 AKM0 aprobate KT321-AKM@yahoo.com 5.14.137.82 |
Cum de l-au asasinat pe liderul sindical Virgil Săhleanu de la TEPRO Iaşi şi au distrus si alţi zeci de sindicalişti, pe puţin, pentru că s-au opus privatizărilor? . Doar un ticălos sub acoperire sau un bolnav spune asemenea mizerii despre sindicate, că au fost numărl 1 la promovarea privatizării economiei României, la modul general, fiind un fals pe care vrea să-l impună ca normă ca să lovească în cineva anume, probabil. Toată presa, deja coruptă înaintea politicienilor, a sabotat sindicatele când acestea s-au opus privatizarii. Nimeni nu le asculta încă din anii ’90, o dată cu venirea la putere a CDR-PNL-PD, care aplica „terapia de şoc“ a lui Soros & Sachs, a privatizării distructive, lichidative. „Terapia de şoc“ se aplica prin abuzuri fără număr şi asupra salariaţilor şi a reprezentanţilor lor, care trebuiau înlăturaţi. Nu mai promovaţi asemenea minciuni privind ataşamentul de privatizare a sindicatelor, domnule profesor Ion Coja! Liderii de sindicat distruşi că se opuneau privatizărilor frauduloase nu au beneficiat de nici un ajutor de la nimeni, având împotriva lor şi presa şi statul şi pe cei care voiau să înhaţe economia românească. De obicei de la liderii de sindicat ajungeau în presă informaţii împotriva privatizărilor aranjate şi prea puţine erau mediatizate. Sindicatele au fost distruse şi de politicieni, prin legislaţia îngrăditoare de drepturi, pentru că au fost considerate o frână împotriva privatizării sau pentru că doreau privatizarea în favoarea salariaţilor români. . În anul 1998 SC TEPRO SA a fost privatizată de către stat (de Fondul Proprietăţii de Stat), fiind cumpărată către firma Zelezarny Veseli. În ianuarie 1999, patronatul a hotărât concedierea a peste o mie de salariați. n 12 februarie 1999, Virgil Săhleanu a fost ales ca președinte al Sindicatul Liber TEPRO Iași de o adunarea generală extraordinară a sindicatului. În paralel intra și în Biroului Executiv al federaţie sindicale “Cartel Alfa” din Iași. Trei zile mai târziu, Sindicatul TEPRO Iași a declanșat un conflict de muncă, acuzând concedierea a 1.278 de salariați și privatizarea frauduloasă a SC TEPRO SA de către SC Zelezarny Veseli din Cehia. Ca urmare a acestor evenimente, prin decizia nr. 307/18.02.1999, Virgil Săhleanu a fost concediat de către Administrația SC TEPRO Iași. Deși concediat, el și-a continuat activitatea sindicală în afara întreprinderii, cu sprijinul FNS METAROM, el reușind să anuleze în justiție concedierea celor 1.278 salariați și în același timp intervenind la autoritățile de stat pentru anularea contractului de privatizare care a transformat o firmă profitabilă într-una falimentară. A organizat mai multe greve și mișcări de protest la adresa investitorului ceh Zelezarny Veseli, pe care îl acuza că vrea să falimenteze fabrica. Virgil Săhleanu a fost amenințat cu moartea în această perioadă, i s-au intentat trei procese de către administrația SC TEPRO SA, el ripostând prin efectuarea demersurilor pentru judecarea proceselor la Curtea Europeană de la Strasbourg. S-a pensionat la 1 martie 2000, când a cumulat vechimea minimă cu sporuri, de pensionare. Totuşi, în dimineața zilei de 7 septembrie 2000, când Săhleanu urma să se prezinte la tribunal pentru a fi de față la procesele ce-i fuseseră intentate, în timp ce acesta a ieșit din locuința sa, a fost atacat în scara blocului de către doi indivizi (Ioan Tofan și Claudiu Bahnă) care l-au ucis cu trei lovituri de cuțit, oricare dintre lovituri putându-i provoca moartea. Asasinii au fost tocmiţii de către patronul străin, unul Priplata, care a fost găsit vinovat de Justiţia română, dar statul român nu a făcut nimic pentru ca acesta, retras în Cehia, să execute pedeapsa. . Când au fost sindicatele „în fruntea Mafiei iubitoare de privatizare“, domnule profesor Ion Coja, cum se arată în minciuna pe care o promovaţi? Aţi întâlnit aşa ceva? Să nu ajungeţi instrumentul diversiunilor unor demenţi criminali, care cer ca descreieraţii „sânge“ de la sindicalişti! Aţi găzduit o iresponsabilă instigare la crimă. Să nu fie aceeaşi diversionişti pe care i-aţi mai alungat de pe blog şi se întorc mereu sub alte chipuri, făţarnici şi criminali! |
*
Nota redacției – Pledoaria în apărarea sindicatelor nu este convingătoare. Iar cazul de la Iași nu demonstrează că sindicatele au avut o politică anti-privatizare. N-a existat o asemenea politică din partea partidelor parlamentare sau a sindicatelor. Cel puțin eu nu cunosc! Ar merita o discuție mai amplă pe acest subiect: cine s-a opus privatizării?
CAPCANA
de Nick Giambruno
Guvernul federal al Statelor Unite se află într-o situație fără ieșire. Este prins în capcană. Ce urmează nu va fi prea plăcut. Nici în SUA, nici în lume pentru tarile ce isi au economiile bazate pe dolari-euro..
Iata o analiză de o simplitate de cristal realizată de Nick Giambruno pentru “International Man “și pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.
Auziți adesea presa, politicienii sau finanțistii folosind fără noima si cu dezinvoltură, cuvântul „trilion” a fi conștienti de ceea ce înseamnă cu adevărat.
Trilion este un număr colosal, aproape de necuprins in imaginatia noastra.
Creierul uman înțelege cu dificultate ceva atât de enorm. Îngăduiți-mi deci să vă ofer o perspectivă.
Dacă ați câștigat 1 dolar pe secundă, ați nevoie de 11 zile pentru a aduna 1 milion de dolari.
Dacă ați câștigat 1 dolar pe secundă, ați nevoie de 31 de ani și jumătate pentru a aduna 1 miliard de dolari.
Și dacă ați câștigat 1 dolar pe secundă, aveți nevoie de 31.688 de ani pentru a aduna 1 trilion de dolari.
Atât de colosal este 1 trilion.
Când politicienii inconștienți cheltuiesc și tipăresc bani de ordinul trilioanelor, ajungem pe un teritoriu periculos.
Este exact ceea ce Rezerva Federală (Fed) și sistemul bancar central au permis guvernului american să facă.
De la începutul isteriei COVID până astăzi, Rezerva Federală a tipărit mai mulți bani decât în toată existența Statelor Unite.
De exemplu, de la întemeierea SUA, a fost nevoie de mai bine de 227 de ani pentru a tipări primele 6 trilioane de dolari. Însă, în decursul ultimelor luni, guvernul SUA a tipărit peste 6 trilioane.
În această perioadă, masa monetară americană a crescut cu 41%.
Pe scurt, măsurile Fed au dus la cea mai mare explozie monetară care a avut vreodată loc în Statele Unite.
Inițial Fed și apologeții săi din presă au dat asigurări poporului american că aceste măsuri nu vor provoca mari creșteri de prețuri.
Din păcate, însă, nu a fos nevoie de prea mult timp pentru a se dovedi că această afirmație absurdă era mincinoasă.
De îndată ce creșterile de prețuri au devenit evidente, presa corporatistă și Fed au afirmat că inflația este „tranzitorie” și nu există motive de îngrijorare.
Apoi, când a devenit evident că inflația nu era „tranzitorie”, ne-au spus că „inflația este de fapt ceva bun”.
Bineînțeles, era o minciună și ei știau asta – o manipulare grosolană.
Adevărul este că inflația a scăpat de sub control și nimic nu o poate opri.
Chiar și după statisticile guvernamentale măsluite ale Indicelui de Creștere a Prețurilor (CPI) – care subestimează realitatea – inflația a atins recordul ultimilor 40 de ani.
Aceasta înseamnă că, în realitate, situația este cu mult mai gravă.
Deficitul bugetar și datoria guvernului federal american sunt factorii cei mai importanți aflați la originea acestei tipăriri monetare, având ca rezultat creșteri mari de prețuri.
Guvernul federal al SUA are cea mai mare datorie din istoria lumii. Iar aceasta continuă să crească într-un ritm rapid și de neoprit.
Guvernul american a acumulat primul său trilion de dolari în datorii abia în 1981.
Pentru al doilea trilion, a avut nevoie de numai patru ani.
Următoarele trilioane au venit la intervaluri din ce în ce mai scurte.
Astăzi, datoria federală a SUA a ajuns să depășească 30 de trilioane de dolari.
Dacă ai câștiga 1 dolar pe secundă, ai avea nevoie de 966.484 de ANI pentru a plăti datoria federală a Statelor Unite.
Și asta doar în ipoteza absolut fantezistă că datoria ar înceta să crească.
Adevărul este că datoria va continua să se acumuleze, în afară de cazul în care Congresul ar lua niște decizii– practic imposibile din punct de vedere politic – de a reduce cheltuielile.
Dar nu contați pe asta. De fapt, lucrurile merg în direcția exact opusă, acum, când au normalizat deficite de multi-trilioane de dolari.
Mai jos este un grafic al estimării deficitului pentru următoarea decadă, realizat de Oficiul Bugetar al Congresului (OBC).
Aceste estimări, aproape sigur, se vor dovedi prea optimiste, așa cum se întâmplă frecvent.
Chiar și după estimările optimiste ale OBC, guvernul SUA va înregistra o datorie cumulată de peste 15 trilioane de dolari în următorii 10 ani.
Deci, cine va finanța aceste pierderi astronomice? Singura entitate capabilă să facă asta este Fed, cu tiparnițele sale.
Îngăduiți-mi să simplific situația, în trei etape:
Etapa 1: Congresul cheltuiește sume cu trilioane de dolari mai mari decât colectează guvernul federal din taxe.
Etapa 2. Trezoreria emite o datorie pentru a acoperi diferența.
Etapa 3: Rezerva Federală face bani din nimic(tipareste neintrerupt) pentru a cumpăra datoria.
Pe scurt, acest proces vicios nu este altceva decât un fals legalizat. Este o taxare fără consimțământ prin devalorizare monetară și adevărata sursă a inflației.
Presa corporatistă și economiștii fac niște acrobații logice uimitoare pentru a disimula și justifica această fraudă.
Acesta este mecanismul prin care cheltuielile publice, deficitele și datoria federală provoacă inflația.
Câtâ vreme omul de rând nu bagă de seamă creșterea prețurilor, sistemul funcționează.
Totuși, când creșterile de prețuri devin suficient de dureroase, ele creează o presiune politică pentru ca Fed să combată inflația majorând ratele dobânzilor.
Nivelul datoriei federale este atât de mare că și o revenire a ratelor dobânzilor la media lor istorică ar însemna o cheltuială cu dobânda care ar consuma mai bine de jumătate din veniturile realizate din taxe.
Cheltuielile cu dobânda ar eclipsa programele sociale și cheltuielile cu apărarea și ar deveni capitolul cel mai mare din bugetul federal.
Mai mult, odată cu creșterile de prețuri care ating recordul ultimilor 40 de ani, o revenire la nivelul dobânzii medii istorice nu ar fi suficientă pentru a reprima inflația. Nici pe departe.
Ar fi necesară o creștere drastică a ratei dobânzilor, poate până la 10% sau chiar mai mult.
Dacă s-ar produce acest lucru, ar însemna ca guvernul federal să plătească mai mult pentru cheltuielile cu dobânzile decât ar câștiga din colectarea taxelor.
Pe scurt, Rezeva Federală este prinsă într-o capcană.
Majorarea dobânzilor suficient de mult pentru a reduce inflația ar însemna falimentul pentru guvernul federal al SUA.
Puteți vedea această dinamică în graficul de mai jos, unde sunt reprezentate datoria federală și rata fondului federal, dobânda de referință a Rezervei Federale.
Cu cât datoria federală este mai mare, cu atât majorarea dobânzilor devine mai dificilă și mai dureroasă.
Rezumând, guvernul american se apropie cu pași mari de sfârșitul jocului financiar. Este obligat să mărească dobânzile pentru a combate inflația scăpată de sub control… Dar nu poate, pentru că s-ar aduce singur în stare de faliment.
Cu alte cuvinte, GAME OVER.
Nu are altă alegere decât de a „reseta” sistemul – asta fac guvernele când sunt prinse în capcană.
Situația este cam așa:
Gândiți-vă la un copil râzgâiat care joacă șah și care, pentru a nu recunoaște că pierde, răstoarnă tabla de joc.
Asta fac guvernele când sunt într-o situație fără ieșire. Când nu pot câștiga nici măcar după regulile lor măsluite.
Cum puterea nu se abandonează niciodată de bună voie, concluzia logică e că vor alege să răstoarne tabla de joc.
Sfârșitul.
Actualul sistem monetar este pe ducă. Până și bancherii de la banca centrală, care conduc sistemul, înțeleg asta. Așa că se pregătesc pentru ce urmează, încercând să „reseteze” sistemul.
Bănuiesc că totul se va prăbuși curând. Și nu va fi câtuși de puțin plăcut.
Se va sfârși cu o enormă cantitate de avuție trasferată de la voi la clasa parazitară – politicieni, bancheri și toți cei care au legătură cu ei.
Myr Mur murmyr@yahoo.com
– CUM TE CHEAMĂ PUI DE DAC ???
👁
– Werner Iohannis, Măria Ta, Președintele României!
– Pe voi doi cu tricolorul la piept, cum va cheama, românașii mei?
– Noi suntem primari, Dominik Fritz si Clotilde Armand!
– Dar pe tine, pui de roman?
– Ludovic Orban, Excelența – Voastră, până adineauri premier al României, iar acum președinte al Camerei Deputaților.
– Și pe tine, urmaș al carpilor?
– Eduard Hellvig, Prealuminate Domn, Directorul SRI!
– Pe tine cum te cheamă, vlăstar al lui Decebal?
– Siegfried Mureșan, Măria Ta, Comisar European!
– Dar pe tine, urmașă a lui Burebista?
– Koveși, Înălțimea-Voastră, Procuror șef la UE!
– Dar pe tine cum te cheamă femeie „bună”?
– Eu sunt Renate Weber.
– Și ce funcție ocupi?
– Avocatul Poporului României și reprezentanta lor pe lângă Soros.
– Iar pe tine cum te cheamă omule?
– Raed Arafat. Sunt de neam arab Domnule și mă ocup de sănătatea românilor. Sunt comandant în situațiile de urgență din România! Sunt cel mai priceput exterminator de viruși. Allah fie lăudat!
– Dar pe tine cum te cheamă voinicule?
– Permiteți să raportez: eu mă numesc Gelaledin Nezir. Sunt primul chestor turc din România și îl sfătuiesc pe șeful meu, Ministrul de interne, pupa-i-aș condurii, fiind consilierul dânsului, cum să facă ordine în interiorul acestei țări plină de gheauri corupți…!
– Dar pe tine cum te cheamă, puiul meu?
– Eu sunt Mehmet, Maria Ta!
– Și ce funcție ocupi?
– Voi fi viitorul Preafericit Patriarh al României!
!!!!!!!!!!!!!!!
– Să trăiți, copiii mei, români pursânge și să-i conduceți pe urmașii dacilor întru mulți ani! Deschis la minte acest popor!
Pentru că toți aceștia, care ocupă cele mai importante funcții în Stat, gândesc și simt românește, voi românii, duceți o viață plină de belșug și fericire! Cine să vă apere și să vă reprezinte cel mai bine interesele dacă nu românii voștri neaoși!
„unul Priplata….retras în Cehia”
-boem=jidov,
ca o simpla ipoteza.