De la același brav român  MS:

 

Revin pentru că nu am explicat semnificaţia numelui Maria.
În antichitate numele nu erau ca azi, un mănunchi de sunete care nu înseamnă nimic. Pe atunci numele aveau un sens, aşa cum au cuvintele din vocabularul comun.
Maria însemna mai multe: smirna mării, steaua mării, mare amară, cea înmiresmată (de la mir), cea frumoasă, cea plăcută.
Mulţi cititori ai lui Eminescu atunci când ajung la versurile “Rugămu-ne’ndurărilor/Luceafărului mărilor” le pun în legătură cu luceafărul, astrul devenit emblemă eminesciană.
Dar Eminescu nu făcea decât să “traducă” numele Mariei în ceea ce el înseamnă: Steaua mării.
Şi, fiindcă veni vorba, să ne reamintim Rugăciunea Geniului:

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea-curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămune’ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea-curată
Şi pururea fecioară,
Marie!