G
155 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152
Creștin a fost cu siguranță *criștian/*creștian, la fel cum Crișana sau *Mureșana (Banatul) au fost *Crișiana și *Moreșiana. Sufixul acesta este romanic, o varianată -iānus (-ēnus, -īnus, -ūnus) a lui -ānus, care concura pe -(e)anu. Acesta putea fi slavic, romanic sau dacic (Carpiani), dacă nu-i și acesta romanic indicând o ”origine” oiconimică (vezi Carpis). Sunt multe ”triburi” geto-dacice numite după o localitate, de obicei atașându-se sufixul (pl.) -ēnsēs.
https://en.wiktionary.org/wiki/-anus
-īnus, -īna apare în formații col.-loc. (ciotină, stupină), dar e probabil preromanic, căci apare și-n albaneză cu același rol (buçinë, butinë, çetinë, dafinë, hartinë, mërsinë). La fel și lituanianul ”-ýnas m (feminine -ýna) forms nouns with the meaning „collection of” or „area abounding in” the original noun.” https://en.wiktionary.org/wiki/-ynas
Place Nouns, sufix -inë: pag.3130
https://books.google.ro/books?id=qpClCwAAQBAJ&pg=PA3127&lpg=PA3127&dq=–tar+albain+suffices&source=bl&ots=jM-HuKuXuz&sig=GK7kdrFUviYFNgb1y23eyLWbYss&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiauo6S7I7ZAhXKblAKHRklDgcQ6AEIJzAA#v=onepage&q&f=true
Cu sufixul -andru întrebarea este dacă avem o despicare a lui /n/ în /nd/, un d infix între /n/ și /r/ sau o temă *indros > dac. *-endras > *(i)andru cf. IE *h₃eyd- (“to swell”) cf. v.ind.Indra.
https://en.wiktionary.org/wiki/%E0%A4%87%E0%A4%A8%E0%A5%8D%E0%A4%A6%E0%A5%8D%E0%A4%B0#Sanskrit
Nu cred că avem gr. gr. aner, andros „bărbat” (alb.njeri ”persoană”), deși ipoteza este destul de atractivă.
Vezi alb.ënj [verb] ‘to swell, inflame’, aorist: ënjta (*enja < *aid-nia) cf. radicalului *h₂enh₁- (“a respira, a sufla”) dacă este acel d infix (*an-ros) sau *h₃eyd- (“to swell”, Arm. aytnowm ‘to swell’ ). Nici în albaneză nu există un *-nr- care să se fi păstrat neschimbat din preistorie și până la parțiala romanizare. https://en.wiktionary.org/wiki/e%CC%88nj Suf.-andru cred că este coradical cu fitonimul indrică (sin.sculătoare, linariță; Linaria vulgaris Mill.). Sunt sigur că putem face câteva glume pe seama păstrării acestui dacism. http://www.muntesiflori.ro/garbovana-album/ îndricá, pers. 3 sg. îndrícă, vb. I (reg., înv.; despre nori) a se ridica. Legat de fonetismul unor cuvinte moștenite, este curios faptul că s-au păstrat rom. și alb. /a/ din lat./ā/ sau /a/: – an, pl.ai (lat.annus) – ram, ramură (lat.rāmus) – aramă (lat.aerāmen) – tramă, destrăma (lat.trāma) – famë 'good reputation, rumor' < Lat fāma 'rumor, fame'. (famă, faimă) -shemë 'roi (de albine)' < Lat exāmen 'roi'. (cf. seamă, samă – mulțime, grămadă?) Aș fi adăugat și fámen/ fámăn, dar avem arom.feamin (feminin) și alb.femër ~ femën 'femeie' < lat.fēmina. Nu știu de ce mă gândeam la lat.famulus (servitor de casă) și alb.famull (fin). E o infimă posibilitate ca fămăr (copil care păzește oile sterpe) să fie chiar acest lat.famulus transpus în Dacia. Am intuiția că *famăr /*famur și copil erau sinonimici în Dacia. Mă întrebam și despre expr. mai an² (acum câțiva ani) că nu prea are sens. Mă tem că s-a corupt cumva lat.”(magis) ante (…) annōs”. Am adăugat ”magis” (rom.mai) ca să se potrivească cu expresia noastră, dar în latină era ”ante diem/omnis/etc.
Un alt termen dacic cu sufixul -ian ar fi fitonimul scardian (aristolachia). Este citat în dreptul alb.(h)urth, hurdhë (iederă) în cartea lui Vladimir Orel, ”Albanian Etymological Dictionary” (pag.490) ca fiind un coradical dacic: ” [..] RlBEZZO RivAlb I 140 n. 2 (to Dac. scardian ‘aristolochia, kind of plant’); [..]”. Probabil s-au gândit că unui alb. [h] îi corespunde un dac. /sc/, cu excepția cazurilor când este protetic înainte de [a]: hark „arc”, harmëshuar „armăsar”, etc. Alb.(h)urth mai are un probabil coradical în sard. urtzula (”clematis”).
ἀριστολόχεια (aristolókheia): ἄριστος (áristos, “best”) + λοχεία (lokheía, “childbirth, childbed”)
https://en.wiktionary.org/wiki/Aristolochia
În engleză se numește ”birthwort” (plantă de/pentru naștere).
https://en.wiktionary.org/wiki/birthwort
Care sunt șansele ca și scardian să însemne ceva similar? N-am găsit încă un radical care să se potrivească aici cu semantismul presupus, nici nu putem spune care era fonetismul tracic al acestui fitonim. Poate cuprinde un ”s mobil” indo-european sau un prefix *ș- similar celui albanez (sh- < *eș-) din IE *ek's- (lat.ex-), iar vocala [a] putea fi scurtă sau lungă. Astea sunt detalii importante..
Altă denumire tracică foarte interesantă pentru ipoteza asta ar fi Apsinthion / Apsintium / Absintium (Aψίνθιον)
https://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=stiinta&fisier=Plantele_medicinale_dacice
Aici ar putea fi tracicul *zent- (*ap- + *sinth-), coradical cu lat.genus, gēns (gen.gentis), cf. PIE *ǵénh₁tis și *ǵenh₁- („a produce, a da naștere”). Nu știu dacă-i o denumire dacică cu adevărat și un sinonim pentru acel nebulos „scardian”, dar denumirile populare în română sunt curcubețea (-ică) și lepădătoare. Ar putea fi încă un exemplu de traducere a unui dacism.
https://dexonline.ro/definitie/curcube%C8%9Bea
Dacă ignorăm semnatismul ce ține de uzul medicinal al plantelor tracice, avem o asemănare, fonetică cel puțin, cu lat.carduus (ciulin) sau cu alb.hudhër „usturoi/ai” (metateză din hurdhë) – proto-alb.*skurdā sau *skārdā.
https://en.wiktionary.org/wiki/hudh%C3%ABr