“Coridorul Crimeea-Transnistria”, o inepție preelectorală

Corneliu Vlad

Corneliu VLAD

Republica Moldova și Ucraina, două state postsovietice aflate în zona de contact, interstițială, dintre arealurile euroatlantic și euroasiatic, vor avea peste câteva săptămâni alegeri importante, cu miza internă și externă. De fapt, va fi testate, între altele, și opțiunea populară în ce privește alternativa pro-Moscova (și instituțiile politico-militare și economice din care face parte și Rusia) și pro-Bruxelles (mai précis UE și într-o măsură mult mai mică, NATO). Competiția electorala este strânsă în ambele state și ea interesează, ba chiar implică, într-o formă sau alta, și alte capitale europene, și Washingtonul.

În climatul preelectoral strâns sau chiar tensionat al momentului (îndeosebi în Ucraina), totul pare să fie permis, iar fake-news-urile sunt, ca de obicei, una dintre cele mai facile și mai privilegiate formule de mistificare a adevărului și de influențare a electoratului. Nu altfel poate fi interpretată speculația (căci nu-i putem spune analiză) expertului Stratfor Eugene Chausovsky privitoare la un așa-numit “coridor Crimeea-Transnistria” pe care l-ar avea în vedere Rusia. “Proiectul” pe care îl rostogolește analistul american (la postul de radio Europa Liberă-Libertatea, trebuie precizat) nu este unul nou ci o supă reîncălzită, care a apărut încă din 2014, ca o presupusă intenție de creare a unei “MaloRusii” în partea de sud-vest a Ucrainei. Supoziție prin nimic confirmată și lăsată în uitare, după ce fusese vânturată insistent prin presa occidentală. În cei cinci ani de zile care au trecut de atunci, nimic nu a putut atesta veridicitatea pretinsului plan, dar el este acum extras “din conservare”, resuscitat și aruncat din nou pe piață. Comentatorul Stratfor, deși consideră că un asemenea scenariu este “extrem de improbabil în acest moment”, își bate capul să calculeze cam de câți militari ruși ar fi nevoie pentru Crimeea (care de fapt este astăzi teritoriu al Federației Ruse), pentru “coridorul către Transnistria” și pentru “o luptă istovitoare de poziție împotriva armatei ucrainene și posibil împotriva forțelor sprijinite de NATO”. Presupunerile expertului Stratfor ating, cu asemenea aserțiuni, pragul absurdului. A vorbi despre “forțe sprijinite de NATO” în Ucraina este o idée care intră déjà într-un joc periculos ce depășește sfera propagandei. În clar spus, ar însemna o confruntare militară, în Ucraina, între NATO și Rusia. Îi poate trece cuiva prin cap așa ceva? Performanța autorului de la Stratfor capătă contururi de coșmar și nu servește nimănui. Nici măcar liderului de la Kiev, Petro Poroșenko, și el emitent al unor declarații alarmiste în același sens, făcute în scopuri vădit electorale, în încercarea sa de a-și construi o cota de audiență pentru confruntarea la vot (unde șansele sale se diminuează simțitor).

Nici măcar în spațiul NATO, ideile vânturate la Stratfor nu sunt credibile. Universitarul francez Cyrille Bret afirmă că “un război total (în Ucraina – n.n.) este puțin probabil. Este vorba de o dramatizare care urmărește să adune comunitatea națională ucraineană împotriva ”amenințării ruse” în perspectiva alegerilor prezidențiale . Președintele este confruntat cu dificultăți care impun o mobilizare a electoratului său pentru a evita că divizările interne să-i slăbească poziția”. O dramatizare “foarte de înțeles”, dar “departe de realitate” – scrie politologul francez , care adaugă că “nimeni nu are interes ca linia frontului care s-a stabilizat să fie antrenată într-un conflict evolutiv”.

Și totuși, există adepți ai “războiului informațional”, precum comentatorul de la Stratfor, care agită sperietori de tipul “coridorului“ amintit sau ca, mai anii trecuți, un alt analist american, Edward Luttwak, care tot făcea planuri despre “împărțirea Ucrainei” și vorbea despre o fantomatica “Transnipria”.