„Un articol trist și realist…”
No issue detected
surena27 minutes ago
.
Romania ca de acolo ne vine numele. De ce credeti ca in basmele noastre apar numai imparati ? Nu avem voievozi,cnezi,regi ca vecinii nostri pentru ca ne-am nascut intr-o imparatie in care autoritatea suprema era imparatul. Pamantul este cel mai important si domnitorii si boierii si-au dat agoniseala si taranii la biserica, taranii nu. Au fost si ei ctitori,dar nu si-au dat pamantul. Uitati-va cu atentie la sensul de Tara lui Papura Voda si pe urma intelegeti ca si atunci era exact ca si acum.
Uite un text interesant din Neculce: ” Petru-Voda Rares, fugind pin târg pin Piatra, si gonindu-l pietrenii, l-au fost agiungând din urma un popa pe cal. Si au tras Petru-Voda inapoi in popa cu arcul si l-au lovit cu sageata doar in oblâncul selii. Si i-au dzis: „Intoarce-te, popo, inapoi, nu-ti lasa liturghia nesfârsita“.
Iar dupa ce au vinit Petru-Voda domnu cu a doa domnie, au scos ochii si popii si pietrenilor acelor ce l-au gonit si le-a facut si blastem, si afurisanie”. Ce parere ai ?
.
NR: Nevrednicia scriitorilor noștri se măsoară și prin asemenea momente istorice care au trecut pe la urechile clăpăuge ale scriitorilor fără să producă niciun ecou literar!…
„Nevrednicia scriitorilor noștri se măsoară și prin asemenea momente istorice care au trecut pe la urechile clăpăuge ale scriitorilor fără să producă niciun ecou literar!…”
Urechile clapauge nu sunt de vina, saracele! Ele, dimpotriva, avand pavilionul mai brusturos ca cele normale, prind mai usor orice informatie care le adie perisorii. Deci urechile clapauge nu sunt un obstacol, ci un avantaj pentru cel care le poseda. Atunci, cum de i-a venit domnului Coja sa faca o astfel de comparatie? Ea vine din praxa vietii, care ne arata ca urechile clapauge fac parte si se integreaza armonios in fizionomia prostilor. Nu esti prost destul, daca n-ai urechi clapauge. Astfel se ajunge, pe o cale mai subtila, la ideea ca mintea clapauga este de vina pentru ca scriitorii nostri nu reusesc sa fructifice filonul istoric deosebit de bogat, pe care-l au la dispozitie.
Aspre vremuri! Nici voievozii, dar nici popii, nu glumeau!
Cât privește valorificarea literară e unor asemenea întâmplări, ea s-a făcut: ”Alexandru Lăpușneanul”. Cu greu s-ar putea scrie ceva mai bun.