CD
1.398 aprobate
denitsoc@gmail.com
149.102.242.167

 

 

Suntem avertizati de ziarul conservator “National Interest” că SUA ar putea fugi de la fata locului din nou ca in 1984 in Liban, dacă Hezbollah-ul ”imputernicitii Iranului” va escalada atacurile. Dacă China dă frau liber Iranului atunci SUA si Israelul sunt la mila arabilor.
Interesul economic al Chinei este ca să nu fie un război in zonă ca să nu impiedice alimentarea cu petrol a tării. Mai sunt si alte considerente care care intră in acest joc, dar nici unul nu dă sperantă SUA că ele ar putea domina situatia in zonă. Acelasi interes de neitrerupere a tranzitului petrolier in zonă il au si tările arabe. Rămane să vedem ce va spune ministrul de externe iranian la Conferinta de la Riyadh din 13 nov.
CD

S.U.A. TREBUIE SĂ FIE PRUDENTE PENTRU A EVITA RĂZBOIUL CU IRANUL
– Administrația Biden trebuie să dezamorseze escaladarea înainte de a fi prea târziu.
de Greg Priddy

Oftatele de uşurare de la Washington care au însoţit discursul liderului Hezbollah Hassan Nasrallah din 3 noiembrie, în care nu a semnalat nicio escaladare imediată împotriva Israelului, par acum premature. Deși este clar că nici Iranul, nici Hezbollah nu sunt dornici să extindă războiul, există încă o mulțime de potențial ca acesta să se întâmple, fie ca urmare a refuzului lor de a permite Hamas să fie complet înfrânt în Gaza, fie ca urmare a forțelor americane în regiune înregistrând victime semnificative ca urmare a atacurilor milițiilor susținute de Iran.

Politicile SUA și cele israeliene sunt oarecum divergente pe măsură ce numărul victimelor civile palestiniene crește. Deși a fost corect ca SUA să susțină dreptul Israelului la autoapărare, SUA trebuie, de asemenea, să ia măsuri proactive acum pentru a evita să fie atrase în război, pe măsură ce săptămânile se prelungesc în luni de luptă.

Acestea ar trebui să includă transmiterea în mod privat Israelului că Statele Unite nu vor interveni automat în Liban cu sprijin aerian în cazul în care Hezbollah-ul își intensifică atacurile cu rachete, precum și luarea de măsuri pentru redistribuirea forțelor americane departe de pozițiile lor cele mai izolate și expuse din Siria, unde misiunea lor a fost încheiată cu mult timp în urmă. Prezența lor prezintă acum un risc inutil.

Statele Unite ar trebui să se concentreze pe prevenirea extinderii conflictului în Golful Persic, unde se află interesele noastre principale în regiune.
Abordările americane și israeliene au început să fie divergente.
În cazul în care în prima săptămână, oficialii americani au participat efectiv la reuniunile cabinetului de război al Israelului, în ultimele săptămâni, Casa Albă a pledat pentru un anumit grad de reținere din partea Israelului: „pauze umanitare” pentru livrările de ajutoare, o campanie la sol care se oprește înainte de a ajunge la un nivel complet. reocuparea Gazei și o respingere completă a oricărei idei de relocare, chiar și temporară, a civililor din Gaza în Egipt.

Primul obiectiv a fost atins parțial pe 9 noiembrie, odată cu anunțul Israelului privind pauze zilnice de patru ore în luptă pentru a permite fluxul de ajutor, dar măsura a rămas cu mult sub obiectivele lui Biden. Liderii israelieni sunt uniți în spatele unei opinii consensuale conform căreia Hamas trebuie eradicat în întregime din Gaza și nu ar trebui să li se permită pauze lungi pentru a se regrupa.

Acest lucru va necesita ca armata israeliană să preia controlul asupra întregii Fâșii Gaza, nu doar a orașului Gaza din nord, unde se concentrează luptele actuale. Acest lucru este puternic implicat de declarațiile recente ale lui Benny Gantz despre războiul actual care nu are limită de timp și necesitatea ca Israelul să fie responsabil de securitatea în Gaza postbelică. Atingerea acestui obiectiv va dura probabil luni de lupte suplimentare și nu este clar că campania se va încheia decisiv, Hamas continuând probabil atacurile ca forță de gherilă.

Administrația Biden va continua probabil să împingă ușor Israelul asupra obiectivelor umanitare, mai degrabă decât să încerce să forțeze o reducere a obiectivelor de război israeliene din scopul zdrobirii Hamas. Ar exista foarte puțin sprijin în SUA pentru reținerea armelor ca mijloc de pârghie, iar Israelul și-ar decide propriile obiective de război. Dar aceste obiective maximaliste din Gaza merg până la liniile roșii iraniene și Hezbollah în ceea ce privește a nu lăsa Hamas să sufere înfrângere completă.

Hezbollah încearcă în prezent să reducă povara asupra Hamas prin atragerea unor forțe israeliene la nord cu atacuri limitate de-a lungul graniței cu Liban. Nasrallah poate crede, de asemenea, așa cum a făcut aluzie în discursul din 3 noiembrie, că Israelul se va retrage în cele din urmă de la obiectivele lor de război, așa cum a acceptat un rezultat mai mic decât distrugerea totală a Hezbollah-ului în Liban la sfârșitul războiului lor din 2006.[1]

Dacă Israelul se apropie de controlul teritorial complet asupra Gazei, Hezbollah și Iranul va avea o decizie dificilă de luat.
Dacă Hezbollah escaladează, Washingtonul ar trebui să facă un pas înapoi și să nu intervină direct cu aeronave de la bordul USS Gerald Ford în estul Mediteranei.

O salvă de rachete Hezbollah generată complet împotriva nordului Israelului[2] ar provoca pagube îngrozitoare. Cu toate acestea, Israelul este pe deplin capabil de răspunsul necesar, care ar implica organizarea unei invazii terestre a sudului Libanului, pe lângă o campanie aeriană. O decizie a SUA de a interveni ar putea adăuga de la început câteva ieșiri aeriene suplimentare. Cu toate acestea, după cum a arătat războiul din 2006, interdicția aeriană a rachetelor Hezbollah a fost relativ ineficientă, iar invazia terestră a fost cea care sa dovedit în cele din urmă decisivă.

Statele Unite nu vor participa la aceasta din urmă. O intervenție a SUA, totuși, ar avea implicații masive în Golful Persic, unde menținerea fluxului liber de petrol și gaze naturale lichefiate (GNL) sunt interesele principale ale SUA. Forțele americane, active acum ca co-beligeranți alături de Israel, ar fi prezente și în toate statele Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), unde simpatiile populare sunt covârșitoare față de palestinieni. De asemenea, navele navale americane ar opera în imediata apropiere a navelor iraniene. Dacă Statele Unite ar evita să devină un beligerant activ, am avea o șansă mult mai mare de a evita ultimul pas de escaladare într-un conflict care luptă Statele Unite împotriva Iranului, statele arabe din Golf probabil absorbind atacurile iraniene împotriva infrastructurii petroliere și GNL din cauza găzduirea lor a forțelor americane care ar fi implicate în lupta împotriva Iranului. Dacă s-ar întâmpla, acea escaladare ar însemna, la rândul său, prețuri catastrofale ale petrolului și o recesiune spre alegerile prezidențiale din 2024.
Administrația Biden a dat în mod corespunzător Israelului impresia puternică că „i-am sprijinit” în timpul vizitei președintelui Biden, în săptămâna următoare atacului din 7 octombrie. Dar unii din Israel, inclusiv consilierul pentru securitate națională Tzachi Hanegbi, au avut impresia că au avut un angajament al SUA de a-i susține cu implicarea militară directă a SUA dacă războiul se extinde. Președintele Biden a negat pe scurt că un astfel de angajament a fost luat în zborul spre casă, dar administrația trebuie să meargă mai departe și să-i explice foarte clar Israelului că Statele Unite nu intenționează să li se alăture ca co-beligerant în absența unui casus belli împotriva. forțele americane sau interesele regionale și globale.
Statele Unite au, de asemenea, un risc major de escaladare în desfășurarea continuă a contingentelor mici de forțe militare în Irak și Siria. În timp ce misiunea declarată pentru aceste unități este încă de a preveni reapariția Statului Islamic, o rațiune nespusă este că acestea stau pe liniile logistice ale Iranului față de aliații lor, Siria și Liban, și poate ne cumpără o măsură de influență suplimentară cu guvernul irakian. . Această noțiune a fost pusă la încercare în ultimul timp. Statele Unite au ripostat din nou cu un atac aerian împotriva unei instalații din Siria legate de Garda Revoluționară Iraniană (IRGC) aseară, după zeci de atacuri cu drone și rachete de artilerie de când Hamas și-a lansat atacul din Gaza. În mod ironic, multe dintre atacurile împotriva forțelor americane au venit de la unități ale Forțelor Populare de Mobilizare (PMF), care trag salarii guvernamentale din statul irakian.
Deși există un argument că o retragere sub foc este o pierdere inacceptabilă a feței, potențialul acestor mici atacuri de a pune în pericol interese mai largi ale SUA trebuie să fie cântărit față de faptul că ele reprezintă o vulnerabilitate în ceea ce privește Iranul și împuterniciții săi, nu o poziție de pârghie în favoarea noastră. Trebuie să reevaluăm urgent fiecare dintre aceste avanposturi din punct de vedere al securității și să ne retragem din cele mai vulnerabile dintre ele. Bazele americane din provincia Al Hasakah din nord-estul Siriei și de la Al Tanf, lângă granița cu Iordan, sunt deosebit de vulnerabile și îndepărtate de întăririle americane.

Unii ar argumenta că acesta a fost un abandon al partenerilor locali. Cu toate acestea, miliția Unităților de Apărare a Poporului kurd sirian (YPG) a înțeles de mult că va trebui în cele din urmă să se reconcilieze cu regimul sirian și nu este esențială pentru interesele pe termen lung ale SUA.

Ronald Reagan s-a confruntat cu o alegere similară în urmă cu puțin peste patruzeci de ani, când Hezbollah a ucis 241 de militari americani în bombardarea cazărmii Marinei din Beirut. SUA, a ales ca pușcașii marini să se „redistribuie în larg” în februarie 1984 pe o navă amfibie pentru a pune capăt unei intervenții costisitoare care nu mai servea intereselor SUA, în ciuda pierderii feței și a dezamăgirii Israelului și a unora pro-SUA ca fracțiunile creștine libaneze.

Sperăm că președintele Biden va găsi un accent similar pe interesele esențiale ale SUA, care în acest caz impun un accent pe prevenirea conflagrației în Golful Persic.

AVIZ:
Greg Priddy este Senior Fellow pentru Orientul Mijlociu la Centrul de Interes Național.

NT:
1. In 2006 IDFul a fost izgonit de Hezbollah din Liban si nici nu se pune problema unei eliminări sau distrugeri totale a Hezbollah-ului de IDF, care a fugit evitand lupta cu Hezbollah.
2. Dar de ce nu se vorbeste de o salvă de rachete Hezbollah(iraniene) asupra portavionului USS Gerald Ford, să vedem dacă acesta va face fată sau nu.
3. De cate ori SUA pierde lupta motivează că dispozitivul nu mai prezintă interesul SUA.

Sursa: https://nationalinterest.org/feature/us-must-be-proactive-avoid-war-iran-207218

Traducerea: CD