Etgard Bitel
RELIGIE, NAȚIONALITATE, CETĂȚENIE
Am citit, nu demult, pe Facebook, o conversație în care cineva
contesta dreptul nostru, al evreilor
la un stat național afirmând că
evreitatea este sinonimă cu iudaismul și este o simplă religie.
Pentru că mulți oameni, bine
sau rău intenționați, fac confuzie
între termeni cred că este bine să îi
explicăm.
Primul termen care, cred eu, trebuie explicat este acela de religie.
Iată explicația termenului conform Dicționarului explicativ al
limbii române: „RELIGIE: Sistem
de credințe (dogme) și de practici
(rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceiași comunitate spiritualî și morală, pe
toți cei care aderă la acest sistem.”
Cât privește religia iudaică, cea
care este practicată de evrei, același
dicționar spune:
„IUDAÍSM: Religie monoteistă,
răspândită, mai ales, printre evrei;
mozaism.”
Referitor la religia iudaică trebuie precizate câteva lucruri: celelate două religii monoteiste majore
sunt derivate ale iudaismului și au
la bază învățăturile Torei cunoscută
în creștinism ca Vechiul Testament.
Ca și în creștinism sau în religia
musulmană și în iudaism există ramuri sau secte. este vorba despre
iudaismul ortodox, conservativ sau
reformat fiecare dintre aceste ramuri având adepții ei. Deci, iudaismul nu este o religie monolit. Pe de
altă parte, există și între evrei ultra
religioși, religioși, atei sau agnostici ca în creștinism. Simplist vorbind, deci, se poate spune că nu toți
evreii sunt religioși.
Celălalt termen major care trebuie lămurit este termenul de
naționalitate.
Apelând la aceiași sursă, Dicționarul explicativ al limbii române,
găsim:
NAȚIONALITATE: Comunitate
de oameni cu aceleași caractere
naționale, locuind pe teritoriul unui stat multinațional sau, ca minorități pe teritoriul unui stat național.”
Există în România câteva minorități: maghiari, sârbi, tătari, turci,
evrei etc dar statul național este cel
al românilor majoritari. Nu altfel
este și în Israel unde locuiesc arabi,
druzi, beduini, cerchezi, statul național fiind cel al evreilor majoritari, stat renăscut acum 73 de ani
după împrăștiere forțată a evreilor
în urmă cu 2000 de ani.
Trăind mai bine de patruzeci de
ani în România, întotdeauna am
fost recunoscut ca „minoritar evreu” și de aici se trage dreptul
nostru la un stat național.
Vorbind despre stat național
trebuie lămurit și termenul de
națiune
NAȚIUNE: Comunitate umană
caracterizată prin unitatea de
teritoriu, conștiința identității istorice și culturale.
Vorbind deci, despre națiunea
iudaică ea are, conform tuturor
datelor de mai sus, dreptul la un teritoriu și pentru că de-a lungul secolelor a avut și are conștiința identității istorice și culturale.
Ultimul termen care trebuie lămurit este termenul de cetățenie.
CETĂȚENIE: Condiția juridică
de cetățean. Aici observăm că nu
se vorbește despre religie sau naționalitate. Este vorba doar despre
o condiție juridică a persoanei care
locuiește într-un anumit stat sau
care prin efectul legii are această
condiție. Sunt state care recunosc,
în anumite condiții chiar dubla cetățenie. Este și cazul Israelului și al
României.
Revenind la discuția care a provocat acest material, devine de la
sine înțeles, cred eu, în urma explicațiilor că noi, evreii, avem dreptul
la un stat național. Sigur că, în
condițiile timpurilor moderne, acesta trebuie să fie un stat democrat
care să asigure drepturi egale tutror
cetățenilor săi fără niciun fel de
discriminare și, în pofida tuturor
declarațiilor așa se întâmplă în Israel, statul evreilor.
Este adevărat că există o mișcare religioasă numită „Naturei
Karta” care, contestă existența statului evreiesc modern. Doar că ei
contestă această existență în spirit
religios spunând că Israelul nu se
poate reînființa decât atunci când
va veni Messia. Deh, avem și noi
„faliții” noștri.
Apropo de drepturi egale, pentru că învățământul este unul din
principiile de bază ale iudaismului,
veți găsi în Israel dreptul la învățământ la toate nivelurile în limbile
naționalităților conlocuitoare și per
-sonal din rândurile acestora în toate domeniile și, mai ales în sănătate. În spitalele din nordul Israelului veți găsi medici, asistente/asistenți, infirmiere/infirmieri atât arabi cât și druzi sau cerchezi și
chiar directori de spitale care nu
sunt destinate arabilor ci tuturor
bolnavilor indiferent de naționalitate sau religie.
Sunt deasemeni avocați arabi
care apără nu numai arabi dar și
evrei și invers, iar în parlamentul
israelian, Knesset, există deputați
arabi din partide care, surprinzător
sau nu, nu recunosc statul Israel. Se
întâmplă asta în virtutea democrației și a dreptului la liberă exprimare.
Spunea cineva că afirmații ca
cea care spune că evreii nu au drep
-tul la un stat nici nu trebuie luată
în seamă. Eu cred că, în condițiile
recrudescenței antisemitismului în
lume și a declarațiilor cel puțin răuvoitoare ale unor persoane sau organizații, asemenea afirmații trebuie tratate cu toată seriozitatea și demontate literă cu literă.
O metodă de demontare a unor
asemenea afirmații ar fi, cred, cursuri de istorie a evreilor pentru profesori din întreaga lume pe perioade determinate timp în care participanții să aibă ocazia să cunoască și
viața de zi cu zi din Israel.
Oricum, dreptul nostru la un stat
național este un drept inalienabil.

*

NR – Text preluat din revista israelită „Curierul de pretutindeni”.