Gestionarea serviciilor de utilitate publică. Problema este de extremă importanță pentru cetățenii României. Este corect ca serviciile de utilitate publică precum; salubritate, distribuția de servicii de telecomunicații, distribuția energiei electrice, distribuția gazelor, distribuția apei, transportul public, drumuri și poduri, acolo unde consumatorii sunt captivi, respectiv locuitorii unei unități administrativ teritoriale, nu pot trăi fără aceste utilități; electricitate, salubritate, gaze, telecomunicații, apă-canal, transport public, drumuri și poduri, alte servicii de utilitate publică, să existe societăți comerciale proprietatea unităților administrativ teritoriale, comune, județe. Nu este corect, moral, să se obțină profit din activități ce țin de utilități publice. La Viena, capitala Austriei, serviciile de utilitate publică sunt prestate de societăți comerciale care aparțin municipalității. Amintiți-vă ce scandal s-a iscat atunci când Primăria Capitalei a inițiat înființarea de societăți comerciale în subordinea Consiliului Local al Municipiului București. S-a ajuns la acțiuni în instanță pentru desființarea acestor societăți comerciale. În colonia România este posibil să se obțină profituri mari, nerușinate, din serviciile de utilitate publică, conform principiului economic al capitalismului, profit maxim indiferent dacă este moral sau nu. Cum s-a ajuns la această situație. Un principiu este acela că, nici o societate nu este perfectă indiferent de forma de organizare. România poate fi dată exemplu de manual, de cum a eșuat, în dezvoltarea economico socială, după evenimentele din decembrie 1989. Un indicator semnificativ este numărul persoanelor care au părăsit țara pentru un loc decent de muncă. Circa 1/4 din populația activă a țării a a plecat pentru a presta munci pe care cei din vest, nu le prestează. Clasa politică actuală, este o amestecătură; a) parte din fii foștilor nomenclaturiști iudeo-bolșevici aduși pe tancurile armatei roșii la 23 august 1944( puși pe linia moartă și care la 1989 au ocupat locurile din conducerea statului român, locuri pe care le cunoșteau de la înaintașii lor) și b) din incompetenți, pramatii și corupți autohtoni, care au distrus viața economică și socială a țării și au creat dezastrul actual, dezastru care nu s-a mai întâlnit în istoria românilor. Această mocirlă, acest gunoi, a distrus țara, prin cele două legi; legea privatizării, când au jefuit și înstrăinat bunurile proprietate publică și au distrus economia și legea restituirii proprietăților când nu s-a restituit proprietățile celor care ar fi fost îndreptățiți, când s-a facilitat jefuirea activelor care au mai rămas în proprietatea statului, apariția escrocilor cumpărători de drepturi litigioase și înființarea mega escrocheriei financiară „S.C. Fondul Proprietatea S.A”, prin care o mare parte din profiturile celor mai importante active valabile, rămase încă în proprietatea statului român, merg acum către acest fond acaparat de străini, în loc să meargă la bugetul centralizat al statului pentru finanțarea; sănătății. a învățământului, a administrației publice, a dezvoltării, etc, precum și restituirea unor proprietăți din Ardeal, plătite optanților maghiari în anii 1924, prin legea optanților, în timpul regelui Ferdinand. Corupția a fost instituită, adusă în țară, de către „investitorii strategici” avizi de profituri ușoare și murdare, care pentru a acapara o halcă, cât mai mare din activele românilor, bunuri proprietate publică, au corupt indivizii care aveau posibilitatea de decizie la înstrăinarea activelor proprietatea românilor. Jefuirea țării a fost și mai mare atunci când au fost înstrăinate bunurile proprietate publică. Adrian Năstase, este autorul înstrăinării petrolului românesc către statul austriac prin O.M.V, societate cu capital al statului austriac. Adică petrolul românesc a fost naționalizat de statul austriac. Iată paradoxul, iată aberațiile acceptate de așa zișii economiști de tipul individului Mugur Isărescu și alții de teapa lui, care au contribuit major la dezastrul economic și social, actual, al României și care au susținut teoria potrivit căreia statul este un prost administrator. Articolul 136 aliniatul (2) prevede faptul că; ”Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale”. Aliniatul (3), prevede; ”Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele natural ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusive al proprietății publice.” Bunurile proprietate publică au fost înstrăinate contrar prevederilor Constituției României care la articolul 136, aliniatul (4), menționează expres faptul că; ”Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”, adică NU SE POT ÎNSTRĂINA. Aliniatul (4) precizează; ”În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică”. Întreb dacă există un caz, în care organele procuraturii române, a anchetat a trimis în judecată măcar un ”individ” care a inițiat, promovat și a supus aprobării, legi în parlament, ori hotărâri de guvern, prin care se înstrăinează bunurile proprietate publică. A concesiona sau a închiria unei entități străine, unui capital străin, bunurile proprietate publică înseamnă ÎNSTRĂINARE. DEACEIA este corect ca serviciile de utilitate publică precum; salubritate, distribuția de servicii de telecomunicații, distribuția energiei electrice, distribuția gazelor, distribuția apei, transportul public, drumuri și poduri, acolo unde consumatorii sunt captivi, respectiv locuitorii unei unități administrativ teritoriale, nu pot trăi fără aceste utilități; electricitate, salubritate, gaze, telecomunicații, apă-canal, transport public, drumuri și poduri, alte servicii de utilitate publică, să existe societăți comerciale proprietatea unităților administrativ teritoriale, comune, județe.