Fw: Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie
Myr Mur
Ataşamente
11:03 (acum 2 ore)
către
Cum să-ți vinzi propria-i țară străinilor?
Ascultați numai melodia Doină, doină, cântec dulce
scrisă de Vasile Alecsandri, să vedeți cum vi se face
pielea pe dvs. ca pe cea de gățnă.!
Citiți cartea prof. Mircea Vâlcu Mehedinți,
Distrugerea și cucerirea României fără Război !
Măi, trădătorilor de neam și țară cum să vindeți ceva
ce nu a fost al vostru niciodată?! Totul a fost construit
de poporul român și de Armata Română!
Cum de nu vă schilodează Dumnezeu pentru răul făcut?
Nu-i nimic, o să plătiți cu vârf și îndesat totți care ați prăduit
această țară, pe care noi, românii o jelim și-o plângem !
Doamne, Binecuvântează și apără România de năpârci!!!
Subject: Fw: Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie
–– Forwarded Message ––
From: Mihai Caba
To: Cornelia Ursu
Sent: Tuesday, February 27, 2024 at 06:25:28 AM GMT+2
Subject: Fw: Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie
Subject: Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie! MC
Din ciclul : „I-auzi Dom’le”….
Beatrice
Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment, a făcut donații incredibil de multe și de generoase, dar a murit în condiții aflate departe de statutul său financiar și social.
Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. Când vorbim despre averi colosale ale unor conaționali, ne gândim, aproape de fiecare dată la binecunoscutul Ion Țiriac, la frații Dragoș și Adrian Pavăl, patronii Dedeman sau la Daniel Dines, fondatorul UiPath. Dar un alt român a acumulat o asemenea bogăție, încât a putut salva chiar statul de la faliment.
Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment
Ioan Constantin Mihail, mai cunoscut ca Jean Mihail, s-a născut la data de 3 octombrie 1875 la Craiova și se trăgea dintr-o familie de negustori de origine macedoneană care au venit în România la jumătatea secolului al XIX-lea, stabilindu-se la Craiova
Tatăl său, Constantin Dini (Dinu) Mihail, odată venit în Oltenia, a început să investească în terenuri, intuind imensul potențial al agriculturii.
În timpul mișcărilor țărănești din anii 1882-1884 a împrumutat bani de la diverse bănci și a cumpărat pământ la prețuri foarte scăzute, ajungând să dețină peste 100.000 de hectare.
Astfel, în 1906, Mihail senior era al doilea cel mai bogat om din România, după George Grigore Cantacuzino, zis Nababul, jurnaluldearges.ro.
În 1899 s-a adresat arhitectului francez Paul Gottereau, cel care abia edificase Palatul Cotroceni, cerându-i să-i facă un palat și la Craiova, în stilul baroc târziu, lucrările fiind terminate în anul 1907.
Palatul număra 38 de camere, avea un salon violet, unul roșu și altul de muzică și poezie, tapetat cu mătase de Lyon de culoare roșie, cu un mare candelabru cu ornamente din cristal de Murano.
Palatul a fost inaugurat în 1909, fiind cea mai somptuoasă clădire din Craiova. Din nefericire, proprietarul nu s-a putut bucura de ea, pentru că,în 1908, Dinu Mihail a murit, lăsându-și averea urmașilor.
Palatul Jean Mihail din Craiova, sediul Muzeului de Artă, a fost inaugurat în 1909 – Foto: Facebook/Muzeul de Artă Craiova
Mihail senior avut patru copii, primii doi murind la vârste fragede. Au supraviețuit Nicolae și Jean. Primul a trăit mai mult în Franța, în comuna Pau.
A manifestat o generozitate ieșită din comun, iar spre finalul vieții îmbrăcând haina monahală, murind sărac, pe 5 octombrie 1918, la vârsta de 46 de ani, din cauza unor complicații pulmonare, afecțiune care îi răpusese și mama.
A fost inițial fiind înmormântat în cimitirul săracilor din Pau, După doi ani, fratele lui s-a ocupat să îi aducă rămășițele în țară, iar pe 14 noiembrie 1920 a fost înhumat în cavoul familiei Mihail din Cimitirul Ungureni, potrivit adevarul.ro.
Astfel, Jean a rămas singurul moștenitor al averii dobândite de trei generații. La averea rămasă de la tatăl și fratele său, s-au adăugat și două moșteniri fabuloase primite de la două mătuși – și ele fără urmași.
Acestea însumau cu mult peste 10 milioane de lei, un conac la Deveselu, o vilă pe Calea Victoriei în București, o colecție impresionantă de tablouri, o casă la Florești și Castelul Zamora din Bușteni. În plus, Mihail a deținut moșii întinse, în șapte județe.
Nu s-a căsătorit și nu a avut copii. La fel de generos ca și fratele său, mai mult de jumătate din avere a împărțit-o la săraci, azile de bătrâni, orfelinate, spitale și biserici.
Dar de Jean Mihail se leagă și un eveniment ce ar putea părea neverosimil în ziua de azi.
În 1930 – în timpul marii crize economice ce a cuprins întreaga lume, între anii 1929-1933 – a salvat statul român de faliment.
El a girat un împrumut extern cu averea sa, care era estimată la acea vreme la peste un miliard de lei și lichidități de peste nouă tone de aur.
Astfel, România, în frutnea căreia abia venise regele Carol al II-lea, a putut obține împrumutul, reușind să treacă cu bine – deși, cu mari sacrificii ale populației – prin criză.
Că Jean Mihail era un filantrop desăvârșit o dovedește și propriul testament, prin care își lăsa toată averea Statului Român, însă în anumite condiții.
Documentul, întocmit pe 14 februarie 1933 și publicat în Monitorul Oficial nr. 300 din 28 decembrie 1936, prevedea ca întreaga lui avere mobilă și imobilă să revină României, însă cu o singură condiție: înființarea unei fundații culturale care să îi poarte numele.
La doar trei ani după redactarea testamentului, Ioan C. Mihail moare pe 23 februarie 1936, la 60 de ani, cauza oficială fiind bronhopneumonie virală, marea problemă de sănătate a familiei sale.
S-a stins chiar în reședința din Palatul Jean Mihail, unde, se spune că ar fi murit singur, într-o cameră neîncălzită. Gurile rele au pus pe seama zgârceniei sale acest final tragic, lucru care, de ar fi adevărat, e cert că Mihail l-a aplicat doar penru propria persoană, în rest fiind de o generozitate greu de egalat.
A fost înhumat, conform dorinței sale, în cavoul familiei sale din Cimitirul Ungureni din Craiova, iar în ziua funeraliilor, școlile nu au mai ținut cursuri.
La momentul respectiv, presa anunța că filantropul lăsa statului o avere de patru miliarde de lei. La câteva luni distanță avea să fie înființată Fundațiunea Culturală „Ioan C. Michail“, care a funcționat până în 1948 fără să își ducă la îndeplinire menirea.
După instalarea regiului comunist, din averea lui s-a ales praful. Mai precis, toate proprietățile au fost confiscate, iar sumele lichide se pare că au ajuns în buzunarele unor lideri comuniști.
Celebrul Palat din Craiova a devenit, în 1947, sediul administrativ al Universității din Craiova, iar câțiva ani mai târziu, în 1954, al Muzeului de Artă.
Așa s-a scris povestea lui Jean Mihail, ultimul membru din familia sa, cel mai bogat român din istorie, puțin cunoscut astăzi,.
https://newsweek.ro/timp-liber/sfarsitul-tragic-al-celui-mai-bogat-roman-din-istorie-a-salvat-statul-roman-de-la-faliment
Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi (Carte document) – Mehedinti, Mircea Valcu
Editura MIRCEA VALCU-MEHEDINTI
*
Nota redacției – Dl MIRCEA VALCU-MEHEDINTI este unul dintre cei mai redutabili publiciști pe care i-am avut după 1990. A scris câteva zeci de cărți de analize și documente. Un adevărat model.
Paralele si arc peste veacuri si-un mileniu: Om bogat si „om sărac!”
Un veritabil filantrop! Jos palaria!
*Omul asta nu cred ca a baut vin de 16.900 LEI/STICLA precum Ciucă al nostru, care a platit el (vreau sa cred), adică în jur de 2.260 de euro o cina cu 2 „dubioși”.
https://inpolitics.ro/nr-2-in-stat-nicolae-ciuca-bea-vin-de-16-900-lei-sticla-cine-a-platit_1860081456.html
Din păcate, cartea „Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi”, editată de Mircea Vâlcu-Mehedinti, este o colecţie de texte care nu îi aparţin de drept, deşi a lăsat a se înţelege adesea că este opera sa, ci le-a preluat abuziv de la alţii, fără drept, pentru a le comercializa (fără ca acestea să fie „documente” istorice, cum a pretins pe paginile de gardă ale volumelor, ci textele unor terţi autori contemporani).
A editat sub alte titluri şi texte importante ca valoare istorică, documente reale, scoase din Arhivele Centrale de Stat (cele de lângă Cişmigiu), unde i-a facilitat obţinerea unei legitimaţii de acces (de „cercetător“) marele istoric Gheorghe Buzatu, regretatul nostru „negaţionist“ al Holocaustului.
A fost bine îndrumat de dl Gheorghe Buzatu, cât timp a trăit acesta, unde şi ce să caute în arhive şi ce să publice.
Nu este însă aceeaşi persoană cu Mircea Vâlcu, fostul senator român în legislatura 1992-1996 ales în județul Sibiu pe listele partidului PUNR.
Este un alt Mircea Vâlcu, unul pensionat din armată în vremea „comunistă“ pentru tulburări psihice grave, fiind scos din unitatea militară în cămaşă de forţă şi internat la psihiatrie (nu a fost dizident politic, atacurile sale scăpate de sub control la şefii unităţii având caracter personal).
Volumul I din colecţia de texte „Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi”, realizat după dispariţia istoricului Gh. Buzatu, este din păcate în primul rând un plagiat amplu, fără măsură, capitol după capitol, preluat masiv după cartea „Războiul Nevăzut al Evreilor Sionişti cu Românii”, de Cornel-Dan NICULAE, fără însă a-l menţiona pe acesta ca autor (ci doar site-urile de unde a copiat, deşi aceste web-site-uri indicau şi autorul), Mircea Vâlcu-Mehedinţi pretinzând chiar că textele acestea copiate sunt documente de la serviciile secrete plasate în presă şi recuperate de acolo de către el, care le-a editat şi scos la vânzare în formă tipărită (fără acordul autorului şi fără menţionarea acestuia, care nu era „serviciile“, fiind astfel încă unul care a pretins abuziv acest fapt fals despre cărţile lui Cornel-Dan NICULAE, că textele acestora sunt informaţii de la servicii, pentru a invoca astfel şi dreptul personal de a reproduce ilegal textele şi a le comercializa în folos propriu; în cazul lui M. Vâlcu-Mehedinţi chiar la editura proprie).
Ca să îşi facă reclamă şi să aibă vânzări şi încasări băneşti personale cât mai mari, ceea ce a şi reuşit, Vâlcu Mircea-Mehedinţi a difuzat în revista „România Mare”, capitol după capitol (implicit număr după număr de revistă), textele copiate fără jenă de la Cornel-Dan NICULAE, dar susţinându-se în revistă că sunt create de sine, de Mircea Vâlcu-Mehedinţi, şi că cititorii vor afla şi mai multe asemenea informaţii cumpărând cartea sa.
Din cauza acestor articole luate abuziv de la Cornel-Dan NICULAE şi postate în România Mare ca reclama pentru sine de către VALCU Mircea (ce şi-a adăugat pe cărţi numele de Mehedinti, fără a-l deţine însă şi ca persoană civilă), vânătorul de „antisemiţi“ Marco Maximilian KATZ l-a raportat pe Corneliu Vadim Tudor, directorul publicaţiei, pentru vinovăţia de „antisemitism”, cerând inculparea acestuia prin Raportul MCA.
Pentru fapta sa de plagiat ordinar şi lipsit de scrupule, Mircea Vâlcu-Mehedinţi a fost sancţionat în cadrul unui dosar penal cu „muncă în folos public“, Cornel-Dan NICULAE renunţând însă la eventuale pretenţii financiare personale şi la mediatizarea raptului, deşi Mircea Vâlcu-Mehedinţi a realizat profituri importante din vânzări, dar a început să se plângă lamentabil (după ce a jignit şi calomniat, totodată) că se vrea să i se ia casa, ceea ce nu era adevărat şi nimeni nu i-a cerut nici măcar un leu, deşi fapta sa se dovedise.
Între timp, directorul şi preşedintele României Mari se stingea din viată, iar activitatea publicistă a lui Vâlcu-Mehedinţi a încetat după sancţionarea sa penală.
Nu s-ar fi ajuns la inculparea si sanctionarea penală a lui Vâlcu-Mehedinţi (condamnarea la muncă în folos public fiind o iertare de fapt, căci putea fi pus şi la plata de amenda si daune), continuarea faptelor putând să îi aducă o pedeapsă şi mai grea, dar a refuzat dialogul şi îndreptarea situaţiei şi a devenit ameninţător şi extrem de agresiv şi a comis noi infracţiuni, neînţelegând limitele legii drepturilor de autor şi pretinzând că are dreptul să publice orice consideră de cuviinţă la editura sa personală şi chiar îndemnând public şi pe alţii la alte abuzuri şi ilegalităţi impotriva autorilor.