Dorel Bîrsan
15 aprobate

biransblogblog.wordpress.comx
biransderol@yahoo.com
193.106.126.220

 

 

„nu este o scuză să accepţi ceea ce nu cunoşti”. Zău?
Păi dacă nu ai fi acceptat nimic din ceea ce ţi-au împărtăşit părinţii, educatorii, televizorul, societatea, etc. mata ai fi rămas un copil. Că doar nu te-ai născut învăţat şi ai avut din naştere un filtru de triere a informaţiilor „realist ştiinţifice”. Ăsta se formează în timp şi după ce „ingurgitezi” multe informaţii, fie că-ţi plac fie că nu.
Apoi problema ontologică nu cred să fie rezolvabilă prin ştiinţă. Dacă sunt necesare acceleratoare kilometrice ca să spargi un proton, atunci să ajungi la substratul microcosmosului (la ortosubstanţă, vezi „Ortofizica” lui M. Drăgănescu) va fi nevoie de energia unui abis negru. Deci spre profunzimea materiei apar limite în a cunoaşte concret (experimental), deoarece nu vom mai avea instrumente prin care să controlăm asemenea fenomene ultradiscrete.
La nivel macro, la fel, cu cât privim mai departe vom capta imagini din trecutul universului, iar multe imagini de galaxii sunt efecte de fata morgana, căci ele s-au dezintegrat de mult. Şi atunci cum stăm cu cunoaşterea „realist ştiinţifică”?
Ştiinţa va ajunge la un moment dat la nişte limite de percepţie, oprindu-se în faţa unor bariere spaţio-temporale de netrecut. Eu cred totuşi că în ciuda acestor bariere lumea poate fi cunoscută, deoarece ea este guvernată de un număr finit de legi şi principii, care se repetă la nivelul tuturor diviziunilor universale.
Deocamdată suntem departe de acel stadiu al cunoşterii şi ştiinţa noastră este un amalgam de ipoteze şi teorii, pentru că şi cunoaşterea urcă nişte trepte, aşa, din „ghiveci” în „ghiveci”. Condiţia este ca ghiveciul următor să permită un cât de mic avans în raport cu predentul.

Ori gravitodinamica arată că materia este însoţită de forme inteligente imanente ei, care o formează din interior (o informează), că sistemul solar este o creaţie, ce conţine subiacent şi semnătutra discretă a acelui Creator. Acest fapt se opune ştiinţei oficiale „realist ştiinţifice” care vrea să ne ţină departe de acest adevăr. De ce? Poate pt că suntem conduşi de unii care se cred continuatori ai vechilor înţelepţi precum Hermes Mercurius care spunea că
„Neamul omenesc este atras de rău. Răul este natura sa şi de aceea îi place. Dacă oamenii ar afla că lumea este creată, că totul este făcut potrivit legilor providenţei şi necesităţii şi că toate lucrurile sunt guvernate de necesitate şi destin, atunci ei ar începe de îndată să dispreţuiască toate lucrurile, pentru că sunt create; să pună viciul pe seama destinului şi să dea frâu liber la tot soiul de ticăloşii. Aşadar, fereşte-te de mulţime, astfel încât vulgul să poată fi ţinut în frâu cu ajutorul ignoranţei, sau chiar prin frica de necunoscut”.

Pe frontul cunoaşterii este necesară lupta de idei, dar susţinute de argumente. Nu aşa că eu deţin cunoaşterea „realist ştiinţifică” şi gata. Care realitate? că şi asta poate fi o iluzie a conştiinţei, caz în care conştiinţa devine elementul suprem din univers, iar conştiinţa antrenată uneori se şi trezeşte la realitate.

Numai bine!