Hanak Lubomir), în care s-a semnalat că în ziarul italian „La Notte” din 17 iulie 1979 a apărut o știre conform căreia consilierul Ambasadei Cehoslovaciei Moč Vaclav ar face spionaj în România. Expeditorul se întreba dacă activitatea lui Moč Vaclav face parte din „relațiile frățești, tradiționale”; „prietenia de nezdruncinat”, „colaborarea multilaterală” sau „întrajutorarea țărilor socialiste”. Apoi era atașată la scrisoarea anonimă nota din ziarul italian.
..
Referitor la ce s-a întâmplat în noaptea de 5/6 iulie 1979, documentele arată că organele române l-au atras într-o cursă pe Moč Vaclav, în sensul că „diplomatul” cehoslovac avea mai multe legături sentimentale cu localnice din București. În acea noapte, cehoslovacul aflat în stare de ebrietate se întorcea de la o partidă de amor, fiind acostat de „prietenul înșelat” și mai mulți „amici” ai acestuia, care i-au administrat o bătaie zdravănă diplomatului ceh. Incidentul s-a produs în București pe o stradă lăturalnică, puțin luminată, pe când se întorcea de la una din legăturile sale feminine pe care o folosea în activitatea „diplomatică”. Cea în cauză era Şerban Rodica, reporter principal la Scînteia, cu care Moč Vaclav avea „relații”, inclusiv de natură informativă, încă din anul 1972. El a întreținut legătura în tot acest timp cu numita prin diverse invitații lansate acesteia la vizionări de spectacole, târguri și expoziții la Praga, Brno, Bratislava. Şerban Rodica a recunoscut că a menținut relații de corespondență cu Moč Vaclav, la o adresă din Praga indicată de acesta, înscriind la expeditor nume fictive pentru a nu atrage atenția autoritățilorl[67].
O notă din 6 iulie 1979 consemnează că Moč Vaclav a fost invitat în acea zi în două rânduri la Circa 18 Miliție, pentru a da detalii în legătură cu incidentul produs, după care acesta „și-a continuat activitatea la serviciu și la domiciliu”.
Tot în aceeași zi, ambasadorul cehoslovac Hanak Lumir a fost invitat la MAE al României de către ministrul adjunct Constantin Oancea; la orele 17,50 ambasadorul Hanak l-a chemat pe Moč Vaclav la domiciliul său cu care „a avut o discuție până la ora 24”. Conform notei citate, „sunt indicii că ambasadorul vrea să mușamalizeze cele petrecute cu Moč Vaclav, pentru a evita luarea de măsuri”. De menționat că după incident Moč Vaclav se deplasa zilnic la Policlinica Corpului diplomatic „pentru a-și trata rănile produse de cei care l-au atacat”, având „numeroase plăgi în zona feței”.
La 24 august 1979, într-o discuție între ambasadorul Hanak Lubomir și sursa „Jenică”, cel din urmă îi relatează că „a auzit de la fratele lui din Brazilia despre cazul lui Moč Vaclav, la care Hanak a remarcat surprins: S-a auzit până acolo? Apoi, Hanak a confiat că a discutat cu partea română și „ne-am înțeles să se treacă peste asta, să nu se discute, să nu-l chemăm acasă”.
Jenică: „Măcar l-au bătut bine?”
Hanak: „Așa îi trebuie. Altă dată să caute soția unui activist, care este foarte ocupat și lipsește mult de acasă”.
Jenică i-a mai spus că Moč Vaclav a mai avut o aventură amoroasă și la prima sa acreditare în România, în perioada 1950-1953, cu o cetățeană română, îngrijitoare la ambasadă, motiv pentru care a fost trimis acasă de șeful misiunii din acel timp.
În final, în perioada 31 august – 2 septembrie 1979, urma să sosească în România Bohumil Chnoupek, ministrul de externe al Cehoslovaciei, ocazie cu care urma să fie discutat și cazul lui Moč Vaclav. S-a ținut cont de dorința exprimată de ambasadorul cehoslovac la București, Hanak Lubomir, ca „acest caz să nu ia amploare” și în consecință organele române de „miliție” au încetat imediat cercetările.
29. ASRI, Dosar nr. 1326.
30. ASRI, Fond UM 0110, rola 16, Dosar nr. 1747.
31. ASRI, Fond UM 0110, rola 16, Dosar nr. 1747.
49. Generalul Romanov Gheorghi Pavlovici era șeful reprezentanței sovietice la București a Comandamentului Forțelor Armate Unite (CFAU) ale Tratatului de la Varșovia.
57. Groza Octavian (1923-2000) a fost numit ambasador extraordinar și plenipotențiar al R.S. România în Austria prin Decretul nr. 98/1977, București 22 aprilie 1977. Era fiu al dr. Petru Groza, fiind botezat de Octavian Goga; vezi: Ștefan Both, Copiii demnitarului Petru Groza: ambasadori și academicieni în Occident pe vremea comunismului, ediția din 30 ianuarie 2011, https://adevarul.ro/.
58. Ambasatorul Cehoslovaciei la București Hanak Lubomir (Lumir), născut la 17 noiembrie 1924, loc. Olomane, Cehoslovacia, acreditat la 15 noiembrie 1976, înainte fusese ambasador la Cairo. Contraspionajul român l-a luat pe Hanak în lucru prin dosar personal existând suspiciunea că era „agent al organelor de securitate sovietice”.
59. ASRI, dosar nr. 1205, vol 20, f. 41 și următ, notă din 17 mai 1979, Inspectoratul Județean Cluj, Serviciul 0110 către UM 0110 București.
67. ASRI, Fond UM 0110, rola 54, Dosar nr. 2548.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/um-0110-anti-kgb-despre-corbi
Acel tatic ce spunea de multimea de romani inchisi la canal , in minele di Maramures , Oravita , dr.petru grozavul ,,de acei tarani destoinici jefuiti de pamint ( pamint platit cu singe si grele suferinte in razboaiele din ’77-78 , 1916-1918 , 1941-1945 ) , animale si unelte , de cotele tilharesti ? Aud ?
Sunteti siguri ca vreti sa stiti secretele deportarilor? Pai, a blocat deportari in masa: plecarea armatei sovietice era conditionata de plata despagurbirilor de razboi, de continuarea realismului socialist si de un val de deportari la plecarea armatei sovietice care se planifica din 1955 de cand s-a facut anuntul…..
A luat parte la discutii dure cu sefii Securitatii cand dupa oferta lui Tito catre Stalin se planifica un exod in masa al romanilor din Banat si colonizarea lor in Moldova si in Dobrogea pe motiv de posibilitatea reeditarii masacrelor din Iugoslavia anului 1945 ….
Tatal meu era sef in Securitate la 23 de ani la doar un an de la terminarea scolii de ofiteri si medaliat de ministrul apararii in prezidiul Marii Adunari Nationale -oficial nu exista planuri de razboi pentru armata romana si nici confruntari pe granita ….
Stia foarte bine si pentru asa ceva a organizat o retea de ofiteri prin care a trecut sute de fugari granita si care a fost arestata in cazul legionarilor parasutati de CIA in Romania din 1953. Prin acesta retea de ofiteri a trecut sute de fugari Dunarea ani de zile : erau urcati in barci de oamenii lui si trecuti noaptea in liniste – adica de echipe de ofiteri de Securitate, de Armata , de Graniceri si de Militie …. Prin acesta retea de ofiteri avea controlul pe schimburile de prizonieri spioni cu iugoslavii pentru strangeri de informatii din securistii iugoslavi capturati- era foarte interesat de cazurile de executii de etnici romani din Timoc…. Aceasta retea de ofiteri arunca in aer campaniile antiromanesti pe ,,frontieristi” pentru ca au fost furate si dosarele autopsiilor pe fugari impuscati de granicerii iugoslavi. Aaaa, pai, nu stiai? Stia foarte bine ca fugarii erau impuscati pe granita dar erau impuscati de granicerii iugoslavi de oftica ca nu au anexat Banatul romanesc….
A blocat capturarile incepand cu cele pe gruparea Arnautoiu , pe cazul legionarilor parasutati , pe cazul Ogareanu…. in timp ce arhiva in secret sute de dosare furate in totalitate dupa 1989.
Vrei adevarul? Destalinizarea s-a facut prin deportari . In randul ofiterilor national comunisti s-a ajuns la aplicarea unei scheme psihologice in fata deportarilor in care pe baza influentei obtinute din deportari s-au efectuat epurarile si indepartarea ,,stalinistilor” pro-sovietici. La asa ceva s-a ajuns dupa deportarile din Banat din 1951 ,,rusaliile negre” cand s-a incercat blocarea deportarilor din interior si nu s-a reusit decat blocarea deportarii minoritatii sarbe cu blocarea declansarii unui razboi cu Iugoslavia ce ducea la pierderea Banatului. In aceste deportari s-a constat ca nu puteau fi blocate din interior….
In spatele deportarilor se ascunde un razboi dur intre ofiterii de Securitate national comunisti si gruparile de stalinisti in rapoarte , executii si in condamnari la Poarta Alba fara de care nu ar fi fost posibila plecarea armatei sovietice din Romania si momentul 1968 – Ceausescu doar a preluat un sistem si nu l-a creat el pentru ca daca nu era destalinizat pana in 1958 il executau stalinistii in cel mult 24 de ore!
Plecarea armatei sovietice a fost conditionata de continuarea realismului socialist, de valuri de deportari la plecarea armatei sovietice si de plata integrala a despagubirilor de razboi . Deci, ca sa stii si dumneata: anuntul plecarii armatei sovietice din 1955 a venit cu anuntul in Securitate a continuarii realismului socialist si in valuri de deportari la plecarea armatei sovietice blocate din interior chiar de ofiterii de Securitate…. national comunisti….in revolte pe fata in care se stia clar ca cine cedeaza va fi executat. In razboiul rapoartelor fiecare il urmarea pe celalalt pentru eliminare si chiar lichidare in incercari de dezintegrare astazi cenzurate cum a fost cel cu trimiterea la Poarta Alba intr-o singura zi a informatorilor ce trebuiau sa coordoneze armata romana in caz de razboi motiv pentru care la reorganizarea Securitatii din 1952 au fost introduse dosare lista de informatori pe regiuni in scandal si in contre dure intre cele doua grupari. Noi de fapt am avut doua Securitati: prima cea nationa formal comunista si cea de-a doua evidentiata prin gruparea Ana Pauker si a generalului Boico Mihail epurat in 1952….
Contrele in deportari au dus la arestari de ofteri , la epurari in echipe de informatori si la un adevarat razboi psihologic pentru identificarea gruparii nationale din Securitate si eliminarea lor.
Ai sa gasesti pe internet o intreaga literatura despre deportarile din 1951 din Banat dar pe istorie cenzurata si falsificata. In 1951 toti sefii PCR din Banat erau spioni iugoslavi si pentru asa ceva tatal meu ca sef in Securitate a incercat arestarea sefilor PCR din Banat si condamnarea lor la moarte ca spioni iugoslavi dupa deconspirarea unei spioance de top iugoslave care ii coordona pe toti acesti sefi PCR. Deportarile din Banat au venit pe filiera iugoslava pentru cas e pregatea pierderea Banatului si eliminarea oricarei forme de rezistenta in caz de ocupatie , Dupa arestarea acestei spioance intr-o sedinta a sefilor Securitatii s-a decis lichidarea ei si blocarea arestarii sefilor PCR din Banat pentru ca se bloca colectivizarea si comunizarea Banatului motiv pentru care tatal meu ca sef in Securitate i-a monitorizat pe lichidatorii Securitatii pregatit sa fuga in munti cu valiza gata facuta – s-a linistit doar dupa ce lichidatorii au trecut pe langa Orsova in drum catre Bucuresti. Monitorizarea lichidatorilor sefilor Securitatii ,,stalinisti” s-a facut cu o intreaga echipa de ofiteri de Securitate si de informatori in care erau urmariti pas cu pas de la departare pana la lichidarea spioancei ingropata in Padurea Verde de langa Timisoara….