Buta Dumitru
242 aprobate
Dumitrubuta189@yahoo.com
79.115.35.14
EVREII ȘI EXPERIMENTUL PITEȘTI
9 octombrie 2023 Romică Adrian VLAD

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Se zice că păcatele și faptele rele se transformă în blesteme. Antisemitismul nu este bun; ura nu este calea spre pace și fericire; războiul înseamnă suferință și moarte violentă.

Și totuși toate acestea există, se întâmplă, pentru că așa este firea omenească : ciudată și greu de înțeles.

Noi, românii, mereu am fost tratați în istorie ca oameni inferiori, servitori și mereu datori altora în mod fals și gratuit; mereu am fost batjocoriți la noi acasă, de alții, de venetici veniți din stepe și pustiuri doar cu gânduri de înrobire, de jaf și asuprire.

De ce România mereu a trebuit să-i înțeleagă pe alții care nu au făcut nimic benefic pentru țara noastră ?!… Cu Austria ne-am lămurit, ne-a asuprit și jefuit câteva secole ( jaful continuă și astăzi); cu Ukraina ne-am lămurit, ne-a răpit teritorii cu populații cu tot, un stat artificial constituit care ne tratează și astăzi cu aroganță și dispreț.

Se pot da multe exemple de țări care ne-au agresat și jefuit : Rusia, Turcia, Germania, Ungaria… care au avut mari avantaje și câștiguri de pe urma poporului român văzut și considerat numai în postura de vasal și numai cu obligații.

În ceea ce privește Israelul trebuie precizate și lămurite niște lucruri, aspecte și fapte care s-au întâmplat, deoarece și în acest caz România nu a beneficiat de niciun câștig sau beneficiu, aspecte pe care clasa politică alogenă de la noi, evită să le discute și să le lămurească.

Încerc aici să îmi asum acest ingrat rol expunând opiniei publice doar un capitol din istoria care leagă pe români de evrei, cu gândul de a fi echidistant și nepartinic.

Voi prezenta în continuare „Experimentul Pitești” care consta dintr-o procedură „de reeducare” a deținuților politici din România după instaurarea comunismului în Estul Europei. Această ” reeducare” reprezenta de fapt distrugerea psihică a individului care a început în 1949 în închisoarea din Pitești și care a luat sfârșit în 1952, după metodele lui Anton Makarenko – de distrugere a rezistenței morale și mentale a deținuților politici. „Reeducarea” tuturor opozanților politici în spiritul comunist se făcea prin ștergerea vechii identități a individului și înlocuirea ei cu una nouă, de tip bolșevic. Tortura, sistemul torționar, suferința continuă, frica și privațiunile cumplite au făcut ca deținuții să-și piardă personalitatea și demnitatea umană. Prin constrângeri și tortură, torționarii obțineau nume, date informații despre așa ziși opozanți și „dușmani de clasă” ai noului regim politic… prin denunț, iar cei denunțați erau arestați de Securitate, condamnați, încarcerați și de multe ori executați.

Unii dintre cei condamnați erau „reeducați” așa de bine că deveneau în timp chiar ei torționari-gardieni; cazul cel mai celebru este cel al lui Eugen Țurcanu, care a devenit din deținut un temut torționar. Cercetările și analizele unor documente ale epocii respective au condus la concluzia că în „Experimentul Pitești” au fost implicați în mod direct și nemijlocit o mulțime de evrei comuniști,evrei securiști, bărbați și femei, care în urma așa ziselor denunțuri/demascări au dispus multe arestări, condamnări și întemnițări.

Pe lângă aplicarea Dispoziției NKVD NK/003/47 (a rușilor bolșevici de la Moscova), a mai existat o componentă în procesul de „reeducare” : cea a răzbunării, a urii, din partea cadrelor din Securitate care cuprindea un număr mare de evrei torționari; aceștia nu numai că s-au purtat într-un mod sălbatic și inuman, dar au batjocorit simbolurile, obiceiurile și tainele creștine. Fostul deținut Eugen Țurcanu, ajuns gardian-torționar a avut ca adjuncți doi evrei, pe Fuchs și pe Steiner. Trebuie să-i amintim aici pe cei mai de seamă reprezentanți evrei securiști-torționari veniți din Rusia bolșevică cu misiuni bine precizate și trasate de conducătorii de la Kremlin.

Ministerul de Interne de atunci era condus de Teohari Georgescu – evreu, pe numele real Burah Tescovici; directorul general al Securității Poporului era gen.lt. Gheorghe Pintilie – evreu, pe numele real Bodnarenko Pantelei( avea și cetățenie sovietică); subdirector al Securității Poporului era gen.mr. Alexandru Nicolschi – evreu, pe numele real Boris Grunberg; al doilea subdirector era gen.mr. Vladimir Mazuru – evreu polonez; director al secretariatului Securității Poporului era maiorul Wilhelm Einhorn – evreu. Direcția a .Va. a Securității ( cea care prelucra denunțurile și cercetările penale) era condusă de col. Mihai Dulgheru – evreu, pe numele real Mișa Dulberger, care ulterior a emigrat în Israel; șef serviciu era vpt. Matusei Andriescu – evreu, pe numele real Nathan Matusevici (anchetator între 1946- 1962); director adj. era Aritonovici Samuel – evreu( se semna Antoniu Sami, anchetator între 1948- 1952), ulterior a emigrat în Israel; Răszvan Sergiu – evreu anchetator (1948-1952), ulterior a emigrat în Israel; Neidman Gingol – evreu, anchetator emigrat în SUA; Simon Jaques – evreu, anchetator, emigrat în Israel; Rusu Mircea – evreu, anchetator, emigrat în SUA; Davidovici Leon – evreu, anchetator emigrat în SUA; Franco Sandu – evreu, anchetator (1948-1956), emigrat în Israel; Leon Barbu – evreu, anchetator (1948-1956), comunist feroce emigrat în SUA; Marcovici Tedy – evreu, anchetator (1948-1956), emigrat în Israel; Mahler William – evreu, anchetator (1952-1956), emigrat în Israel.

Dintre femeile comuniste evreice care au fost anchetatoare, au fost identificate următoarele : Telemaques Flamboly, Segal Luiza, Hossu Estera, Gersohn Clara, Herbert Estera, Wincler Victoria, Mateescu Elle, Mateescu Elliza. Toate aceste femei evreice anchetatoare, după „Experimentul Pitești” au emigrat în SUA și Israel; numai una dintre ele a luat calea Moscovei împreună cu președintele comisiei de condamnări penale, celebrul evreu rus Nicolsky. Trebuie precizat următorul fapt : la Direcția a .Va. – care era de fapt U.M. 0638 – din cele 45 posturi de ofițeri, 31 erau evrei, 8 români, 3 greci, 2 sârbi, 1 rus.

În această acțiune de „reeducare” de la închisoarea din Pitești au mai fost implicați în mod direct și alți evrei comuniști ( care au vrut ulterior să-și șteargă urmele), precum : lt.col. Ioan Popic – nume real Poppig Ianoș-Adalbert care a fost director al regionalei de Securitate Suceava; lt.col. Sepeanu Tudor-Iani care a fost director al Securității București (emigrat în Israel) și care a fost ajutat de doi adjuncți, tot evrei și ei : mr. Moise Sanater și cpt. Avram Solomon. „Lotul Țurcanu” a fost condamnat la moarte prin executare, iar procesul verbal de execuție a fost semnat de evreul comunist dr. Moise Cahane.

În finalul acestui material doresc să amintesc și despre „amabilitățile” la care a fost supusă armata română de către comunitatea evreiască din Iași și Basarabia, care a agresat, ofensat , jignit și batjocorit militarii români în marșul lor de luptă pentru eliberarea pământurilor și ținuturilor românești cotropite de URSS.

Iată doar unul dintre capitolele reale ale istoriei pe care evreii nu vor să și-l asume și să-l recunoască – ca dealtfel și alte fapte pe care această comunitate le-a făcut împotriva celor care i-au acceptat și le-au oferit un cămin și chiar mai mult de-atât : o patrie, o țară, o identitate. Dacă acest lucru creștinesc a fost bun sau rău, vă puteți convinge singuri… Istoria a vorbit prin faptele consumate și consemnate . Shalom/Pace să fie pe Pământ !

P.S.- Revoluția bolșevică din Rusia a fost opera evreilor. În Consiliul Comisarilor erau 17 evrei ( din 22 membri), la Comisariatul Războiului erau 33 evrei (din 43 membri), la Afaceri Străine erau 13 evrei ( din 16 membri), la Justiție erau 20 evrei ( din 21 membri), la Instrucție Publică erau 6 evrei (din 6 membri), la Muncă erau 7 evrei (din 8 membri), la Ministerul Provinciilor erau 21 evrei (din 23 membri), la Presă erau 4 evrei ( din 4 membri), la Crucea Roșie – misiunea propagandei străine – erau 8 evrei (din 8 membri). În total 129 evrei din 151 conducători ai Rusiei bolșevice. Simbolul iudaismului (steaua cu cinci raze) a devenit automat simbolul Rusiei bolșevice. Politica de exterminare totală a clasei conducătoare din România a avut loc între 1940-1964, cu întrerupere între 1941-1944. În viața politică și socială a României, evreilor li s-au asigurat locuri și funcții de șefi, în număr foarte mare. Astfel a fost regizată condamnarea unui întreg popor, poporul român pentru tot viitorul care a urmat…

Se consideră că poporului român ar trebui să i se ofere ca despăgubiri suma de 200 miliarde de euro, din partea organismelor internaționale evreiești, din partea evreilor de pretutindeni și din partea Statului Israel, pentru genocidul săvârșit de evreii comuniști împotriva românilor.

Romică Adrian VLAD