Celebrul fizician Stephen Hawking a murit astăzi la vârsta de 76 de ani, la Cambridge, în Marea Britanie.

Pe când era student la Oxford și avea doar 21 de ani, Stephen Hawking a aflat că suferă de o boală foarte rară, numită scleroză laterală amiotrofică (SLA), cunoscută și ca boala lui Lou Gehrig. Deoarece boala implică moartea neuronilor, bolnavii nu mai pot să își folosească mușchii, nu mai pot vorbi, înghiți, iar în stadiile finale nu mai pot respira.

La acea dată, medicii i-au spus studentului Stephen Hawking că mai are de trăit maximum 2 ani. Însă omul de știință a depășit toate așteptările.

Cunoscut pentru cercetările sale în domeniul găurilor negre (el a teoretizat că acestea emit radiație, numită acum radiație Hawking), fizicianul a devenit celebru în rândul publicului larg datorită cărților sale de popularizare a științei, precum și datorită declarațiilor sale care au iscat numeroase dezbateri și controverse.

 

*

Nota redacției: Așadar, sunt de un leat cu marele Stephen Hawking, ceea ce abia acum aflu! Stephen Hawking a fost stăpân absolut pe un domeniu la care nu am (avut) acces, dar constat din florilegiul de idei care se pare că-l definesc – vezi mai jos „cele mai interesante afirmații ale fizicianului St.H. ”, că răposatul era cam ateu, că deci ar exista un subiect comun de discuții pentru noi doi. Din păcate, nu mai poate fi vorba de un dialog, ci doar de niște comentarii, mai mult sau mai puțin neavenite. De altfel, afirmațiile „interesante”, de îndată ce le pun pe site, ele vor deveni prilej / subiect de comenatrii pentru obișnuiții site-ului. Îmi permit privilegiul de a deschide eu lista comentatorilor.
Încep prin exercițiul cel mai banal și mai obișnuit: te pui în situația „preopinentului”. Soarta bietului om justifică și explică orice ateism personal! Nu-i poți reproșa că „nu l-a văzut pe Dumnezeu”! Numai că excepția de care a avut parte nu a fost boala, nedreaptă, absurdă etc., ci faptul că după verdictul științei trebuia să mai trăiască 2 ani, nu mai mult, iar bietul pacient a mai trăit o jumătate de secol și câțiva ani! Cum se explică faptul că s-a făcut cu St.H. această excepție?! Cum au explicat marii savanți medici faptul că pronosticul lor atât de științific nu s-a confirmat?! De la 2 la 54 de ani diferența este bsolut …neștiințifică! Cum a eplicat-o Stephen Hawking?
Din capul locului, destinul lui St.H. infirmă încrederea absolută a acestuia în știință, tipic ateistă mereu afișată de marele savant!… Aș zice că un român, un ortodox mai exact, pus în locul lui St.H., s-ar fi gândit că „Dumnezeu” l-a ales să aibă un asemenea destin și i-a dat ani mulți de suferință cu un numit scop… Mă minunez că un om atât de înzestrat ca St.H. nu a avut revelația acestei misiuni care l-a salvat de la o moarte „la doi ani de la declanșarea bolii”, soartă pe care au avut-o toți cei de dinaintea sa atinși de aceeași boală!
Nu știu dacă Dumnezeu l-a ales să fie atins de acea boală, dar e sigur că l-a ales ca boala lui St.H. să aibă altă evoluție!… E ceva în această „excepție” pe care nu știm exact cine a făcut-o, dar a făcut-o. Una din definițiile minunii este aceea că infirmă sau contrazice ordinea naturală a lucrurilor. Dimensiunea miraculoasă a vieții de care a avut parte nefericitul Stephen Hawkins mi se pare evidentă. Nu cunosc dacă și-a dat seama cel implicat, dacă a descoperit motivul pentru care să se simtă totuși fericit…
Ghihionul vieții sale a fost că nu s-a născut ortodox!…
Mai departe nu mă hazardez! Trecem la ceea ce presa a numit  „câteva dintre cele mai interesante afirmații ale fizicianului Stephen Hawking”. Când voi crede de cuviință voi strecura și eu un comentariu, cu riscul de a spune vreo nerozie!… Să mi se ierte!
Ion Coja
*

1. „Când oamenii mă întreabă dacă Dumnezeu a creat Universul, le spun că întrebarea în sine nu are niciun sens. Timpul nu exista înainte de Big Bang. Este ca și cum ai cere indicații ca să ajungi la marginea Pământului. Pământul este o sferă, nu are o margine. Așa că să o cauți este inutil. Fiecare este liber să creadă ce vrea, iar viziunea mea e că cea mai simplă explicație este că nu există Dumnezeu. Nu ne-a creat nimeni Universul și nu ne coordonează nimeni destinele. Acest fapt mă face să realizez ceva profund: probabil nu există rai și nici viață de apoi. Avem doar această viață pentru a admira superbul design al Universului, iar pentru acest lucru sunt extrem de recunoscător”.

Teoria Big Bang-ului e departe de a fi acceptată în lumea savanților, la care am tras și eu cu urechea fără să pricep ce auzeam în întregime. Dar să pricep că se ceartă între ei savanții mi-a stat în putință. Am făcut, când eram tînăr, un exercițiu, nu mai știu cine mi l-a sugerat: mi-am imaginat nimic-ul la dimensiunea întregului univers. Nu mi-a fost ușor, iar când am reușit să trăiesc acest sentiment că n-ar exista universul, n-ar exista nimic, nici eu însumi, nici gânduri, nici amintiri, nimic-nimic, s-a produs un cutremur, ca un scurt circuit mental și m-am scuturat de presiunea nimic-ului cât am putut de repede, revenind la evidența celor ce existau atât de odihnitor pentru sufletul meu…

„Timpul nu exista înainte de Big Bang”… O aserțiune pe care e greu să ți-o însușești dacă nu ești mare astro-fizician! Am tot încercat s-o înțeleg, fără succes. St.H. ne propune o comparație deloc valabilă! Fără o definiție mulțumitoare a ce înseamnă TIMPUL, nu ne putem permite să spunem că „timpul n-a existat înainte de Big Bang”, numai pentru că nu se întâmpla nimic… Dacă la un moment dat se produce Big Bang și se pune capăt domniei „nimic”-ului, acel moment pune capăt unei durate și dă naștere altei durate, cea în care ne aflăm!

Referința la „rai și viața de apoi” aparține unei alte discuții, în altă ordine de idei: cea pur religioasă. Problema existenței lui Dumnezeu este religioasă, dar nu numai! Este și pofund filosofică, științifică. Esențial morală!

 

 

2. „În primul rând, amintiți-vă să vă uitați la stele și nu în jos, la picioare. În al doilea rând, nu renunțați niciodată la munca voastră. Munca vă conferă un scop și un sens, iar viața este goală fără ea. În al treilea rând, dacă sunteți suficient de norocoși încât să găsiți dragostea, amintiți-vă că este acolo și nu o abandonați”.

Mi-e greu să nu văd în spatele acestor cuvinte un om profund religios, adică un om care simte că are o misiune, o țintă pentru care  fost „ales”! Cine l-a ales?

 

3. „Nu suntem decât o rasă avansată de maimuțe pe o planetă minoră din jurul unei stele de dimensiuni medii. Însă putem înțelege Universul. Asta ne face foarte speciali”.

Omul s-a născut pe o planetă umilă, cam la fel cum Mântuitorul Lumii a ales să se nască în „locația” cea mai modestă!… Omul nu putea să se nască „din nimic”, ci prin acumulări lente care să-l aducă pe om în pragul marii treceri, dobândirea sufletului, a spiritului, a înțelegerii. Sigur că suntem „foarte speciali”! Suntem chiar mai mult: unici în Univers. Erezia cu extratereștri nu este decât o erezie, o derivație logică de la ateism.

4. „Inteligența este abilitatea de a te adapta schimbării”. 

5. „Așteptările mele au fost reduse la zero când aveam 21 de ani. Tot ce a urmat a fost un bonus”.

Gând de creștin autentic… Ca și celelalte, de mai jos

 

6. „Indiferent cât de grea ar putea părea viața, poți întotdeauna să faci ceva și să fii bun la acel lucru. Atâta timp cât există viață, există speranță”.

7. „Viața ar fi tragică dacă n-ar fi amuzantă”.

8. „Am observat că inclusiv cei care spun că totul e predestinat și că nu putem schimba nimic se uită în ambele sensuri înainte de a traversa strada”.

Slabă vorbă, cel mult amuzantă ca observație. Cu bătaie la acest fel de a pune lucrurile românii au scornit o vorbă: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă! Dumnezeu ne-a mai dat și instinctul de conservare, care funcționeză mereu, inclusiv la traversrea unei străzi! Care este religia care suține că „totul este predestinat”? În niciun caz religia creștină!

9. „Cred că virușii pe calculator ar trebui considerați o formă de viață … cred că ei spun ceva despre natura umană, despre faptul că singura formă de viață pe care am creat-o până acum este pur distructivă. Am creat viață după imaginea proprie”.

Interesantă vorbă pentru cei care știu ce-s virușii pe calculator! Nu este cazul meu… Dar în mod sigur virușii nu sunt o „formă de viață”!

10. „Rolul jucat de timp la începutul Universului este, cred eu, cheia necesară pentru a elimina nevoia unui Mare Arhitect, și prin care putem arăta cum Universul s-a creat singur. Nu poți să te întorci în timp înainte de Big Bang deoarece nu exista timp înainte de Big Bang. În sfârșit, am găsit ceva care nu are o cauză deoarece nu exista timpul în care o astfel de cauză să existe. Pentru mine, acest lucru înseamnă că nu există posibilitatea unui creator deoarece nu exista timpul în care un creator să existe. Din moment ce timpul însuși a început din momentul Big Bangului, acest eveniment nu ar fi putut să fie cauzat sau creat de nimeni și de nimic”.

Dacă accepți teoria Big Bangului, nu timpul, ci cronometrarea timpului a început din momentul Big Bangului.

Dar cum să fii de acord cu teoria Big Bangului?! Din citite, din ce au gândit alți savanți, nu de la subsemnatul, afirm, ca un citat:

„Dacă nu mă înșel  teoria Big Bang se bazează pe constatarea că Universul este în expansiune, că a existat „inițial” o explozie care își face și azi efectele. La un moment dat, expansiunea universului se va opri și va începe o mișcare de sens contrar, de reflux cosmic. Care va duce la o reducere treptată a spațiului, deopotrivă a spațiului interstelar și a spațiului dintre atomi, electroni etc, o reducere progresivă  a dimensiunilor Universului și o concentrare tot mai mare, a materiei și energiei, nu la infinit, ci până la un prag de suportabilitate, de saturație, care, în momentul când va fi atins acel prag, va provoca un nou Big Bang. Acest proces ciclic se repetă la infinit! Dar acea explozie nu putea fi provocată din nimic, ci, foarte probabil, de o mișcare de concentrare de energie(materie) ce s-a descărcat prin explozia în interiorul căreia trăim noi azi. Implozia va urma, după ce explozia / expansiunea universului își  va atinge limitele. Cu alte cuvinte, Universul are o mișcare de pulsație, de expansiue și de concentrare, care se succed.”

…Așa ceva mintea mea poate să priceapă. Pricep, dar nu cumva mă înșel?!

11. „Există o diferență fundamentală între religie, care e bazată pe autoritate, și știință, care e bazată pe observație și rațiune. Știința va câștiga deoarece funcționează”.

Slabă vorbă și aceasta. Nu poate exista o diferență fundamentală între religie și știință pentru simplul motiv că au funcționat mii de ani împreună. S-au născut împreună! Și funcționează și azi împreună în mintea savanților religioși, atât de mulți!

Să nu uităm că toare religiile sunt în căutarea lui Big Bang! Toate religiile au o teorie cosmogonică la bază! Adică în urmă cu mii de ani religiile și-au pus probleme pe care azi știința se căznește să le rezolve! Ateismul nu a apărut odată cu știința, cu așa zisul spirit științific. Spunea cineva: în secolul 17-18 atei erau persoanele din elita intelectuală, în frunte cu enciclopediștii franțuji. În zilele noastre ateii sunt majoritatea niște semidocți sau analfabeți, iar marii savanți sunt mai ales religioși!… A făcut cineva o statistică?…

Religia nu se bazează pe autoritate, ci pe trăire, pe simțămîntul că există și ceva nevăzut, ceva mai adevărat decât cele văzute! Fizicienii nu fac altceva atunci când zic azi că totul este energie și informație, ei afirmă că există ceva ce nu rezultă prin „observație” și rațiune. Afirmă existența a ceva nevăzut (structura atomului), mai adevărat decât partea vizibilă, obiectele „vulgare” din jurul nostru.

12. „Deși nu pot să mă mișc și trebuie să vorbesc prin intermediul unui computer, în mintea mea sunt liber”.

A putut fi explicată științific diferența dintre om și celelalte ființe? Adică „mintea”, de care vorbește St.H.? Acest spațiu, mintea, nu era „științific” să apară. Unde există acest spațiu? Îl afectează cu ceva expansiunea /pulsația Universului?

13. „Dacă este posibilă călătoria în timp, unde sunt turiștii din viitor?”.

Mirare de bun simț, care decade în derizoriu multe aiureli savante!… „Călătoria în timp”? Teorie care ignoră una dintre legile fundamentale ale Creației: „nu există doi, există numai Unu.” Universul este alcătuit numai din Unicate! Obsesia de a te abate de la această regulă prin clonare, prin producția de serie etc, specific modernă, are un suport științific, savant, de ne-conceput în urmă cu un veac, două!… Este amprenta Diavolului, pusă de și pe „știință”!

Diavolul nu poate fi conceput decât prin raportare la Om, la faptele omului. Nu văd cu ce s-ar ocupa Diavolul pe Lună sau pe Marte. Îl va duce omul în cosmos! Diavolul apare în Univers numai pe Terra, odată cu apariția pe Terra a omului capabil să-l vadă pe Dumnezeu! Este o mare prostie să vezi în Satan un adversar al lui Dumnezeu. Satan este adversarul Omului, al capacității Omului de a-l trăi pe Dumnezeu! Lucrarea Satanei se vădește prin persoanele incapabile să-l trăiască pe Dumnezeu. De ce sunt incapabile să-l vadă de Dumnezeu? Pentru că nu există predestinare! Dacă am fi predestinați, inclusiv predestinați să-l vedem pe Dumnezeu, n-am mai fi persoane, n-am avea niciun merit, nicio bucurie în a-l descoperi pe Dumnezeu! Dacă l-am vedea pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu ar fi la fel de vizibil ca Soarele de pe cer, am pierde una dintre rațiunile existenței noastre! Omul, spre deosebire de celelalte ființe, este și persoană, capabil să-și asume un traseu biografic! Este liber să creadă sau nu! Să se mântuiască sau nu!

Cred că poate fi concepută mântuirea și în afara credinței în lumea de apoi, de care se îndoiește St.H. Așa trăiesc evreii, fără să creadă în viața, lumea de apoi!… Numai ei știu cât sunt de fericiți!…

Deseori am avut discuții cu tineri care se întrebau ce sens are faptul că există… Le răspundeam: nu tu ai decis să te naști! Nici măcar părinții tăi nu pot spune că ei te-au făcut! Trebuie să contezi pe faptul că este grija celui a cărui faptă ești tu să răspundă la întrebarea dacă existența ta are sau nu un sens, un scop, o menire!… E răspunderea Lui ca nașterea și existența ta să aibă un sens! După această regulă, tu trebuie să te îngrijești ca, la rândul tău, faptele tale să aibă un sens, să se supună unei meniri, unei ținte superioare, de tine aleasă ! Deci nu te întreba ce sens are faptul că exiști, în sensul că te-ai bucura să știi că ai un sens pe lumea asta! Lasă grija asta celui, corect Celui, cu majusculă, Celui care te-a adus pe lume, te-a ales! Bine că te-a ales pe tine! … Tu trebuie să te întrebi ce sens au faptele tale, nu Tu! Așadar, grija ta trebuie să fie sensul cu care să încarci faptele tale! Sensul este pecetea lui Dumnezeu! Și a omului! De aceea spunem că omul este făcut după chipul și asemănarea Domnului!

14. „Nu cred că omenirea va supraviețui următorilor 1.000 de ani dacă nu colonizăm și alte locuri din spațiu”.

Oare chiar vom coloniza și alte locuri din spațiul cosmic obligați de faptul că „omenirea nu va supraviețui următorilor 1.000 de ani?” Da, e mai ușor să concepi un asemenea exod decât să-ți însușești un proiect educativ planetar. E imposibil de conceput un asemenea proiect? E imposibil de  impus un asemenea proiect?… De ce oare? Nu cumva pentru că am pus pe un plan secund educația, viața spirituală? Nu am investit în educație pentru că investiția nu se întoarce, așa cum se întoarce inzecită investiția în tehnologie, în „știință”?!

Sursa: goodreads.com.