CD
91 aprobate
cdimulescu@att.net
75.57.36.95

 

 

Religia III
– Adnotari agregate de CD

Continuitatea culturala si furtul

Cum am putea explica dominația iudaismului, un cult tribal care se presupune că a apărut secole mai târziu în timp în mijlocul terenurilor aride din Canaan, peste teologii egiptene și sumeriene ce au fost o dată extreme de infloritoare înfloritoare?
De fapt, iudaismul nu a dominat, a depăși influența teologiei egiptene sau sumeriene a fost o sarcină formidabil de grea pentru orice comunitate nomadă să aspire la asa ceva, în schimb iudaismul a ales calea ușoară.
Pe măsură ce era antică se apropia de sfârșit, și pe măsură ce scrierile hieroglifică și cuneiforme dispăreau, evreii pur și simplu au furat tunetul/prestigiul cultural egiptean și sumerian. Scribii ebraici, care știau ce făceau, au copiat mituri celebre / epopei din Egiptul antic și Sumer, ceea ce ar putea fi prima din lume și încă cea mai mare încălcare a drepturilor de autor și au umplut Biblia lor cu aceste epopei. Când cărturarii evrei au început să scrie părți din vechiul lor testament, cronici, pe care nu și-au imaginat niciodată si nici nu au plănuit să fie o BIBLIE SFANTA. Colectia lor de opere culturale nu a fost o slujbă peste noapte, ci a fost un proces îndelungat și interrupt, care ar fi început în jurul momentului invaziei asiriene 722 î.Hr.) din Levant, în timpul căreia toată provincial Canaan a fost practic o provincie egipteană, și a culminat în jurul perioadei elenistice (332-63 î.Hr.dupa cuceririle tracului Alexandru Macedon.

În timp ce cărturarii evrei călcau peste istoria orientului apropiat antic, ei au rescris/inventat o masă mitică de națiuni (fiii lui Noe) care, la sfârșit, și printr-un lung ciclu de favoritism selectiv, a coborât și așa era de așteptat să favorizeze fiii lui Sem (mitul fondator al semitismului zilelor moderne). Contractul lui Dumnezeu doar cu Israelitii!!!

Și, prin urmare, lumea prin lentila tribală a israeliților a fost doar imaginabilă ca evrei versus alte neamuri, acest complex de dualitate persistentă care a negat evreilor, până în ziua de azi, capacitatea de a asimila oriunde în afara orbitei psihologice a tribului.
Ceea ce iudaismul a adăugat de fapt gândirii religioase a lumii este ceva total diferit și, în același timp, în mod inerent dăunător. Prin mentalitatea lor tribala și oarecum superficial colectiva, evrei au plantat rădăcina dogmatismului religios și fanatism atunci când au permis pentru ideea absurdă a “poporului ales” al lui Dumnezeu să înflorească și să pătrundă în gândirea religioasă de atunci.

Enciclopedia Iudaica 1971, Volumul 10:23 proclamă: „Evreii au început să se numească evrei și israelieni în 1860.”
Amintiți-vă doctrina despre Treime a fost decisă doar la Conciliul de la Niceea la mai mult de 300 de ani după Hristos și numai printr-un vot foarte restrâns.
Învinșii, desigur, a trebuit să fugă pentru viața lor.
Ucenicii, evangheliștii, Sfântul Pavel, urmașii lui Isus erau în principal evrei. Isus însuși s-a născut și a crescut un evreu într-o cultură și tradiție evreiască.
Adresandu-se catre o femeie canaanită, care il implora sa o absolve, El îi spune că nu a venit pentru (alte)neamuri, ci „doar pentru oile pierdute ale lui Israel” (Mat 15, 24). !!!!

Marcion de Sinope (85 – c. 160), un lider important al creștinismului timpuriu, în teologia sa a respins divinitatea descrisă în Scripturile ebraice și în distincție a afirmat Tatăl lui Hristos a fi adevăratul Dumnezeu.
A fost denunțat de Părinții Bisericii și a ales să se separe de biserica proto-ortodoxă. El este adesea considerat a fi fost un catalizator în dezvoltarea canonului Noului Testament.

Contractul cu Dumnezeu este lucrat dupa modelele maestrilor in ale legii din Babilon, in termeni si conditii ce nu pot fi amendate/imbunatatite nici in terminologia actuala, asa cum reiese din rugaciunea-contract Kol Nidrey:
“TOATE JURĂMINTELE, OBLIGAȚIILE, JURĂMINTELE SAU ANATEMELE, JURĂMINTELE DE TOATE FELURILE, PE CARE LE-AM JURAT, PROMIS, DEVOTAT SAU LEGAT PRIN ELE, DIN ACEASTĂ ZI DE ISPĂȘIRE, PÂNĂ ÎN ZIUA URMĂTOARE A ISPĂȘIRII (A CĂREI SOSIRE O SPERĂM ÎN FERICIRE), TOATE VOR FI CONSIDERATE ABSOLVITE, IERTATE, ANULATE ȘI FĂCUTE FĂRĂ NICIUN EFECT.”

Cat despre atitudinea inamica fata de neamurile din jur se poate vedea si din evenimentele ce sunt celebrate la sarbatorile religioase traditionale evreiesti.
– Hunnukah, „festivalul luminilor” – sărbătorirea sacrificarii evreilor elenizati,
– Purim, „festivalul loturilor” – sărbătorirea sacrificarii ministrului Haman, a fiilor săi și a 75.000 de persani,
– Pesach (Paște) – sărbătorirea genocidul egiptenilor, dupa celi s-a pus sange infectat pe usile de la intrare sa fie victimele sigure ale molimei.
– Yom kippur – sărbătorirea sacrificarii caprei, a “tapului ispasitor” ce este aruncata de pe stanca cu toate pacatele israelitilor. Celebrarea unui act de lasitate morala.

Și un alt aspect al acestei fraude vechi de milenii din Vechiul Testament a fost eticheta FARAONULUI, pe care niciun document egiptean nu o folosește vreodată. Dar liderul tribului Mizraim a fost numit Faraon, care s-a făcut prin trecerea de la ebraică la greacă și crearea unui faraon ticălos. Egiptul, unul dintre cele mai bine documentate dintre toate civilizațiile antice, nu a folosit niciodată termenul de faraon.

Egiptul a fost menționat în Biblie de aproximativ 700 de ori; israeliții nu au fost menționați o dată în înregistrările egiptene.

Istoricul Herodot din secolul al V-lea î.Hr., cunoscut sub numele de „părintele istoriei”, nu a menționat niciodată faraonii, ci doar regii. Herodot, de asemenea, nu a menționat niciodată Israelul, a menționat în mod repetat Palestina, Siria și fenicienii, nu a menționat niciodată evrei sau canaaniți și nu a menționat niciodată vreun templu sfânt evreiesc.
Decepția Septaguintului a fost rezultatul unei legături greco-evreiești, controlul și manipularea superputerilor lumii – antice și moderne – este, evident, o veche competență evreiască, demonstrabilă și în vechiul aranjament evreiesc/persan care a dus la eliberarea din captivitatea babiloniană și la complicitatea cu Imperiul Roman pentru a controla și a conține creștinismul.

Înțelepciunea lui Amenemope, instructiunile intelepte ale unui scrib catre fiul sau, scrise intre 1300-1100 inaintea erei noastre, deci cu circa600 de ani inainte de inceperea scrierii Torei, păstrată într-un papirus egiptean de la British Museum, a fost tradusă în ebraică în cele mai vechi timpuri și, circulând în Palestina, a fost sursa pentru o întreagă secțiune a Vechiului Testament, Cartea Proverbelor.

Să rețineți că primul sclav sexual consenat istoric, cel puțin în ceea ce privește istoria civilizației occidentale este Sarah, soția lui Avraam. Conform calvarului descris în Biblie, de două ori tatăl iudaismului și-a vândut soția să se prostitueze pentru îmbogățirea personală.
Dând crezare la faptul căun vechi proverb spune ca un măr nu cade departe de pom, avem pe fiul lui Avraam, Isaac, care pe urma în pașilor tatălui său a încercat același lucru cu soția sa Rebecca. Câteva capitole mai târziu îl vedem pe Lott, nepotul lui Avraam, dându-și cele două fiice virgine unui grup de maniaci sexuali, încurajându-i să-i violeze în grup propriile fiice, spunând abuzează-le după cum crezi de cuviință. Mai târziu, aceleași fiice, fără îndoială, și-au pierdut mințile după ce au fost predate de propriul tată și „abuzate” întreaga noapte, se angajează în relații incestuoase cu acesta.
Studiind Biblia in scoala nu mai este necesara Educatia Sexuala.

Acum 200 de ani, vestul, „lumea civilizată”, inca mai credea că pământul e plat. Aceștia sunt aceiași oameni care vă prezintă versiunea lor a Bibliei, care s-a făcut acum aproape 2000 de ani, la consiliul de la Niceea.
În anul 321 d.Hr. împăratul Constantin a decis că duminica este o zi de rugăciune, deoarece a fost o zi de închinare la Soare printre păgâni. El a fost un om extreme de suspicios, el a trimis la moarte pe propriul său fiu și pe soția sa din cauza unei suspiciunii morbide, el a masacrat toti rivalii săi și apoi a fost canonizat.

De la începutul istoriei bisericilor, până în prezent, libertatea de gândire și libertatea de exprimare, care sunt caracteristicile cele mai esențiale ale religiei adevărate, au fost suprimate; și fanatismul, bigotismul, blestemele, anatema, persecuții religioase, torturile de inchiziție și crime diabolice au fost comise în numele religiei.
Chiar și Islamul a avut începuturi vedice. Puțini sunt conștienți de faptul că

Constantin a călătorit în India și a studiat textul vedic sub Brahmani. Apoi s-a dus la muncă. Papalitatea a fost „o preoție vedică” până când Constantin cel Mare l-a ucis pe papa vedic pentru a-l înlocui cu capul sectei creștine ce mosteneste titlul si pacatul crimei, cu care se pare ca s-a cam obisnuit.
Acest lucru a asigurat instantaneu triumful la nivel european al creștinismului, prin inlaturarea sacră a preotului vedic sfânt cunoscut sub numele de Shankaracharya. Nu a fost o dezbatere cu privire la veridicitatea credinței sale, deoarece el a fost botezat pe patul de moarte. Papa – Preotul șef (Pontifex Maximus), născut britanic a fost din timpul lui Constantin forțat să se numească preot creștin. Maximus este termenul sanscrit Mahattamas, adică „cel mai de sus”.