TINERAMA / 11-17 SEPTEMBRIE 1992/PAG. 7 România

Sfânta bătrâneţe legionară

Vasul cu fantomă s-a oprit la Tulcea…

O biografie

Conducătorul mişcării gardiste după asasinarea în noiembrie 1938 a lui Coreneliu Zelea Codreanu, s-a născut – probabil- în 1906 la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de litere şi filosofie şi a funcţionat ca profesor secundar de filosofie la Făgăraş.

Activitatea lui în domeniul politic al Legiunii este puţin cunoscută. Fiind încă student s-a înscris în Legiunea Arhanghelului Mihail îndată după înfiinţarea acesteia, la 24 iunie 1927. În 1932 obţine gradul de „comandant legionar” şi i se încredinţează funcţia de şef al judeţului Caraş. Până în 1938 se cunosc puţine date din activitatea sa. În primăvara anului 1938, după arestarea lui C.Z.Codreanu, a apărut între aspiranţii la conducerea Gărzii de Fier. Dezlănţuie totodată un puternic atac împotriva regelui Carol al II-lea, al cărui adversar se declară. În vara anului 1938, când Codreanu se afla în închisoare, iar comandantul Legiunii, Alexandru Cantacuzino, a încetat din viaţă, Horia Sima se stabileşte la Bucureşti şi treptat preia conducerea Gărzii. Organizează echipe care să elibereze din închisoare pe Codreanu şi ceilalți legionari care făcuseră parte din grupurile care i-au asasinat pe I.G. Duca şi Mihai Stelescu.

Numeroase date furnizate de S.S.I. (Serviciul Secret de Informaţii) şi de Ştefan Palaghiţă, şi el lider al mişcării gardiste din acei ani, atestă că Horia Sima s-a aflat printre organizatorii asasinării lui Armand Călinescu şi conducător din umbră al echipei. În condiţiile prigoanei dezlănţuite după 21 septembrie 1938, Horia Sima a plecat peste graniţă. S-a întors în ţară în mai 1940. După o anchetă desfăşurată sub conducerea ministrului de interne Mihai Ghelmegeanu, şi după discuţii avute cu acesta şi cu Eugen Cristescu, directorul S.S.I., este pus în libertate.

La 18 iunie 1940 a fost primit în audienţă de regele Carol al II-lea. La 28 iunie, prin remanierea guvernului prezidat de Gheorghe Tătărescu, Horia Sima este numit subsecretar de stat la ministerul Educației Naţionale . Într-o atmosferă gălăgioasă, la 7 iunie 1940, Horia Sima demisionează din funcţia de ministru al cultelor şi artelor în care fusese numit, la 4 iulie, de noul premier Ion Gigurtu.

În august 1940 şi în primele zile ale lui septembrie, Horia Sima răspunde solicitărilor lui Wilhelm Fabritius, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, pentru sprijinirea generalului Ion Antonescu în vederea preluării puterii.

La 4 septembrie 1940, Horia Sima este numit în primul guvern al generalului tot în funcţia de ministru al cultelor şi artelor, apoi, la 14 septembrie, este desemnat ministru secretar de stat, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Practic, din mai 1940, el fusese recunoscut conducătorul Gărzii de Fier.

În ianuarie 1941 a refuzat să-l însoţească pe generalul Ion Antonescu în cea de a doua vizită la Berlin. În zilele de 21-23 ianuarie 1941 a condus rebeliunea legionară, care a fost înfrântă de Ion Antonescu, având sprijinul total al armatei. Horia Sima s-a retras din scena politică, fiind ascuns cu sprijinul Legaţiei germane la Bucureşti. În martie 1941 pleacă în Germania. La insistenţele lui Ion Antonescu, Horia Sima şi alţi legionari au fost internaţi în Germania în lagăre de unde, în decembrie 1943, evadează, ajungând în Italia şi Austria. Este din nou internat în lagăr, tot la insistenţele lui Ion Antonescu.

La 23 august 1944, Horia Sima reapare în viaţa publică. În Austria, La 10 decembrie 1944, constituie un guvern legionar în exil,care a avut existenţă până în mai 1945. În această perioadă s-a sprijinit pe ajutorul propagandei hitleriste care i-a pus la dispoziţie şi un post de radio. Din anul 1945 conduce mişcarea legionară din afara graniţelor României.

A publicat următoarele lucrări despre mişcarea legionară:

– Omul nou- Elemente de doctrină legionară. Madrid 1949

– Menirea naţionalismului. Asociacion Cultural Hispano-Rumana. Salamanca, 1951.

– Mişcarea legionară şi democraţia. Colecția ” Omul nou”. Salzburg, 1955.

– Cazul Iorga-Madgiaru. Editura Carpaţi . Madrid, 1961.

– Articole politice ( 1950+1967). Colecţia ” Omul nou”. München, 1970.

– Circulări în exil. Biblioteca Generaţia nouă. Madrid 1970.

– Ce este comunismul? Editura Dacia. Madrid, 1972.

– Pentru ce am pierdut războiul din răsărit şi am ajuns în robia comunistă. Biblioteca Generaţia Noua. Madrid 1973.

– Sfârşitul unei domnii sângeroade. Editura Mişcării Legionare. Madrid, 1977

– Doctrina Legionară. Editura Mişcării Legionare. Madrid, 1960.

– Era Libertăţii, Statul naţional-legionar.2 vol. Editura Mişcării Legionare. Madrid, 1982.

Majoritatea acestor lucrări au fost editate şi în limbile spaniolă, italiană, franceză la scurt timp după apariţia în limba română – la edituri din Spania, Franţa, Gertmania, Brazilia.

Ion Ardeleanu

În dimineaţa zilei de 18 august, orele 6,30, din trenul personal 8051 au coborât, în gara oraşului Tulcea, patru bătrâni (cca 70-80 ani) care s-au deplasat imediat în port.Pe faleză erau aşteptaţi de alţi doi, cam de aceeaşi vârstă. Timp de câteva ore, nici canicula, nici setea nu i-a putut îndepărta măcar cu un metru de cheiul la care acostau navele de călători. Într-un târziu, apare şi vaporul ” VISTAMAR” de pe care coboară un grup de turişti. Printre ei, un cuplu bizar ce atrage privirile celor sosiţi dis-de-dimineaţă în Tulcea: un bătrân sprijinindu-se de braţul unui tânăr bine clădit. În urma lor, alţi trei indivizi cu priviri iscoditoare. Deşi pare incredibil, mesajul telefonic primit la redacţie, cu trei zile înainte, din Canada, se adevereşte: bătrânul abia coborât pe pământul românesc nu este altul decâr HORIA SIMA, ultimul comandant AL Gărzii de Fier! Face câţiva paşi, apoi se aşează pe o bancă. După câteva minute se ridică şi, cu un mers mai hotărât, se îndreaptă spre un mic părculeţ. Se apleacă şi parcă mângâie iarba. După 50 de ani de exil, acest gest este de înţeles. Revine şi se aşează din nou pe bancă, în compania aceluiaşi tânăr care nu s-a dezlipit de el nici o clipă. Apoi,cei sosiţi cu trenul trec, câte unul, prin faţa lui Horia Sima. Unul din ei tremură vizibli, alţi doi au lacrimi în ochi. Ceea ce a urmat deja nu mai are împortanţă. Discreţia noastră este explicabilă datorită eventualelor interpretări ale acestei scurte vizite. Fiindcă Horia Sima se află încă sub incidenţa unei condamnări la moarte (pronunţată în contumacie), iar cei care au fost la curent cu vizita sa pot fi învinuiţi de infracţiunea de favorizare a infractorului. Târziu, după plecarea vasului – cu Horia Sima la Bord – am reuşit, cu destulă greutate, un dialog cu doi dintre cei care l-au întâmpinat:

M.P. – De la ce ziar zici că eşti?

R. – Revista „Tinerama”.

Z.I. – Eu te ştiu de la televizor. Nu eşti mata cel care ai publicat dosarul lui Măgureanu?

R. – Eu sunt.

M.P. – De unde ai ştiut că vine?

R. – Am primit un telefon din Canada.

M.P. – Şi crezi că e bine să publici ce ai văzut

R. – Aveţi ceva împotrivă?

Z.I. – Alta-i problema. Le dai motiv ăstora de la putere să ţipe iar despre pericolul legionar.

M.P. – Și ăia din Canada de ce te-au anunțat? Au mai anunțat ți pe alții?

R. – Nu ştiu, dar n-am văzut alţi ziarişti pe aici.

Z.I. – Nu este nimic senzaţional în chiestia asta. Un biet bătrân care, inainte de a murii, a vrut să mai calce o dată pe pământul ţării.

M.P. – Cei din Canada sunt duşmanii lui. Disidenţii Mişcării. Un fel de aripă tânără, că este la modă. Nici aici, în ţară, nu are prea mulţi prieteni.

R. – De ce a venit tocmai acum, în campania electorală?

Z.I. – Vizita a fost pregătită mai demult. Atunci se ştia că alegerile vor fi în mai. Cei care au organizat-o sunt fraţii George şi Vasile Uscătescu din Spania. Eu am discutat cu ei astă-toamnă îm Germania, la Essen. Daltfel, Vasile Uscătescu era pe vapor, l-am văzut, el nu a coborât.

R. – Sunteţi siguri că cel pe care l-am văzut este într-adevăr Horia Sima?

M.P. – Este prima dată când îl văd atât de aproape. L-am mai văzut în ̛ 40, dar de departe. Cred că el este.

– Eu am văzut nişte poze recente cu el şi seamănă. Prezenţa lui Uscătescu pe vapor este o garanţie.”

Ajunşi la Bucureşti, ne-am adresat unui fost legionar cu grad mare în Garda de Fier, fost deţinut politic, F.D., care ne-a declarat următoarele:

” Horia Sima este pedeapsa lui Dumnezeu asupra noastră. Este produsul serviciilor secrete şi toată viaţa lui a fost sprijinit de acestea. Moruzov, Eugen Cristescu, Himmler şi mai ales Securitatea, iar acum SRI. Cum crezi că a putut supravieţui atîta timp, când alţii, mult mai mărunţi, au suferit diverse „accidente?”. În emigraţie este foarte contestat. Chiar şi anul acesta i s-a cerut demisia dar a refuzat-o. Vrea să moară ca şef al Mişcării Legionare. La Montreal, cu ocazia festivalului ROMFEST ̛92, o parte a Mişcării s-a reorganizat şi s-a dezis de Horia Sima şi crimele sale. Există şi alţi lideri în exil: Ion Halmaghi, Nicolae Iliescu, George Bălaşu. Nu vă puneţi întrebarea de ce a venit tocmai acum în ţară ? Exact în acele zile era planificată şi vizita Majestăţii Sale. Când vaporul a plecat din Spania; nu se ştia că Regelui i se va refuza viza. Deci, când Regele ar fi fost la Timişoara, în celălalt capăt al ţării apărea Horia Sima. Era absolut suficient pentru puterea actuală ca să justifice orice măsură de forţă – inclusiv amânarea alegerilor pentru mult timp – sub pretextul unei tentative de lovitură de stat legionară cu scopul de a instaura monarhia. Nu este destul de clar cine îl dirijează şi în folosul cui lucrează ? În ultima perioadă încearcă să preia controlul şi să reorganizeze Mişcarea Legionară din ţară. Dacă vrei, du-te la Ploieşti, la adresa asta, şi cere-i lui M.G. să-ţi arate scrisoarea pe care a primit-o de la Horia Sima anul trecut. O să-i telefonez şi eu ca să nu fie nici o problenă.

Redăm, în continuare, un fragment din această scrisoare:

„… Nu este acum momentul răfuielilor între noi, când Sfânta noastră Ţară este în pericol. Actuala conducere neocomunistă face jocul iudeo-masoneriei mondiale şi este necesar ca flacăra Mişcării să fie reaprisă… Vom preda ştafeta celor tineri şi puri pentru ca lupta martirilor noştri să fie dusă mai departe. Voi trebuie să atrageţi cât mai mulţi tineri şi să-i organizaţi. Avem aici, în exil, mulţi tineri români care vor veni în ţară şi vor fi folositori…”

După cum se poate constata din documentarea făcută de noi, printre foştii legionari părerile sunt împărţite. Noi nu le comentăm. Dacă această vizită a fost o parte a unui scenariu scris de alţii sau dorinţa unui bătrân de a-şi vedea, după 50 de ani, pământul natal, este o chestiune care se va lămuri, poate, cu timpul. Nici nu ne propunem să facem aprecieri asupra trecutului, prezentului şi viitorului Mişcării Legionare. Sub o formă sau alta, cel puţin în exilul românesc, ea există. La fel, şi Horia Sima. Şi în final, istoria este cea care hotărăşte rolul fiecăruia.

Ioan Itu

P.S. Datorită bunăvoinţei unui fost legionar, am intrat în posesia unei fotografii foarte recente a lui Horia Sima. Şi dacă nu are un frate geamăn, putem afirma că acesta este cel care, în ziua de 18 august, s-a aflat la Tulcea.