Septembrie 1989: „Lipsește puțin ca să fie bine!”
În septembrie 1989 am plecat din București spre Spania, la Santiago de Compostela, unde se ținea un Congres de lingvistică romanică, la care mă înscrisesem cu o comunicare despre „romanitate etnică și romanitate lingvistică”. Din București până la Munchen am mers cu mașina, iar mai departe cu trenul. Mașina unui vechi prieten, Gelu State, stabilit la Munchen. Eram deci trei inși în mașină: eu și soții Gelu și Brunhilde State. Am ajuns pe seară la Timișoara, unde ne aștepta un văr al lui Gelu, inginerul Lucian. Ne aștepta cu masa plină și un pat ospitalier!
Pe drumul până la Timișoara am avut timp să trăncănim pe toate subiectele posibile, inclusiv amintiri. Printre amintiri și seara de vară pe cheiul portului din Tulcea, de unde a doua zi Gelu urma să plece îmbarcat pe un pescador. Moment emoționant și tensionat, atunci când Gelu și-a luat inima în dinți și ne-a mărturisit intenția sa de a rămâne în Occident, de a nu se mai întoarce în țară… Povestea captivantă a acestei „defecțiuni”, cu altă ocazie….
…Dar cel mai mult am discutat pe drum politică. Ce se întâmplă în România? Încotro duce Ceaușescu Țara?
La curent cu tot ce se spunea la Europa Liberă și-n presa occidentală, Gelu State s-a arătat mirat să afle de la mine altă viziune asupra viitorului românesc. Petrecuse și el toată vacanța la Constanța, văzuse ce văzuse, vorbise cu prietenii și rudele din Constanța, și ce constatase prin contact nemijlocit cu realitățile românești nu prea confirma scenariul occidental, atât de sumbru. Da, erau multe anomalii în România de atunci, dar era evident că se pot înlătura ușor! Viziunea mea destul de optimistă i-a surprins plăcut pe soții State, iar Gelu nu s-a grăbit s-o conteste, ci chiar a decoperit cu ce s-o completeze. Cam pe la capăt de drum, când deja intrasem în Timișoara, am pus concluzia drumului nostru ….inițiatic: „lipsește puțin ca să fie bine!”
La familia inginerului Lucian – sper să fie în viață întreaga familie!, o familie minunată, masa nu s-a încheiat până nu s-a discutat și politică. Eu am vorbit puțin, discuția a fost mai mult între cei doi veri. La un moment dat, moment de grație, domnul inginer Lucian trage și el concluzia serii zicând: „În România lipsește puțin ca să fie bine!” Exact așa a zis: Lipsește puțin ca să fie bine!
Mi-aduc bine aminte privirea cu care Gelu s-a întors spre mine, la fel de uluit ca și mine de potriveala lucrurilor și abia într-un târziu i-a povestit gazdei că aceeași vorbă o auzise și de la mine, cu puțin timp mai devreme: „În România lipsește puțin ca să fie bine!” O coincidență care ne-a pus pe gânduri, iar eu nu am putut-o uita! Aveam de ce!
Pentru mine cel puțin, acea întâmplare a rămas de neuitat! Sper că-și mai aduc aminte de ea soții State și Lucian. Ce nu-mi mai aduc aminte bine sunt argumentele pe care eu le-am invocat ca să susțin în septembrie 1989 că „lipsește puțin ca să fie bine în România”! Nu-mi aduc aminte nici argumentele invocate de domnul Lucian. Mi-aduc aminte doar că erau alte argumente, aș zice mai tehnice, doar veneau de la un inginer, stăpân al cifrelor exacte!…
Bănuiesc că am făcut și comparația cu alte state, mai ales cu cele din „lagăr”, dar și din Occident, unde mai fusesem de trei ori: în 1984, 1986, 1988… Din doi în doi ani, cum pretindea legea de la cei care obținuseră pașaport de la autorități. Îl puteau folosi doar din doi în doi ani. De aici și dificultățile cu care am obținut în 1989 viza de plecare la congres… Altă poveste, o las și pe aceasta pentru altă ocazie.
Aflasem bunăoară care era situația locuințelor în țările socialiste și mă mirasem foarte tare că în România noi eram boieri față de frații noștri sovietici, bulgari, unguri polonezi etc! Deja de câțiva ani buni la noi nu mai era o problemă să capeți o locuință onorabilă prin sindicat sau ceva mai pricopsită, cu plată. Plată care se putea face cu bani de la CEC, cu o dobândă lunară de 3%! La fel, achiziționarea unui automobil, deși nouă ni se părea revoltător de anevoioasă, era mult mai accesibilă decât în celelalte țări „surori”!
Lista n-o pot reface, a argumentelor optimiste cu care m-am băgat în vorbă! Cred că am invocat și procesul pe care noi, frații Coja, îl avusesem cu reprezentanții locali ai statului român, poveste bine cunoscută de toți prietenii. În final ni s-a făcut dreptate, și trei sau patru activiști PCR care se ținuseră de capul nostru au primit ce meritau: destituire din funcții, excludere din partid… Efect al memoriilor și protestelor depuse de mine la Comitetul Central. Mama vedea altfel lucruile: ni se făcuse dreptat ca efect al acatistelor date la biserică!… După 1990, aceiași frați Coja se judecă cu autoritățile de 25 de ani pentru a li se recunoaște drepturile de moștenitori uzurpate cu concursul autorităților „democratice”!…
Ce a urmat după 22 decembrie 1989? Motivele întemeiate pentru care eram nemulțumiți în toamna lui 1989 au fost înlăturate de la o zi la alta: am primit pașaport, am putut vorbi în gura mare despre orice, am putut circula fără restricții și cu benzina la discreție, am căpătat dreptul de a avea și a doua și a șaptea locuință, tot așa: fără nicio restricție! Drept care cine a avut cu ce a putut cumpăra sute de apartamente!… Vezi Dan Voiculescu și alți întreprinzători!
Am putut să ne organizăm în câte partide am vrut, cu tot felul de programe politice… Voie de a publica și de a scoate câte reviste și edituri vrei! Căldura în apartamente, ca și curentul electric, nu au mai fost drămuite! Etc., etc.
Am simțit că intrăm și noi în rândul lumii atunci când au apărut primii șomeri, multora li s-a părut un mare progres! Apoi am avut și noi faliții noștri, adică primele fabrici închise și curând demolate!… Și am început să ne mirăm! Altfel ne imaginasem noi România de „după Ceaușescu”!
…Mi-e silă și nu mai rezist psihic la efortul de a inventaria surprizele tragice ale tranziției, anomaliile, cele mai multe criminale, de nimeni dorite înainte dee 1990, care ne-au marcat atât de dureros existența după 1990!
Mă gândesc însă tot mai serios să fac inventarul câștigurilor autentice dobândite după 1990. Avem nevoie de acest inventar pe care să-l contrapunem motivelor de supărare și amărăciune care ne copleșesc! Căci da! Există motive să ținem capul sus și avem ce beneficii post-decembriste să identificăm și să ne bucurăm de ele!
Dar nu mă grăbesc să fac acest inventar! Mă blochează obtuzitatea și încrâncenarea prostească cu care mulți români, dintre cei mai titrați, continuă benevol misiunea nemernicilor de la Europa Liberă și a acoliților lor, blamând sistematic tot ce a fost înainte de 1990, îndeosebi în „epoca de aur”, a guvernării lui Ceaușescu. Nu mai departe acum un ceas, la TVR, la buletinul de știri, am primit informația că Papa de la Roma va veni la anul în România ca să patrticipe la beatificarea unor martiri catolici, care „au murit în închisorile comuniste în anii 1950-1970”!… Ce preoți catolici au murit în închisorile „comuniste” după 1964, măi, lătrăilor?!
Părinții mei au pierdut la venirea comuniștilor tot ce agoniseră ei și părinții lor, în două generații cu bătături în palmă: 100 de hectare de pământ! Ceea ce în Dobrogea nu era cine știe ce! …Când după 1990 a ieșit prima lege pentru retrocedarea pământului confiscat de comuniști, biata maică-mea a comentat memorabil: „Am ascuns de voi că ni s-a luat atâta pământ! Am văzut cât sunteți de porniți împotriva comuniștilor și n-am vrut să vă înrăiesc mai tare! Dar să știți voi că eu, cu 100 de hectare ale mele, îmi făceam griji cum să vă țin la școală pe toți trei! Dar uite că v-au ținut comuniștii! V-au dat la toți trei bursă, nu v-au pus taxe!… Așa că să nu-i mai înjurați pe comuniști!”
De la comuniști singurul favor care mi s-a făcut a fost când am primit o butelie de aragaz, prin „repartizare”, deși nu aveam trebuință. Am vândut-o cu 5000 de lei, aproape dublul salariului, și am avut sentimentul că „i-am păcălit”! Dar nu m-am împiedicat în date personale, în eșecurile mele, și am recunoscut esențialul a ceea ce se petrecea în jurul meu: una peste alta, lucrurile mergeau spre mai bine! Și ca să înțeleg ce se întâmpla de fapt în România mi-a fost de mare folos că am putut scăpa de câteva ori în Occident și am putut înțelege esența realității din „paradisul” occidental.
Postulez: dacă românii ar fi știut adevărul despre cum se trăiește în Occident și adevărul despre ce se întâmplă propriu zis în țara lor (sic!), n-ar mai fi existat motive de „revoluție”, motive să ieșim în stradă și să ne lăsăm păcăliți, permițând să apară în fruntea noastră marii farsori, marii criminali, care ne guvernează din 22 decembrie fără întrerupere!
Mă strădui de când mă știu să nu accept minciuna și prostia, incompetența! Voi fi greșit de multe ori! Dar de mic am învățat să nu ascund meritele adversarilor. Am crescut într-o familie care nu avea niciun motiv să agreeze guvernarea comunistă. Dar când comuniștii au început să dea semne că-și aduc aminte din ce neam se trag, m-am înhămat de unul singur, după voia mea, să pun umărul la românizarea Partidului Comunist, la RE-românizarea Țării. Proces dificil, plin de primejdii, sabotat în toate felurile înainte de 1990, iar după 1990 abandonat oficial la toate nivelurile existenței noastre. Căci în decembrie 1989 a început DE-românizarea României în toate privințele! Cu o intensitate și o viclenie fără precedent în istoria noastră, istorie din care n-au lipsit niciodată tentativele de de-românizare, pe față sau pe ascuns!
Când mi s-a propus să intru în PCR, văzându-mă că ezit, Romul Munteanu mi-a spus: măi, Coja, lucrurile nu pot fi schimbate decât din interior! Cam același îndemn l-am primit și de la Petre Țuțea!
La primirea în PCR depuneai o autobiografie. Am intrat în PCR în 1969. Taica-meu murise de trei ani. Printre puținele hârtii rămase de la dînsul mama a găsit și un carnet de membru al Partidului Social-Democrat. Nu știa mama nimic despre acest avatar al tatii. Eu m-am bucurat să aflu că tata „făcuse politică”! De fiecare dată când îmi completasem fișa autobiografică, la rubrica despre politica făcută de părinți scrisesem „fără de partid”. De data asta, în autobiografia depusă odată cu cererea de intrare în partidul comunist, am spus despre tata că a fost membru al PSD!… Eram foarte mândru că tata se implicase cât de cât! Îi păsase!
La ședința în care am fost pus în discuția colegilor, să fiu sau nu primit în PCR, o colegă, vajnică și inflexibilă comunistă, doamna Lucia Wald, m-a întrebat în amfiteatrul Odobescu, plin ochi de profesori și studenți, dacă știu de ce tatăl meu nu a mers mai departe cu membrii PSD care s-au vărsat în PCR – numit la vremea aceea Partidul Muncitoresc Român! Întrebare dificilă, de-a amuțit tot amfiteatrul. Iar eu, cu sinceritatea care mă caracteriza atunci am răspuns: „Știu de ce tata nu s-a făcut membru al PMR! Cum să nu știu?! Tata nu a fost de acord cu politica comuniștilor de atunci de subordonare față de Uniunea Sovietică!”
Aplauze prelungite!…
…Acesta era PCR-ul în facultatea noastră! Ca și-n alte „organizații de bază”. Iar politica românizării partidului comunist a fost continuată sistematic, atât cât se putea pentru a nu fi acuzat Ceaușescu că se abate de la linia internaționalismului proletar!… Cum l-a acuzat Gorbaciov, ca să dea acoperire ideologică asasinatului din 25 decembrie 1989…
…Atât, deocamdată!
ION COJA
6 mai 2017
A trecut peste un an pe sait de când aţi publicat ultima oară aceea comunicare pentru Congresul de lingvistică romanică „Romanitate etnică și romanitate lingvistică” având titlul „Limba latină ca limbă maternă a coloniștilor aduși în Dacia”.
Pe 2 aprilie 2016 apărea pe prima pagină:
http://ioncoja.ro/limba-latina-ca-limba-materna-a-colonistilor-adusi-in-dacia/
după şi în completarea textului „Ginta nobilă latină și-a chemat feciorii săi!”
http://ioncoja.ro/ginta-nobila-latina-si-a-chemat-feciorii-sai/
care în 1 decembrie 2014 avea titlul „Cât sunt românii de romani, de latini?”( http://ioncoja.ro/cat-sunt-romanii-de-romani-de-latini/ ).
Celelalte referinţe pentru „Romanitate etnică și romanitate lingvistică” sunt:
15 mai 2014
http://ioncoja.ro/romanitate-etnica-si-romanitate-lingvistica-2/
13 februarie 2008
http://ioncoja.ro/romanitate-etnica-si-romanitate-lingvistica/
13 februarie 2008
http://ioncoja.ro/romanite-ethnique-et-romanite-linguistique/
Gândesc că poate ar fi utilă re-publicarea, pentru comentatorii de la articolul :
http://ioncoja.ro/prezenta-romana-in-dacia-a-fost-foarte-puternica-materializata-prin-multimea-de-cetateni-romani-veniti-sa-traiasca-si-sa-moara-in-dacia/
(şi nu numai pentru dânşii), articol pe care îl încheiaţi cu îndemnul de A se citi pe acest site textele care au ca subiect „romanitatea românească”, limba latină ca „limbă maternă” a coloniștilor aduși în Dacia și altele.
La altele aş trece:
29 septembrie 2013
http://ioncoja.ro/traian-sau-decebal/
4 octombrie 2013
http://ioncoja.ro/ori-laie-ori-balaie/
10 noiembrie 2013
http://ioncoja.ro/il-provoc-la-duel-pe-dl-mihai-vinereanu-comp/
8 mai 2014
http://ioncoja.ro/romanizarea-dacilor-liberi-din-basarabia/
7 decembrie 2014
http://ioncoja.ro/cine-sunt-parintii-neamului-nostru/
fragmente din capitolul Mărturii, păreri, impresii, din volulmul Transilvania.Invincibile Argumentum,
30 iunie 2014 articol care a înregistrat 390 de comentarii !!
http://ioncoja.ro/o-mare-bazaconie-limba-romana-este-limba-primordiala/
6 iulie 2014
http://ioncoja.ro/in-atentia-dacistilor-invitatie-la-seriozitate-si-luciditate/ o preluare după http://foaienationala.ro/dacismul-ca-secta-sau-crede-si-nu-cerceta.html
..
Sunt foarte impresionat de efortul dvs, care dovedește că prețuiți munca mea. Și eu vă prețuiesc și o să țin seamă de sugestiile dumneavoastră. Mulțumesc!
Esecul PCR
Incepand cu anul 1978, pe coridoarele centralei de autoturisme Pitesti, unde ma faceam si eu ca lucrez, se auzea tot mai des cuvantul „LASTUN”. Era un proiect emanat de la conducerea superioara de partid, de a face o masina integral romaneasca. Proiectul, genial ca si conducatorul tarii, capatase prioritate absoluta. Nu exista nimic mai important pe lume, decat sa fabricam un autoturism romanesc, al nostru, care sa ne reprezinte cu cinste in lume, sa-i facem pe toti strainii rosii de invidie, etc. etc. etc.
Nu s-au facut nici un fel de economii, s-au investit atati bani de cati a fost nevoie, s-au folosit fara nici un scrupul toate tehnologiile existente de la franceziii de la Dacia (materiale, tratamente termice, tehnologii de prelucrare, documentatie tehnica, astfel ca masina nici n-ar fi putut sa se mai numeasca romaneasca decat prin aceea, ca avea caroseria de fibre de sticla), s-au detasat specialisti de la Pitesti la Timisoara… Cu un cuvant, s-a facut totul, tovarasi!
S-a lucrat fara preget, zi si noapte, s-a dus si Ceausescu personal la Uzina din Timisoara, ca sa-si vaza creatiunea, care nu se mai nastea, din niste pricini de neinteles pentru mintile luminate ale conducatorilor iubiti. Asa au trecut 15 ani mari si lati, pana ce, pe poarta fabricii a iesit prima masina asa zisa in intregime romaneasca. Motor de 500 cmc, vreo 26 de cai putere, doi cilindri verticali raciti cu aer, 106 km/h… Deci, a iesit o masina care nu era nici macar la nivelul Fiatului 500, construit de italieni imediat dupa razboi, nu era nici macar la nivelul Trabantului, care, desi era ciuca bancurilor si a glumelor, era, va spun eu, care am reparat la aceste masini destul, ca avea si chestii inteligente ascunse in tehnica lui. Avea motor in doi timpi cu admisie prin schieber, avea cutie de viteze in care viteza a patra avea freilauf (roata libera ca la bicicleta), rezervorul pus mai sus ca motorul, asa incat nu mai aveai nevoie de pompa de benzina. Lastunul nu avea nimic original romanesc, totul era luat din lada cu vechituri a tehnicii auto. Lastun-ul, acea masina jalnica, chircita, chinuita, penibila, trista nu si-a castigat nici macar dreptul de a fi tinta bancurilor, asa cum era Trabantul. Lastunul era de fapt, expresia exacta a vietii romanului sub comunism, privat de libertate si inghesuit de lipsuri materiale. La nasterea acestui NIMIC, dupa 15 ani de gestatie, ne-am trezit ca industria romana a nascut un avorton. Pacat de banii irositi si de munca oamenilor. Fiindca, vorba aceea, nici in acest caz n-a lipsit mult, ca sa fie bine!
Nu vă mai recunosc, domnule Kasper! Veniți cu argumente atât de subțiri! Mașina Lăstun, îmi aduc vag aminte de acest proiect. A fost un eșec? Va fi fost! Dar de ce vi se pare un eșec semnificativ pentru toată România, pentru toată economia românească?! Eu am propus o comparație între țările socialiste, are mai mult sens! În 199o au venit chinezii la IMGB să facă o comandă de turbine pentru programul lor de hidroentrale, pe următorii 20 de ani! Cunoșteau chinezii calitatea turbinelor românești, probabil! S-a opus nemernicul de Ion Iliescu, chipurile nu mai colaborăm cu comuniștii! Adică sabotaj pe față al intereselor naționale la cel mai înalt nivel!
Dacă îmi aduc aminte, și proiectul Lăstun a fost sabotat!
Eu de curând am aflat că în România există cel mai mare procent de persoane care locuiesc în casele lor în calitate de proprietari! Intră la socoteală și proprietarii de apartamente la bloc!… Am văzut înainte d 1989 câteva apartamente la bloc în RDG! Alea da, erau cutii de chibrit! Majoritatea fără balcon, de exemplu, și cu suprafețe mai mici ca apartamentele similare din RSR!
Repet, nu vă recunosc în aceste comentarii din ultima vreme! Trăim vremuri grele! Lumea are nevoie de argumnete pentru a nu-și pierde încrederea și speranța! Nu propuna să mințim, nici măcar să exagerăm meritele noastre, arătate înainte de 1944, după 1044, după 1964 sau după 1990! Dar suntem vinovați dacă le ignorăm sau falsificăm datele în numele anticomunismului! Să nu dăm din anti-comunism în anti-românism!
Domnule Profesor Ion Coja, orice om care se angajeaza la o firma, daca face o greseala, este dat afara fara pardon. Nu i se mai da o a doua sansa! PCR la randul lui, a facut foarte multe greseli, printre care si aceea de a-si infometa propriul sau popor. Nu conteaza cate blocuri s-au construit, nici daca fabrica X sau Y era in stare sa faca turbine, ci conteaza omul in primul rand. PCR si-a batut joc de oameni atat de adanc si intr-un stil atat de neomenesc, incat majoritatea cetatenilor s-au scarbit de comunism pentru totdeauna. De asta n-a miscat nimeni nici un deget, ca sa-l salveze, nici pe Ceausescu, nici regimul lui.
O fi construit Ungaria locuinte mai putine pentru cetatenii ei, dar ungurii n-au avut cartele niciodata si nici restrictii de curent, cum am avut noi in Transilvania. Mi se pare ca nu cunoasteti decat situatia din Bucuresti si din Constanta, dar in Ardeal am avut cartele de paine si portie lunara de alimente (100 grame unt, 1 kg de zahar, 500 ml. de ulei de soia pe luna, pe cap de locuitor). Daca intre 1970 si 1980 puteai sa-ti cumperi aproape tot ce voiai cu banii tai, intre 1985 si 1989, aveam in Transilvania cartelate aproape toate alimentele de baza. Mergea totul din rau in mai rau, eu unul n-am vazut nimic care sa fi mers spre bine. Poate ca este greseala mea, ca nu vad lucrurile asa cum le vedeti dumneavoastra. Vad ca v-am suparat, poate ca ar trebui sa-mi tin parerile pentru mine.
Domnule Kasper, am stat și eu la cozi, la un Paște am umblat din sat în sat după ouă și nu găseam pe la țărani nici de leac! Cartelarea s-a făcut și pentru a slăbi fenomenul pe care l-am cunoscut foarte bine: supra-aprovizionarea; stocarea de mărfuri peste nevoile firești! Lumea cumpăra în prostie cu gândul că dacă mâine nu mai găsesc?!… Cunosc cazul lui Mircea Nicolau care, după 1990, l-a chemat de un prieten de-a-l meu să-l ajute să facă ordine în debara. Erau stocate acolo produse de utilitate curentă în cantități greu de imaginat. Eu însumi am inundat un vecin de la etajul inferior și m-a dat în judecată pentru cîte kilograme de zahăr, făină orez etc se stricaseră din cauza mea. Nu l-am crezut și am cerut să le văd! Am rămas uluit de ce-am văzut ăn cămara bietului om!…
Fiecare dintre noi când găseam ceva de cumpărat cumpăram și pentru alții, vecini sau prieteni! În vremea aceea am fost foarte atent la starea de spirit a concetășenilor mei, așa cum sunt și acum! Solidaritatea socială a funcționat impecabil tocmai pentru că nu erau suficienți banii, mai trebuia și relațiA cu măcelarul, cu băcanul, cu mecanicul auto! Cât ai fi fost de mare doctor sau inginer nu te descurcai cu banii tăi fără să te porți atent cu vînzătorii de la mai toate magazinele! Aveam toți nevoie de ceilalși! Era reversul pozitiv al unei situații acceptate!
Desigur, marea greșeală a fost că Ceaușescu nu s-a mulțumit cu plata datoriilor, a mai încercat și mutarea cu Banca Internațională! Nu s-a învredniicit să explice ce vrea! Bașca sabotajul de care nimeni nu vrea să vorbească!
M-a mirat importanța pe care ați dat-o eșecului numit proiectul Lăstun! Punându-l deasupra proiectelor reușite: Rezolvarea problemei locuințelor, Canalul, metroul, Casa Poporului, industria deloc falimentară, flota comercială a 6-a din lume, chiar dacă a fost gestionată cu multe greșeli! Fiecare oraș mai mare și-a construit un centru civic nou, un teatru, o bbliotecă etc
Nu vă înțeleg, dar suntem fiecare liber să interpretăm cum voim aceleași evenimente. Așa este și normal, și drept!
stimati domni mai in varsta decat mine, eu am vazut si vad mostenirea muncii romanilor din anii ceausisti. Daca tot vorbiti d-le Kasper despre firma privata care te da afara daca nu esti rentabil si productiv, eu va intreb direct:
– de ce nu ati facut aceasta selectie si cu firma PCR a lui Ceausescu? sa tragem o linie si sa vedem:
– ce a fost util
-ce a fost falimentar.
ARO, Tractorul Brasov, Fabrica de incaltaminte din CLUJ (Clujeana), fabrici de mobilier, fabrica de diamante sintetice din Bucuresti si altele erau extraordinar de RENTABILE pentru Romania si atunci si dupa 1990! DE CE LE-ATI DEMOLAT Domnilor!?!??!
Inteleg ca ati dus la fier vechi CUG Cluj, un mastodont industrial care nu avea cautare pe piata mondiala, dar restul fabricilor care exportau in draci de ce le-ai distrus domnule? asa trebuie pusa intrebarea!
Fabrica de diamante sintetice din Bucuresti a imbogatit Comertul exterior si securitatea cu aproape miliarde de dolari in bancile din occident si Elvetia. De ce a fost distrusa la fier vechi!?
Era mai inteligent pentru ceausescu daca facea canalul Dunare-Bucuresti decat sa faca mastodontul din Dobrogea care nu produce nimic, navigatie aproape deloc pe acea zona. Un canal Dunare-Bucuresti in schimb ar fi alimentat foarte bine pe bucuresteni cu apa, deoarece Dambovita este un rau foarte subtire.
Insa domnilor este chestiune de pragmatism. UE ne vrea in Schengen doar daca le vindem neo-nazistilor din Olanda- Amsterdam portul Constanta si portile de fier , adica intrarea si iesirea Dunarii din Romania. Ca acel Canal Dunare- Constanta prelugenste Dunarea la Marea Neagra. Adica olandezii vor sa faca comert si sa detina din Amsterdam tot cursul Rhin-Dunare al vapoarelor de tonaj mic.
Nu asa fratilor! Nu ne vindem asa, prin concesiune la straini ,doar sa intram in Schengen!! Intrarea in spatiul EURO-ZONE ar fi in avantajul material al romanilor, deoarece ar creste enorm pensiile si salariile minime, deoarece sunt anumite conditii de intrare in EURO-ZONE.
Insa fratilor, nu mai denigrati ce este romanesc! A facut Ceausescu autoturisme romanesti, foarte bine. Le-a copiat? si mai bine! si chinezii fac la fel, si uite ce s-au dezvoltat in draci. Au copiat LAPTOP-uri, televizoare, prize, cabluri de la Occidentul european, toata tehnologia, bravo lor
Canalul Dunpre-Agigea este foarte rentabil! Dacă apucam să facem și canalul București-Dunăre era grozav. În decembrie 1989 canalul era executat 85%. Iliescu a sistat lucrările!
Tinere (nu o lua peiorativ!), esti intr-o mare confuzie sau vrei sa ne confuzezi si pe noi, mai batraneii! Daca zici ca ai vazut si vezi “mostenirea muncii romanilor din anii ceausisti” cum poti trage niste concluzii atat de pe langa:
– crezi ca “firma” PCR ceusista era atat de bine “penetrata” de oameni de bine care sa dirijeze lucrurile pana la capat spre bine incat sa poata fi reformata atat de usor? Fiind, poate, atat de tanar in ’89 n-aveai cum sa observi ca chiar in pragul prabusirii fraieile erau pe mainile cozilor de topor bine infipte si sprijinite cu grija “parinteasca” de securitatea comunista care taia si spanzura (eu cred ca peste capul lui ceasca) asa incat nimeni sa nu miste in front, iar lingai de marca inca din timpul ultimului congres sa rugau de toarasu sa nu se dea deoparte, cum se astepta toata lumea si era si vremea doar pentru ca-i speria necunoscutul noului carmuitor ce s-ar fi putut ivi si de la care nu stiau ce sa se astepte?!
– Ca au fost lucruri utile e clar, dar ele nu au putut fi valorificate, ca au fost frante de “revolutia spontana” si de tampenia de a prelungi restrictiile impuse odata cu plata datoriei carora nimeni nu le-a mai gasit rostul; daca boul de ceasca ar fi dat drumul la mancare, curent etc imediat dupa plata datoriei nimeni n-ar mai fi “sustinut” himera “revolutiei”!
– Ca au fost si falimente nedeclarate, da, au fost, cum sunt si azi si vor mai fi, dar ele puteau fi usor reglate si nu daramat totul, programat, sistematic pana la neant si nu de cei pe care incerci sa-i acuzi in bloc cu „domnilor” ci de cei ce n-au fost domni si chiar au daramat fara sa intrebe pe nimeni!
Pe ce lumea traiai, tinere, cand acuzi cu “DE CE LE-ATI DEMOLAT Domnilor!?!??!” Care-s acesti domni???? In nici un caz un domn Kasper, care, banuiesc, era de mult pe dincolo, sau noi, altii, traitori, maturi sau in pragul maturitatii care am asistat la “grozavia” demolarilor. Intelege un lucru: noi, romanii, aflati pe aici nu pe dincolo, am intrat dupa ’90 intr-o alta lume, complet nepregatiti, naivi, crezand in toate lozincile care ne spunea cum nu ne pricepem noi la democratie, ca n-avem pregatire politica sa conducem noi, doar „ei”, ca laie, ca balaie, ca asa-i democratia, trabuie sa darami tot ce-i vechi si sa contruiesti o viata noua, democratica, d’aia si-au facut de cap alde Ilieci si neulander si alte progenituri bolsevice care au trimis totul la fier vechi peste capul nostru; pun pariu ca nu te-ai prins de marea manipulare de atunci, fiind mult mai tinerel, careia i-am cazut cu totii victime. Toti anii ’90 au fost ocupati cu mari manifestari “democratice” si nada constructie “democratica”, orchestrate de noii politruci si lingai ai noilor vremuri, lupi in blana de oaie ce pozau cu nesimtire din postura de progenituri bolsevice in mari “democrati”! De ce s-a distrus Aro? Deunazi era un documentar pe acest subiect, l-ai vazut? Ti-ai fi explicat multe si n-ai mai fi acuzat. A rezistat cat a putut pana l-a pus Nastase pe butuci. De ce au distrus Tractorul? A rezistat cu brio bine dupa ’90 pana l-au dat moca unei firme de apartament cu 1 angajat si-au ras-o in favoarea unui mall si a unei sosele de centura a orasului, dupa ce au tras cu magnetul pana si ultima piulita de sub fabrica pentru fier vechi. N-au pastrat nici macar muzeul fabricii aflat in cladirea administrativa, patentul universal, pentru a nu-si mai aduce nimeni, nicicand, aminte ca a existat si pentru ca azi sa nu mai gasesti tractor romanesc pe campurile patriei, doar din import, noi si sh, la preturi ametitoare! Au impuscat astfel doi iepuri, au distrus si tractorul romanesc si-au intors si agricultura romanesca la sapa; asa nu poti fi competitiv cu cea “occidentala” in care s-au pompat si se pompeaza fonduri substantiale.
– Cat priveste canalul, domnul profesor are dreptate, n-ai inteles nimic! De damnat e doar ca-i facut pe cadavrele detinutilor politici, iar canalul Dunare-Bucuresti n-a mai apucat sa fie terminat, sa nu mai vorbim de canalul Siret-Dunare!
– Ai dreptate, in ce spui, doar in ultimele fraze, dar e doar retorica. Tot ce spui s-a facut si se face sau se va face pentru ca asa-i ordin de dincolo! Sa fii iubit!
Si sa-ti mai spun ceva: inainte sa acuz, sezi si cujeta! Noi, batraneii de azi, ne-am facut datoria, cat am putut si ne-am priceput, am supravietuit, am construit, am aparat si supravietuim din nou, cum putem si ne pricepem. Si inca n-am abandonat. Deocamdata tot noi tinem steagul sus, ala romanesc. Sa va vedem pe voi, care mai nou, iesiti la proteste sub steag strain! Te intreb ceva: de ce statistica de azi nu vorbeste nimic despre “decretei”? Pentru ca majoritatea “batraneilor” de azi o constituie tocmai decreteii ceausisti care, iti spun eu, de mai dura regimul de trista amitire, si este de trista amintire, foarta trista amintire, ar fi facut si toate canale din plan, ba chiar strapungeau si muntii sa lege Ardealul de Regat, nu neaparat pentru ca ar fi vrut si te asigur ca ar fi vrut, fiind nascuti si crescuti intr-un alt spirit, cu adevarat national, chiar daca poti spune de factura national-comunista, ci pentru ca erau obligati si nu aveau constiinta cartirii in front, caraiau pe margine dar faceau. Tineretul de azi ce face? Construieste sau doar caraie de pe margine, cica aparand “democratia”? Care democratie? Asta-i democratie? De construit, ceva, mai construieste cineva? Hai, un voluntariat, ceva, nu obligat-fortat ca decreteii si parintii lor! Decreteii au dus si duc in spate generatiile “batranilor” lor cu respect, demnitate si mandrie, dar pe ei, voi, “tinereii”, preocupati de noul trend al “democratiei” ii simtiti ca o povara! Vi se pare ca n-aveti nici o obligatie, nu-i (politic) corect! La azil! E frumos, e corect, e omenesc, e moral?
sintagma ,,decreteii,, atribuita generatiei tinere nascute in anii lui Ceausescu e cea mai mare jignire si insulta la adresa noastra. Cel mai mare scuipat pe obrazul tinerei generatii aruncat de niste imputiti si teroristi din afara ROmaniei. Tineretul de azi face ce poate si cu ce a mostenit, mai bine zis, ce NU a mostenit de la parinti si bunici. Daca au plecat din tara 4 milioane de tineri este de inteles, nu si-au gasiti servici si apartament in Romania, nu era sa crape de foame sau sa stea la cersit. Si-au intemeiat o familie in afara Romaniei, ca n-au avut incotro, fortati. apoi spuneti ,,daca boul Ceasca dadea drumul la mancare,, Chiar nu v-ati dat seama ca plata datoriei externe era un pretext pentru a infometa populatia sa iasa la revolutie de foame? drept dovada ca in aprilie 1989 dupa plata datoriei , situatia s-a inrautatit si mai tare, special sa cada Comunismul. Stiau toti ca expira contractul si intelegerea de la Yalta din 1945, si ca se prabuseste comunismul. ,,peste capul lui Ceausescu se luau decizii de sabotare,, Serios? Ceausescu a jucat la cacialma de partea securitatii diabolice si a imbogatit banca mondiala si FMI-ul pe spinarea oamenilor. Si sa imi aratati o poza si un video ca in decembrie 1989 a fost impuscat ceausescu nu inseamna nici o dovada ca chiar asa s-a intamplat, ca alminteri nu era ucis pilotul Malutan, al elicopterului, iar Valentin Ceausescu nu cerea test ADN sa demonstreze organele ca la Ghencea chiar sunt parintii lui ingropati si nu altii. Din 1989 totul se bazeaza pe o minciuna, si asa traim si astazi. Iar nu trebuie sa ma chemati la voluntariat, ca atat voluntariat cat am facut eu pentru Romania nu cred ca au mai facut altii. Insa nu poti face voluntariat la infinit, trebuie la un moment dat sa si te intretii, sa iti faci o familie, si sa iei o decizie, pentru ca nu poti munci ca robul toata viata, si sa nu te alegi cu nimic la pensie.
Cuvîntul „decreței” nu mi se pare azi injurios! Nici măcar înainte de 1990 nu a fost cuvînt de ocară! Dacă aparțineți acestei categorii, ca și copiii mei, străduiți-vă, după obiceiul românesc, să faceți din poreclă renume!
stimate d-le profesor, aici nu sunt de acord si va spun de ce. Teroristii care misunau pe la europa libera, instigatorii la citez ,,60.000 cadavre la Timisoara,, si ,,alte 2500 cadavre la Sibiu,, sunt cei care ne-au facut ,,decretei,, Dar n-am inteles!! In evul mediu era AVORTUL LEGAL!?!? cand exista ROMANIA MARE inainte de razboi exista avort legal?!?! nu domnule, avortul era ilegal. In POLONIA azi avortul este ilegal. Isi permite in Polonia cineva sa numeasca neamul polonez ca si ,,decretel,,!?!!!? pai s-ar alege imediat in tribunal cu o amenda sau cu un proces! nu imi place sa fac bascalie si umoristica din lucruri foarte serioase cum ar fi natalitatea neamului meu, vaccinurile teroriste aduse din occident care fac victime, BCG ROR, Gardasil etc, si care ucid in massa bebelusi in maternitati. Si la fel mi se pare INJOSITOR ceea ce au facut in PIata universitatii tinerii aceia care au fost numiti ,,golani,, de catre iliescu si ei imediat si-au infipt in piept numele de ,,golan,, Chiar si peiorativ, in semn de protest sa iti iei numele in desert, cand tu esti Ion, esti Gheorghe , urmasul lui Tudor Vladimirescu, Horia si Decebal, mi se pare pur si simplu o crima!!
-EUROPA LIBERA abera ,,decreteii,, pentru neamul nostru romanesc. Numind poporul dupa o lege anti-avort, ca si cand interzicerea avortului ar fi fost o crima, cand de fapt LIBERALIZAREA avortului e un genocid! cancer uterin si generalizat pentru femei. Nu degeaba avem cea mai mare rata a bolnavelor de cancer la san, in conexiune directa cu cancerul uterin de la avorturi.
-urmeaza apoi ,,GOLANI, piata universitatii, ei imediat isi pun in piept numele de ,,GOLANI,, mai bine GOLANI decat activisti……etc
– urmeaza apoi filmul de mare audienta OGLINDA din 1993 ,, popor ingrat nu-ti va ramane nici cenusa mea,,
-urmeaza apoi cartea obsedatului sexual ,, POLITICE 1997 editura antinationala HUMANITAS : ,, popor neam de fecale ,, horia roman patapievici ( nume de imprumut evident)
-Eminescu , un patibular din debara
– limba romana buna pentru injuraturi doar
Vreti sa mai continui? Voi continua!
SOROS-istii : ,, babelor, jos labele de pe viitorul nostru,, Mesaj ,,viral,, al unei tinere din ,,diaspora,, ( si eu sunt diaspora, dar ma pish direct pe mama ei de curva care incita tinerii contra batranilor, doar daca au votat PSD)
SOROS: ,,vrem spitale nu catedrale,, Demolati si Biserica!
Fratilor, chiar mai cadem in capcana? pana cand sa vorbim limbajul lor infect?
Pentru prima oara in lume, prin Ceausescu s-a facut un experiment la ONU, : timp de 9 ani dupa legalizarea avorturilor, din 1957 pana in 1966, s-a trecut la interzicerea acestuia. E ca si cum ai droga un pacient cu cocaina, dupa care l-ai lasa fara droguri, ca sa vezi reactia lui, cum intra in sevraj.
Un experiment de tip AUSCHWITZ. Dupa ce a fost legalizat avortul avand cea mai mare rata din lume, in 1966 a fost interzis. Iar peste toate, propaganda din occident zbiera romancelor sa se sinucida ca protest pro-avort si anti-comunist, si sa-si bage in vagin de la detergent, sapun, ace de cusut, pana la buruieni si alte tampenii.
ANA BLANDIANA care a scris poezii pro-avort, tocmai de aceea a fost luata in brate de EUROPA LIBERA, ca sa incite femeiile la sinucidere. Cu cat mai multe cu atat mai bine!!
Tot un post de radio din OCCIDENT face acelasi EXPERIMENT, numai ca astazi il face in RUSIA: BALENA ALBASTRA, incitand tinerii sa se sinucida in Rusia, folosindu-se de slabiciunile lor si lipsurile lor.
Sa fim bine intelesi. Ca Ceausescu a interzis avortul, a fost singurul lucru bun pe care l-a facut regimul comunist romanilor. Cu o plaga mintala nu poti sa negociezi decat prin eradicare.
Sa incercam sa vedem lucrurile in profunzime, si asa cum ele se petrec.
Care sunt poeziile Anei Blandiana care încurajează avortul?
Ana Blandiana an 1984
Cruciada copiilor
Un întreg popor
Nenăscut încă
Dar condamnat la naştere,
Foetus lângă foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înţelege,
Dar înaintează
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.
„cea mai mare jignire si insulta la adresa noastra”…? Inseamna ca nu esti chiar asa de tinerel, dar, iarta-ma, n-ai inteles mare lucru, amesteci mere cu pere, povesti si zvonuri cu jumatati de adevar, frustrari cu…? Cu ce? Fac parte din prima generatie de decretei si n-am simtit asta ca o jignire, am primit toata grija, iubirea si daruirea de care s-ar putea bucura un copil din partea parintilor, mai haituiti au fost ei ca noi in acele vremuri. Nu-mi spune tu mie prostia cu plata datoriei, iar gogorita cu „Stiau toti ca expira contractul si intelegerea de la Yalta din 1945” e doar de nivel de gradinita, cum flutura azi ungurii ca a expirat tratatul de la Trianon. Arata-mi si mie unde scrie ca acolo era un termen? Altele au fost socotelile, secu lucra peste capul lui ceasca, dovada cum l-au mazilit (urmareste inregistrarea de la ultimul miting unde se aude clar in microfon cum i se spune cand ramane masca la huiduielile din piata ca „e gata; e secu”). Si sa nu crezi ca cei care au ramas si nu au migrat au crapat de foame si n-au unde sta, nu te mai infoia in pene!
Iertati-ma, domnule profesor, ca va contrazic, dar, dupa parea mea, n-aveti dreptate cand spuneti ca „Cartelarea s-a făcut și pentru a slăbi fenomenul pe care l-am cunoscut foarte bine: supra-aprovizionarea; stocarea de mărfuri peste nevoile firești! „. Care supraaprovizionare, care stocare de marfuri? E o mare naivitate sa mai credeti asa ceva si acum. Totul era sustras si redistribuit in mod inegal si inechitabil. Mi-ati pierdut un raspuns sau n-ati vrut sa-l mai publicati (nici o paguba!) pe aceeasi tema in care va atrageam atentia, cum o face acum si domnul Kasper, ca ati ramas tributar viziunii bucurestene a aprovizionarii populatiei. In restul tarii si cu precadere in Ardeal situatia statea cu totul altfel, jalnic pana in ultima clipa si ultima suflare a comunismului din dec.’89. In Ardeal pe vremea aia se zvonea si se pare ca era adevarat ca cel mai aprovizionat oras era Sibiul unde carmuia „printisorul”, dar la sate era jale, chiar daca satul statea in buza municipiului resedinta de judet, iar cartelarea era inechiatabila si ea, la oras intr-un fel, la sate altfel, iar ce nu se mai gasea pe la sate, de exemplu oua, cum spuneati era tocmai din cauza conditionarii cartelelor de alimente si mai ales paine de predarea cotei de oua, sa zicem, asa incat pana si taranii s-au lipsit sa mai creasca gaini sau sa mai vanda oua de teama de a nu fi descoperiti ca au gaini sau oua si nu-si predau cota la stat. Si chiar clamata lada plina ochi e o utopie urbana, la sate n-avea lumea lada si cumparau si ei vreo doi petreusi cand gaseau pentru un bors, doi adidasi pentru vreo racitura, etc, dar pentru asta se duceau la oras si stateau la coada la macelarie si de cele mai multe ori erau dati afara din rand fiind grabnic mirositi ca-s de la tara si n-au ce cauta acolo sa le ia orasenilor portia de sub nas, ca niciodata nu era de-ajuns. Erau mame cu copii in fata carora se termina laptele si plageau in fata tejghelei… E trist ca dupa aproape 30 de ani de cand am crezut ca am scapat continuam sa vorbim tot despre pardalnicul de comunism!
Domnule Kasper, ati auzit cumva in acele vremuri de o remarca pusa in carca unui director de la Dacia, poate general, data intr-o discutie particulara, ca „nu poti face o masina buna cu culegatorii de prune”? Circula zicerea asta mai ales ca alegerea locatiei de fabricare a Daciei nu corepundea deloc vreunei traditii in constructia de masini in zona, nema experienta, nema traditie inclusiv didactica, nema cercetare in domeniu, nema infrastructura etc, toate acestea fiind mai consacrate de Brasovului decat Argesului.
Maestre a fost şi mintea mea inoculată cu propaganda posturilor de radio ale mafiei mondiale finanţist bancare înainte de 1989. Drept urmare aveam o ură intrisecă, impusă de propagandă pe sistemul comunist. Logic că am fost printre cei care au participat cu entuziasm în 21 decembrie 1989 la demolarea comunismului. Fiind rănit prin împuşcare am fost operat în Italia, unde am stat cam şase luni. Plăcerea personală m-a pus să învăţ limba italiană din acele cursuri fără profesor din pură pasiune în timpul comunismului. Prima dată când am realizat că nu trebuie să fiu mândru că am participat la demolarea comunismului, a fost când am văzut ce înseamnă capitalismul. Rafturile pline nu compensau lipsa relaţiilor interumane cu care eram învăţat în comunism. Poate de aia am refuzat cu încăpăţânare să emigrez. Şi acum observ că aceiaşi mentalitate a dezbinării oamenilor începe să funcţioneze din plin în România. Nu aş fi crezut niciodată că români se vor plia atât de repede pe acest caracter de sclav supus şi de nepăsare faţă de ceilalţi semeni ai săi. Se observă şi prin exprimarea românilor de la Vlădică la Opincă, atunci când e vorba despre politică, programe şi alte alea, românul se raportează la persoana care a spus aia sau ailaltă, nicidecum la ideile exprimate. Românii au avut de-a lungul întregii istorii, începând cu Burebista până acum, înclinarea de a fi o turmă ce urmează un cioban. Dovada este că întotdeauna când turma românească a avut un cioban, l-a urmat orbeşte. Nenorocirea este că toţi românii ajunşi în fruntea turmei nu au încercat să inoculeze în turma că ea este importantă şi membri ei. Fiecare român cocoţat în frunte a dorit şi doreşte doar să fie conducător de turmă. Dacă vreo oaie behăie, imediat este dusă la abator. Exemplele se văd prin partidele politice, unde dacă cineva contrazice sau are vreo idee mai bună ca ciobanul, imediat este mătrăşit. Şi nenorocirea cea mai mare este aia că dacă tu din turmă încerci să ai idei, înainte de a te lua la şuturi ciobanul, vor exista oi din turma ta care se vor repezi să te muşte şi să te elimine din turmă, înainte de a o face ciobanul. Sunt convins că aţi trecut prin astfel de experimente, când nu a fost nevoie să vă apostrofeze vreun cioban, că oile din turma lui s-au repezit la beregata dumneavoastră înainte.
Jos palaria stimati domni.
De acord 100% cu domnul profesor Ion Coja.
De la Dulau Batran se retin ideeile de turma si de cioban, efectul lipsei de educatie si a genei defecte!
Mda! Doar ca Dulaul are dreptate, iar dom’ profesor e un dulau batran care-si apara stana cum se pricepe si dansul. Uneori cu pricepere, alteori cu naivitate, durerea e cu latraii de pe margine, pusi la adapost care-si arata doar coltii din pozitii bune, cu spatele la un zid si cu nasul in vant!