Stimate domnule profesor Ion Coja,

Am citit cu mult interes cartea Dvs. „ Holocaustul în România?ˮ şi în numele generaţiei mele vă aduc mulţumiri pentru efortul D-voastră de a face lumină asupra acestui subiect ce a devenit „ problemă ˮ abia acuma în zilele noastre. Şi cum bine aţi afirmat ea este afişată de anumiţi evrei comunişti- kominternişti ce şi-au găsit adăpost sub oblăduirea democraţei americane ce se pare că este foarte tolerantă faţă de activităţile păguboase a acestor „ activiști ˮ ce urmăresc să discrediteze pe români în faţa opiniei publice mondiale, acuma la ceasul intrării noastre în NATO şi în Uniunea Europeană. Cât în ce priveşte cifrele exagerate ale victimelor evreieşti ce se contabilizează în sarcina românilor, această acţiune se înscrie şi ea într-un plan mai mare ce a fost pus în mişcare încă în perioada 1918-1940 de către komintern câd s-a lansat teza că România este un stat imperialist ce a „ acaparatˮ teritorii străine. Kominternişti nu puteau ierta statul şi armata română, care a lichidat în faşă revoluţia bolşevică a lui Bella Khun.

În perioada postbelică după primul război mondial, USA a obligat guvernul României din 1920 ca să accepte acel faimos art. 7 din Tratatul naţionalităţilor în care am fost obigaţi să primim pe teritoriul nostru optantii apatrizi evrei trăitori în fostul Imperiu Habsburgic, fără nici un fel de descriminări . Ca urmare a acestei prevederi s-au stabilit în noile provincii ce s-au alăturat Regatului României majoritatea activiştilor evrei ce au făcut parte din staful comunist al lui Bella Khun. Majoritatea evreilor stabiliți în special în Basarabia şi Bucovina au înfiinţat imediat celule comuniste în principalele oraşe şi centre mai populate, celule ce erau conduse de revolutionari evrei cu experienţă şi care desfăşurau o activitate foarte periculoasă pentru existența Statului Naţional Român. Aceste celule comuniste nu aveau nici o legătură de subordonare faţă de Partidul Comunist român, ele comunicau direct cu Moscova, desfăşurând o muncă intensă de spionaj şi culegere de informaţii în dauna statului român.

Rezultatul activităţii acestor celule comuniste mai ales în perioada 1936-1940 s-au văzut la 28 Iunie 1940 când trupele sovietice care au invadat cele două provincii româneşti, aveau asupra lor o documentaţie adusă la zi cu toate obiectivele militare şi civile din teritoriu şi mai mult că se cunoşteau cu precizie numărul, efectivele, armamentul din dotare precum şi fişele personale ale comandanţilor marilor unităţi şi subunităţi militare româneşti ce erau amplasate în zona de frontieră cu URSS. Toate aceste detalii au devenit cunoscute după intrarea trupelor sovietice în Bucovina şi Basarabia, când activiştii comuniști – evrei s-au lăudat cu isprăvile lor din „ ilegalitate ˮ. Dosarele personale ale acestor activişti evrei se găsesc în arhiva fostului partid comunist din Cernăuţi, dar aceste documente sunt ţinute sub straşnică supraveghere de către autoritățile ucrainiene, încât până în present nici istoricii şi nici ziariştii români din Nordul Bucovinei nu au putut ajunge la ele.

În ce priveşte materialul prezentat în cartea D-voastră din lucrarea lui Paul Goma, acesta este cu totul adevărat, întrucât şi subsemnatul, care am trait cu familia mea în Nordul Bucovinei, am asistat la scene similare cu cele menţionate de Paul Goma legate de agresiunile neruşinate ale evreilor asupra militarilor şi a ofiţerilor români în acea retragere dramatică din teritoriile ocupate de URSS. Despre aceste probleme m-am ocupat şi eu în cartea pe care am scris-o cu privire la documentarea asupra masacrului de la 1Aprilie 1941 de lângă Fântâna Albă, masacru la care au avut o contribuţie şi acei activişti evrei ce făceau parte din administraţia sovietică.

Cartea poartă titlul „ Fântâna Albă – o mărturie de sânge ˮ şi a a apărut în 1999, şi s-a epuizat în 2000. Personal am primit scrisori şi recenzii de la cititorii români din teritoriul Bucovinei, din Basarabia, din ţară şi din străinătate, Germania, Suedia şi Canada zone în care a ajuns această carte. În altă ordine de idei consider că istoricii noştrii ar trebui să se ocupe de activitatea şi biografia a doi spioni „ sovietici care au avut o mare contribuţieˮ la evenimentele tragice din perioada 1936-1944 mă refer în special la Emil Bodnăraş fost ofiţer adjutant la regimental 11 Artilerie grea din Socăgura care în noaptea de anul nou 1939 / 1940 a dezertat din unitatea sa şi a trecut Prutul în URSS ducând cu el o bogată documentaţie secretă între care codul secret al armatei române şi harta cu amplasarea marilor unităţi şi subunităţi în zona de frontieră cu URSS.

Al doilea personaj este Mihail Moruzov şeful SSI din Bucureşti,care se bucura de încrederea regelui Carol al II-lea şi care a fost dovedit spion şi judecat pe timpul lui I. Antonescu.

Cu acestea eu închei rândurile mele cu urarea ca Sf. Sărbători ale Crăciunului şi cele ale Anului Nou să le petreceţi cu bine şi sănătate.

P.S. Dacă vă interesează cartea … „ Fântâna Albăˮ să-mi scrieţi ş o să mă strădui să vă fac rost de un exemplar.

 

Oradea 11 Dec. 2002

Ilica M. Vasile

Veteran de război