Stimata Corina Suteu,
Îmi iau libertatea de a-ti adresa aceste câteva rânduri si nu cred ca am nevoie de prea multe justificari. Mi-ai fost studenta si ne cunoastem foarte bine. O studenta pe cât de blonda, pe atât de daruita pentru meseria de filolog, deja exersata în familie de parintii dumitale, cunoscuti prin activitatea, pot spune opera lor, de “lingvisti si filologi români”. Ca studenta, ai resimtit obligatia, deloc usoara, de a onora blazonul familiei Valeriu si Flora Suteu, si-mi aduc bine aminte ca ai reusit pe deplin.
Zilele trecute mi-a ajuns sub ochi textul unui articol publicat de dl Robert Horvath în revista “New York Magazin”, articol care atinge un subiect asupra caruia deseori m-am oprit si eu în ultimii ani: Holocaustul, asa zisul Holocaust din România. Banuiesc, chiar înteleg din materialul citit, ca avem pareri diferite asupra subiectului recpectiv. Nu stiu daca dumneata le-ai facut publice, prin texte dedicate acestei chestiuni, dar nu mi-e greu sa-mi imaginez ca functia pe care o detii si activitatea pe care o duci în momentul de fata îti impune macar sa afisezi comportamentul unei persoane care nu pune la îndoiala teza “holocaustizanta”. Îmi îngadui sa-ti amintesc un sfat pe care eu si colegii mei profesori la Universitatea Bucuresti l-am dat studentilor de fiecare data când s-a ivit ocazia: luati aminte la opiniile care le contrazic pe ale voastre, cercetati-le cu atentie, sine ira et studio, cum ne îndeamna anticii nostri strabuni, de la care ne-a ramas si regula lui audiatur et altera pars. Cred ca în incinta Institului aceste reguli ramân valabile, iar altera pars are drepturi imprescriptibile de a-si face auzita vocea. De data aceasta este vorba de vocea d-lui Robert Horvath, de care nu am avut cunostinta pâna nu am citit textul amintit. Un text suficient de bine argumentat pentru a atrage atentia ca adevarul s-ar putea sa fie altul decât cel pe care îl sustin istoricii holocaustizanti. “S-ar putea”, am zis. Nu tin sa adaug acum alte argumente la cele invocate de d-l Horvath, dar un lucru as vrea sa-l cunosti bine si sa meditezi asupra lui: pozitia mea, de contestare a celor care sustin ca în România pe vremea Maresalului Ion Antonescu a functionat o politica de exterminare a evreilor, se sprijina si pe marturia personala pe care am primit-o de la cel care atât mie cât si parintilor dumitale ne-a fost profesor si mare binefacator: ALEXANDRU GRAUR. În timpul razboiului, marele profesor a lucrat în cadrul Centralei Evreilor, ca profesor si inspector, în sistemul de învatamant de sine statator pe care comunitatea evreiasca din România si l-a organizat cu sprijinul nemijlocit al autoritatilor antonesciene. Nu este adevarat, cum sustin activistii minciunii, cum ca pe vremea lui Antonescu evreii au fost dati afara din scoli si, deci, se întelege, au ramas nescoliti! Nici vorba! S-au înfiintat sute de scoli pentru copiii evrei, cu profesori evrei, inclusiv un sistem complet de învatamînt superior! De ce s-a procedat asa? Aceasta este alta poveste, o pot spune, dar ne-ar lua prea mult timp. Alte detalii le poti gasi în textul pe care îl atasez, scris cu ani în urma despre contributia decisiva pe care a avut-o Alexandru Graur în orientarea mea ca negationist al Holocaustului pus pe seama românilor. Bucura-te, stimata Corina Suteu, acest Holocaust nu a existat, depune marturie, în acest sens, marele Alexandru Graur!
Mai mult, îmi îngadui un sfat: sa le ceri si parintilor dumitale parerea în aceasta chestiune. Întreaba-i ce stiu dansii despre asasinarea a sute de mii de evrei în România si, mai ales, întreaba-i cât de mult se poate merge “pe mâna lui Alexandru Graur”, care, daca iei în serios ce spune unul sau altul dintre rentierii Holocaustului inventat, ar trebui declarat colaborator la politica
Maresaluluii Ion Antonescu, de genocid antisemit. Da! Alexandru Graur, alaturi de Nandor Gingold si de alti evrei emblematici, a fost un colaborator al lui Ion Antonescu, numai ca politica acestuia nu a fost de genocid, ci, asa cum a spus-o raspicat si d-l Robert Horvath, a fost o politica de salvare a evreilor, politica cu atât mai meritorie cu cât ea a fost dusa împotriva cursului european
general si împotriva presiunilor Berlinului.
Nu insist si ma întorc la punctul de plecare: textul din “New York Magazin”. Nu stiu ce sa cred despre interdictia de a se vorbi româneste la reuniunile Institului Cultural Român… Pur si simplu, nu-mi vine sa cred ca dumneata, Corina Suteu, ai putea patrona asemenea regula. Aici parca nu-mi mai vine sa-l cred pe d-l Horvath, sper sa fie vorba de o neîntelegere, altminteri nu mai pricep nimic… Trec si peste celelalte detalii, pentru a reveni la miezul problemei: ce facem cu adevarul? Îl lasam mai departe ca pe un monopol intangibil al unor indivizi de teapa “generalului” Ionescu (si nu mai stiu cum, o nulitate patenta în materie de istorie si moralitate profesionala), Ellie Wiesel, Radu Ioanid, Vladimir Tismaneanu, indivizi dovediti ca mincinosi si sperjuri, sau tinem seama si de marturia unor oameni impecabili sub toate aspectele precum Alexandru Graur, Raoul Sorban, Wilhelm Filderman etc. Sau, pusa întrebarea mai practic, ce facem? Ne alaturam sau nu la actiunea d-lui Robert Horvath? Iar când spun actiune ma gândesc ca dumnealui, d-l Horvath cunoaste proverbul “nu mor caii când vor câinii”, ca va persevera pe drumul cautarii si afirmarii adevarului.
Într-o tara a libertatii, cum este America, stiu cât de mult este pretuit adagiul evanghelic potrivit caruia nimic nu te face mai liber decât cautarea, gasirea si afirmarea neconditionata a adevarului. Sunt multi românii din Statele Unite care gândesc ca d-l Horvath, iar eu personal asteptam cu toata încrederea sa se iveasca cineva, dintre cei plecati din tara, care sa rupa tacerea si sa rosteasca raspicat adevarul despre Holocaustul din România. Caci nimic nu poate fi mai normal, mai legitim decât sa afirmi ce crezi, ce stii ca este adevarat. Grozav de … normal mi se pare si faptul ca demersul d-lui Horvath a gasit sprijin si gazduire în paginile unei publicatii. Ca d-l Grigore L. Culian si cititorii sai nu-l lasa singur pe d-l Robert Horvath. Este o frumoasa recidiva a revistei “New York Magazin”. Va asigur pe toti de tot sprijinul meu si al colegilor mei din tara, de pretuirea si admiratia noastra. Am multi colegi si prieteni în SUA, în Occident, câtiva dintre ei fiind evrei. Tuturor, români si evrei, acelasi îndemn: fiti alaturi de cauza adevarului si de cei ce se dedica adevarului. Nu poate exista motiv mai demn de solidarizare, de fraternizare. Doamne, ajuta!
Prof. univ. dr. Ion COJA
Bucuresti, 28 aprilie 2008
http://dacia-mare.blogspot.com/2011/03/doina-si-ion-aldea-teodorovici-lasati.html
Domnule Coja,
In lupta Dv.pentru ADEVAR, aveti un camarad!
A.T.
O ZI BUNA PENTRU ROMANIA
Cu ocazia incheierii expozitiei antisemite, ICR da un comunicat in care niste mizgalituri oribile ale unor golani sunt declarate „un succes al artei de avangarda din Romania, care incepe sa fie luata in considerare de institutii de mare prestigiu din domeniul artei(precum Muzeul National de Arta Contemporana ) si a condus la stabilirea unor colaborari intre graffierii din Romania si institutii artistice de peste Ocean”. Autorii uita sa explice ca aceste institituti isi au sediul in South Bronx sau in alte cateva ghetouri unde nici politia nu are curajul sa patrunda. Mentionind grupul de la New York Magazin se spune „nici una din persoane nu este calificata sa emita pareri profesioniste despre arta,de vreme ce nu poseda nici educatia si asa cum rezulta din luarile de pozitie, de un primitivism estetic deprimant – nici informatia necesara pentru a emite opinii pertinente” Lasind pe Grigore Culian care a creiat cel mai bun ziar de opinie de limba romana si pe profesorul Marinescu sa se apere singuri, sunt nevoit sa ma prezint si sa fac corectile necesare.
Ma numesc Robert Horvath si sunt de meserie cineast. Am absolvit facultatea de film IATC (fiind coleg de an cu Mircea Daneliuc cu care am facut un film de institut impreuna) Am lucrat la pricipalele studiouri in special la Televiziunea Romana. Mi-am facut educatia politica in anchetele securitatii. Am fost acuzat de spionaj, pentru trimitera in Occident a unor materiale filmate despre Ceausescu.Scapat cu viata am ajuns in America in 1977. Am pornit de la nimic. Fiind atras de lumea modelelor, am mai facut o facultate(Fashion Institute of Technology, New York) Aici am fost coleg cu Kiyoko, actuala mea sotie,renumit fotograf japonez, Actualmente imi continui profesia la studioul meu de film si televiziune cu sediul in Manhattan, New York si Tokio. Sunt cunoscut deasemenea ca ilustrator, designer, pictor. sub numele de Deva. Ultima expozitie personala DE LA DALI LA DEVA. care a avut in cartierul marilor galerii Chelsea, NY sa bucurat de succes. Am o galerie personala DEVA GALLERY unde arta mea poate fi vizionata de public. Semnind HORVATH sunt cunoscut in jurul lumii, ca unul din cei mai inportanti fotografi de moda.
Aceasta lunga prezentare este un indiciu ca intregul comunicat ICR trebue citit invers. In primul rind expozitia nu afost un succes ci un un adevarat dezastru. In al doilea nici unul din persoanele inplicate Suteu, Patapievici, Neagoe nu au absollvit vrea scola de arte sau au vreun talent artistic. Faptul ca acesti activisti culturali nu au cunostinte esentiale de estetica sau judecata artistica, a creiat o situatie exploziva A lua niste derbedei de la gura canalului si ai prezenta ca niste artisti intro galelrie de arta, este o frauda fara precedent. Adevarul este ca traim in doua lumi diferite, una a marei arte (Zamfir, Andrei Serban, etc) si una a provinciei proaste si snoabe reprezentate de alde Patapievici, Suteu sau de lumpenul pisat pe el, Cristian Neagoe.Trebue facuta curatenie generala. Imediat dupa stingerea scandalului Patapievici, vom incepe scandalul Tismaneanu,intre timp comunitatea va avea grija de Traian Ungureanu care a scris la ordin de la Cotroceni, mizerabilul articol „Statuia mitocaniei, comunitatea romaneasca de la New York.” Ma adresez pe aceasta cale unui alt mizerabil Ion Morar care crezind ca este siret, a scris in Cotidianul „Cultura romana bruiata la New York de un papagal ungur” Il asigur cu toata seriozitatea ca papagalul Robert, este mai roman dechit ei toti la un loc In articolul „Golaneala de la New York si tinta Basescu” acelas Morar desvolta un scenariu interesant dar complect inpracticabil.”Bata lui Horvath” loveste si sparge capul lui Patapievieci.Intelectualii fug speriati, lasand pe Traian Basescu singur si sizolat. In final aceiasi bata va lovi capul prezidential. Scenariul nu poate avea o baza reala, caci in scandalul icr, presedintele a ales sa se loveasca la cap singur. Spre final in comunicat oficial, Institut Cultural Roman avind ca presedinte de onoare pe insusi presedintele tarii, urmarind sa ma denigreze in ochii tuturor, ma denunta ca fascist „fervent admirator al politicii extremiste al maresalului Antonescu. Daca apararea culturii nationale si a demnitatii tuturor,
a atras atentia atentia atitor cozi de topor,este un semn bun.inseamna ca sunt disperatiI Cind ma pregateam sa gasesc un final acestor randuri, a sunat telefonul.Ionathan Vick de la Antidefamation League ma anuntat ca sa pornit actiune impotriva ICRt.Daca cea mai puternica asociatie din evreiasca din lume, care are ca scop” To stop the defamation of Jewiish people, to secure justice and fair treatment to all „se misca, inseamna ca partida este castigata. M-am grabit sa felicit pe Culian de la New York Magazin, care mi-a confirmat ca a primit un mesaj similar. Am indreptat un gand de multumire lui Badin, Alexandra, Raluca Petria si a mi de blogari care au facut ca aceasta minune sa se intimple. De si este vara de la New York a pornit un bulgare de zapada care creste si nu mai poate fi oprit.
O zi buna pentru Romania.
Friday 15 August 2008
New York
Robert Horvath
Domnule profesor,
Pana una , alta, aceasta Corina Suteu patroneaza la ICR o expozitie a rusinii, in care simbolurile religioase sunt terfelite in ultimul hal, si asta, pe banii contribuabililor romani.
Ca sa nu mai intreb, cum a ajuns fata asta acolo? E vreo somitate? Ce a facut ea, la viata ei? In afara de faptul ca s-a imbulzit sa intre in PCR inca din anul 2 de facultate?