M-am ferit cît am putut anul ăsta să deschid televizorul de ziua naţională. N-aş fi vrut să aud iarăşi variaţiuni pe tema schimbării datei, cu argumente meteo ori gastronomice. Că SUA serbează pe căldură, pe 4 iulie, că Franţa aniversează tot în iulie, pe 14, căderea Bastiliei şi a regalităţii. Numai românaşii n-au aflat o zi căldicică de primăvară (ca ungurii: 15 martie) sau de toamnă uscată (ca nemţii, în octombrie), vreo vară de noiembrie măcar, cînd re-nfloreşte liliacul. Să nu plouă, să nu ningă, să nu fie incomodaţi de vînt şi ceaţă. Oho, cum se mergea la potol, la iarbă verde, la 23 august! Dacă n-am vrut să menţinem comunismul de lagăr, pururi viu, cu doctrina lui pururi vie, ne zgribulim de frig. Se digeră greu (şi ziua naţională, şi fasolea adiacentă) în decembrie. Alţi contestatari ai datei Marii Uniri ar prefera armindeni, ca proletarii, 10 mai, ca regaliştii ori să se serbeze de 9 mai, ziua Europei, doar pendulăm de ceva vreme între Uniune şi UE. N-ar fi bine, oare, să avem mai multe zile naţionale? se întreba un comentator. Mai an, istoricul Adrian Cioroianu declara pe TVR1, că-ntr-un deceniu ziua naţională nu va mai fi la 1 decembrie. Şi n-avea dubii, nici dileme. Ce dacă, în ziua aceea fastă de 1 decembrie 1918, Ferdinand Reîntregitorul şi regina Maria reveniseră de la Iaşi în capitala eliberată? Mai erau 22 de ani de Românie Mare, pînă cînd alt rege, Dezintegratorul Carol II, s-o micşoreze, în vara care n-a fost vară a cedărilor teritoriale; ce conta pentru istoricul numit mai sus că o sută de mii de români demni au străbătut drum greu pe jos ori în care trase de boi (oh, bătrînii erau moi, îşi duceau carul cu boi – ca-n cîntecul vechi), dar ştiau, bine ţinta: Alba Iulia. Şi n-aveau nici girofar, nici GPS cei 1228 de delegaţi cu credenţionale. Anul ăsta n-a fost decît a zecea parte din cei adunaţi în 1918. Şi nu vocea episcopului Iuliu Hossu au auzit-o în piaţă, ci vocea primarului Hava – PDL, certînd opoziţia („, ei, cum îndrăzniţi!”) că nu se arată de acord cu „proiectul grandios” Roşia Montana, care va aduce viitor de aur. Altora. Şi ce lacrimi politice, de captatio au curs la auzul Imnului! N-am scăpat nici de îndemnul lui Benone Sinulescu („să jucăm, fir-ar să fie, să ne bucurăm”), nici de imaginile cu buzoieni îmbrîncindu-se pentru o porţie de iahnie, nici de cei 3 gazetari de monden (cel mai vervos era înfuriat că nu poa’ să-şi pîrpălească el micu’ la pădure şi că e nevoit să serbeze odată cu Republica Centrafricană şi cu Mianmar. Doar ne întrecem cu gluma de 20 de ani pe seama Istoriei mari. De ce n-am repeta în exces, la zi naţională, glumiţele frînceşti cu români-cerşetori? S-a găsit şi antidotul pentru imaginea etnică dezastruoasă: să dăm un click pe formula magică Românii sunt deştepţi şi-ntr-un an – garantat sută la sută – scăpăm de ocară. Ce să mai zici decît replica lui Tudor Călăraşu: „Sînteţi deştepţi, dar vă mănîncă prostia”.
La altă butonare, am văzut ce nu voiam să văd: un ins în vîrstă pupîndu-i mîna preşedintelui Băsescu şi o insă cu plete negre încercînd să i-o pupe; pe Simona Senzual cu tricolor-brăţară, întrecută de altă vedetă simpluţă, cu tricolorul pus pe ţîţă.
O „realistă” TV ghilimeta cuvîntul identitate cu degetuţele-n aer. Altul abia şoptea spăsit: „Nu-i nimic naţionalist, avem şi noi eroi”. Ploua cu îndemnuri pentru „pozitivarea gîndirii” (faţă de conducătorii care, iată, încearcă şi cu cianură); prezenţa SMURD la paradă arătase doar ce bine stăm cu sănătatea. Un „analist” sau ce-o fi fost, lăuda gongoric: „Ce bine s-a descurcat România de-a lungul vremii”. Sentinţa de la Viena, urmată de 4 ani de masacre antiromâneşti, antievreieşti nu intra în discuţie. Şi mi-am amintit de corijarea promptă a lui Eugène Ionesco, făcută lui Elie Wiesel, că nu românii i-au deportat familia, ci armata ungară. „Un fleac”, l-a repezit Wiesel. „Fleacul” ăsta însemnînd masacre, de trecut în cartea de oroare a istoriei, în localităţi ca Ip, Sărmaşu, Trăznea, Moisei, Nuşfalău, Cerişa, Breţcu, Mureşenii de Cîmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Beliş, Zăbala, Sîntion, Aghireş, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bîrgăului, Cătina, Răchitiş, Şincai, Turda, Ozd, Gădălin… Suplicii de nedescris, ca baterea în cuie, în carne vie, a tricolorului. După Diktat, 60.000 de români au fost trimişi în lagăre de muncă; s-au întors 800. I-aţi auzit pe radicalii maghiari, puşi pe refacerea Ungariei Sfîntului Ştefan, să regrete episodul? Fotografia familiei de năpăstuiţi, fugiţi de prăpăd, cu bocceaua şi cu cel mai trist cîine alături, în căruţă, era răvăşitoare. Un cîine alb, c-un cearcăn negru la ochi, cu o expresie omenească (aşa cum sunt cîinii trişti: umani), lîngă ţăranii „gemînd cîineşte”, cum spune Poetul, după casele lor, după bisericile ce aveau să fie demolate ori dinamitate pînă-n temelie. E-n „tradiţie”! Prima biserică distrusă de habsburgi a fost Biserica Ortodoxă a lui Mihai Viteazul, ca să pedepsească pohta ce-a pohtit domnitorul şi întregul popor românesc: Unirea. BOR a canonizat (şi bine a făcut), în 2008, 4 ţărani români, omorîţi la 1763 de generalul Nikolaus Adolf von Bucow. Radu Ulmeanu ne-a reamintit într-un editorial de ce: pentru că n-au vrut să-şi schimbe religia. Unul dintre ei avea peste o sută de ani, ceea ce nu l-a oprit pe generalul împărătiţei Maria Tereza să-l tragă pe roată.
Ni se tot repetă să terminăm cu atitudinea pro-românism în scrierea istoriei, cu deranjantele (pentru vecini) repere naţionale. Doar n-o să tot scociorîm seismele (cuvîntul lui N. Iorga) de la 1784, 1821, 1848-49, masacrele comise de hortyşti în Nord-Vestul Ardealului; să nu afirmăm că numai privilegiaţi n-au fost românii în Republica Autohtonă Maghiară, croită de Stalin. Şi asta în timp ce europarlamentarul nostru Tökes Laszlo vrea „vindecarea Trianonului”, deplînge cu tupeu lipsa de autonomie a maghiarilor, strigă la Bruxelles că maghiarii sunt supuşi unui „genocid paşnic”, deşi nu românii au crescut ca număr în Transilvania, ci maghiarii, revendicîndu-i pe secui, pe ceangăi, dar şi pe Iisus Hristos.
Nu e încredere în relaţia României cu Ungaria? Oare de ce? Citiţi revista presei maghiare: Autonomia mai presus de orice e titlu repetabil. Şogor Csaba îndeamnă la secesiune: Autonomie în Tibet şi pe Pămîntul Secuiesc. Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului maghiar, vine în România şi declară că autonomia e legală, corectă, modernă, porunca lui Dumnezeu, bazîndu-se pe toleranţa naivă, delăsătoare a românilor. Or, punctul nevralgic e tocmai această toleranţă care trebuie grabnic ajustată. „Să nu escaladăm”, ne persuada fostul ministru de Externe, cel prins cu şpaga în Parlamentul European. Dar ce stat din lume (altul decît România) îşi transformă cetăţenii majoritari în minoritari? Comparaţi, rogu-vă: după 1918, din cei 800.000 de români rămaşi în afara României, mai sunt declaraţi de ei înşişi 10.000. în fapt, nerecunoscuţi tot de ei înşişi, 20.000. Nu răspund, ne spune publicistul Călin Ciobotari într-un reportaj cutremurător, la întrebări puse în româneşte şi te înjură dacă insişti. Dincoace, din 800.000 (cifrele C. Ciobotari) au ajuns la aproape 2 milioane, guvernînd perpetuu prin UDMR, organizaţie etnică.
Şi-n timp ce români săraci lipiţi pămîntului se băteau pe fasole cu ceva cîrnat, conaţionalii manifestau, îndoliaţi, contra zilei de 1 Decembrie, pentru ei „nefastă”. Dezavuăm cum ar trebui aceste contestări înverşunate ale Trianonului? Nu. Ostilităţile de ziua naţională rămîn neamendate. Ba se mai găseşte cîte un publicist de reţea Soros care ne îndeamnă să vedem istoria şi prin ochii ungurilor, deplînşi că nu se pot bucura cu noi, că au amintiri dureroase, că trauma tratatului de pace de la Trianon nu le dă pace.
Faptul că maghiarii nu se împacă defel cu istoria acestei victorii româneşti – Marea Unire – o aflăm cotidian, nu numai în decembrie, zi de iarnă pînă-n seară. Şi nu din cauza românilor nu se încheie odată disputa. Cele 21 de salve de tun, cu care învingătorii îi salută pe învinşi, nu-l impresionează pe cel mai longeviv guvernant după ’89, cînd e vorba de visata fărîmiţare. Autonomia teritorială maghiară nu va fi niciodată? „Să aşteptăm pînă la capăt. Dacă vom fi uniţi, cuvîntul românesc niciodată va însemna în maghiară în curînd”. Aşa ştie Marko Bela româneşte. Tras la răspundere pentru provocări secesioniste, ar pretinde, cum pretinde mereu UDMR, că s-a greşit traducerea sau că a spus-o în sens poetic. Efect de stil o fi înlocuirea lui Eminescu, nume de stradă, cu Atilla, în Covasna, Harghita, Mureş? La estetism se apelează şi cînd e vorba de complexul statuar al celor 13 ghenerali: E un monument estetic; vă opuneţi frumosului?, şi-a dat cu părerea în chestiune domnul Tokay Gyorgy. De fapt, numai 4 din 13 erau unguri, se mai argumenta pro, pe un canal TV. Atunci de unde 13? De la cele 13 provincii ale Ungariei Mari? în alte cuvinte, „de ce ne-om gîndi la ce a fost acu 150 de ani, nu la intrarea în Ioropa?”, s-a rostit un altul. 40.000 de morţi…, a încercat un invitat. Cîţi? Ei, n-or fi fost 40.000, ci 39.999 a ironizat mitocăneşte acelaşi/ alt udemerist.
Noul discurs al recunoaşterii naţionale, atît de necesar, ar trebui să cuprindă îndemnul: nu acceptaţi umilirea naţională. Statuia dată jos, în 1925, cu acordul regelui Ferdinand, de Ion I.C. Brătianu, trebuia lăsată jos şi atît. Sau practicăm ataraxia?
Nu gesturi largi de politicieni demagogi, cu flecăreli, nu autoflagelare văicăreaţă de frustraţi, nu persiflări (postmoderniste) ale imnului naţional m-am aşteptat să aud de 1 Decembrie. Antenele vibrau: Fii romândru! Ro-mîndria! Ca să nu mai fim aşa de mîndri, Flooorin Călinescu (la Ion Cristoiu-n emisiune) l-a evocat pe Arghezi – trădător în favoarea nemţilor (de Baroane, pentru care pamfletarul a stat închis la Tg. Jiu, nu s-a făcut vorbire) şi, cu acelaşi zel, pe Rebreanu – delapidatorul, care n-ar fi ştiut româneşte cînd a fugit în Regat. Pe acelaşi post, un deghizat în clovn a ţinut să precizeze: „noi am fost derbedei” în ’44 şi laşi că am acceptat să serbăm 23 august ca zi naţională. Ca şi cum ne-ar fi întrebat cineva dacă vrem să cîntăm Imnul pe versurile lui Baranga ori Frunză plus Deşliu. Alt cacopatrid (cel care-şi vorbeşte ţara de rău) găsea că-i deşănţat, scabros să-i urăm atîta României „La mulţi ani!”, ca şi cum ar fi pe moarte.
Cît despre istoricul Zoe Petre, punctele de suspensie indicau nehotărîrea sa de a fi mîndră: „Nu că mă… dar îmi…” Nu, n-a amăgit-o România’, deci nu-i dezamăgită, ca naivii care au crezut în cei 15.000 de specialişti. Ce-ar face-o, totuşi, să tresară de mîndrie naţională? Creativitatea românilor (a doua după SUA) şi expresivitatea limbii române, cea care îl dezgustă superior pe şeful ICR, medaliat în zi naţională, pesemne ca autor al ştiutei fraze, nemodificată în multele reeditări ale volumului Politice: „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu”.
Vocea aproape secată a cardinalului in pectore Iuliu Hossu, citind Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu Regatul României, a fost postată de Vasile Gogea pe Internet. înregistrare de taină la mănăstirea Căldăruşani, cu puţin timp înainte de a muri într-un spital din Bucureşti. Iuliu Hossu n-a părăsit Transilvania după Diktat, a rămas acolo să se lupte cu teroarea noii administraţii. Şi nu l-au arestat hortyştii, ci comuniştii, în ’48, pentru 20 de ani. Era un subiect mai important, de ziua naţională, pentru realizatorii de programe TV decît jertfa militanţilor pentru Unire?
„Bătrînul Gheorghe Pop de Băseşti a fost prima victimă dintre ctitorii României, asasinat de o bandă de secui, la o lună după înfiinţarea Marii Uniri”, scrie Cicerone Ioniţoiu în Viaţa politică şi Procesul Iuliu Maniu, vol. I (Fără Ed.), Bucureşti, 1997, p. 88.
Să se fi rostit, măcar pe Cultural TV, „Rugăciunea de la Alba Iulia”, din 1918: „Cutremură, Doamne, cenuşa mucenicilor de ieri şi alaltăieri – şi din moaştele lor sfinte aprinde focul dragostei în inimile tuturora”.
Toţi marii artizani ai Unirii au fost chinuiţi ori exterminaţi în puşcăriile comuniste şi zvîrliţi la groapa comună. „Rînd pe rînd, scrie Romulus Rusan în Cronologia şi geografia represiunii comuniste în România. Recensămîntul populaţiei concentraţionare (1945-1989), Fundaţia Acad. Civică, 2007, au fost arestaţi şi condamnaţi (cu sau fără proces) liderii istorici care simbolizau Unirea, ţărăniştii şi liberalii, clericii şi militarii, social-democraţii şi sindicaliştii, ardelenii, bănăţenii, bucovinenii, basarabenii. O mare parte au murit în închisori. Au scăpat de această soartă doar cei care muriseră înainte sau se aflau în străinătate”.
Despre moartea atroce a lui Iuliu Maniu, la Sighet, în ’53, Occidentul a aflat abia în oct. ’55; George Grigorovici a murit la Văcăreşti, Ion Flueraş la Gherla, Iosif Jumanca la Jilava, Zenovie Pâclişanu în arestul „A” MAI, Bucureşti, Aurel Vlad la Sighet, Daniel Ciugureanu la Sighet, Sever Bocu la Sighet. Ion Mihalache a făcut 16 ani de detenţie, Ilie Lazăr, reprezentantul Maramureşului la Alba Iulia, a fost condamnat la 12 ani de temniţă grea, Sever Dan a stat intra muros în „închisoarea miniştrilor” de la Sighet, ca şi Emil Haţieganu, Sever Dan, Ghiţă Popp. Istoricii erau marele pericol pentru comunişti şi au fost trataţi ca atare: acad. Silviu Dragomir şi acad. Ioan Lupaş, autori de studii fundamentale despre istoria Transilvaniei; istoricul bucovinean Ion Nistor, care a redactat Actul Unirii Bucovinei cu ţara, Gh.I. Brătianu, voluntar pe front, rănit pe Valea Trotuşului şi-n Bucovina, strălucit istoric al unităţii românilor în spaţiul carpato-pontic. în cumplita celulă de la Sighet, desenase pe un perete un plan de istorie universală. N-a mai apucat să-l înfăptuiască.
Orice campanie pentru redeşteptarea demnităţii naţionale, pentru cultivarea mîndriei naţionale trebuie începută nu altfel decît cu rememorarea jertfei marilor unionişti.
Magda URSACHE
Iaşi, 1 decembrie 2011
DEM
Respect!
@Cristi
Poporul român nu va dispărea.
Punct!
Va plăti însă prin câteva alte generaţii lipsa de unitate a membrilor săi actuali. Tatăl meu imi spunea că generaţia lui a fost o generaţie de sacrificiu, constat că acelaşi condiţii au fost şi pentru generaţia mea şi ceea ce este mai rău, şi pentru actuala generaţie, adică cei care au împlinit 30 de ani.
Lumea se schimbă şi este normal ca progresul să se manifeste prin diferite forme. Din păcate, constat regresul naţiunii române în favoarea altor etnii sau popoare. Desigur mă refer la unguri, tigani şi evrei, toate venite din pustii, migratoare.
Realitatea constată un fapt pentru care cetăţenii români de alte etnii nu se fac vinovaţi şi chiar este păcat că sunt subiect de dispută. Nu trebuie să discutăm absolut nimic despre persoane, despre oamenii obişnuiţi care nu au nicio vină că s-au născut tigani sau unguri. Sunt cetăţeni români şi atât.
Problema apare şi se conturează tot mai mult în momentul când românii care nu sunt evrei, unguri sa ţigani şi mai ales nu fac parte din găştile de infractori politici de la pesedea, penelea sau pedelea, sunt trataţi ca sclavi, paria, discriminaţi, spoliaţi şi supuşi unor presiuni zilnice tot ma mari.
Pentru ca pe acest fond, sufocaţi de multiplele probleme cărora trebuie să le facă faţă, să li se abată atenţia de la gravele probleme cu care se confruntă România, apărată doar prin atitudinea unei grupări puţin numeroasă, care trebuie să ţină piept presiunilor tot mai mari împotriva sfâşierii României în regiuni.
Au fost implementate proiecte de pregătire ale acestui moment. Jurnalele “regionale” la ştiri, zonele meteorologice, trenurile au fost rebotezate iar harta cu regiunile de principiu este gata, subcarpaţii orientali vor fi o regiune unde evreii au acumulat cele mai multe proprietăţi (ex. zona Moeciu), zona Olteniei va fi preponderent ţigănească iar teritoriul din Ardeal ocupat prin Dictatul de la Viena îl revendică ungurii.
Aşadar, teritorii de la NV-centru-SV, se vor a aparţine administrativ reprezentanţilor alogeni (desigur aici se pot face multe speculaţii, vorbim de sinteză) şi prin aceasta România va fi separată, lăsând perspectiva desprinderii unor teritorii sub politici greu de estimat acum.
Acestea sunt fapte, nu intenţii, care îşi aşteaptă obţinerea legilor aferente în parlament. UDMR nu este grăuntele de nisip din pantof ci cuiul străin din peretele casei părinteşti. Datorită acestui cui, a acestei adevărate “coloane a cincea” noi şi generaţiile următoare vom redescoperi pribegia şi dramele palestinienilor.
Vinovaţii suntem noi. Cei care credem că avem ceva în cap şi ne dorim binele urmaşilor noştri, care stăm deoparte şi lăsăm idioţii să ridice mâna în numele nostru sau să fure în “stilul Năstase”
Am amici şi cunoştinţe care apartin unor partide politice. Absolut toţi au devenit membri de partid şi oficiali, din motive materiale. Amical le-am spus că doar idioţii pot accepta să fie conduşi de criminali, escroci, hoţi, analfabeţi sau alţi idioţi, referindu-mă la iliciozaur, bombonel, patriciu, almanahe ori chuky…lista fiind prea lungă, inclusiv cu pedelei.
Atât timp cât avem la conducerea partidelor, fie la putere sau opoziţie, oameni cu calităţi morale sau intelectuale de toată jena, ce speranţe poţi avea la acte politice responsabile, precum cele ale marelui Titulescu.
Ce opoziţie poate reprezenta pesedeaua cu aliaţii ei penibili, în condiţiile în care sunt conduse de doi imberbi pe care nu i-aş angaja nici la pază, din simplul motiv că nu i-ar duce capul să deosebească patrimoniul privat de cel de partid.
Dar ei sunt acolo pentru că AŞA TREBUIE, TOCMAI PENTRU A ÎNCURCA VIAŢA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ.
DEM,
Ai dreptate. E trist…Dispărem…Poporul român este la o răscruce capitală, iar în fruntea ţării sunt trădătorii şi criminalii care ne citează biblia drept argument ptr a fi urmaţi fără crâcnire de popor. Biserica ortodoxă, instituţia care ar fi trebuit să ne redeştepte spiritul naţional este chiar instrumentul cel mai pervers de ţinere a noastră în obscurantism. Periodic, din ce în ce mai des ni se aduc cadavre la care să ne închinăm, într-o manie malefică, într-o căutare perversă a celor fără spirit de-a ne îneca în duhul necurat al morţii, ptr ca astfel să fim întunecaţi cu duhuri necurate, să fim urâţi de Dumnezeu şi să ne distrugem între noi, să nu fim capabili de acţiuni logice, concentrate de unire pentru salvare a ţării. Mortul, lemnul mut, omul şi îngerul ne sunt date drept obiect de cult(HABACUC 2.18-19, NUMERI 9.11, APOCALIPSA 22.8-9)), Satan ne este impus drept lider ce trebuie urmat şi ascultat de către întregul popor, conform „învăţăturilor” acestor lideri ortodocşi, evident încartiruiţi în masonerie asemeni masonului trădător ce se află în fruntea BOR. Acu-şi fac cea mai mare biserică din lume pare-se, cu adăpost antiatomic(ISAIA 1.11), fără a da doi bani pe adevărata rugăciune, şi anume ascultarea şi urmarea poruncilor divine. Satan văzut drept Dumnezeu! Deja ni se spune că FMI-ul prognozează o nouă criză gen anii „30. Urmează evident extincţia totală a popoarelor nesemite, ptr a se înfăptui planul masono-sionist. E atât de dureros să vezi oameni care-şi iubesc ţara, cum este şi această grozavă Magda Ursache cum laudă faptul că oameni sfinţesc cadavre, preoţi pretins creştini, de fapt ortodocşi spun că cutare şi cutare om e sfânt, cu alte cuvinte e în Rai, batjocorind de fapt memoria martirilor români ucişi de forţele satanice de ocupaţie ale ungurilor pe care în loc să-i cinstească ptr memoria şi faptele lor, cinstesc moartea lor, moartea. Nici Isus Hristos nu a spus omului că îl va aduce în Rai, ci că va fi luat de Dumnezeu în Rai, dar nu l-a sfinţit El, ci asta a lăsat-o în seama Tatălui. Şarpele caută tot timpul căi şi metode de-a ne păcăli, de-a se strecura pe sub pielea noastră ptr a ne distruge fără ca măcar să înţelegem asta. Pe alţii i-am auzit spunând că trebuie să ne reîntoarcem la obiceiurile de închinare la Moloh, respectiv să ne „sacrificăm” copiii asemeni dacilor ptr ca poporul să fie plăcut lui Dumnezeu; Dumnezeule mare, să ne ucidem copiii, să ne reîntoarcem la jertfe umane, cu alte cuvinte la păgânism, la Moloh, la Satan pe faţă!!! Deşi tocmai ptr asta dacii au pierdut războiul cu romanii, ptr necredinţa noastră, vrem să repetăm greşeala, mulţi dintre noi prin revenirea la zeităţi păgâne, confundând păgânismul ortodox împotriva căruia se revoltă pe bună dreptate, cu creştinsmul… Haos total, răutate şi egocentrism pe capul românilor, dar şi altor popoare. Tot răul spre bine totuşi, aşa se cern cei buni de cei răi. În fine, nu lumea asta trebuie să ne atragă, ci lumea adevărată, Viaţa adevărată. Aşadar să fim bucuroşi că nu găsim bucurie şi satisfacţie în lumea condusă de Satan, căci asta înseamnă că Dumnezeu ne vrea cu adevărat fericiţi, acolo unde nu este moarte şi suferinţă, întristare şi nedreptate. Cei mulţi însă preferă întunericul(IOAN 3.19, MATEI 6.6-13), iar asta se vede în toată lumea, căci e aşa uşor să te iei după trend(IOAN 16.11). Cei puţini însă, cei luminoşi vor altceva(LUCA 6.20-23), şi vom alcătui POPORUL UNIC AL LUI DUMNEZEU, alcătuit din oameni buni aparţinânt tuturor popoarelor, naţiilor, neamurilor(ROMANI 3.9)…
A început.
Da, au început comemorările marilor fapte de eroism ale măreţei clase a revoluţionarilor români! …….penibil şi tragic.
Să fim bine înţeleşi. Respect curajul şi chiar eroismul specific românesc al celor câteva sute de naivi, creduli, romantici şi viteji ai zilelor în care a fost alungat „marele” conducător comunist, acea otreapă prin care aalfabeta leana şi-a bătut joc de Naţiunea Română.
Dar, cu preţul a peste 1000 de victime scopul ticăloaselor unelte trădătoare, nu a fost atins. Nici cele 60.000 de victime şi nici ceea ce s-a vrut să se numească „revoluţie”.
TOT MAI CLAR LE ESTE ROMÂNILOR CĂ „REVOLUŢIA” A FOST UN PRETEXT DE OCUPARE A ROMÂNIEI.
Decembrie este luna în care nu sărbătorim ci ar trebui să jelim pierderea identităţii şi suveranităţii României. Este luna în care acum aproape 100 de ani ne-am reunit în Statul Român Unitar şi tot în aceiaşi lună, în 1989, ne-am predat necondiţionat.
Bucuria de a fi scăpat de ceauşescu şi comunism, ne-a făcut să pierdem din vedere manevra ticăloasă de preluare şi predare a României în mâinile oligarhiei mondiale, a unei clici internaţionale, care acum ne tratează ca pe o colonie şi o ladă de gunoi.
Dorinţa unora de a declara ca „revoluţie” ridicarea românilor împotriva lui ceauşescu şi a comunismului, este o neruşinată manipulare.
NU A FOST O REVOLUŢIE!!!!!
Am participat din interior la aceste acte de revoltă socială, totul a fost o mascaradă, o regie „a la Nicolaescu” în care românii au tras în români, armata a fost tradată de chiar conducătorii ei, tot poporul a fost indus în eroare, pentru ca preluarea puterii să se facă de către cine era stabilit la Moscova şi în alte cancelarii străine.
Starea de decembrie a fiecărui an este pentru mine una de tristeţe, deşi ar fi trebuit să fie una de bucurie.
Mă poate contrazice şi încuraja cineva să simt altfel decât deznădejdea provocată de trădătorii României şi progeniturile lor?
Excelentă prezentare! Aşadar un motiv „întemeiat” să nu apară pe nici un post oficial, că doar mass media românească e a poporului… rrom. La Mulţi Ani România, La mulţi Ani Magda URSACHE
oameni buni.imi cer scuze dar oridecate ori aud mentionate nume ca lenin,stalin,mao-tse dun etc.injur sau scuip.demoni,bestii,criminali fara suflet asa au fost toti.sa ma scuze romanii care au o alta opinie insa ce mare personalitate a fost ceausescu cizmarul?oare se putea el compara cu un titulescu,cu un take ionescu,cu ionel bratianu?desigur se vor gasi intelepti care vor spune ca el a construit casa poporului etc.acest edificiu a fost proiectat si construit de arhitecti,ingineri,tehnicieni etc.adevarate genii creativi.masele de zidari,electricieni,montori etc.merite elogii si respect nu acel cizmar peltic.este trist ca multi romani i-l vorbesc de bine.neamul romanesc a dat oameni de mare valoare precum,m.kogalniceanu,titu maiorescu,barbu catargiu,h.coanda,paulescu etc.sa le pomenim mumele cu multa piosenie.gm
din nou aceeasi tema.unii oameni parca ar fi posedati de satana.dece unii unguri nu vor sa traiasca in pace si armonie cu romanii?iar aceeasi tema.o mare parte de vina o au unii politicieni care in mod constant cultiva ura si separatismul.gm
Pentru mine, Decembrie este luna în care duşmanii României în acord cu idioţii „acestei ţări” – sintagmă penibilă a mestecătorilor de cuvinte, sărbătoresc „Marea Trădare Naţională”, vânzarea României.
În ’89 românii s-au ridicat împotriva lui ceauşescu şi a comunismului depravat al acoliţilor de partid, comunist desigur.
A început cu o mişcare de mase, a continuat ca revoltă socială şi s-a finalizat cu preluarea puterii de către gaşca trădătoare condusă de iliescu.
Românii s-au grăbit, „au pus botul” la mascarada de schimbare a graniţelor Europei, dovedind o dată ]n plus că prin vene le curge încă sânge de eroi.
Nici acum nu este altfel. Sângele este la fel de clocotitor dar aş prefera ca în loc de „atâta sânge eroic”, românilor să le dea Dumnezeu mai multă înţelepciune şi cumpătare, pentru a compensa viclenia şi necinstea atât de prezentă pretutindeni în lume.
Decembrie, este luna în care românii au fost păcăliţi, crezând că au scăpat de dracu dar l-au luat pe tat-su.
FIARA, este mai prezentă astăzi în România
mai mult ca oricând, iar dacă nu mă credeţi uitaţi-vă în jur şi în sufletele voastre.
Dacă nu este suficient de evident în postările unora la adresa Prof Coja.
Imi amintesc ca pe vremea cînd eram violonista la Opera Maghiara din Cluj-Napoca prin anii ’80 , aveam un coleg maghiar care a cerut si plecat definitiv în Ungaria; si una din temele preferate de discutie ale colegilor maghiari era „cît de formidabil este în Ungaria!”Acum, pot pleca toti fara nici o greutate, deci „bon débarras pour toujour”
Franta sarbatoreste zi nationala,caderea Bastiliei.Adica eliberarea tuturor infractoriilor si puscariasiilor de drept comun!
Asta da sarbatoare nationala!Francezii sunt niste …sa nu spun ce.Isi dau nume de strazi,din cei mai mari criminali ai umanitatii,ca stalin,trotki, lenin,marx….etc.Sunt niste analfabeti
Felicitari!
Si mie mi-a fost frica sa deschid tv… Parca toti dusmanii din mass-media si-au concertat veninul, batjocorid fatis Ziua Nationala.
Incep cu afisarea a PATRU tipuri de steag, ba pe orizontala, ba pe verticala, ba rosu-galben-albastru, ba albastru-galben-rosu. Faceti sondajul printre prieteni si veti vedea ca romanii NU-si cunosc insemnele nationale! Ministrii de Interne, au avut ei grija sa cultive si batjocura asta.
Unguroaica Vasadyi, de la ‘Irealitatea-tv’ ii smulgea lui Cioroianu idei de schimbare a datei…
Dusmanul ciudat Valentin Stan, il cita pe un alt dusman, lord George, spunand ca „romanii sunt banditi…”; asta il chinuia pe Stan.
La Alba Iulia, primarul Hava (?), a deranjat iar festivitatile, prin intreruperea Imnului, dupa ce anul trecut a arborat un tricolor imens cu … patru culori! Numai batjocura, sub ochii si cu complicitatea cozilor de topor, primul-ministru fiind de fata!
De 1 decembrie, un nebun – radu banciu, a inceput cu „Salut Bucuresti, salut Sierra Leone!”; deh, el e nascut la Moros Vasarhelyi…
Alte materiale redate obsesiv: fasolea cu carnati, un baietel de cinci ani, ar vrea sa devina pilot, pt. multi bani, „bancuri de Intai Decembrie”, multa tiganeala la pro-tv, cea mai urmarita hazna-tv, etc.
Trista zi a devenit 1Decembrie!