Omul nou legionar a devenit omul nou comunist, spune domnul Surena. Eu sunt convins ca diferenta intre omul nou legionar si omul nou comunist este ca cea dintre cer si pamant, Iata si dovada.

Din tot ce am aflat despre Mişcare din documente sau din literatura legionară, cel mai mult m-a impresionat numărul enorm de fapte eroice, înfăptuite de cei ce i-au jurat credinţă până la moarte Căpitanului. Nu cred că în istoria poporului român sunt mai multe exemple de martiri precum cei pe care i-a dat Legiunea.
Asta m-a făcut cu ceva timp in urma ca să întocmesc un studiu comparativ, încercând să aflu ce fel de eroi şi martiri a dat bolşevismul din România, de la înfiinţarea partidului comunist în anul 1921 până la dispariţia lui în neant, în decembrie1989. Am fost foarte surprins că nici în ilegalitate şi nici după aceea, nu am găsit măcar o faptă eroică sau un gest de sacrificiu al vreunui comunist pe altarul patriei şi al neamului. N-au avut niciodată astfel de oameni, de asta au fost nevoiţi să inventeze falşi eroi, care până la urmă s-au dovedit eroi de două parale, aşa cum au fost Iosif Ranghet, Olga Bancic sau agentul de la „Siguranţă” Vasile Roaită. La ruşi situaţia a fost şi mai gravă, ei negăsind alt erou decât pe tovarăşul Stahanov, un strungar nebun care, datorită unei îndemânări deosebite, făcea două norme la locul de muncă în loc de una. Alt erou mai mare decât Stahanov n-au găsit printre zecile de milioane de ruşi, pe tot teritoriul Uniunii Sovietice!
Scriitorul Albert Camus a înţeles şi descris exact care este mecanismul care creează eroul:
„În decursul istoriei multiseculare a omenirii, faptele de eroism au fost săvârşite în numele unor idei drepte, măreţe şi nobile.”
Acest mare scriitor era convins că numai o doctrină dreaptă, măreaţă şi nobilă este capabilă să creeze eroi şi martiri. În consecinţă, sunt foarte fericit că m-am atasat sufleteste de o doctrină care a fost capabilă să genereze o serie nesfârşită de eroi.